7,201 matches
-
necesară a satirei sociale. Râsul e suspect, transmite alarma unei nereguli a comunicărilor oficiale, vestea ajunge repede, prin turnătorii de ocazie, la urechile stăpânirii locale, care face un caz deosebit din această sfidare. Râsul devine subversiv, autoritățile solicită explicații, faptul banal se transformă într-un conflict existențial și ideologic cu ecouri până la vârful puterii politice centrale. Protagonistul a ieșit, spontan, prin râsul ocazional, din "neutralitatea istorică" a funcționarului care fusese ("ortograf la Vinalcool", după cum își recomandă în dodii ocupația) și intră
O satiră politico-filosofică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8727_a_10052]
-
este cu siguranță cel al unui prozator (mare, mă simt, imediat, obligat să precizez), dar faptele relatate aparțin, de cele mai multe ori, unei realități non-fictive, adeseori lesne de identificat în turbionul mediatic al tranziției. Ceea ce individualizează scrisul lui Alexandru Vlad este, banal spus, formidabila adecvare a stilului la conținut. Cu eleganță naturală, fără nici un pic de ostentație, prozatorul reușește să transpună în scris toate octavele vieții. Finețea observației, subtilitatea analizei, moralismul implicit sau explicit, umorul abia schițat își găsesc formulele ideale de
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8678_a_10003]
-
împlinirea a șaizeci de ani de viață. Între tinerețea din suflete și realitatea biologică se naște o prăpastie ignorată de cei în cauză, pe care însă viața cotidiană o aduce brutal în actualitate, în circumstanțe dintre cele mai neașteptate. Un banal fapt divers poate dobândi, din această perspectivă, nebănuite dimensiuni existențiale: Ne uităm cu uimire la ridurile celor de-o vârstă cu noi; imediat ce rămânem singuri, ne detașăm de propriul trecut ca de un bagaj prea greu și încercăm o senzație
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8678_a_10003]
-
ar fi Dan C. Mihăilescu, Tudorel Urian ș.a.? Cum se face că abia după 15 ani ai câștigat "pariul cu tine însuți și cu critica", după expresia lui Daniel Cristea-Enache? Bineînțeles, anvergura acestei receptări m-a bucurat foarte mult și, banal spus, mi-a dat mai multă încredere în forțele proprii. În general, am scris fără să aplec foarte mult urechea la ceea ce a spus critica despre mine, considerând că dincolo de realizarea propriu-zisă, romanele mele sunt o cale spre cunoaștere și
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
că arta este spirit absolut și, deci, tentativele de-a găsi în biografie explicațiile asupra unor secvențe sumbre și neobișnuite mi se par fără rost. Alchimia procesului creator este atât de subtilă încât un autor poate să ducă cea mai banală și burgheză viață, dar să producă o artă uluitoare prin monstruosul conținut, după cum un alt autor poate să trăiască rocambolesc, iar textele sale să fie de-o platitudine dezarmantă. Deci, nu autobiograficul - cel fizic - determină o anumită recuzită literară. Categoric
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
Cluj, 1996), nimănui nu i-ar trece prin minte ca, vorbind despre Blaga, să spună "Lucian" și atît, sau, referindu-se la Călinescu, să scrie simplu "George". Iar scrupulul acesta onomastic nu vine dintr-o fățarnică politețe, ci din constarea banală că, trimiterea fiind prea vagă, nu am putea preciza la cine anume se referă. Sunt prea mulți cei care răspund la "Lucian" sau la "George" pentru a preschimba aceste prenume în peceți identificatoare de sine stătătoare. De aceea, e o
Eșecul lui Camil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8746_a_10071]
-
Rodica Zafiu Se pare că reclamele pentru produsele de îngrijire a părului pot fi chiar mai banale și mai artificiale decît cele pentru detergenți. În ultima vreme, în mesajele publicitare pentru diferite tipuri de șampoane, scalpul este cuvîntul-cheie. Scalpul trebuie să fie (sau mai bine zis să devină, cu ajutorul unui anumit șampon) echilibrat: "cînd scalpul meu este
Scalpul și publicitatea by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8758_a_10083]
-
mai poate adăuga încă una: relația cu scrisul, cu textul, cu lumea virtuală a cuvintelor; cu textul literar în genere și cu textul ca experiență proprie. Ion Popescu-Negreni rămîne și aici un realist, un narator spontan, neelaborat, care amestecă informația banală cu judecata morală și observația neutră cu notația autoreflexivă și cu tonul imnic, uneori cu accente de jelanie biblică. El nu scrie propriu-zis, adică nu scrie pentru alții. Cartea sa de memorialistică, apărută în 1998 la Editura Arc 2000, se
Memoriile și memoria pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8766_a_10091]
-
Pe tot parcursul aventurii "telemahice" a căutării tatălui, Peter Debauer își trăiește și povestea de dragoste cu Barbara cea întoarsă din Africa. Tatăl strălucitor, pe care dispariția îl face mai interesant, amplificându-i forța carismatică, și fiul aparent șters și banal, rescriu povestea epopeică în termenii lumii de azi, având alt război ca fundal. Ce descoperă fiul despre personalitatea tatălui îl obligă să regândească tot ceea ce știa: o inteligență sclipitoare, o minte analitică pătrunzătoare și subtilă, dar mai ales un spirit
Secretele părinților by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8796_a_10121]
-
cronologic și repere critice reprezentative, și acoperă, ca titluri, scriitorii clasici și operele lor semnificative". Îi reproșez ceea ce i-am reproșat și colecției didactice a Editurii Art: antologările din clasici sunt anonime, tabelele cronologice sunt schematice, selecțiile critice sunt formale, banale; lipsește prezentarea scriitorilor într-un medalion accesibil și atractiv, adecvat gimnaziului. Observ, încă o dată, că edituri de prestigiu procedează, în editarea clasicilor, după legea minimului efort. Ar fi bine ca redactorul de specialitate din interiorul editurii să colaboreze cu un
O editură, dincolo de manuale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8811_a_10136]
-
facă față - pentru o vreme - golului și absenței. Practic trama epică este ca și inexistentă, dar lipsa ei e suplinită de o extraordinară consistență romanescă a imaginarului, de organizarea epică a trăirilor, a obsesiilor și halucinațiilor, amestecate până la indistincție cu banalul cotidian. De aceea romanul se citește cu pasiune, pentru că "întâmplările" se detașează într-o asemenea măsură de personalitatea eroului-povestitor, încât eșecul existențial afirmat aici devine o parabolă a condiției umane în genere. Omul pierdut se confundă, paradoxal, cu "Everyman", tocmai
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
poemele iubitului poet pe care l-ați descoperit, nu precizați când și în ce misterioase împrejurări. Ziceți așa, că "totul a început la un sfârșit de toamnă, sau poate cu multe veacuri în urmă. Zilele își urmau cursul aparent firesc, banal, doar amintirea unui vis cu care m-am născut mă mai trezea din amorțeala unui mers către nicăieri. Dar vine o zi care avea pregătită pentru mine un alt rost, o altă ordine a destinului". Și condeiul vă face să
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8852_a_10177]
-
continuității. Ceea ce s-a auzit în acea seară. Dacă tot am început cu evocarea prietenilor mei continui să-i amintesc în legătură cu Waltraud Meier, Isolda în distribuția invitată la Scala. Încerc, într-o convorbire telefonică, să leg câteva cuvinte ocolind adjectivele banale pentru a surprinde ceva din misterul unei personalități greu de definit. Din partea cealaltă a firului alunecă spre mine cuvintele: "e magică". Probabil că de astă dată nu ar fi fost de găsit ceva mai potrivit. Pe Waltraud Meier o iubesc
Isolda la Milano by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/8868_a_10193]
-
încă: "August 1927. De la Veneția, mâncat de țânțari, cu febră mare și stomacul răvășit, sunt luat pe sus la Semmering de tata, în ciuda protestelor mele. Trebuie să recunosc că aerul de munte și brazii îmi priesc, deși decorul e mai banal. La hotelul Südbahnhof, unde tragem, locuiește și ruda noastră îndepărtată, profesorul Sigmund Freud. Sunt recomandat ilustrului autor al Introducerii în Psihanaliză, Tălmăcirii viselor și Psihopatologiei vieții de toate zilele, trei cărți pe care le-am citit cu sufletul la gură
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
o prefață actualizatoare: Tolstoi, Război și pace; Dostoievski, Umiliți și obidiți, Eternul soț. Dublul; Flaubert, Doamna Bovary, Educația sentimentală, Bouvard și Pécuchet și Idei primite de-a gata; Balzac, Béatrix; Jane Austin, Emma; Gogol, Însemnările unui nebun. Nasul. Mantaua. Început banal, nici nu știu dacă se poate face ceva deosebit în această direcție. Riscul unei producții pe stoc e mare. Mai atractivă este colecția "Laur", unde sunt publicate traducerile unor cărți care au obținut premii internaționale importante: Goncourt, Cervantes, National Book
Salut unei noi edituri by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8864_a_10189]
-
asta), în orice caz am vrut să recâștig ce-am pierdut. Nu mă mai puteam opri după ce "investisem", de fapt pierdusem, timp, energie, viață. Așa am pățit și în "politică" și în relațiile cu femeile. Scris astfel pare simplist și banal. Și chiar și este, probabil. Dar asta nu înseamnă că nu mă trezesc acum - deși nu abia acum mi-am dat seama - cu un sentiment acut de frustrare și ciudă. Ca jucătorul de ruletă care se ridică în sfârșit să
Imposibila întoarcere (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8862_a_10187]
-
a adus în situația de a-și trăi în România anii de liceu și de studenție. Însă, dacă nu și-ar fi asumat din voință proprie acest veritabil statut de portughez naturalizat român, D.S.P. ar fi rămas poate doar un banal emigrant de circumstanță. Certamente, implicarea sa până la identificare cu problemele noastre a fost o opțiune în care au primat afectele. Revenit în patrie după căderea regimului salazarist, acest autentic amic al românilor a continuat să cultive, fără întrerupere și cu
Frânturi lusitane - Lusoromânul by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8905_a_10230]
-
de autogenerare a senzațiilor și de copleșitoare intensitate a trăirilor. Non-eroii lui Victor Rebengiuc pun imense probleme de compoziție. Marele pariu al interpretărilor sale e cum să ridice și să coboare instantaneu o personalitate aparent insignifiantă, incoloră, din rama ei banală, pentru a o face să ajungă la spectator. Din acest punct de vedere, Victor Rebengiuc pare născut pentru filmele alb-negru și pentru îmbrăcămintea de scenă cenușie. Interpretându-i pe Tipătescu sau pe Caliban, pentru a mă referi la două extreme
Frumusețea inteligenței by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8904_a_10229]
-
un admirator al Crailor de Curtea Veche ori al Nevinovățiilor viclene. Respectul pe care îl acordă celor doi descendenți ai lui Caragiale e unul - așa-zicând - științific, civilizat și deprins din afară. Altminteri, nu s-ar fi putut ca un banal saltimbanc politic, responsabil de revoluția ploieșteană, să beneficieze de un spațiu mai amplu și de o atenție mai binevoitoare decât cei doi fii literați la un loc. Fără îndoială fermecător ca personaj, Al. Candiano-Popescu (1841-1901) devine cu adevărat simpatic doar
Pentru uzul rechinilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8907_a_10232]
-
și altceva: ori pahar, ori masă. În mintea mea nu poate încăpea posibilitatea ca paharul, făcînd corp comun cu masa, să fie o prelungire a mesei, adică un fel de masă concentrată în acel loc sub forma convențională a unui banal pahar de sticlă. Și totuși, mecanica cuantică asta îmi cere: să gîndesc paharul ca și cum ar fi întreaga masă strînsă la un moment dat într-un loc, cum îmi cere totodată că gîndesc paharul ca putînd să crească și să se
Războiul nevăzut by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9776_a_11101]
-
între conștiința postmodernă a poetului și sentimentalismul dens, apt în orice moment să reîncarce fake-ul artistic cu o neobișnuit de solidă componentă existențială. Ca și optzeciștii, Ioan Flora este atras de tonurile minore ale istoriei, de cotidianul anodin și destinele banale, anonime, plate, ale unor oameni de care ne izbim zilnic, ca de niște obiecte, fără ca bucuriile și necazurile, împlinirile și decepțiile, micile momente de glorie sau eșecurile lor să preocupe pe cineva. Dacă la optzeciști perspectiva era una exterioară, iar
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
lor să preocupe pe cineva. Dacă la optzeciști perspectiva era una exterioară, iar abordarea, eminamente ironică, la Ioan Flora se simte o atitudine participativă, tentația de a privi lumea prin ochii acestor personaje, de a le înțelege personalitatea dincolo de comportamentul banal și aparenta lor lipsă de miză în contextul social al timpului. Rezultă de aici o poezie gravă, încărcată de tensiune, a cărei semnificație constă mai degrabă în ceea ce se ascunde dincolo de cuvinte. Ca și alt scriitor bănățean, prozatorul Daniel Vighi
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
imaginii? Ea se desprinde de contextul care a generat-o pentru a duce o viață pe cont propriu, focalizînd deciziile milioanelor de americani. Cei șase protagoniști aproape că nici nu mai contează, regizorul însă se oprește asupra istoriei lor particulare, banală și tristă. Eroii dispar în uitare imediat ce (e)misiunea lor încetează. Una dintre scene devine relevantă în acest sens: o familie de americani oprește mașina pe cîmpul unde se afla Ira Hayes, pentru a face o fotografie cu the American
Glorie și popcorn by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9800_a_11125]
-
exil", la Bănești, la țară, are același coeficient de umor sclipitor obținut dintr-un contrariu existențial cenușiu. Nu-mi dau seama dacă formația jurnalistică, sau cea antropologică, sau ambele jalonează această desprindere a unor întâmplări semnificative din terenul plat al banalului; cert este că aproape de fiecare dată lui Sorin Stoica îi reușește conversia. Curios la culme, ca babele rurale pe care le portretizează memorabil, autorul ascultă știrile, cântărește întâmplările și vede oamenii. Nu-i plac Nicolae Breban și Mircea Cărtărescu, tocmai
Meseria de povestitor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9814_a_11139]
-
cercetător și curator. El manipulează, cu o maximă dexteritate, toate limbajele consacrate, construiește, prin absorbția textului în imagine, cărți halucinante, concepe și dezvoltă acțiuni, creează instalații, intervine în spații publice, folosește camera foto și video, adaptează cele mai vechi și banale materiale și tehnici la cele mai subtile provocări ale contemporaneității. Formele arhaice se convertesc subit în repere ale unei surprinzătoare avangarde, clasicismul se instalează confortabil în forme de lut sau în lemnul cioplit sumar, barocul se revarsă din împletitura de
Max Dumitraș sau despre sculptura Zen by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9825_a_11150]