1,747 matches
-
hermeneutica înrădăcinate în mintea mea. Repet: cunosc puțină lume în spațiul muzicii, am arareori prilejul să port discuții cu această specie de artiști. Însă de fiecare dată când îi întâlnesc, îi privesc și-i ascult fascinat. În adâncimi . rostesc o banalitate . artele comunica între ele. E suficient să citești Nașterea tragediei a lui Nietzsche pentru a găsi răspunsuri la dilemele și pseudo-dilemele care-l macină pe .comparatistulh amator năucit de dorința de limpezime. Cred că arta interpretativa muzicală seamănă cel
Seara târziu, după spectacol by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4561_a_5886]
-
este tulburătore. Alice Dunbar-Nelson evită ridicolul și stârnește compasiunea. Revolta Odaliei implică sacrificiul de sine și sugerează o tragedie trăită demn și cu discreție. Încă o dată se adeverește că un scriitor de valoare poate isca profunde înțelegeri ale vieții din banalitate și cenușiu. Odalie Din când în când Carnavalul coincide cu sărbătoarea bunului Sfânt Valentin și atunci ziua Sfântului cade în zilele calde ale lui martie când primăvara a venit cu adevărat printre noi, iar verdele ierbii se ia la întrecere
Alice Dunbar-Nelson by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3721_a_5046]
-
de dispariție, apare dătător de speranțe, rinocerizarea elitei intelectuale (firește, cu excepții, „focuri ce ard pe culmile disperării“) reprezintă în vederile scriitorului un simptom dramatic la maximum. | remarc|m că, dincolo de asemenea observații generale, cărora unii le-ar putea reproșa „banalitatea“ (cu toate că unui real repetitiv nu i se poate opune decît repetarea criticii!), Bujor Nedelcovici descinde și la cazuri particulare, consemnînd dezamăgiri în legătură cu diverse personalități. Nu o dată raportîndu-se la cele de foarte bună reputație, ca o probă a unei mentalități dezinhibate
O privire ageră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13040_a_14365]
-
1989. De altfel, dacă citim articolele programatice ale poetului, descoperim o cheie fidelă de pătrundere în textele sale: "poezia cotidianului " este o "poezie despre viața noastră obișnuită, dar totodată care să exprime și poezia din această viață ", "miraculosul ascuns în banalitatea vieții de zi cu zi ", "grădinile suspendate din debaraua sufletului blazat ". Două sunt liniile de forță ale poemelor adunate în volumul în discuție: prima o constituie poemele-manifest, metatextuale, în care repune în drepturi sensul "politicos " al poeziei, cuvânt "pe care
După douăzeci de ani by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/12883_a_14208]
-
ale acestei inexistențe sînt verbiajul, delirul ideatic, agresiunea gramaticală, incontinența frazeologică. Să fie responsabilă de această stare de lucruri o conștiință colectivă sedusă egal de exclamația narcisiacă și de retorica tînguirii, care nu vrea nicidecum fapte nude și alte asemnea banalități, ci doar hrană incantatorie pentru cine știe ce voluptăți obscure, să fie vinovată nepotolita sete de tacla a cititorului sau, pur și simplu, explicația trebuie găsită în faptul că este mai simplu datul cu presupusul decît darea unei știri. Ori, Doamne ferește, avem
Secvențe estivale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9530_a_10855]
-
autor recurge la stratageme varii, cum ar fi schimbarea de semn a axiomelor, nuanțarea sau forțarea unor convenții suspecte de anchiloză sub presiunea tradiției, moravurilor, religiei etc. Aruncând în aer metodic și convingător repertoriul de truisme legate de banal și banalitate, eseistul îi previne mai ales pe artiștii ademeniți de utopia capodoperei, de excepția ei ademenitoare. Trecând la elogiul gafei, autorul compendiază cu voluptate epică episoade și personaje producătoare de gafe (singurele care persistă), tipologia lor fiind nesfârșită: domestice, festive, de
Criticul, eseist și poet by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12254_a_13579]
-
și de autoare: „jurnalul este principial nesincer”. Așa să fie oare? Dar ce putem înțelege prin sinceritate în planul expresiei literare? Firește nu spovedania nudă care, oricît de încărcată de tensiunea autenticității existențiale, e prea posibil să nu treacă de banalitate. Atunci să fie însuși efortul creator, marca unicatului pe care cată a-l reprezenta acesta? Cu o ambiguitate fin contrariată, Baudelaire vedea în „sinceritate” nu altceva decît „un joc de-a fi original”. S-ar contura, așadar, o opoziție între
Un șir de „sincerități” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3780_a_5105]
-
ale relatării: memorii, jurnale și nu în ultimul rând, rapoarte ale poliției secrete a eunucilor. Ba chiar se dau trei versiuni ale aceluiași eveniment după trei surse diferite. Scenariul, de un umor sec, redundant în inepția sa voluntară, e contraponderea banalităților vândute îndeobște ca "filozofie chineză" de către lung metrajele cu arte marțiale. Filmul își bate joc de genul kung fu inventând nume de tehnici de luptă aberante (tehnica "Ochilor luptători": "te uiți la adversar până se înmoaie și lasă garda jos
HollyKong? by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12475_a_13800]
-
sosiți din toate colțurile lumii, care au dorit, au putut să-și spună părerea, nu doar să o asculte pe a altora. Desigur, ca deobicei, în astfel de ocazii, pe lîngă intervenții pline de miez, originale, s-au debitat și banalități. Nici toate poeziile citite seara n-au fost niște capodopere. Dar se înșeală cine își închipuie că un Festival ca acesta poate rămîne mereu la un nivel maxim de valoare și de interes. O observație, din păcate, generală este aceea
"Zile și Nopți de Literatură": un bilanț moral by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/11267_a_12592]
-
medical, prea chirurgical. nu știu cu ce ai putea în-locui, dar dacă tot vrei să o ții cu neologismele atunci eu aș spune extirpată sau eviscerată". E recomandată evitarea repetițiilor de cuvinte sau procedee ("inversiunile prea abundente dau impresia de banalitate. Și folosești prea multe inversiuni"). Formele tradiționale de ritm și rimă nu sînt deloc disprețuite, ba chiar primesc aprecieri ("ritmul si rima sunt impecabile") și sugestii. Toate aceste observații sînt implicite dovezi ale importanței acordate formei, expresiei, limbii. Discuțiile despre
Comentarii de poezie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14928_a_16253]
-
vioiciunea privirilor și în agilitatea gîndirii. În fața dispariției unui om de cultură de o asemenea autenticitate și vigoare, gîndurile și regretele dobîndesc ele însele, dincolo de orice convenție conjuncturală, o notă gravă care le scoate din stereotip și le mîntuie de banalitate. Așadar, Drum bun, D-nă Amelia Pavel!
Dispariția unei senioare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13247_a_14572]
-
cale au mai toți acele figuri caricaturale, uneori de-a dreptul de coșmar pe care numai frații Coen le găsesc. Cum să nu râzi când trece un secol până să dea un răspuns care, de cele mai multe ori, este de o banalitate cutremurătoare. Și, peste toate, mai pierde și pisica unor gazde temporare, cărora, în disperare, le-a prins de pe stradă o altă felină roșcată. Aici e aici. Descoperirea escrocheriei se lasă cu un țipăt de groază și o bruftuluială pe măsură
Cannes, 2013: Psihanaliză, folk și o pisică - Corespondență de la Magda Mihăilescu by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/79004_a_80329]
-
însușire, reală sau presupusă, a unor lucruri ce degajă sentimentul poeziei. Accentul nu e pus pe a face (poein), ci pe a simți (sentir)". însă "poeticul" nu are, vai, consecințe obligatorii pe tărîm literar: "produce, în cel mai bun caz, banalități entuziaste și exclamații. Pentru cei mai mulți autori sau cititori, el există doar în măsura în care le evocă ideea de frumos". Nu e oare o îndrăzneală penitentă a vorbi în felul acesta despre un autor venerat? însă, pe de altă parte, buna conștiință critică
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
a lungul timpului s-a scris tot ce se putea scrie: Nicolae Iorga, Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ioan Slavici, Mihail Sadoveanu, Ion Barbu, Tudor Arghezi, Ioana Postelnicu, Radu Stanca. Negăsind nimic nou de spus, exegetul emite judecăți simpliste, de o banalitate dezolantă. El explică, de exemplu, solemn și plicticos: "Opera poetului nostru național e saturată de gânduri, idei, meditații referitoare la om, la colectivitatea umană (națiunea), la marile probleme ale existenței umane." Multe fraze critice par extrase din lucrările scrise ale
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6660_a_7985]
-
tipărit în ziar la rubrica Decese. În altul, din Cântece excesive, o banală pereche de pantaloni second hand devine pretext pentru inventarierea tuturor proprietarilor de până atunci etc. Atât de inventiv era însă poetul în a descuama straturile cotidianului, încât banalitatea se transforma la tot pasul în ingeniozitate. Într-o literatură tot mai asediată de mijloace expresive hi-tech, remarcabilă e tocmai forța de a face poezie din nimic. În Poezii naive și sentimentale - o spune și titlul - ingenuitatea e, poate, și
Post-sentimente by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4168_a_5493]
-
povestiți/ în procesulverbal, voi oamenii, spunea,/ sunteți ființe confuze, confuze”. Cu aerul că nu străbate niciodată dincolo de suprafața lucrurilor, „vocea” din Cântece naive și sentimentale construiește, totuși, un ethos al ratării și al blazării în toată complexitatea lui. Până acum, „banalitatea” și „simplitatea” erau palme aplicate tuturor formelor de mistificare deopotrivă literară și existențială (de aici și nota de frondă a poeziei lui Sociu). În ultimul volum ele reprezintă, însă, închiderea tuturor orizonturilor. Modificarea de nuanță ascunde o mutație în adâncuri
Post-sentimente by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4168_a_5493]
-
pasul, în Cântece naive și sentimentale din descoperirea imposibilității de a transcende. Au mai rămas, în această lume a postsentimentelor, niște oameni „cu nevoi simple” și de scurtă durată, fără speranțe și aspirații: „în rest, suntem singuri și pierduți/ în banalitatea zilelor, nici măcar ca porumbeii/ ascultând cum se zguduie în vânt pereții subțiri ai volierei/ pentru că n-ai cum să compari nimic cu nimic,// pentru că ești primul om din lume,/ primul care trăiește, primul care greșește”. În primele volume, Dan Sociu
Post-sentimente by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4168_a_5493]
-
lui Eliot, ci numai cu unul sonor: Eustache. (O seducătoare introducere în domeniu o constituie antologia lui Șerban Foarță, Mic tratat de pisicologie, Editura Humanitas, 2008). Poemul se naște din fascinație și „reflecție”: instanța producătoare a textului retrăiește, în regimul banalității cotidiene, consternarea lui Montesquieu, cel care se întreba cum e posibil să fii persan. Eugen Suciu se întreabă cum e posibil să fii pisică - pentru că de perși se îngrijește chiar motanul lui autoritar, micul dictator care organizează întregul univers domestic
Cronică literară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5129_a_6454]
-
un slogan publicitar există numeroase variabile pragmatice și o miză textuală fundamental diferită. Dacă textului publicitar îi precede un studiu amănunțit asupra potențialului consumator, poemul este o sticlă aruncată în mare purtînd cu sine un mesaj misterios, oricum plurivalent. O banalitate: consumatorul de text comercial este un indice, un individ dintr-o serie, pe cînd poezia presupune o comunitate deschisă și confidențială de receptori, fiecare cititor al poemului propunînd o altă interpretare. Dacă profilul sociologic al consumatorului determină structura mesajului comercial
Spațiul incert al sensibilității by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11132_a_12457]
-
Ion Simuț Viața bate nu numai orice ficțiune, dar și orice realitate imaginabilă dintr-o perspectivă pragmatică. Să nu filosofez prea mult și să spun banalitatea pe care am să o ilustrez anecdotic: viața bate istoria literară. Mă codesc să spun direct ceea ce ar trebui să spun fără prea multe ocolișuri, pe care le-am și schițat deja zadarnic. Un prieten dintr-o generație mai veche
Topârceanu pornograf? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8841_a_10166]
-
deschizând nenumărate paranteze à la maniere du Proust. "Singura mare iubire reciprocă într-adevăr statornica este cea care există, de obicei, între mama și copil a de orice vîrstă ar fi copilul". Frază această de la începutul cărții exprimă, evident, o banalitate, o idee comună și nici măcar nu e îmbrăcată într-o stilistica mai rafinată, dar ea, așa cum vor mai fi multe în carte a comentate deseori de autoare a vrea să aducă un elogiu simplității, sentimentului celui mai obișnuit, considerat de
Amintiri din vechiul Bucuresti by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17555_a_18880]
-
dintre patosul istoric și normalitatea socială a numelui e atins de propunerea Horia și Cloșca (respinsă doar pentru că nu există și un al treilea copil, care să primească numele Crișan). Finalul textului contrazice moda culturală a numelor istorice, revenind la banalitatea tradiției - a numelor calendaristice creștine ("După lungi dezbateri, se adoptă: Gheorghe și Dumitru"). Mai tîrziu (în Titanic Vals, 1932), Tudor Mușatescu reia tema caragialiană, prin personajele marcate onomastic de preferințele bunicului, profesor de istorie. Nepotul Traian e nemulțumit: Da' știu
Onomastica și moda culturală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9611_a_10936]
-
de răscruce ale istoriei țării fiecăruia dintre ei, a fost și este încă o pildă a nevoii vitale de dialog între popoare." (pag. 85) Din respect, mă abțin de la comentarii. Altă dată, Chioaru dă verdicte surprinzătoare cu aerul că enunță banalități. (Nu atât ierarhia bulversează, cât mai degrabă tonul, de un firesc inalterabil.) Eseul care-i alătură, ca scriitori emblematici ai Mitteleuropei, pe Liviu Rebreanu și pe Joseph Roth, e o mostră de argumentare inteligent construită. Conștiința prozatorului ardelean e pur
Bulina roșie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6820_a_8145]
-
stupefacția de a include într-un text cu o temă cât se poate de bine conturată întregul argou psihanalitic, în ediție revăzută și augmentată: "mama interioară" și "mama exterioară", "dublul", "achiziția cunoașterii" și zeci de alte concepte de-o perfectă banalitate. Nu de lipsă de inteligență o suspectez pe Melanie Klein, ci de neputința de a ieși din labirintul terminologic în spatele căreia s-a ascuns întreaga viață. Atunci când reușea să se debaraseze de balastul conceptelor abuzive, când își asuma propriul limbaj
Mic tratat despre doliu (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6922_a_8247]
-
științific sunt speculațiile privind procesele psihice. Ambiția de a stabili reguli și de a descrie, categorial, comportamentul indivizilor loviți de durerea morții e legitimă. În practică, ea nu depășește însă anvergura unui exercițiu pur intelectual. Parcurgând "revelațiile" psihanalitice, afli câteva banalități crase ("A fi în doliu înseamnă de fapt a fi bolnav, dar cum această stare de spirit e obișnuită și ni se pare naturală, nu vom numi doliul o boală."), ori subtilități perfect irelevante pentru esența chestiunii: În doliu, subiectul
Mic tratat despre doliu (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6922_a_8247]