1,700 matches
-
de gramatica tacită a comunității. Consumatorul își propune doar recuperarea nietzscheană a dionisiacului, lipsită de rest. Dimensiunea politică a artei muzicale - cenzura publică a oricărui anarhism programatic - dispare. Moartea cuvântului validează opera insidioasă a promiscuității estetice. În locul rostirii limpezi izbucnește banalitatea gemetelor explicite. Reîntoarcerea literară a hetairelor și consacrarea civică din lupanare se juxtapun. Prostituția naște o profesie. Iadul neputinței e absolvit de orice păcate. În goana după o alteritate care se refuză, sublimul răsare dincolo de bine și de rău. Doar
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
hârtie. Multe texte din volumul Life Studies ar putea fi selectate ca argumente în sprijinul acestor observații. Să ne oprim deocamdată asupra poemului intitulat Ultima după-amiază cu unchiul Devereux Winslow (...), unde, pentru a evita căderea în sentimentalism sau în simpla banalitate biografică, autorul își prezintă „adevărul personal” cu detașare, ca și cum ar vorbi despre altcineva, într-o formă narativă, nu lipsită de subtilitate, în ciuda unei aparente platitudini a tonului: Aveam cinci ani și jumătate. Pantalonii mei scurți - nuanță gri-perle și cam pretențioși
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
lipsa. Că te voi uita în cele din urmă și pe tine (...)289. Majoritatea biletelor sunt scrise în această formă evanescentă ce pastișează epistola amoroasă și meditația nocturnă, conducând în cele din urmă la descoperirea unei lumini particulare chiar în banalitatea cotidiană. Multe dintre ele pornesc de la înregistrarea unor detalii prozaice pentru a ajunge - prin intermediul „privirii magnetice”290 - la revelația că ordinea pe care individul o poate impune lucrurilor din jur și propriului său limbaj rămâne insignifiantă în comparație cu diversitatea și bogăția
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
că imprimă volumului o construcție atipică, o arhitectură zodiacală - fiecărui bilet corespunzându-i o oră (diurnă sau nocturnă), guvernată de câte un înger -, dezvăluie, între altele, și o particularitate evidentă a scrisului tondellian: veșnica pendulare între transparență și obscuritate, între banalitatea existenței cotidiene și ritmurile misterioase ale altor lumi, materializată într-o formulă ce trimite cu gândul la estetica barocului, dar și la voga postmodernă a performance-ului. Într-adevăr, într-un anumit sens am putea spune că, la fel ca în
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
dimensiunile exagerate ale romanelor de acest fel („ceva gros la cotor și cu coperți”), scriitorul nostru își manifestă repulsia tocmai față de acele trăsături ale realismului de care, în practica poetică, el însuși s-a lăsat, nu de puține ori, sedus: banalitatea materială, de structură și îndeajuns de evidenta vulgaritate. Dacă citim cu atenție un alt articol polemic, celebru și el în epoca dintre cele două războaie, aparținând de astă dată lui Ion Barbu, nu este greu să constatăm că tocmai aceste
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
impactul obiectelor „reale” asupra unei sensibilități hipertrofiate. În acest scop, el recurge la înregistrarea simplă, rece, neutră a mișcărilor și gesturilor zilnice, pe care, la prima vedere, le transcrie fără nici un fel de implicare emoțională. Totuși, de la un punct încolo, banalitatea astfel consemnată deschide poeziei calea către o proiecție metafizică, iar elegiacul redimensionează - baroc și abstract - concretețea lucrurilor umile. După opinia lui Eugen Negrici, bacoviană ar fi aici mai cu seamă „stârnirea poeziei printr-o formulă cu alură de dicton, sau
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
fost însă împrejurarea că, până și această paradă a sincerității nu este, în fond, decât o paradă a măștilor. Simulând „transparența” prozei, aceste desfășurări de o autenticitate altminteri năucitoare, sunt doar la prima vedere „necontrafăcute”. În realitate, revărsarea aceasta de banalități, care ne îndreptățește să vorbim de o coborâre a poeziei nu în stradă, cum o vor face opteciștii, ci „în uliță”, nu face decât să-și încurajeze cititorul să facă abstracție de „cadrul teatral”, pe care îl presupune, în mod
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
bună dreptate s-a afirmat că „ceea ce părea o succesiune de notații menite să înregistreze lumea exterioară, se reduce, de fapt, la o aglomerare de cuvinte, în care impresia de realitate este minimă”406. Dizolvarea, prin cuvânt, a existentului, în banalitatea și viduitatea sa cotidiană, servesc însă, la un alt nivel, reconstrucției valorice a realității extratextuale. Pe de altă parte, nu putem ignora evidența că poemele lui Mircea Cărtărescu, apropiindu-se de epic și descriptiv, creează impresia de deschidere, de adecvare
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
cu o persoană claustrofobă etc.Ă; că majoră (declanșarea unui atac terorist, a unui război ș.a.m.d.Ă. Categorii de stres În categoria așa-numitelor life events se încadrează acele evenimente marcante în viață, neașteptate și neprevăzute ce întrerup „banalitatea” cotidiană. Aici am putea enumera licențierea, căsătoria, nașterea unui copil, instalarea unei boli, a șomajului, a sărăciei, despărțirile (chiar cele temporareă, adaptarea la un nou loc de muncă ș.a.m.d. Toate acestea reprezintă surse reale de stres care, din
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
prostituția etc.), simplele constatări, chiar fără date statistice, sunt utile și interesante. Lucrul apare evident când este vorba de alte culturi și populații și cu atât mai mult când acestea sunt „exotice”. Constatări care pentru nativi au statutul de mari banalități pot apărea în fața antropologului cultural (sau etnografului) și a mediului cultural din care acesta provine ca veritabile informații științifice. Semnificația acestui gen de informații sporește dacă ele îmbracă haina mai riguroasă a datelor statistice. Publicul larg, audiența pretinde din ce în ce mai mult
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
cerul, aerul, valul mării „se Înveleau” Într-o culoare pală, prin aer trece o „dulce armonie”, valurile „intoană” un fantastic, melancolic concert, blonda dimineață „despică p-orizonte troienele de ceață”... Iată un vers superb. Ce urmează este de o trivială banalitate, Însă acest vers izolat arată o imaginație inspirată. În acest cadru marin, unde Își dau Întîlnire parfumurile naturii magice și luminile eterului, aici se simte mai puternic prezența cosmicului. Galantul Bolintineanu are pentru o clipă revelația marelui mecanism, privind cu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
simbolistică gravă a trecerii dincolo de frontierele vieții. Aflăm, aici, mitul lui Orfeu, combinat cu alte simboluri romantice, poate și cu acela din Faust. Domnul de rouă este, din această sferă tematică, balada cea mai frumoasă a lui Bolintineanu. Este o banalitate, dar o banalitate ce trebuie spusă, că poemul anunță prin simbolurile lui grave pe Eminescu și Ion Barbu (cel din Riga Crypto și lapona Enigel). Cu lot coșmarul de convenții („luna ca o sferă, dupe-o stîncă verde”, „copila jună” cu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
trecerii dincolo de frontierele vieții. Aflăm, aici, mitul lui Orfeu, combinat cu alte simboluri romantice, poate și cu acela din Faust. Domnul de rouă este, din această sferă tematică, balada cea mai frumoasă a lui Bolintineanu. Este o banalitate, dar o banalitate ce trebuie spusă, că poemul anunță prin simbolurile lui grave pe Eminescu și Ion Barbu (cel din Riga Crypto și lapona Enigel). Cu lot coșmarul de convenții („luna ca o sferă, dupe-o stîncă verde”, „copila jună” cu părul bălăior ce
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
el [ea] nu va ceda”... (Fragments...) În asceză, Conachi nu vrea să fie singur. Tristețea n-are rost dacă ea nu este văzută, confirmată, dacă nu se transformă Într-un mesaj. Fără martori, suspinul este un simplu suspin. Iar această banalitate poetul n-o acceptă. El aranjează astfel lucrurile Încît În preajma lui să fie totdeauna cineva, un martor. Cel mai fidel este, desigur, natura. Conachi Îi asociază marele univers: „Munții, stîncile răsună de cumplitul meu suspin, Ceriul stă la Îndoială...”. Martorii
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
mare atinse o limită supărătoare și Hergot procedă la împachetarea bolnavului într-un cearșaf ud, Gonzalv fu auzit scâncind în odaia vecină: "Îmi mor copiii, ce mă fac eu?" Nici Hergot nu era de altfel mai puțin emoționat, cu toată banalitatea cazului; se vedea asta în felul cum se schimba la față. În momentul care i se păru mai critic ceru telefonic avizul uneia din somitățile pe care le consulta și care-i răspunse că nu vede, din spusele lui, nimic
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
drept călăuză, reexamină toată casa, întrebă cine locuia în odaia din mansardă, scoase de la Erminia tot ceea ce aceasta știa despre Pica și Tudorel. De altfel, agentul nu se arăta deloc surprins, nici satisfăcut. Se părea că acestea sunt pentru el banalități. Nu mai puțin merse la telefon și, într-un fel criptic, raportă tot ce aflase. A doua zi, la nouă, primi o înștiințare telefonică și cei trei oameni se retraseră. Pica însă nu mai sosi. Pe seară, veni Tudorel, care
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
pe un perete un vast tablou în ulei, reprezentând un peisaj cu fiind maritim, cu aspect general de tapiserie. Tabloul încurca locul, după opinia Sultanei; trebuia pus acolo ceva mai cald, un șal turcesc, o oglindă venețiană. Pictura părea o banalitate oarecare învechită, poate un fals, și Sultana chemă pe Expert. Acesta dădu jos tabloul, examină atent pe din dos țesătura pânzei, contemplă peisajul și nu dădu imediat nici un aviz. Apoi reveni cu o monografie a lui Salvator Rosa, compară tabloul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
oricum prea puțin de ficțiuni, așadar nici poezia nu este obligată să subscrie la adevăruri. El ia limbajul în serios, își creează unul pe gustul său, particularitate ce se naște din intoleranța față de cuvinte ca atare. Incapabil să le suporte banalitatea și uzura, el este predestinat să sufere din cauza lor și pentru ele, și totuși prin ele încearcă să se salveze, de la regenerarea lor își așteaptă izbăvirea (Emil Cioran). Oricăt de strămbă ar fi viziunea lui despre lucruri, el nu este
Limbajul ca închisoare. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Bianca Iuţuc () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2301]
-
supraviețuire. Credința acestora este că existența și arta nu pot fi Înțelese numai prin rațiune și că orice se Întâmplă camuflează un mister. Aproape toate personajele lui Eliade sunt sau devin hermeneuți, „lectori de semne”,, căutători de semnificații ascunse În banalitatea vieții. O chestiune delicată este prezența miturilor și simbolurilor În artistică eliadescă. Întrebarea se pune, inevitabil, atunci când autorul romanului este În același timp și un specialist În teoria miturilor. În anii '30, când romancierul și publicistul prevalau asupra orientalistului, Eliade
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
avea mereu reușite, noroc, realizări, vom declanșa invidia. Reușita noastră îi irită pe cei care râvnesc (la) același loc, (la) același public, (la) aceeași izbândă, (la) aceeași atenție, (la) aceeași recunoaștere. Oamenii nu sunt niciodată invidioși pe eșecurile, suferințele sau banalitatea/cenușiul altora, ci pe fericirea, norocul și calitățile lor. Ei nu pot suporta faptul că celălalt a reușit, că îi merge (bine), că este prosper sau că este celebru (Goleman, 2005). C-o vrem sau nu, pretutindeni succesul unora favorizează
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
locul lui este în inima lumii fenomenale. El ne așteaptă la colțul străzii, zona lui privilegiată este firescul, logicul, naturalul’’, dar oricât de realiste ar fi, personajele, când devin total grotești, capătă dimensiuni fantastice, prin suprapunerea elementelor anormalului absolut peste banalitatea lumii reale, obișnuite. Personajele lui Caragiale au o astfel de calitate, ele ajungând pe treapta de jos a fantasticului căci ,,irealitatea imediată, coincidențele stranii, hazardul obiectiv, coerențele inexplicabile cu prelungiri imaginare tulburătoare. În acest regn totul pare liber și necesar
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
ce-l fac să se gândească. Timpul, ca și numărul de răspunsuri este nelimitat. Deși planșele sunt prezentate subiectului în poziția standard, el este liber să la rotească. Răspunsurile sunt cotate în funcție de patru criterii: aprehensiunea, determinantul, conținutul și originalitatea sau banalitatea răspunsului. Pentru a ilustra modalitatea de cotare, vom opta pentru simbolurile folosite în limba franceză, care sunt mai frecvent întrebuințate în țara noastră. Tipul de aprehensiune se referă la atitudinea perceptivă, la modul de receptare (globală sau fragmentară) a petei
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
de-al treilea criteriu de cotare a răspunsurilor. Dintre simbolurile folosite: H, când conținutul este uman, A, când răspunsul desemnează un animal, Bot, pentru conținutul botanic, Geog, pentru cel geografic etc. Al patrulea criteriu de cotare îl reprezintă originalitatea sau banalitatea răspunsurilor. Se consideră originale răspunsurile cu o frecvență de maximum 1%, cu condiția să fie un F+ (formă bună). Aparatul statistic de prelucrare și tehnicile de interpretare a rezultatelor depășesc însă cadrul acestei lucrări, literatura referitoare la acest test însumând
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
toate celelalte domenii simbolice. Weber notează că rutinizarea echivalează cu raționalizarea sau că aceasta din urmă este forma generală prin care rutinizarea cuprinde religiosul, economicul, artisticul, politicul: funcțiile de excepție, figurile exemplare, idealurile legendare sfârșesc prin a se disipa în banalitatea competențelor, sta-tuturilor și rolurilor. Se diluează în ordinea corporațiilor, al instituțiilor, definite atât prin anonimatul diviziunii muncii și al producției, cât și prin impersonalitatea serviciilor și contactelor. Procesul devine mai complex, suscită evenimente regulate și repetitive în cadrul unui calendar de
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
mișcați de un spirit îngust de imunditate sau de invidie. Dar ceea ce revoltă conștiința mea de economist, ceea ce mă face să mă înroșesc pentru renumele intelectual al țării mele este momentul când se ajunge (și se ajunge negreșit) la această banalitate absurdă și întotdeauna întâmpinată favorabil: De altfel, luxul marilor funcționari încurajează artele, industria, munca. Șeful statului și miniștrii nu ar putea da ospețe și serate fără a pune în mișcare viața în toate venele corpului social. A reduce remunerațiile lor
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]