2,202 matches
-
o treime din PIB pare a reprezenta bariera care separă cele două niveluri. Căci există și un al doilea grup de țări, care nu își mai finanțează activitatea prin intermediu sistemului bancar - și, deci, nu acordă o prioritate absolută puterii bancherilor, acționând mai degrabă în interesul managerilor. În această grupă intră România, în care sistemul bancar nu finanțează mai mult decât dezvoltarea a circa un sfert de economie. Deoarece, pentru tehnocrația financiar-bancară - deci pentru capital în ansamblul său -, pericolul venea din partea
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
României, președinții celor două camere ale Parlamentului și majoritatea demnitarilor - începând cu secretarii de stat și terminând cu cei mai înalți funcționari publici - sunt acționari și administratori „acoperiți” la societăți comerciale sau industriale. Este interesant de notat că, în schimb, bancherii sau conducătorii instituțiilor financiare - societăți de asigurări, fonduri de investiții etc. - nu au reușit o simbioză la fel de strânsă cu politica, fiind nevoiți să se limiteze la exercitarea unei influențe indirecte. În calitate de lideri politici și funcționari guvernamentali, capitaliștii industriali - în forma
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
lumina experiențelor acumulate, explicația cuvenită: "Mă impresiona chipul ei serios până la severitate, ovalul brun încadrat de un păr luminos, ochii mari, negri și gravi; mă impresiona viața ei plină de prestigiul misterului (s.n.)". Prevenită asupra chestiunii, Lulù înțelege de ce fata bancherului evreu, prima iubire a lui Andrei, își pierde farmecul o dată cu trecerea timpului, și va face tot ce-i stă în putință pentru a nu repeta tristul destin al femeilor fără mister. După scurtul intermezzo confesiv (întins pe spațiul celui de-
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
cititorul Îl poate găsi litografiat, fiind publicat sub această formă de către Société Asiatique din Paris În anul 1835168. Sunt Încredințat că este vorba despre unicul manuscris bactrian descoperit vreodată 169. Împachetând colecția Într-o cutie, am expediat-o, din Londra, bancherului Geymüller din Viena, care, Însă, avea să dea ulterior faliment, iar caseta conținând acele prețioase curiozități a rămas timp de cincisprezece ani Încheiați la vama din Viena, eu nefiind Înștiințat de aceasta, În pofida numeroaselor cercetări demarate. Sosind În Viena (la
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
ei drumul Îl deschid și aduc dureri reumatice, A căror alinare Îți poate zădărnici Întreaga grijă, Lăsând, ani de zile, aceste junghiuri atât de capricioase: Aerul e de folos, dar curenții sunt periculoși, Nu cruță nici țărani, nici negustori, nici bancheri sau regi. XVII La fel ferește-te, ca de ciumă, De aerul impur, oricum ar fi creat; În camere Înghesuite oaspete nu fi ades, Nici sta, cu orele, de vin ori de rachiu purtat; Aerul stricat și băutura odihna Îți
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
se lăsaseră stăpâniți de pasiunea lor pentru Orient”. Distorsiunea biografiei nu este formulată prima dată de narator, ci de d-na Zerlendi, care se grăbește să adauge de unde apăruse interesul pentru biografia doctorului sas: soțul ei - care poartă numele unui bancher, Hristof Zerlentis sau Zerlendis din Bucureștiul lui Odobescu 2 - „ajunsese de timpuriu la concluzia (...) că viața lui Honigberger ascunde foarte multe taine, cu toate cărțile care s-au scris asupra lui. Bunăoară, nu-și putea explica ultima lui călătorie În
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
vedea specimene la muzeul britanic". Se pare că moneda bătută de argint în Roma Antică a apărut în anul 268 î.Hr.480, adică mai devreme decât moneda bătută din aur. Inițial dreptul de batere l-au avut marii negustori și bancheri, după care, cu timpul, acest drept va fi confiscat de către puterea suverană întruchipată de către conducători-monarhi, regi, împărați. Aristide M. Basilescu arată că: "Roma este departe de a fi fost leagănul artei monetare. Când au apărut primele monede romane, Daricul perșilor
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
manifestă în sectoarele cele mai fragile ale economiei: în orașele în care economia textilă luase avânt, în domeniul construcțiilor. În domeniul economiei monetare stângăciile în mânuirea bimetalsmului la care s-a ajuns prin reluarea baterii de bani de aur, imprudențele bancherilor solicitați de principi tot mai avizi de subsidii, tot mai încurcați în datorii, sporeau greutățile inerente unei forme de economie cu care chiar specialiștii erau mai puțin obișnuiți"542. (...) "Oricât de fundamentală, criza nu atrage după sine o degresiune a
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
hârtie stabilă, în modernitate, nu permite acest lucru, fiind mai apropiată de necesitățile de stabilitate pe care le reclamă schimbul, decât asemenea monede permanent și din ce în ce mai bine falsificate. Iată ce spune Huerta de Soto în legătură cu pedepsele la care erau supuși bancherii care erau găsiți vinovați de gestiune proastă a banului 561. Concluzionăm că încercările de combatere a crizelor monedei metalice se mărgineau la interdicții, unele dintre ele ajunse la extrem, adică condamnarea la galere sau condamnarea la moarte. Erau vremuri în
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
încorporată foarte mare; au o cerere pozitivă și rentabilă în toate timpurile; dețin o stabilitate mare, chiar pozitivă, a raportului de schimb cu celelalte mărfuri. Lovitura de început asupra existenței aurului în calitatea sa de monedă a fost dată de bancherul suedez J. Palmstruck, întemeietorul Băncii Suediei, o bancă la acea vreme care funcționa în regimul băncilor comerciale de azi și care a început, în tăcere și pe ascuns, să emită cantități mai mari de monedă de hârtie decât îi permiteau
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
nu în orice sens, unele dintre aceste sensuri fiind azi anulate"570. Există o apropiere care depășește zona de interes economic între om și aur, dacă "chiar și atunci când prețul aurului a crescut la peste 850 de dolari pe uncie, bancherii centrali l-au păstrat ca și când viețile lor și carierele lor ar fi depins de el"571. Procesul de demonetizare a aurului cuprinde două etape, pe care în mod clar trebuie să le distingem pentru a-l înțelege mai bine. Este
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
de ani, adică din secolul al XVI-lea și până în secolul XX, când moneda metalică iese definitiv din circulația monetară și metalele prețioase nu mai îndeplinesc niciun rol sau funcție monetară. 2. Recipisa 616. Biletul de bancă Recipisa eliberată de către bancher prin care acesta atesta existența unei cantități de aur sau argint depusă în depozitele băncii sale, a fost o formă primitivă de existență a monedei de hârtie. Ea este un înscris simplu, un act doveditor și nimeni nu l-a
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
când s-au făcut primele încercări de a emite bancnote cu statutul de mijloace legale de plată - așadar note bancare ce trebuiau acceptate în tranzacțiile comerciale la rând cu monedele de aur și argint - guvernele și națiunile au crezut că bancherii dețin anumite secrete care îi fac capabili să creeze bogăția din nimic". Folosința depunerilor de metale prețioase de către bancheri, în folosul lor, are rădăcini mult mai adânci. Jesús Huerta de Soto vorbește 639 despre descoperirea 640 printre ruinele Babilonului a
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
bancare ce trebuiau acceptate în tranzacțiile comerciale la rând cu monedele de aur și argint - guvernele și națiunile au crezut că bancherii dețin anumite secrete care îi fac capabili să creeze bogăția din nimic". Folosința depunerilor de metale prețioase de către bancheri, în folosul lor, are rădăcini mult mai adânci. Jesús Huerta de Soto vorbește 639 despre descoperirea 640 printre ruinele Babilonului a unor tăblițe din argilă ce atestă nivelul comerțului dintre orașe și mijloacele financiare de plată. "De asemenea, Joaquin Trigo
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
Discutând asupra cursului forțat al bancnotei, Marx crede că în acest fel hârtia se transformă în aur. Mecanismul era de neînțeles și surprindea pe toată lumea, contrazicând parcă orice lege economică 659. Cursul forțat dă naștere unei adevărate mitologii despre puterea bancherilor de a produce aur, bani și valori din nimic. De fapt, istoria crizelor financiare este tocmai dovada că nimeni nu deținea un astfel de secret și că banii de hârtie, deci și bancnotele, aveau nevoie de o gestiune mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
tipărire de monedă în plus va fi aspru pedepsită de realitate, iar fenomenul inflaționist își va face din plin prezența. Natura nu iubește, nu aprobă și penalizează excesele. Tot așa va fi și în economie. "Secretele" care-i fac pe bancheri să producă "bogăție din nimic"661 așa cum se exprimă Mises, nu există. Bancnota, indiferent de modul în care este emisă, pusă în circulație și gestionată, nu este valoare în sine și nici nu contribuie la producerea de valoare (decât într-
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
în mod corect că iluzia fabricării pâinii din pietre trebuie să se bazeze pe bunuri reale. "Adam Smith era convins că inflația se dovedea benefică dacă rezulta dintr-o expansiune a creditului "bazată" pe bunuri reale, "de aceeași valoare""734. Bancherii nu dețin niciun secret. În epoca modernă pun bani în circulație în căutare de randamente în economia reală. Toate băncile creditează, mereu, pe baza unor dosare care conțin cifre și documente ce aparțin economiei reale. Economia reală rămâne cea care
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
lumii. Folosința banului în mod pozitiv este un privilegiu. Nu pare a fi și nici nu este la îndemâna oricui. "Regula tradițională de conduită" de care vorbește Jesus Huerta de Soto, conform căreia banii trebuiau doar păstrați și nu folosiți de bancheri, a fost încălcată din vreme 808. Taina din jurul banilor era aceea a înmulțirii lor prin provocarea activității economice, prin comerț și expansiune economică. În ceea ce privește măsura, cantitatea de monedă care poate stimula activitatea economică, nu credem că se putea vorbi despre
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
și nivelul de contagiune al crizei, trebuie să subliniem părerea lui Lucian Croitoru 918, care spune că: " Euforia pornește în sectorul nefinanciar și cu întârziere se transmite și în sectorul financiar (...). După un număr de ani de proiecte conservatoare reușite, bancherii își aliniază percepțiile despre risc la cele din sectorul firmelor, recunoscând în practică rate de creștere relativ înalte, inflație joasă și stabilă, istorie bună a rambursării creditelor și o stare bună a bilanțurilor (...). Politicile macroeconomice nu pot tempera euforia (...). Nu
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
saturației l-au reprezentat încercările guvernului american de a vinde case oricui, chiar și persoanelor cu venituri modeste. De asemenea, vânzările de autoturisme în rate, pe perioade foarte lungi de timp, a fot un semnal al saturației acestei piețe. Când bancherii își vor alinia politicile și percepțiile la noul ciclu din economie, atunci bazele expansiunii monetare și economice sunt deja instalate. Avântul economic vine mereu după combaterea crizei economice, deci după scăderea ratelor dobânzii bancare și repunerea economiei pe drumul unei
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
un fenomen permanent, indiferent de regimul politic, sau epoca pe care o analizăm. Statul și-a încălcat în permanență angajamentul pentru o monedă stabilă, sănătoasă, care să se afle "legată" de ceva real, să corespundă la ceva real. Mai întâi bancherii și-au luat angajamentul că hârtiile aflate în circulație nu reprezintă decât certificate doveditoare ale unei cantități de aur pe care ei o dețin în depozitele băncii, la păstrare, după care tot bancherii au trecut la emisiunea de monedă din
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
să corespundă la ceva real. Mai întâi bancherii și-au luat angajamentul că hârtiile aflate în circulație nu reprezintă decât certificate doveditoare ale unei cantități de aur pe care ei o dețin în depozitele băncii, la păstrare, după care tot bancherii au trecut la emisiunea de monedă din hârtie pe care au considerat-o garantată 100%; a urmat procesul de apariție al sistemului rezervelor fracționare, care lăsa să se înțeleagă că numărul de bilete din piață ar mai avea legătură cu
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
speranțe pe de altă parte. Niciodată moneda din hârtie nu a fost cu adevărat stabilă, aflându-se în permanență în căutarea unei încrederi mereu pierdute. Oamenii au aflat cu timpul, s-au lămurit că nu există un anume secret al bancherilor și că banii sunt fabricați după nevoi și nu după reguli, legi, sau în legătură cu alte valori stabile. Probabil de-a lungul istoriei, acesta a fost și motivul pentru care bancherul a căutat să fie mereu serios, mereu în afara oricărei bănuieli
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
s-au lămurit că nu există un anume secret al bancherilor și că banii sunt fabricați după nevoi și nu după reguli, legi, sau în legătură cu alte valori stabile. Probabil de-a lungul istoriei, acesta a fost și motivul pentru care bancherul a căutat să fie mereu serios, mereu în afara oricărei bănuieli și mereu cu false standarde. Spectacolul vieții bancherilor s-a dus între o minciună și o hârtie. Inflația nu este un fenomen economic natural, normal, cerut de vreo lege economică
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
și nu după reguli, legi, sau în legătură cu alte valori stabile. Probabil de-a lungul istoriei, acesta a fost și motivul pentru care bancherul a căutat să fie mereu serios, mereu în afara oricărei bănuieli și mereu cu false standarde. Spectacolul vieții bancherilor s-a dus între o minciună și o hârtie. Inflația nu este un fenomen economic natural, normal, cerut de vreo lege economică sau socială. Ea este rezultatul permanentei tentații a alianței dintre guvern și bănci de a fura, de a
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]