1,569 matches
-
încercând să îl oprească pe Marcus din a-i mai pune vin. Dă-i înainte, insistă el. Bagă asta în tine, ai nevoie să îți recapeți forțele. —Mulțumesc. Dumnezeule, mă simt mai bine, mormăi ea, lăsându-se ușurată pe spătarul banchetei. Am terminat episodul de psihoză, acum mă voi purta normal. Trecând la cafea, au început să facă ipoteze pe seama celorlalți clienți. Era un joc pe care îl jucau de obicei, atribuind povești, chiar vieți întregi, celorlalți oameni din jurul lor. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ea. —Pa, Clodagh, mi-a părut bine de cunoștință, zâmbi el. —Și mie mi-a părut bine, spuse Clodagh cu vocea cremoasă. Sper să ne revedem în curâ... Au! Ashling! Îmi rupi brațul! Supărată, Ashling o târa către ieșire. Pe bancheta din spate a taxiului, Clodagh se plângea amărâtă de faptul că Ashling și Marcus stricaseră distracția, despre cum nu voia să meargă acasă, despre cum ea se simțea bine, despre faptul că ea avea doi copii și nu prea ieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
faptul că mama ei pleca undeva. Până la urmă, mama lor chiar a plecat și tatăl lor a fost nevoit să îi ia cu el, oriunde mergea. Mergeau distanțe lungi cu mașina, cu greață și plictiseală, în timp ce Janet și Owen împărțeau bancheta din spate cu un aspirator. Ashling stătea în față, ca un adult, în timp ce traversau țara, oprindu-se la magazine mici de electrice din orașe mici. Chiar de la prima întâlnire, ea a observat neliniștea lui Mike. —Urează-mi succes, spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
sunt, avem timp până la ora patru. Am plecat. Ashling a plecat de la birou la opt și jumătate. Amețită de oboseală, nu simțea că poate face față drumului de zece minute până acasă, așa că a luat un taxi. Sprijinită pe spătarul banchetei, și-a verificat mesajele de pe mobil. Avea doar unul. De la Marcus. Nu putea să vină la ea în seara aceea, ceva în legătură cu un număr. Slavă Domnului, expiră ea. Acum o putea suna pe Clodagh și apoi se putea băga direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și vrei ca senzația să dureze la infinit. Agenții de pariuri, care au câștigat bani grași de pe urma ta, îți aduc o fată. O profesionistă, o semiprofesionistă, o amatoare amețită ea însăși de victorie. I-o tragi în vestiar sau pe bancheta din spate, un loc prea strâmt pentru picioarele tale așa că mai tragi și câte un șut în ferestrele laterale. După asta, când ieși în mulțime, oamenii te înghesuie, roiesc în jurul tău , vor să te atingă și ești iar în al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Pune mâna pe copil și cheamă o asistentă socială, i-am spus eu gâfâind. Piciul vijelios fu smuls din spinarea mea. Am reperat Fordul lui Lee în parcare, l-am îmbrâncit pe Maynard spre el și l-am trântit pe bancheta din spate. Lee a claxonat și a pornit în trombă. Violatorul bolborosea întruna „Iissuse!“ Eu mă întrebam de ce sunetul ascuțit al claxonului nu reușește să acopere țipetele băiețelului despărțit de tatăl său. • • • L-am lăsat pe Maynard la închisoarea tribunalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
îmi deschise ușa. Am intrat într-o cămăruță răcoroasă, în care totul era de un alb și antiseptic, iar în mijloc se afla o masă lungă de metal. Pe masă erau două obiecte acoperite cu cearșafuri. Am luat loc pe banchetă, cu fața spre masa de autopsie, tremurând la gândul că voi vedea din nou zâmbetul fetei moarte. Peste câteva secunde ușile duble se deschiseră. Alături de o călugăriță cu un carnețel de notițe, apăru un bărbat înalt și vârstnic, care fuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
scoase un bisturiu din buzunarul de la spate și-l șterse de cracul pantalonului. — Sigur. N-o s-o deranjeze deloc pe fată. E-n împărăția viselor pentru totdeauna. Soră Margaret, ajută-mă, te rog, să îndepărtez cearșaful. Lee se așeză pe banchetă, alături de mine. Millard și Sears își aprinseră țigările, apoi își scoaseră carnețelele și stilourile. Lee căscă și mă întrebă: — Ai prins vreun fir în dimineața asta? Mi-am dat seama că era încă sub influența benzedrinei. — Mda. A ucis-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Mda, spune-mi alibiul tău. Unde ai fost și ce-ai făcut începând cu lunea trecută, pe 13 ianuarie, și până miercuri, pe 15. Madeleine își făcu mâinile pâlnie și scoase un sunet ca de trombon, apoi le lăsă pe banchetă, lângă genunchiul meu. — Am fost la casa noastră din Laguna de duminică seara până marți dimineață. Tăticul, mămica și sora mea, Martha, au fost cu mine și tot acolo au fost și servitorii noștri permanenți. Dacă vrei să verifici, sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
celălalt. Privirile pe care le schimbară îmi spuneau că starea neîngrijită în care mă aflam reprezenta un delict grav. — Mulțumesc, Russ, am spus eu. • • • Am pornit cu mașina spre Valley, cu cei doi Vogel așezați în față, iar eu pe bancheta din spate. Am încercat să ațipesc, dar, din cauza monologului lui Fritzie despre curve și ucigași de femei n-am reușit. Johnny nu făcea decât să dea din cap a încuviințare. De fiecare dată când tatăl lui se oprea să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Am auzit un claxon și l-am văzut pe Johnny Vogel aplecat peste geamul mașinii. — Millard a zis să ducem fata la Tribunalul de Minori de pe Georgia Street. Am luat-o pe sus pe Lorna și am îmbrâncit-o pe bancheta din spate. Fritzie a pornit sirena și am plecat în trombă. • • • Drumul până în centrul L.A.-ului ne luă treizeci și cinci de minute. Millard și Sears ne așteptau pe scările Tribunalului de Minori de pe Georgia Street. Am condus-o pe fată înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Fritzie și pe polițaii mexicani să mă ducă prin secție și să mă scoată afară. Era în amurg, iar cerul Tijuanei era deja luminat de neoane. O mașină de patrulă Studebaker trase la scară. Fritzie și Bill mă împinseră pe bancheta din spate. Șoferul porni cea mai gălăgioasă sirenă din lume, apoi îi dădu blană. Am luat-o spre vest, am ieșit din oraș și ne-am oprit în mijlocul unei parcări cu pietriș, în formă de potcoavă. Niște polițiști din TJ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
i-a injectat cocteilul cel năucitor în venă, la încheietura cotului. De-acum era leșinat de-a binelea. I-am luat pistolul calibrul 38 din toc, l-am azvârlit pe scaunul din față și l-am îndesat pe Johnny pe bancheta din spate. M-am strecurat lângă el, iar Russ a urcat la volan. Am pornit în trombă de pe alee. Boschetarii ridicară degetul mare: „Bravo, băieți!“ Drumul până la El Nido ne-a luat o jumătate de oră. Johnny mai scotea câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
se deghizase în Elizabeth Short. Am privit-o uimit cum intră în restaurant. Un sfert de oră se scurse chinuitor de încet. Apoi am văzut-o ieșind degajată, transformată în Dalia Neagră și pusă la patru ace. Aruncă valiza pe bancheta din spate a Packardului, apoi intră în Zimba Room. Am lăsat să treacă un minut, după care am pornit într-acolo și am scrutat localul din pragul ușii. La bar erau doar câțiva gradați. Separeurile vărgate erau goale. Madeleine stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pe asta. Apoi mimă o armă cu mâna dreaptă și o Îndreptă către Watson. — Pe altădată, detectivo! Slavă Domnului că Watson nu Îi răspunse. Înapoi În parcare, polițista merse hotărât prin ploaie până la Vauxhall, smuci ușa, Își azvârli chipiul pe bancheta din spate, se trânti În scaun, Închise cu putere ușa și Înjură. Logan fu nevoit să admită că avea dreptate. Nu era nici o șansă ca Miller să le dezvăluie de bunăvoie sursa lui. Iar redactorul-șef, babornița cu părul creț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
A zis c-o să mă ții pe drumul cel drept. Watson zâmbi, bucuroasă de compliment, neștiind că Logan Îl inventase el Însuși. Martin Strichen fusese escortat din sală direct În celulă. Când Logan și Watson ajunseră acolo, stătea pe o banchetă Îngustă cu capul În mâini, gemând Încet sub luminile pâlpâitoare de deasupra. Partea din spate a jachetei costumului său Împrumutat plesnea pe el, cusătura tot mai vizibilă la fiecare suspin. Uitându-se la el, Logan nu știa ce să creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Watson. Se gândea din nou la ea ca la agenta Watson. Nu mai era Jackie sau Picioare Adorabile. Și toate astea pentru că trebuise s-o pună la punct pentru că-l Înjurase pe șoferul hârbului ăla. Șoferul scotoci după ceva pe bancheta din spate a mașinii, apoi sări din mașină strângând În ea o sacoșă de plastic și aproape căzu pe spate În lapoviță. Avea gulerul hainei ridicat și un ziar pus pe capul său ras, Încercând să țină la distanță ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o aștepta Logan: — Laz, era și timpul, omule. Mi-au Înghețat boașele aicea! Colin Miller, cu obrajii Îmbujorați și nasul roșu, Înfofolit cu o haină neagră, cu ghete groase căptușite și pălărie Îmblănită. Foarte rusesc. — Urcă. Reporterul se sui pe bancheta din spate și un alt bărbat Înfofolit bine i se alătură. Logan se răsuci brusc, strâmbându-se de durere când stomacul Îi aminti de copcile care-l țineau la un loc. — Laz, el e Jerry. E fotograful meu. Fotograful scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pălăriile lor albe de zăpadă imaculată. Nimeni nu spusese prea multe pe drum. Cu excepția ofițerului de legătură cu familia, care scosese tot drumul sunete de genul „Cine-i o fetiță frumoasă?“ către cockerul spaniel mirositor, cu alb și negru, de pe bancheta din spate a mașinii lui Insch. Zona era destul de drăguță: niște copaci, un pic de iarbă. Se mai vedeau câmpurile dacă te urcai pe acoperiș. Casa era la capătul unei terase de tip „două sus, două jos“, tencuită toată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Britanic sau pe cel de cavaler pentru a-l fi ucis pe nimicul acela plângăreț, când un Volvo verde familiar, lovit și plin de rugină, trecu huruind pe lângă ei. Șoferul trecu peste bordură grăbit să parcheze, Înainte de a scotoci pe bancheta din spate după ceva. — Începe spectacolul. Logan deschise ușa și se grăbi afară, În ploaia Înghețată. Mormăind, agentul Îl urmă. Ajunseră la Volvo chiar când Nicholson cobora, strângând două pungi de plastic. Se albi la față când Îl văzu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
e-n ele... Nu-s ale mele! Logan vărsă conținutul pe masă. Fotografii. Femei care atârnau rufele la uscat; femei care se pregăteau de culcare. Însă În cea mai mare parte copii. La școală. Jucându-se În grădină. Unul pe bancheta din spate a unei mașini, părând speriat. Indiferent ce se aștepta Logan să găsească, nu era asta. Fiecare dintre fotografii avea alt nume scris pe spate. Nici o adresă, ci doar un nume. — Ce naiba-s astea? V-am zis: nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
se termină mâzgăleala. — Cum? Nu, domnule, mergeți liniștiți. Dumneavoastră vă ocupați de anchetă? Insch zâmbi radios din nou. — Sper din tot sufletul că da! Camera era mică, fără să fie plăcută: podea cu linoleum maroniu, pereți ca frișca și o banchetă dură de lemn de-a lungul peretelui. Singura lumină naturală venea dinspre micile panouri Înghețate de geam securizat fixat În partea de sus a peretelui exterior. Locul mirosea a subțiori. Ocupantul celulei era ghemuit pe banca de lemn, Întins pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Insch scoase altă poză din plic, un băiețel blond În uniforma de la școală, plimbându-se singur pe o stradă. Își trezește aminitiri? Îți trezește altceva? Ți-o-ntărește, nu? Mai trase afară o poză. — Dar ăsta? Un băiețel așezat pe bancheta din spate a unei mașini, cu un aer speriat. Asta-i mașina ta? Mie mi se pare că-i un Volvo. — N-am făcut nimic! — Pe naiba n-ai făcut.Ești un gunoi mnicinos și-ți trimit curul la-nchisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
naibii mod de a scăpa de el. Afară, fulgii micuți de un alb delicat cădeau ușor din cerul portocaliu Întunecat. Nori cenușii luminați din jos de luminile de pe străzile orașului. Logan și Insch priviră cum Jim Lumley e băgat pe bancheta din spate a unei mașini de patrulă și dus de acolo. — Bine, zise inspectorul, cu respirația ieșindu-i sub forma unor aburi mari și albi. Omul greșit, motivul corect. Jumi-juma. Întinse către Logan capătul desfăcut al unei pungi cu jeleuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Tomis; au Întrebat de dumneavoastră 15 fefeiști și este o fată ce vă caută zilnic de o săptămână. Acuși trebuie să pice!“. Îi fac semn că am luat cunoștință și, cu pași măsurați, mă Îndrept spre spațiul meu de lucru: bancheta de marmoră de lângă bustul lui Eminescu. „Cine este primul?“, Întreb. Se prezintă un băiat de la țară, cu pantofi prăfuiți, lăbărțați de mersul pe drum neasfaltat, haine decolorate, Îmi dau seama că e sărac. „Ce temă?“ „Rebreanu!“ „De cât?“ „De șapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]