2,211 matches
-
de parcă ar fi rămas dintr-odată fără șira spinării. Spune! — Da, Majestatea Voastră. Diavolii... au dat foc. Împăratul Hsien Feng închide ochii. Se chinuie să respire. Gâtul lui se răsucește de parcă ar fi în strânsoarea unei fantome. Pe 13 octombrie, barbarii au dat foc la mai mult de două sute de pavilioane, săli și temple și la terenurile a cinci palate. Flăcările au mistuit totul. Fumul și cenușa au fost purtate de vânt peste ziduri. Un nor des, înțepător, spânzura deasupra orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
La bătrânețe, ori de căte ori am obosit de muncă sau m-am gândit să renunț, m-am dus să vizitez ruinele lui Yuan Ming Yuan. În clipa în care am pășit printre pietrele sfărâmate, i-am putut auzi pe barbari chiuind. Imaginea mă îneca, de parcă fumul încă mai plutea în aer. Un soare de bronz privește cercetător în jos peste festivalul în mișcare. Ne continuăm lunga călătorie spre Jehol. Sunt tristă și amărâtă când mă gândesc la pretextul „vânătorii“ soțului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
chinuitoare. Nu mai aud târșâitul picioarelor în sandale peste pietrele instabile. În schimb văd, durerea dată de bătături întipărită pe chipurile posomorâte și pline de sudoare. Deși am intrat în ținutul sălbatic, toată lumea e încă îngrijorată în legătură cu posibila urmărire de către barbari. Procesiunea devine din ce în ce mai lungă în fiecare zi, precum un șarpe colorat țipător care se târăște de-a lungul unei cărări înguste. Noaptea sunt ridicate corturi și se aprind focuri de tabără. Oamenii dorm precum o armată de morți. Împăratul Hsien
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să îl ajut. — Fratele Domniei Voastre nădăjduiește că veți fi de acord cu clauzele, îi spun, făcându-i Majestății Sale un rezumat al scrisorii prințului Kung. Zice că acestea sunt documentele finale. Pacea și ordinea vor fi restabilite după ce semnați. — Barbarii îmi cer să îi răsplătesc pentru că m-au scuipat în față, spune Hsien Feng. Acum înțeleg de ce tatălui meu nu i se închideau ochii când a murit - nu a putut înghiți jignirea. Aștept să se calmeze înainte de a relua lectura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
prima dată în mai multe mii de ani când China îndură o astfel de rușine. Împăratul Hsien Feng este obligat să deschidă orașul Tientsin ca nou port comercial. Din punctul lui de vedere, acest lucru nu numai că le permite barbarilor să facă negoț în ograda lui, ci le facilitează și accesul militar pe mare spre capitală. Majestatea Sa este forțată să „închirieze“ Kowloon britanicilor, drept despăgubire de război. Tratatele stipulează că misionarilor străini li se va acorda libertate totală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
era mâna lui Su Shun. Potrivit spuselor lui Chow Tee, Su Shun îi menționase Majestății Sale că prințul Kung pierdea vremea negociind cu străinii. În mod evident, Su Shun l-a convins pe Majestatea Sa că Kung își vânduse sufletul barbarilor, dovada oferită fiind aceea că prințul angajase străini pentru a-i instrui propriul personal în toate domeniile guvernării chineze, inclusiv în cel militar și economic. Su Shun i-a arătat Majestății Sale planul de reformă al prințului Kung, care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
drumul de la Peking la Jehol; a doua - l-am rătăcit pe undeva prin Palatul Marii Purități în Orașul Interzis; a treia - l-am lăsat în cutia mea cu bijuterii la Yuan Ming Yuan, care, cel mai probabil, fusese furată de către barbari. De asemenea, potrivit zvonului nostru, împăratul Hsien Feng a știut că sigiliul s-a pierdut înainte de a muri, dar a fost prea bun la suflet ca să ne pedepsească. Pentru a ne proteja, Majestatea Sa nu îi menționase lui Su Shun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
genunchii și îmi este teribil de dor de Tung Chih. Mă întreb ce face și dacă dispoziția lui Nuharoo s-a schimbat. Nu mai e în firea ei din ziua în care a descoperit că toți trandafirii ei sunt morți - barbarii au săpat rădăcinile în căutarea lor după „comoara îngropată“. Oasele papagalului ei preferat, Maiestrul Oh-me-to-fu, au fost de asemenea găsite în grădină. Pasărea era singura ființă de acest fel care putea să psalmodieze cântarea budistă Oh-me-to-fu. Gândurile mele se îndreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ochi nu i se citea nici urmă de slugărnicie. Se vedea că era dintr-o familie de samurai. Nobunaga privi țintă în ochii copilului, dar acesta nu-și mută privirea. — Ce cântai? Trebuie să fi fost o melodie din muzica Barbarilor de la Miazăzi. — Într-adevăr. Era un Psalm al lui David. Copilul părea însuflețit. Vorbea cu o asemenea ușurință, încât părea să fi așteptat ziua în care să poată răspunde la o asemenea întrebare. De la cine l-ai învățat? — L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ceilalți să se așeze unii pe scînduri, iar alții pe frînturi de corabie, și așa s-a făcut că au ajuns toți teferi la uscat. $28 1. După ce am scăpat de primejdie, am aflat că ostrovul se chema Malta. 2. Barbarii ne-au arătat o bunăvoință puțin obișnuită; ne-au primit pe toți la un foc mare, pe care-l aprinseseră din pricină că ploua, și se lăsase un frig mare. 3. Pavel strînsese o grămadă de mărăcini, și-i pusese pe foc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85087_a_85874]
-
dintre care unele din primul mileniu al erei noastre, ce au fost făcute pulbere de nu s-a ales de ele piatră de piatră. Credeți că românul care este extrem de critic, atunci când este vorba despre țara sa, a văzut ceva barbar în ceea ce sa întâmplat cu Parisul istoric? Da de unde! Mocofanul vede cum arată Parisul reconstruit și se minunează exact ca prostul cela din snoava populară, care-și pierduse capra. Pentru românul supercritic, anticeaușist, anticomunist și alți anti pregătiți la foc
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
partidul Acțiunea Populară, pe care îl fondase și până la urmă îl înfundase, împreună cu Smaranda Enache (cred că vă amintiți de ea, e vorba de spurcăciunea ceea, care vorbea la toate forurile europene despre drepturile maghiarilor care erau încălcate grosolan de barbarii de români), Zoe Petre și Sorin Botez. „După această fuziune“, a declarat Constantinescu, „mă voi reîntoarce, deplin, cu toate forțele, în societatea civilă, pentru a contribui la reconstrucția societății civile, slăbită astăzi, marcată de compromisuri“. Înălțătoare cuvinte, spuse de unul
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
jivine ale mlaștinii, suflete și boli și spaime și plăceri ale mlaștinii. Ce misiune o fi având, de fapt, masca numită Toma? De ce oare apare când nu te aștepți, după ce îl tot aștepți mereu, zi de zi? Un sol al barbarilor? Vor veni, în sfârșit, barbarii, cum șoptește bătrânul Kavafis? Vor veni, fiindcă veniseră de mult și se înmulțiseră și ocupaseră, treptat, nu doar năruita cetate, ci sufletele, bolile și spaimele șoricimii. Nu încetau să tot vină, barbarii, să se amestece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
boli și spaime și plăceri ale mlaștinii. Ce misiune o fi având, de fapt, masca numită Toma? De ce oare apare când nu te aștepți, după ce îl tot aștepți mereu, zi de zi? Un sol al barbarilor? Vor veni, în sfârșit, barbarii, cum șoptește bătrânul Kavafis? Vor veni, fiindcă veniseră de mult și se înmulțiseră și ocupaseră, treptat, nu doar năruita cetate, ci sufletele, bolile și spaimele șoricimii. Nu încetau să tot vină, barbarii, să se amestece cu onorabilii cetățeni rozători. Atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Un sol al barbarilor? Vor veni, în sfârșit, barbarii, cum șoptește bătrânul Kavafis? Vor veni, fiindcă veniseră de mult și se înmulțiseră și ocupaseră, treptat, nu doar năruita cetate, ci sufletele, bolile și spaimele șoricimii. Nu încetau să tot vină, barbarii, să se amestece cu onorabilii cetățeni rozători. Atât rămăsese, atât deveniseră barbarii și barbarizații lor captivi, o enormă masă de șoricei flămânzi și șireți, gata de marile fieste ale năruirii. Însemnați cu toții: o cicatrice-rid, la capătul sprâncenelor. Un abia perceptibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Kavafis? Vor veni, fiindcă veniseră de mult și se înmulțiseră și ocupaseră, treptat, nu doar năruita cetate, ci sufletele, bolile și spaimele șoricimii. Nu încetau să tot vină, barbarii, să se amestece cu onorabilii cetățeni rozători. Atât rămăsese, atât deveniseră barbarii și barbarizații lor captivi, o enormă masă de șoricei flămânzi și șireți, gata de marile fieste ale năruirii. Însemnați cu toții: o cicatrice-rid, la capătul sprâncenelor. Un abia perceptibil semn, în care se citea ticul speței șmechere și degenerate: ticul făcutului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fornăiala lui Marcel Gafton. „Sub apăsarea formidabilă a imenselor hoarde nomade... trebuie să intri între romani pentru a-ți afla siguranța și chiar hrana... să recunoaștem bunăvoința și chiar înțelepciunea împăraților care primiră pe acești nomazi... ceea ce istoricii numesc infiltrarea barbarilor.“ Asta să le recite Barbarilor? „Fruges, non viri“, așa spusese fratele Gerbert, dulcissimul. „Bunurile pământului, da, oamenii însă nu“... asemenea aforism îi va interesa pe Tirbușon și pe Gina, da, da, mai curând ar fi speculat în jurul acestei tâmpenii, zău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
apăsarea formidabilă a imenselor hoarde nomade... trebuie să intri între romani pentru a-ți afla siguranța și chiar hrana... să recunoaștem bunăvoința și chiar înțelepciunea împăraților care primiră pe acești nomazi... ceea ce istoricii numesc infiltrarea barbarilor.“ Asta să le recite Barbarilor? „Fruges, non viri“, așa spusese fratele Gerbert, dulcissimul. „Bunurile pământului, da, oamenii însă nu“... asemenea aforism îi va interesa pe Tirbușon și pe Gina, da, da, mai curând ar fi speculat în jurul acestei tâmpenii, zău așa, plin de câlți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
el pe Da și, spunându-l, dincolo merge“ avertiza grecul din Alexandria. Mută cartea de pe masă pe noptieră, de acolo pe radio, pe canapea. „De ce în Senat e această apatie? De ce stau senatorii și nu legiferează? Pentru că azi vor sosi barbarii...“ Liniște, umbre leneșe în jocul zilei, fețe supte, furișându-se pe străzile întunecate și murdare. Ușa se clatină, parcă. Un tânăr palid, păr moale, ondulat. Mustață lungă și zâmbet sfios. Cicatrice mică, lângă sprânceană și voce mică, un susur. Știți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a spus nimănui. Poate nici nu era sigur. Prea semănau toate și prea se temea de la o vreme. El pe corupție conta, filozoful. D-asta s-a apucat de vinuri, să aibă bani, să-l scape de vremuri grele. Că barbarii vor veni, cunoștea isteriile istoriei și ale locului. Că unde nu e moral, nici corupția nu ajută totdeauna și o soțietate fără prințipuri țipă că le are taman când îti retează căpățâna. Pápá de asta se temea, că la nebunie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Ierusalim, păi... Abia apoi s-a renunțat și la această încâlcită și naivă și excesivă reprezentare. Așa că, nu uita, marii dumitale pictori, obsedați să simplifice această imagine, erau europeni. Tizian, Holbein, ălălalt, Pusi, cum îi zice, Poussin. Europeni, domnule! Domnule, barbarii nu foloseau emblema umană, se voiau copiii monstrului. Fascinați de imaginea antropomorfă, încifrată, încârligată, inaccesibilă. Supraomul, îți amintești? Omul nou al vremurilor noi, cântecele, modelul, Asociația-model, uniformele, urletele, promisiunile. Cadența, cadența, herr Doktor. Bestia bicefală tricefală, tovarășe, pam pam, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
încè legètura pe internet, de ce sè n-o fi pèstrat?! nu lui Șerban i-a suflat-o Vlad pe Corina, ci mie! Toatè lumea pleacè! Șerban declamând că de la tribunè, Asistèm astèzi la o nouè retragere aurelianè! Rèmân singur printre barbari, obligat sè mè împac cu o populație insuficient europenizatè! unul din subiectele favorite ale lui Șerban, dar și tema ultimului editorial pe care l-a scris pentru un important sèptèmânal din capitalè, Trèim azi o nouè pèrèsire a Daciei, crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
când Elba era În partea dimpotrivă, la Volga... - Și-atunci? - Și-atunci! Știam eu că Slavii, la Începuturile lor, porniseră și spre Apus, Îmi aduceam aminte de Carol cel Mare, el poruncise să se facă un val de apărare Împotriva barbarilor, un limes - Îi zicea: „sorabicus”, de la Sorabi, frații sau verii Sârbilor de azi... - Bine, dar asta se Întâmpla demult, Înainte de creștinarea lor. - Ce-are creștinarea cu... expansiunea? La catolici, da, dar la Rușii ortodocși... Fie ei creștini-creștini, ca sub țari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
școală, că năvălesc și ne dau foc și ne iau În robie fetele și femeile și, când se-apucă să le pângărească pre ele, ele strigă, cu glas mare: «Varvarule! Nu mă mai năvăli, că mă doare!» « Parcă ziceai că barbarii șed cu fetele și cu femeile noastre - de ce să le doară, când șezutul nu doare?» « Știi tu mai bine decât ele?», m-a repezit băietanul. «Când te năvălește varvarul te doare, bre! Câteodată varvarul nici nu mai descalecă de pe cal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
spre răsărit, s-au stabilit la țărmul mării și au format poporul fenicienilor, care au stăpânit oceanele. Alții au luat-o spre apus și s-au așezat pe nisipuri, punând stăpânire pe deșert. După mii de ani, ați venit voi, barbarii arabi pe care Mahomed tocmai vă scosese din cea mai neagră ignoranță... — Da, am mai auzit legenda asta potrivit căreia sunteți descendenții garamanților. Dar nu cred. — Poate că nu e adevărată, dar e adevărat că am sosit aici cu mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]