2,816 matches
-
RL, 1975, 48; Valentin F. Mihăescu, Aventură și umor, LCF, 1976, 5; M. Costea, „De-a puia gaia”. „De-a baba oarba”, „Scânteia tineretului”, 1976, 8509; Eugen Seceleanu, „De-a puia gaia”, FLC, 1976, 40; Artur Silvestri, Proză ironică și barocă, LCF, 1977, 2; Grigore Beuran, Un roman polițist de factură aparte, TR, 1977, 29; Alex. Ștefănescu, Giumbușlucuri, boroboațe, ghidușii, LCF, 1977, 42; Artur Silvestri, Un basm modern, LCF, 1978, 45; Mirela Roznoveanu, Un roman parodic și de aventuri, RL, 1979
MUSATESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288325_a_289654]
-
XVII-lea (1981-1985), care ambiționează o cuprindere integratoare. Demersul istorist și comparatist, cu adjuvante eseistice și teoretice, câmpul referențial acoperind nu doar culturile mari, cât și câștigurile față de contribuțiile antecesorilor îl plasează pe M. printre cercetătorii de prestigiu ai epocii baroce. Primul volum este consacrat problemelor teoretice suscitate de conceptele de manierism, baroc și clasicism, creația literară fiind investigată doar prin poezie. Al doilea volum abordează proza, care se diversifică enorm, pornind de la realismul picaresc baroc și ajungând uneori la forme
MUNTEANU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]
-
cercetătorii de prestigiu ai epocii baroce. Primul volum este consacrat problemelor teoretice suscitate de conceptele de manierism, baroc și clasicism, creația literară fiind investigată doar prin poezie. Al doilea volum abordează proza, care se diversifică enorm, pornind de la realismul picaresc baroc și ajungând uneori la forme clasice, embrionar prefigurându-se acum și aproape toate formele de discurs romanesc. În sfârșit, ultimul volum cuprinde analitic fabula, poemul eroic și dramaturgia, încheindu-se cu un excurs teoretic legat de cele două sisteme estetice
MUNTEANU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]
-
și argintul se făcu // cel puțin cât steaua, lin / deznodându-se din cercuri / și-acea vineri era miercuri, / iarba aceea caolin, // Te opui și dă din bot / din femeie malul, briza / mă uitam cum trece criza”. Verva lexicală și complicarea barocă a textelor pot transforma un crochiu într-o construcție agreabil-enigmatică, etalând un manierism gratuit: „gheparzi pereche azurii (sau poate eu doar cifre pare accept prin ochiuri și grătare, sau poate numai auriu percepe ochiul meu geamgiu), gheparzi boccii la colți
NEAGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288386_a_289715]
-
patriarh al Ierusalimului, pe Grigore Ghica și pe Ștefăniță, feciorul lui Vasile Lupu, cu un program didactic alcătuit după cele ale universităților din Italia, cu profesori care învățaseră tot acolo, i-au desăvârșit deschiderile spre cultura occidentală a vremii, eminamente barocă. Anii de școală - la Constantinopol a avut profesori celebri, precum Ioannes Kariophiles și Gabriel Blasios, cel pe care îl va evoca mai târziu în Enchiridion sive Stella Orientalis Occidentali splendens („meus olim professor in urbe imperatoria”), manualele - mai toate prelucrări
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
de Dumnezeu Maria, tradusă probabil după un text bizantin (primă contribuție într-o mariologie românească), M. a rămas toată viața un apropiat al literaturii religioase. Pe seama acestui studios la Stambul și foarte atent cu „ieșirile” sale, al căror fast (ostentație barocă) îi impresiona pe târgoveți (Neculce descrie alaiurile spectaculoase și atent regizate: „Și era mândru și bogat, și umbla cu povodnici înainte, domnești, cu buzdugane și cu paloșe, cu soltare tot de sârmă la cai”), este pusă și tălmăcirea, prin 1661
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
mică slujbă și cu cât cineva este mai învățat, cu atâta dobândește mai mare cinstire; la ei orice mărire de la învățătură pornește”. În tot ce întreprinde M. acționează ca un om al epocii barocului. Lecturile sale, sistematice, profunde sunt precumpănitor baroce. Bunăoară, scrierile lui istorice și cele care au o anumită contingență cu istoria, mai toate din perioada rusească a activității sale, adică Chresmologhionul (atribuit și lui Paisie Ligaridis), Vasiliologhionul, Genealogia țarilor ruși și încă vreo câteva. Îi mai sunt puse
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
alcătuirea unui mic encomion, Alegerea ca țar a țarului Mihail Feodorovici, și tălmăcirea, din latină în grecește, a cărții lui Pierre Gilles - Despre topografia și antichitățile Constantinopolului. Prin ideile puse în lucru aparținând, sigur, unui set de idei al istoriografiei baroce est-europene, aceste cărți se apropie și de lucrările istoricilor din Țările Române: descrierea genealogică va fi utilizată și de Nicolae Costin, stolnicul Constantin Cantacuzino și Dimitrie Cantemir teoretizează „creșterea și descreșterea”, în circulație la noi era și va fi conceptul
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
iconografice românești în a doua jumătate a secolului al XVII-lea - sunt douăsprezece, ca în tradiția occidentală. În cartea lui, sibila Eritreea prezice că vulturul bicefal din nord (emblemă a țarilor ruși) va învinge, protejat de semnul crucii, împărăția musulmană. Baroc este și enciclopedismul lui M., așezat și la temelia reorganizării, în 1703, a școlii din Moscova, în a cărei programă s-au introdus științele pozitive și latina - lui i se atribuie compunerea unui Dicționar greco-latino-slav, dar și „luarea de poziție
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
poziție” Dovadă pe scurt cum că învățătura limbii eline este mai folositoare decât a limbii latine -, un enciclopedism care l-a îndemnat să traducă lucrări precum Cartea despre natură, Cartea despre animalele lumii ori Cele șapte minuni ale lumii. Duhul baroc aducător de modernitate în această parte a lumii a patronat scrierile marelui cărturar român. SCRIERI: De la Tobolsk până în China, tr. G. Sion, București, 1888; Călătorie în China (1675-1677), tr. și pref. Em. C. Grigoraș, București, 1926; Jurnal de călătorie în
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
asupra caracterelor intensive ale stilului, fixând, cu temeiuri filosofice și artistice concrete, câteva dintre coordonatele principale: tragismul trăirii, conștiința scindată, atitudinea defensivă, preocuparea pentru sporul de originalitate, ostentația, cultul pentru semnul perlei și al oglinzii, obsesia interiorului, echivocul etc. Structura barocă apare, în comparație cu alte stiluri, inepuizabilă și infinită, confuză și insolubilă din cauza antagonismului ireconciliabil al trăirii, ca la Faust, Hamlet ori Don Juan, de pildă. Exegeza este împlinită prin schițarea reperelor unei viziuni integrale a fenomenului la noi, deși spiritul românesc
PAPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
mai puțin de doi ani - tunuri (căci voia să se lupte cu turcii, cum va face fratele său Mihai), împodobește Curtea cu grădini în care erau animale sălbatice, păsări exotice în colivii și alte ciudățenii capabile să stârnească o „meraviglia” barocă, se înconjoară de apuseni, poartă cu aceștia discuții savante despre latinitatea limbii române („La loro lingua - va scrie Sivori - è cosi quella della Moldavia, regno confinante. È parte mischia di latino, parte italiano, parte greca e parte schiavona”), savurează împreună cu
PETRU CERCEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288802_a_290131]
-
în fioroasa Edicule și apoi trimis - se pare după ce fusese mutilat - în exil în insula Rhodos. Este ucis în timpul acestei călătorii pe mare. Poemului alcătuit de P.C. i s-a spus „rugăciune” sau imn” (și este într-adevăr un imn baroc) și, dacă n-ar reprezenta o „întâmplare” deosebită pentru biblioteca românească de cărți vechi, textul ar putea figura într-o istorie a liricii religioase românești. Invocat drept făcător și stăpân al lumii („Potentissimo Dio del sommo, et imo, / Tu che
PETRU CERCEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288802_a_290131]
-
astfel creată în jurul acestor afirmații le-ar mai fi atenuat cumva, prin supradeterminare culturală” (e de remarcat că o „justificare” asemănătoare producea un alt membru al grupului intelectual de la Iași, Sorin Antohi). Prefața la În răspăr (2000) marchează schimbarea retoricii baroce ocolitoare într-una mai „rarefiată”, mai „directă”: „mi-am rarefiat stilul eseistic: ce s-a pierdut în subtilitate, mă consolez eu, s-a câștigat în directețe”. Schimbarea s-ar datora nu numai dispariției cenzurii sau detaliului că intervențiile din volumul
PETRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288782_a_290111]
-
toți obstinații ridicoli sau grotești ai suficienței agresive, să se rușineze și să plece smeriți.” Vizitând Sicilia și Sardinia, călătorul face reflecții despre sentimentul insularității: „Singurătatea Siciliei e centrifugă. Cea a Sardiniei, centripetă.” Roma îi pare un oraș cu suflet baroc, statuia lui Moise din biserica San Pietro in Vincoli e „o mânie albă surprinsă într-un moment de acalmie aparentă”. Veneția suferă de narcisism, e un oraș, cu alte cuvinte, complexat, bolnav de trecut. Marcel Proust îl numea, totuși, locul
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
tabuizare a subiectului, lucrarea a declanșat o dezbatere vie. Microromanele parabolice din Cutia cu bătrâni (1995) continuă firesc lucrările științifice ale lui O., transpunând în ficțiune problematica sinuciderii din eseistica lui Camus (Comisionarul) sau reconstituind misterul unor individualități prin colajul baroc al amintirilor și viziunilor trezite de colecția mateină de obiecte stranii (Arhivarul). Ele trădează o anumită ariditate livrescă, dar și ușurința asociativă și familiaritatea cu simbolul, proprii specialistului în mitologie comparată. SCRIERI: Grădina de dincolo. Zoosophia. Comentarii mitologice, Cluj-Napoca, 1980
OISTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288514_a_289843]
-
al locului, de la care aude basmul despre „feciorul de împărat cel cu noroc la vînat”. Basmul bisoceanului, piesă literară unică, filtrează expresia populară, întâlnită des în Pseudo-cynegeticos, și imaginația specifică poveștii într-o compoziție stilizată, ușor convențională, apropiată de luxurianța barocă. O. este un spirit cultivat, erudit fără trufie, un hermeneut mobil și carismatic, om de gust și rafinament, care se delectează întreținând un dialog, mereu seducător, cu cititorul; pe acesta îl măgulește inducându-i ideea că jocul este deschis, că
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
anii de glorie ai lui Neagoe Basarab. Inițiază câteva tentative de definire a „mitului dinastic” al Basarabilor, construcție pe care o opune, ca formulă dătătoare de stabilitate, vremurilor de nesiguranță politică ce învolburau Țara Românească, iar frazele prețioase, urmând tipare baroce pe care literatura română acum le învăța, aduc din adâncul istoriei numele vechi, de profundă rezonanță, ale pământului (Predoslovia la Antologhion, 1643). Chiar dacă nu e sigur că a scris și o cronică a domniei lui Matei Basarab, ce va fi
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
și română, și, probabil, o „recapitulare” în slavonă a conținutului scrierii despre Varlaam și Ioasaf, impun prin noutate. Texte eminamente laice, alcătuind o poezie emblematică sui-generis, ele își găsesc corespondente în toate literaturile europene și, mai aproape de noi, în scrisul baroc polon și ucrainean. Mai mult, versurile imprimate în 1647 (semnate de N. ) și cele ce apar în Triodul Penticostar (atribuite lui) depășesc chiar tiparele compunerilor consacrate emblemei voievodale și afișează o factură complet diferită. Anticipând compunerea din Triod Penticostar, stihurile
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
este un component al seriei „numerelor perfecte”. Există în această alcătuire și în contextul cultural general în care ea se plasează - împreună cu celelalte texte ale cărturarului - suficiente elemente ce pot califica Epigramma drept prima creație poetică originală de factură pronunțat barocă din literatura română. N. a fost catalogat adesea - grăbit și cu totul nefondat - drept promotor al curentului pentru resurecția limbii slavone și opus atât mitropolitului Teofil, ce reprezenta gruparea partizanilor introducerii limbii române, cât și postelnicului Constantin Cantacuzino, înclinat în
NASTUREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288357_a_289686]
-
incluse câteva versuri într-o antologie a elevilor timișoreni, Vârste de lumină. Colaborează cu eseuri, versuri și studii critice la „Orizont”, „Luceafărul”, „România literară”, „Tribuna”, „Convorbiri literare” ș.a. Între 1981 și 1984 scrie libretul operei rock Introducere într-un concert baroc. Afirmarea lui O. în domeniul criticii și al istoriei literare se face cu volumul Romanul politic (1984), bine primit de confrați deoarece propune ample deschideri spre una dintre zonele exploatate fructuos în epocă. La prima vedere cartea pare o succesiune
ODANGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288507_a_289836]
-
albului „boreal” al inocenței virginale, sub valul cald al mareelor din „sud”, amplificat de la susur la torent stihial de zăpezi arzătoare, năruind geografii, zeități, idoli și zăgazuri, până la ultimele „insule” din memoria primordială imaculată. Tumultul eului e impersonalizat în alegoria barocă a unei antropologii mitice: „Omul trecea/ și insulele se mutau/ după mersul lui./ Păsările se zbăteau împotmolite/ în cercuri de aur/ și idolii ieșiți din peșteri/ clipeau buimaci/ în lumină/ și se clătinau între cer și pământ”; „Ciocneau la masa
NERSESIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
vorba, din vorbă în vorbă”, asemenea unui carusel aflat într-o mișcare amețitoare, parcă fără sfârșit. Se pleacă de la o temă-titlu (prostia, beția, lenea, răutatea etc.), acumulându-se gradat proverbe selectate sinonimic, în prelungirea cărora, ilustrativ, apar, într-o arborescență barocă, povestiri, fabule, cântece. În discuție fiind natura umană, „zidire” dar și „grădină” a lui Dumnezeu, sentințele se conformează unei structuri tipologice general valabile, iar „poveștile” respectă arhetipuri coborând până în Orientul antic, la care P. ajunsese prin cultura sa de sorginte
PANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288657_a_289986]
-
fi doar întrezărite de un ochi străin: poeme cvasiheraldice (Legendă medievală), filosofico-oculte (Prieteni, Liturghie pe coșul pieptului) sau vorbind despre un cotidian subțiat până la simbolic și vis (Exercițiu, Sub un copac). Proza poetei este una parabolică (și de conotații politice), barocă, debordând de fantezie și de simboluri: soarele, lumina și întunericul, apa, focul (incendiul). Iubirea și moartea, căutarea sinelui și a jumătății mistice, mari teme și aici, sunt de fapt căutări ale unei libertăți interioare, mod al ieșirii din spațiul închis
MELINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288085_a_289414]
-
un bun model de pictat pe pereți, nu însă și de urmat în faptă. Erau vremuri în care episcopii se lăudau cu lucrul copiștilor din mănăstiri sau cu numărul de cărți ieșite de sub tiparnițe. Astăzi însă nici bibliofilia de tip baroc nu mai este la modă. Sunt o mulțime de librării diecezane care supraviețuiesc nu pentru că vând cărți, ci candelabre, haine preoțești și obiecte de cult. Editurile teologice din România au priză la public atunci când sunt niște proiecte private. Este adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]