48,701 matches
-
pentru un om fără funcții, relații, lauri, privilegii... Cred că am fost consecventă cu mine, măcar cu singurătatea..." nov. 1990 "Jurnal de duminici" le spusesem cândva acestor însemnări, alegând singurătatea și muzica simfonică, ora fastă a regăsirii bucureștene... Aștept să bată clopotele celor 7 biserici care mă înconjură... Duminicile mele obosite de clopote, de uitare. Au uitat să bată de primejdie, de înviere; deși le-am păzit cu tot sufletul aici, în cer...; astă-seară mi-e urât..." (din Zidul martor, 1984
Pagini inedite de jurnal by Florența Albu () [Corola-journal/Imaginative/12241_a_13566]
-
nov. 1990 "Jurnal de duminici" le spusesem cândva acestor însemnări, alegând singurătatea și muzica simfonică, ora fastă a regăsirii bucureștene... Aștept să bată clopotele celor 7 biserici care mă înconjură... Duminicile mele obosite de clopote, de uitare. Au uitat să bată de primejdie, de înviere; deși le-am păzit cu tot sufletul aici, în cer...; astă-seară mi-e urât..." (din Zidul martor, 1984)
Pagini inedite de jurnal by Florența Albu () [Corola-journal/Imaginative/12241_a_13566]
-
îi furnizează lui Ilie Constantin încă o săgeată la adresa lui Șerban Cioculescu, în legătură cu poemul Stepele: "Șerban Cioculescu minimalizează greșit Stepele considerând-o un psalm printre mulți alții - este mai mult decât atât!" Criticul însă nu minimaliza deloc magnifica poezie, dar mă bate gândul că stilul paginii sale, lipsit de patetism și rezervându-și o anumită distanță de obiectul cercetat se afla la opusul capacității de îmbrățișare a unui critic poet. Acesta nu e un reproș, temperatura ridicată a adeziunilor sale la reușitele
Criticul poet by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12282_a_13607]
-
spre tine cu toată noaptea, cu toate nopțile, și tu ținând în mâini căldura trupului ei și ea ascunzând o spaimă, ea ridicându-se de lângă tine - liniștită - pășind fără zgomot și rece spre fereastră, ca și cum vântul ar fi început să bată rochia ei răspândindu-se-n cameră, tu simțind că ea miroase a zăpadă topită în palme și fereastra se face un abur rău care intră în părul lor și fereastra nu mai e deloc. și aivlis cu obrazul lipit de
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
scufundă încet în lumină - însă aici, pe terasă, unde ei aduseseră încă de dimineață, pături mai multe din camerele de culcare de sus, să le aștearnă peste lespezile terasei, era o altfel de moliciune a aerului (frigurile de primăvară nu băteau încă) astfel că cei care se încăpățânau să rămână în lumea de dimineață și-ar mai fi putut spune că e încă dimineață - pentru gazdă era cel mai comod să-și spună că, până la urmă, ea avea să-și întoarcă
Poeme de Mircea Ivănescu și Teodor Dună by Monica Patriche () [Corola-journal/Imaginative/12303_a_13628]
-
piață ori viață de pe pământ. Porumbei, aici doar mâncând, întraripați și voioși, împrejuru-mi roată câte gondolele-ntr-o Regată în fața podului-zbor Rialto, și la Salute, în repezi, în largi volute, parcă descinși din "Creația animalelor", Doamne, de vinerea Rusaliilor! Și bateți, bărbați jacmarți, ora două, în turn, cât încă nu plouă, cum pe cer niște nori s-au luat la trânte, Duh Sfânt gata să cuvânte... Porumbei în Piața San Marco. Porumb iei, li-l dai, și vorbești cu ei. SCUOLA
Itinerar venețian by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/12325_a_13650]
-
multitudinea de exemple cel puțin acela, cules în treacăt, din poezia Pădurea: "Nimica n-are ca pădurea mai multe farmece s-atragă / Un suflet ce iubește taina frunzișelor cu umbră dragă". Oricine poate observa că atît lexicul, cît și esența bat în nuanțele îndrăgitului codru eminescian. Chiar dacă această trecere în revistă a celor nouă poeți sub zodia lui Eminescu este sumară, inegală și, pe alocuri, relativă, cîștigătoare este - cum spune și Ioana Pârvulescu în prezentarea ineditului top - doar Poezia.
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12068_a_13393]
-
de altul... paturi cu frunza groasă, cărnoasă, suculentă, se scuturau lîngă trupurile noastre... păpădii umflate cît perna explodau la cea mai plapîndă suflare... pălăriile de pai, șepcuțele cool, aruncate neglijent pe scaune, căpătau culoarea și izul inconfundabil al ciupercilor otrăvitoare... bătea un vînt parfumat, călduț dinspre batiste... ștrumfii împachetau papiote... caloriferele striau dulce pereții sub ferestre... ca stupul bîzîia contorul auriu, doldora de faguri sclipind, țiuind a kilowați de miere prelinsă... din frigider tocmai ieșea tacticos, Fram, ursul polar...
Povestește-mă, băi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12421_a_13746]
-
din stirpea lui Ion Codru Drăgușanu, cu atitudine modernă și dezinhibată față de ceea ce vede, Romulus Cioflec însuși a îmbogățit acest gen cu trei volume în care și-a descris uimitoarele călătorii prin lume. Dar, înainte de a voiaja în străinătate, a bătut țara în lung și-n lat, împins atât de împrejurări biografice, cât, și mai ales, de dorul călător care-i stăpânea ființa. Născut, așadar, în satul covăsnean Araci (Arpătac, pe atunci), ajunge, ca mulți alți copii de ardeleni, să-și
Uimitoarele calatorii ale unui ardelean by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12236_a_13561]
-
ce orgie: "Să dăm de-o parte roze buci / De mici maimuțe africane"; "Buldogi cu bot împărătesc / Adulmecau fecioare grase" (îmi vine și mie să mă pun în patru labe și să adulmec fundul rotund și regal al tuturor fecioarelor); "Băteau în poartă cavalerii / Să taie țîțe somnoroase" (ce sadism, ce deliciu!); și altele, multe, n-are rost să-ți rescriu poemul. Dar cine e acel pui care te-a încălecat?? Mistrețul și pacea eternă - o sărbătoare pentru papilele mele gustative
Aici e mult timp, Dimov... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12579_a_13904]
-
încercat să spun ceva dar cuvintele erau pete luminoase cum sînt acelea care apar după ce privești soarele glorie și golire, diferența ține doar de ordine asta, bineînțeles, în comoara noastră de limbă unde și o singură literă poate să-și bată joc de marile sentimente și de cu nimic mai pre(a)joasele lor speranțe, rămase datoare sau în urmă o simțisem pe pielea mea într-o vară, căldura urcase 38 de grade și gîfîia asfaltul era plin de adînciturile tălpilor
O stradă mai lungă decît viața by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/12422_a_13747]
-
Adică de nebăgat în seamă. Te dor picioarele. Și dacă te dor, ce? Rabzi și boala se agravează și mai mult. Mergi mai puțin și mergi mai încet. Nu-i dai importanță. Pâș, pâș, elefantul a îmbătrânit, s-a îngreunat, batem în retragere. Și totuși vine-o zi, și vine-o vamă! (Uneori e prea târziu.) - O să te mai doară? - De un'să știu? - răspunde cam nervos operatul. Văd un personaj pe culoar ceva mai optimist. îl chestionez: - Cu ce prilej
Civilii dau buzna la Spitalul Militar by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/12216_a_13541]
-
clopot... Se derulă într-o secundă Povestea unei locatare Care, trăind într-o cutie Printre hârtii și aparate, Ieșea acum întâia oară Ca sub puterea unui clopot. Pe când se zbuciuma să afle, Inima ei vui ca marea Și-n puls bătu același clopot.
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
Noi cei trimiși, Dar din dar, Popor, izvor renăscător), iar citatele sînt de o fidelitate uluitoare: Mi-e inima ca un ghioc ce-a prins 1) în el tot cîntul vieții, Cu ciripirile de joc și trilurile tinereții, Prin ea bat ritmic din ciocane toți robii palizi din uzine Și urcă subteranul tunet al uraganului ce vine. Spre noi Bastilii ea se-aruncă 'nainte-vă pe baricade, Printr-însa trece primul glonte și rînd pe rînd cu bravii cade. Dar renăscînd mereu
Rîsete în amfiteatru by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12408_a_13733]
-
dai un telefon, și gata. Brice Parrain i-a pus o mulțime de întrebări despre el, despre scris, despre cariera lui de inginer, în staff-ul unei firme pariziene mari. Despre intențiile lui de viitor. Pe urmă i-a spus, bătând cu palma pe manuscrisul așezat între ei, pe masă: Aștept să mai scrieți una, și apoi v-o public pe asta. Întâi pe asta și apoi pe aceea. Dar să fie scrisă. L-a întrebat, sau nu l-a întrebat
In memoriam Al. Vona – Autorul unei singure cărți by Doina Jalea () [Corola-journal/Imaginative/12333_a_13658]
-
când plin de entuziasm dorisem să fac cunoștință cu Minulescu, încurajat de ceea ce îmi păruse să însemne la dânsul o schimbare de ton, am făcut greșeala să-l întrerup: - Vedeți că aveți ce să-mi spuneți? Drept răspuns meșterul mă bătu părintește pe umăr, ca să conchidă cu un "Eeeei..." prelungit și cadențat. Apoi a continuat: - "Uite ce-i! Aici nu-i nici locul, nici timpul, dar dacă vrei o să fixăm într-o zi o întâlnire la o cafenea, de pildă la
O întâlnire ratată, Ion Minulescu by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/12407_a_13732]
-
când părinții săi se mutaseră aici. Ca să vezi!? Reveni în dormitorul care dădea spre aceeași priveliște, privi prin geam și regăsi Banca Atlantida. De fapt, nici n-ar fi trebuit să se ducă până la geam, puternicele lumini intermitente ale reclamei băteau chiar până la ei în odaie. (Nevesti-si îi plăcea, pe el îl enerva modul cum se schimbau culorile din jumătate în jumătate de minut. Inițial, și emisiunea de la televizor fusese bruiată, dar oamenii au reclamat la primărie și banca a fost
Geamgiul by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/12496_a_13821]
-
pe care-l învățase pe de rost. Uitasem ochelarii undeva pe pervazul gri, totul se rotea într-o înverșunată nebunie, o replică cred a gravitației, o spaimă de nor, un laser tăind adânc irisul. Apoi toate ceasurile au început să bată năvalnic. Râsul tău mi-a inundat interiorul și totul s-a preschimbat în cântec, era ziua de treisprezece ianuarie. Convalescența Convalescent irisul a privit soarele. într-o urnă mică așezată într-o poziție concentrică răspundeai unor scrisori confidențiale. Am urmărit
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
vârf de suliți alte-s albine lucrând în noi obârșia și ceara până atârnă dijma cât povara: mormântul meu înmormântat în tine. Jos înnecată-n umbra ei femeia înlăcrimată cere îndurare simțind înalte tunetul scânteia scânteia/fiu în greaua lui strânsoare bătând suav cu gingașe picioare /măsura într-o vecinică baladă/ ca o ninsoare pe pământ să cadă vestirea Domnului la mic și mare că fiul cu femeia lui o dată ne va urma pe căile lactee și fiu din fiu în dreapta c-
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
iar să reîncep, retoric, afectuos... Fratele meu iepure... a fost odată ca niciodată... o să-ți îndrug chestii de cînd eram adolescent, copil, tînăr... Umblam ca turbatul la un moment dat, cînd m-am reîntors în Iași din Dolhasca, prin 1975, băteam ca bezmeticul doar periferiile, priveam aiurit casele țigluite, curțile ,magaziile, gardurile, cișmelele, intrările enigmatice ale beciurilor, femeile care cărau apa cu găleata... mă fascina totul, fiece lucru, fiece ființă... mi se părea tulburătoare orice mișcare...orice fiță inconștientă de șold
Afară să se topească întunericul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12673_a_13998]
-
Sunt bezna ei virtuoasă în care lucrurile trăiesc din nevroză Apocaliptică și ies rugându-se din casă. Dacă ar mai exista mila și îmbrățișarea, Dacă mai pot fi iertat, Pune-mi, iubito, mâinile pe piept, Să simt cum inima îmi bate Numai cu tine îngropat. Merg vid în carne și în duh, Omul își întoarce capul de la mine, Frunza rămasă în iarnă cade într-un ultim freamăt Pe umerii mei fără alte roade. în Verb natal focul mă consumă. Nu aș
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
meu nume. Uneori are rezonanțe străine, uneori îl poartă un străin, iar alteori cineva încearcă să mi-l fure, ca și cum " crede hoțul " ar putea să mă lase despuiat. Dar eu știu de mult povestea cu hainele împăratului. Final Pe mal, bate un pian de inimi, secondat de ochii ce apasă clapele. Amurgul violet stilizează natura, un pictor bâjbâie culorile, până când penelul lui prinde să cânte contururi. Iată o ceață, o minune care ne acoperă pe toți. Pisica Metafora este o pisică
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/12755_a_14080]
-
Subiectul ne-a luat prin surprindere: ŤBunul colegť! Am stat mult timp cu condeiul în aer, răscolindu-mi mintea în căutarea unei idei. Pînă la urmă, în lipsă de altceva, am așternut o povestioară cam stupidă, despre niște băieți care bat mingea în curtea școlii, unul dintre ei sparge din greșeală un geam, iar ceilalți, la propunerea mea (!), strîng bani și acoperă paguba. Am luat, ca de obicei, 10 la teză, dar în sinea mea eram profund nemulțumit. Dacă n-am
Bunul coleg by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12674_a_13999]
-
simt sufletul murdar, mi l-aș spăla cu detergenți, l-aș freca bine, dar nu am putere. O amărăciune imensă că mi-am rupt din trup încă o bucată vie de carne. Și de mîine trebuie să încep iar să bat la uși, să vorbesc, să mă rog, să mă rog, să fiu aparent vesel, vioi, dispus, ușor, fluture. Nimic frumos în mine după ce, ca acum, am băut. înainte mi-era atît de rușine, încît scriam o poezie! Acum, cu aparatul
A declarat că ea este iubita lui Eminescu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12808_a_14133]
-
ca acum, am băut. înainte mi-era atît de rușine, încît scriam o poezie! Acum, cu aparatul de făcut poezii defect, simt o greață enormă și-atît. Bine c-am mai scăpat o dată, îmi zic. Și mă uit pe geam cum bate soarele, atoateneștiutor, pe ziduri. Cu stimă și afecțiune, Emil Brumaru 21-IX-1980 P.S.: Vă voi povesti, odată, singura mea întîlnire cu G. Mărgărit, întîlnire ce m-a marcat. Știți ce mi-a zis? "Dumenata ai un facies liric. Semeni cu Labiș
A declarat că ea este iubita lui Eminescu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12808_a_14133]