1,268 matches
-
Ghitta Leib, născută în 1909, strada Lăpușneanu, casnică. „În dimineața zilei de 29 iunie am fost scoși din adăpost în bătăi și batjocură, încolonați în convoi și împinși la Chestura Poliției. Aici, după câteva ore de așteptare în amenințări și batjocură, au trimis femeile și copiii acasă, iar bărbații nu i-am mai văzut căci au fost închiși în vagoane și trimiși pe linia morții, 140 de oameni într-un vagon, așa că soțul meu a murit înăbușit în vagon și eu
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
chiar". Pentru ea, ca pentru majoritatea fetelor, de altfel, relațiile trupești sunt asociate tot cu noțiunea de păcat, iar băieții, cu pericolul. În realitate, ca toate domnișoarele de vârsta ei, Françoise visează la o iubire mistuitoare. Pentru a scăpa de batjocura pe care o îndură și pentru a-și păcăli însingurarea, își caută refugiul în imaginație. Tânăra inventează "povești frumoase", despre care își spune că "sunt poate la fel de "adevărate" ca realitatea, de vreme ce ajunge să și le înfățișeze atât de însuflețite". Françoise
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
groază de ele ca acum. Acum că vremurile erau altele, fetele și băieții deopotrivă se tem nu atât că ar putea "cădea în păcat", cât că ar putea să fie "ridicoli". Nu le este frică de cicălelile părinților, ci de batjocura colegilor. Să faci o mișcare neinspirată, să nu știi să săruți sau să miroși a transpirație după un rock dezlănțuit: acestea sunt noile coșmaruri ale tinerilor care flirtează. Un episod pe care îl relatează Herman Raucher în romanul său Un
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
pentru care s-a sacrificat altădată, titanul se revoltă împotriva foștilor săi protejați ca și împotriva zeului suprem sfidat de dragul acestora. El își rupe lanțurile, sugrumă vulturul și se aruncă în flăcările astrului ceresc, nu înainte de a le azvârli tuturor batjocura sa : Ia-ți, Zeus, lanțurile înapoi !/ Au ruginit de vânturi și de ploi,/ Dar sunt destul de trainice și grele./ Păstrează-le - dacă mai crezi în ele/ Iar voi, flămânde fiare, înapoi ! Repudiat de mulțimea infamă, Prometeu se desparte de lumea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
înțelege că aceștia au rânduit lucrurile în așa fel încât să se aleagă cu o ofrandă, oricine ar fi cel ucis, Antigona hulește divinitățile care îi iau în râs pe oameni : Zei blestemați ! Cu adevărat, potrivirile voastre nu sunt decât batjocuri. Într-adevăr, ceea ce voi hotărâți nu hotărâți decât din dorința de a petrece pe socoteala muritorilor. Unde e dreptatea voastră ? (II 4). Cursa pare desăvârșită, însă este dejucată de iscusința omenească : din momentul în care descoperă de unde vine Eumet, Oedip
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
din Tartar (scena 8). Bătrânii cetății se tem de impertinența lui Oedip de a admonesta zeii pentru molima abătută asupra Tebei, purtare smintită de natură a-i atrage sancțiunea supremă : chemi mânia zeilor, stârnești/ o furie ce face-acum din noi/ batjocura gunoaielor ! [...] ești nedrept și orb și-nverșunat/ într-o trufie nebunească ! (scena 4). Până și Antigona, care și-a comparat mereu tatăl cu zeii (te asamăn cel mai mult/ cu izbucnirea forței lor - scena 3), e conștientă de îndrăzneala lui de
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
alb, cu chelie pe creștet, puțin puf alb crescut anemic pe lângă urechile-i mici și aproape rotunde, își mișcă barba albă vorbind răstit, rapid, foarte tare și puțin ,,pe nas''... De altfel un personaj pitoresc ,, piticu’ ’’, după cum îi spuneau în batjocură și niciodată în față, unii dintre pacienții ce avuseseră ,,de ceartă cu el’’. După mulți,,un director cam pe arătură’’ sau ,,plecat cu sorcova...’’ Mie mi se părea a fi chiar amuzant, un om trecut de 50 de ani și
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
vorba: La Cluj se întâmplase o ciocnire între studenții români și studenții unguri. Studenții unguri, în majoritate, bătură pe români și-i izgoniră din Universitate; o parte dintre români fură eliminați, iar cealaltă parte împiedicată de a frecventa cursurile. Injuriile, batjocurile, loviturile așteptau pe fiecare student român care se arăta. Studenții și publiciștii ardeleni Secășanu, Ocășanu, Droc-Bănciulescu și alții se puseră în capul agitațiunii. Studenții de la toate facultățile se mișcară de astă dată. O întrunire publică, ațâțată, firește, de la Clubul conservator
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
n-ar fi Adelheid atât de arogantă! Bastarda! Ce-și Închipuie, că e mai bună ca noi? O să fie surprinsă de ce-o să se Întâmple dacă va cuteza să respingă un cavaler de neam bun și să-l facă de batjocura celorlalți... Mai Întâi, așa cum se cuvenea pentru rangul lui, o copleși cu galanterii. Plăti trubaduri să-i cânte frumusețea, la turnire Îi purtă culorile și-i Închină toate trofeele dobândite În lupte. Îi puse la picioare brocarturi scumpe, aduse tocmai
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
în nori), lipsit de misticismul și trăirismul legionar, realist, vesel, puțin șmecher, corect, în privința sincerității și nesincerității-normal, îi plăcea viața fără a fi viciat, regreta f. mult că a fost legionar, iar față de legionari avea o atitudine de dispreț și batjocură. În Pitești a bătut după directivele lui Țurcanu, din 25 decembrie 1949 până în 8 iunie 1950, cu întreruperi, la camera 4-spital (până la mijlocul lui februarie 1950), dar și în camera 2-parter. Interesant este că Țurcanu susține că Pușcașu 'nu a
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
aici, căci același agresor a pus un hârdău cu materii fecale în mijlocul camerei, l-a acoperit cu o pătură și l-a obligat pe părintele K. să facă împărtășania cu 'trupul și sângele lui Hristos', în timp ce agresorii îi strigau în batjocură: '« Ia-o, părinte, pe glasul al patrulea sau al cincilea.» Eu cântam popește, iar ceilalți torturați constituiau corul-corul blasfemiei-pe patru voci'. După slujba de sfințire a murdăriei din hârdău, i s-a dat o lingură cu care trebuia să servească
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Crescuți „austriacește”, adică formalist și materialist, ei vreau înainte de toate „mai mult”, cât mai mult. Multă vreme ei nu-și găsiră călăuzi și fură astfel siliți a da ajutor acelor pe care-i numeau încă și cu respect și în batjocură „boieri”. Dar iată că dl. Aurel Onciul, un om încă tânăr (...) se întoarce în Bucovina, de unde era de baștină și, unindu-se cu o rudă, care era și el un om grăbit, dl. Florea Lupu, se puse în fruntea acestei
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
acoperit cu o pătură, iar pe mine m-a obligat să stau în fața hîrdăului și să fac sfînta slujbă a împărtășaniei cu trupul și sîngele lui Hristos. Și ai cîntat? Am cîntat... Torționarii cunoșteau cîntecele bisericești și îmi ziceau în batjocură: Ia-o, părinte, pe glasul al patrulea sau al cincilea. Eu cîntam popește, iar ceilalți torturați constituiau corul culmea blasfemiei pe patru voci. În acest timp, Țurcanu și ajutoarele lui se distrau pe socoteala noastră. După ce am terminat slujba de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
sau gentilom este deja o treaptă de „progres social”. Nu cer simbrie, fericiți de a fi pe lângă un senior, dar Își iau În felul lor - o mie de feluri! - plata Înapoi, iar prima formă a acestei „despăgubiri” este nu numai „batjocura” cu care-și privesc stăpânii, dar și o anume, nestinsă, superioritate. Faptul că Îi Întrec pe maeștrii lor În spiritul mărunt practic ca și acela că, de obicei, tinerii lor stăpâni sunt lefteri, plini de datorii pe la tot felul de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
presiuni mai decise ale Aliaților față de impertinentul colos bolșevic sau, poate, chiar o „venire a Americanilor”! Ei, adulții și bătrânii acelor ani, nu mai aveau cum să se „adapteze” sau, dacă o făceau, propuneau forme de-o stângăcie ridicolă, atrăgând batjocura groasă a noilor „șefi”, inși veniți din toată lumea, recoltați În grabă din acel „gunoi social” din care se alimentează Întotdeauna și În eternitate istoria când ea prinde forme aiuritoare și brutale. Insist, cum se vede, asupra acestor lucruri, ultra-cunoscute de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
poală, aceleași priviri împăcate, mângâind lucrurile cu o anume blândețe. Vorbesc repede, o portugheză care se aseamănă, la auz, mult cu româna, deși este o limbă cu o sonoritate mai dură, mai puțin patinată. Bărbații povestesc întâmplări hazlii, probabil în batjocură prietenească față de cineva. Din când în când, au scăderi de ton, se lasă o liniște a gesturilor și a privirilor pline de înțeles, ca să izbucnească din nou într-un râs năvalnic. Sunt îmbrăcați modest, dar în culori țipătoare, contrastante. O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ales că e și gratuit. Să fim rezonabili! VASILE GÂRNEȚ: O excursie cu autobuzul prin oraș. Monumentul lui Petru I pe catarg, autor: „celebrul” Zurab Tzereteli - protejatul primarului Lujkov (celovek v kepke, adică „omul cu șapcă”, cum îi spune în batjocură Berezovski, influentul oligarh,). Tzereteli este un sculptor de origine georgiană, bogat și influent, care a „turnat” mai multe asemenea monumente în Moscova, scandalizând intelectualitatea, deși statuia lui Petru I nu arată deloc rău. Sunt, cu siguranță, altele care frizează kitsch
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
iarăși, însă aș! aș merge. v). înec, înot, înainte; înnegrit, înnoptat, înnădit. înapoi, dinăuntru, înăuntru; înmulțit; înmormântat; înmărmurit. z). bătrânețe, frumusețe, însă și bătrâneță și frumuseță. acurateță, politeță, tristeță, gentileță, naturaleță, stricteță. x) cuprinde; cutropi, încunjora, măsura; și cotropi, înconjura; batjocură, batjocuri și batjocori. y) supt, dedesupt subțire. w) adaos; repaos; haos (admise) însă adaus, repaus, faur, tezaur. A) de la pe la, până la; de pe, de altfel, de altminteri. odată (odinioară), o dată (une fois), numai el nu mai pot; de geaba, de vreme ce, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
întors din robie după 18 ani și, deși mama l-a primit ca pe fiul ei, mulți s-au îndoit de asta, atât era de schimbat ca limbă și comportament. În Kronika polska se spune că moldovenii „au făcut mari batjocuri, spânzurându-i de plete pe copaci, căci pe atunci ai noștrii purtau plete lungi, iar de atunci au început a le reteza și tunde”. Atât de puternic a fost șocul psihologic provocat de lupta din Codrii Cosminului încât, în 1563
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
asemenea povestitorului și receptorilor, părinții și frații remarcabili în condiția profană judecă superficial personalitatea mezinului, „pi-acel mic l-avea di prost” (Izvoare - Soroca) ni se spune într-un alt basm. „Ăla mic era mai șmecher” (Izvoare - Soroca) și, în ciuda tuturor batjocurilor îndurate, este singurul care reface echilibrul tulburat al lumii. În basmul Viteazul cu mâna de aur, frații mai mari sunt „frumoși de ți-era dragă lumea cu dânșii”, „așa de mândri că se minuna lumea de dânșii”. Pruncul care vine
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
I (32) rușinea inițială a mezinului ursit unei broaște se transformă în condiția superioară a „prințului consort” pentru ființa din altă lume. În basmul cules de Petre Ispirescu în București, mezinul simte fiorii iubirii pentru o broască țestoasă și suportă batjocura fraților mai mari. Pe de altă parte, mezina împăratului este ursită unui porc, jena socială resimțită acut nefiind aici altceva decât începutul suferinței inițiatice. Motivul chipului ascuns este menit, așadar, doar mezinului care are capacitatea să parcurgă traseul recuperator și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de noi culcați sculați pe șesul Ischirului, turteam toate murdăriile cu pieptul nostru. Eu m-am dus și i-am spus Locotenentului Pleșoianu. Și el a venit și ne-a găsit noaptea pe șesul Ischirului culcați-sculați. I-a dat o batjocură ca lui și i-a spus nici să-l nu-l mai vadă prin Regiment. Lt. Pleșoianu era ficior de proprietar din județul Râmnicu Sărat. A stat în Fălticeni până ce a ajuns colonel. După ce a eșit la pensie nu știu unde s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
ar spune că au auzit loviturile de bici cu nodurele de plumb la capete. Și pe piatra lor au ajuns stropi de Sânge și fărâmituri din Trupul Domnului când Îl loveau cu biciul. Au auzit și loviturile și cuvintele de batjocură și au văzut și scuipările și gemetele și toată răutatea umană dezlănțuită. Dacă vezi, te ia groaza. Toate par a vorbi câte a Îndurat Domnul pentru noi. L-au bătut, a fost tras de barbă și multe cuvinte josnice I
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Tați. Le spuneam starea prizonierilor români, pentru care trebuia reclamat la Crucea Roșie de la Geneva. Ne scrisese și mama că-i întâlnea în București, duși la muncă de germani dezbrăcați, desculți și cu pălării de livrea pe cap. O adevărată batjocură. Pleca și Landowski în concediu, și-am dat o scrisoare către d-ra Erlach, în Elveția, ca să scrie la Iași. Dar nu a primit-o. De la București am aflat că d-na Maria Berindei 168 [, arestată fiindcă, după o denunțare, se
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
o scrisoare a lui Manetti în acest sens51 dar, evident, unii florentini au gândit altfel. Un sonetist în special, Paolo Soldino, a satirizat ambițiile acestui om atât de faimos pentru învățătură lui, făcând din personalitatea lui Manetti un subiect de batjocură 52: E-adevărat, Cunoșterea-i supremă bogăție atâta timp cât un caracter grav vrea sub control s-o ție. Însă Cunoașterea în sine, dacă-nțeleg eu bine, nu izgonește Nebunia și nici n-aduce-nțelepciune. Din Vanitate și Nechibzuința și Mândrie ai căpătat o licărire
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]