1,298 matches
-
speranța că una din ele o s-atingă vreo coardă sensibilă. Tipa își aruncă nada până departe. însă mie explicația asta mi se părea destul de neconvingătoare. Eram obișnuită să cred că toate telenovelele aveau un deznodământ. —Ei, haide..., am spus în batjocură, dar vorbeam deja singură. M-am enervat descoperind că Mike se apropiase de John Joe care părea șocat și foarte tulburat. 11tc "11" Si acum ce se întâmplă? m-am întrebat nerăbdătoare. Acum mergem la masaj? I-am urmărit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am întors. —Ei, haide, m-a certat el când am încercat să-mi trag mâna dintr-a lui. Nu, am spus eu din nou, cu ochii tot în pământ. —Ai început să te repeți, mi-a atras el atenția în batjocură. Degetele lui îmi strângeau încheietura, iar sfârcurile mele atingeau materialul aspru din care era făcută cămașa lui. Dar astea erau singurele forme de contact dintre trupurile noastre. Luke părea că stă în mod deliberat departe de mine. Iar mie mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de verticalitate în fața organismelor străine (UE/FMI/NATO), lipsa dorinței de a redresa țara cu adevărat și nu în ultimul rând, prin tolerarea pe față și fără nici o jenă a corupției la nivel de stat. Și atunci decât să îndure batjocură și foame, oamenii pleacă peste hotare. Că își fac rău pe termen lung atât lor cât și țării e altceva, dar rezultatul concret este de-popularea României de români. 2. Încurajarea românilor din diasporă să rămână dracului acolo unde sunt
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
chipul ei îmi amintea de Miss Pyggy, purcica din Mupets. Oare ea se vedea frumoasă? Nu aveam putere să râd și doar un zâmbet îmi scăpă prin colțul gurii. De ce-ți rânjești fasolea la mine negrule? mă întrebă cu batjocură femeia care remarcase imediat mimica feței mele? Îmi amintiți de mama, i-am răspuns luând o față de om inocent, în timp ce în gând îmi continuam ideea...“ de mama ta să-ți f... grăsanco!” Ce duios... îmi dau lacrimile, continuă ea pe
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
i-am auzit cum se hlizesc. Care mai e la fel de fraier ca tipul de-aici? întrebă Marius râzând. Nimeni nu e ca Gonzales, se auzi un răspuns care iar provocă o repriză de râs. Aveam nevoie să uit și dacă batjocura lor mă ajuta, eu îi iertam și râdeam împreună cu ei chiar și de mine. Prin geam luna creștea tot mai mare aducând pe razele ei visuri în care mă vedeam puștiul de atunci, o vedeam clar pe Liliana alături de prietenul
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Strickland era autentică. Se prea poate să nu vă placă arta lui, dar în orice caz nu puteți să-i refuzați omagiul interesului dumneavoastră. El te tulbură și-ți reține atenția. A trecut timpul de când era pur și simplu ținta batjocurii - și a-l apăra nu mai este o excentricitate, după cum a-l lăuda nu mai e o perversitate. Defectele îi sunt acceptate ca un complement necesar al meritelor sale. E încă discutabil locul său în artă, iar adulația admiratorilor lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ideal - un ideal sărac, banal și deteriorat, dar era oricum un ideal. Și asta conferea un șarm de netăgăduit caracterului său. Pentru că simțeam acest lucru, spre deosebire de alții, mie Dirk Stroeve nu mi se părea pur și simplu un motiv de batjocură. Colegii lui de breaslă nu-și ascundeau disprețul pentru lucrările lui, dar el câștiga destui bani și nu șovăia să-și deschidă larg punga. Era mărinimos, iar cei nevoiași, râzând de el pentru că avea naivitatea să creadă poveștile referitoare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Părea doborât de tristețe și totuși ridicol, ca un om care a căzut în apă așa îmbrăcat cum era și fiind salvat de la moarte, măcar că e groaznic de speriat, simte că s-a făcut de râs, că e obiectul de batjocură al privitorilor. Întorcându-se, s-a uitat lung la mine, dar mi-am dat seama că de fapt nu mă vede. Îndărătul ochelarilor, ochii lui albaștri rotunzi păreau chinuiți. — Stroeve! l-am strigat. A tresărit puțin, apoi a zâmbit, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și a fost inutil de sever cu el. Când i-am explicat că el e soțul gata să ierte totul, doctorul s-a uitat brusc la el cu niște ochi curioși, iscoditori. Parcă am deslușit în ei o undă de batjocură. Era adevărat că Stroeve avea o mutră de soț încornorat. Doctorul a dat ușor din umeri: — Nu e nici o primejdie iminentă, a răspuns el la întrebările noastre. Nu știm ce doză a luat. Se prea poate să scape doar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
tandrețea mamei sale iubitoare. Ridicolul pe care-l suportase ani de zile părea acum să-l copleșească, iar lovitura de grație a trădării lui Blanche îi răpise capacitatea de a-și reveni care-l făcuse să accepte cu atâta bonomie batjocura oamenilor. Nu mai era în stare să râdă cu aceia care râdeau de el. Era un paria. Mi-a vorbit despre copilăria lui din casa aceea curățică de cărămidă roșie și de pasiunea pentru ordine a mamei lui. Bucătăria ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
adio și scrisoarea aferentă. Tortul era, de la prima vedere, o capodoperă, dar Amália i l-a returnat neînduplecată, cu mesagerul. În schimb, a examinat scrisoarea toată noaptea. M-a întrebat chiar și pe mine dacă nu găsesc vreo urmă de batjocură în ea, dar am liniștit-o că nu, totul e cât se poate de serios. El, cofetarul Ják Alajos, și-a dat seama că ea a devenit celebră, iar el, bărbatul nedemn ce a devenit, își ia rămas-bun de la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
prezentul. Zâna protectoare a transmis Zeului protector conținutul celor trei dorințe. Zeul protector a adus în fața Duhului Sfânt dorințele de la Sfatul târâtoarelor și după șapte măsuri de ceas a dat răspunsul. -Asta este ordinea și nu poate fi schimbată. În batjocură, câțiva șerpi de stepă și din pustiu au venit cu ideea ca șopârlele să trăiască pe lângă ei dacă vor să fie apărate, dar nu a fost luată în considerare. În aceste condiții s-a terminat Sfatul târâtoarelor și după trei
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
merge eu din când în când. Apoi trebuie s-o ducă pe Zvârluga, pe Buburuza și pe Ciric. -Pe mine m-ai uitat ? a întrebat supărat Stup. -Ai uitat că ești câine? Tu vei merge pe jos a zis în batjocură Cârtița . -Tot drumul? l-a întrebat Stup pe Căiță. -Da, a răspuns scurt și hotărât Căiță. -Ce zici, stăpâne, te-ai hotărât? Gândește te bine, a întrebat din nou Cârtița. -Râmătoare afurisită, lasă că-mi intri tu în fabrică, zise
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
a fost de părere Cârtița. -Spune, hai spune! Ce ai simțit de sub pământul lor? a îndemnat-o insistent Ciric. -De ce să-ți spun? Nu cumva ai intrat la idei când ai văzut namila cea mare? l-a întrebat în batjocură Cârtița. -Defel. -Cum așa? l-a întrebat curios Trotinel. -Pentru că sunt niște șerpi obișnuiți. -Atunci ce-o fi ? a mai întrebat doar pentru el Căiță. -Stăpâne! i se adresă gărgărița. Vom fi nevoiți să-i provocăm indiferent dacă sunt
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Trotinel. -Pentru că sunt niște șerpi obișnuiți. -Atunci ce-o fi ? a mai întrebat doar pentru el Căiță. -Stăpâne! i se adresă gărgărița. Vom fi nevoiți să-i provocăm indiferent dacă sunt gigantici sau nu. -Cum, drăguțo? a întrebat în batjocură Zvârluga. -Mai întâi, să hotărâm cine preferă să-l provoace pe acest animal diform. -Eu, zice Ciric. -Ba eu, zice la rându-i Zvârluga. -Nu, eu pentru că sunt cel mai nimerit, zise Trotinel. -Niciunul, nu este bun, zise Cârtița. Cred
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
rândul său, cât o mie de imagini!” Iar, la urma urmelor, chiar cu asta se preocupa Osvald neîncetat. Privitor la trăsătura aceasta definitorie pentru dânsul - perfecțiunea -, sora sa, luându-l peste picior mai tot timpul, exprimându-se într-o ușoară batjocură, îl și întrebă odată curioasă: - Și, mă rog, cam cât timp va mai trebui s-așteptăm noi, o, preacinstite demiurg, pentru ca s-atingă Domnia Ta perfecțiunea râvnită? - Ce întrebare prostească!, făcu el surprins, trecând repede peste ironie. Ei bine, Mihaela, o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
asta am trăit o bună vreme. Însă - nenorocitul! - s-a dovedit a fi numai și numai un impostor jalnic, un păduche blestemat, o insectă afurisită, care a cutezat, în cele din urmă, să mă trădeze și să mă trateze în batjocură! Da, până și el... În nimeni nu mai poți avea încredere, fir-ar să fie! Dar, oare, de ce mă mai mir eu? N-ar trebui deloc. Doar este bine știut că, atunci când te afli în impas, adesea lumea de care
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cască-ți bine urechile, ca să ții minte; acesta este tot adevărul, adevărul curat și singurul. De când mă știu, numai ai râs de mine și ai știut să-ți apleci urechea la durerile și la necazurile mele doar în chip de batjocură, nimic mai mult. Niciodată nu ai dorit să mă iei, întradevăr, în serios, atunci când eu chiar aveam deplină nevoie s-o faci. Cu alte cuvinte și mai explicit, ai știut să-mi fii mamă numai în legătură cu problemele pe care ai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
în pragul autodistrugerii? — Dengo, ți s-au cam umflat venele de la tâmple. Calmează-te. — N-am putut dormi de două nopți. Eu nu pot rămâne liniștit ca dumneavoastră, stăpâne. Seniorul meu și vasalii săi clocotesc într-un cazan de nedreptate, batjocuri, insulte și ofense de tot felul. Tocmai de-asta ți-am cerut să te calmezi și să-ncerci să dormi puțin, două-trei nopți. — Dar e absurd! exclamă Dengo. Despre samurai se spune că rușinea de a fi fost o dată împroșcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
direct în criptele pline de genii ale istoriei literaturii. Dar un puști de doisprezece ani care să scrie cu mult mai bine și mai ușor decât o făcea el la această vârstă, asta i se părea pur și simplu o batjocură din partea universului, a galaxiei, a sorții, asta în cazul în care mai putea fi vorba de vreo soartă din clipa în care îi apăruse în cale acest țânc. Ce era, deci, de făcut? Mircea Cârpenișteanu se ridică din fața oglinzii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
de smochine. Cum își permitea? Dincolo de asta, însă, mustața lui, care pentru el și familia lui începând cu mai bine de cinci generații în urmă era o mândrie neasemuită, fiind practic însemnul bărbăției și puterii lor, să fie motiv de batjocură pentru o creștină nesimțită? Niciodată, asta era o insultă prea mare adusă la adresa familiei, religiei și în general a oricărui lucru care privea tradiția musulmană și pe el. E adevărat că Abdulah s-ar fi bucurat oricând de farmecele trupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
atunci ei ce caută acolo, i-am spus c-am venit pentru minge, s-o iau cu mine, la care Romulus Frunză a zis, ia te uită, zău, el nu s-ar fi gândit la asta niciodată, o spunea în batjocură, însă fără să zâmbească, apoi a spus că e-n regulă, dacă tot am venit, să stau jos, dar să am grijă, că totul e plin de găinaț de porumbel, și atunci m-am uitat în sus și am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
niciodată la mine. Deși mă doare, trebuie să constat că nu sunt genul lor. Pur și simplu nu ne potrivim. Ceea ce nu ar fi o problemă. Dar, în timp ce traversam drumul plin de scrâșnet și gropi, am simțit obișnuita sporire a batjocurii și violenței, dar am simțit și altceva - am simțit cum greutatea mea, masa mea, carnea mea era cântărită, înregistrată, măsurată nu cu poftă, nu, dar cu o speculație carnală pe care nu o mai întâlnisem până atunci Doamne, la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
a treia zi. Oamenii murmurau. Străjile erau obosite și înfrigurate. Jandarmii râdeau de neghiobia tuturor; femeile, rămase cu greul casei - bărbații umblând creanga prin târg -, ocărau în gura mare. „Vânător! Să-l ia dracu’!” „Un scârbavnic!” „Așa păcăleală...” „Ce păcăleală, batjocură!” „Să ne lase-n pace veneticu’!” „Mă piș în puștile lui!” „Și-n capu’ lui!” Vox populi. Mulțimea are simțuri aparte, cade mereu în picioare. Târgoveții picaseră în căcat. „Ne-a împins un vântură-lume!” „Un nemernic! Ce, a fost la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
voia să o dărâme atunci, În primăvara În care i-au murit părinții, când tu te duceai la școală și l-ai surprins lovind cu piciorul În zidul scorojit și strigând cu ochii În lacrimi, ca turbat, Între disperare și batjocură: „Mi-a rămas moșie! Na, futu-vă muma-n cur, mi-a rămas moșie!“ Și nici grădina de vară nu mai e, unde vă duceați să vedeți filme indiene cu Raj Kapoor, sau Lanțul amintirilor și Toată lumea e a mea
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]