1,423 matches
-
arhidiaconii au tras cortinele în fața altarului pentru a tăinui momentul sfințirii, timp în care preotul Giovanni m-a văzut și a făcut un gest însemnând: „să nu pleci fără să stăm de vorbă“. După trei ceasuri și multe procesiuni în bazilică, slujba a luat sfârșit, bazilica s-a golit, și preotul Giovanni s-a apropiat de mine. M-a luat de braț și m-a dus în reședința episcopatului fără să-mi zică un cuvânt, dar asta nu înainte ca slujbașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
altarului pentru a tăinui momentul sfințirii, timp în care preotul Giovanni m-a văzut și a făcut un gest însemnând: „să nu pleci fără să stăm de vorbă“. După trei ceasuri și multe procesiuni în bazilică, slujba a luat sfârșit, bazilica s-a golit, și preotul Giovanni s-a apropiat de mine. M-a luat de braț și m-a dus în reședința episcopatului fără să-mi zică un cuvânt, dar asta nu înainte ca slujbașii să fi coborât din tavan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Grado au fost cu acea ocazie niște lași. Știind că nu se mai puteau bizui pe nave, s-au ascuns în case precum șobolanii în cloacă. Când patriarhul Fortunato a descins, nimeni nu l-a împiedicat să intre călare în bazilica Santa Fosca. Oamenii lui, deja instruiți, au prădat tezaurul bazilicii vreme de un ceas. Singurul lucru pe care nu l-au găsit a fost scaunul lui Marcu. De aceea patriarhul a venit la mine, cu sabia în mână. Eu rămăsesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nu se mai puteau bizui pe nave, s-au ascuns în case precum șobolanii în cloacă. Când patriarhul Fortunato a descins, nimeni nu l-a împiedicat să intre călare în bazilica Santa Fosca. Oamenii lui, deja instruiți, au prădat tezaurul bazilicii vreme de un ceas. Singurul lucru pe care nu l-au găsit a fost scaunul lui Marcu. De aceea patriarhul a venit la mine, cu sabia în mână. Eu rămăsesem în camera lui Cipriano, cuprins de neașteptate și tardive remușcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
pe furiș și cu capul plecat. Am plecat surghiunit de bunăvoie, cu părul tăiat ca romanii și cu barba rasă. IX Episcopul Giovanni din Concordia, care a fugit la sosirea longobarzilor pe insula Caorle, a început să înalțe acolo noua bazilică cu hramul Sf. Ștefan martir. De la întâmplările pe care le relatez au trecut mai bine de cincizeci de ani, și biserica încă arăta jalnic. M-au făcut să aștept cam o jumătate de zi în pronaos. În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
exarhului. Am debarcat la Torcello pe la apusul soarelui. M-am îndreptat spre pretoriu, unde am rămas surprins să văd că toate ferestrele erau de sticlă și nu din pergament sau din plăci subțiri de alabastru sau selenit, pe care doar bazilicile, regii și ducii și le pot permite la noi, și nu pentru toate ochiurile de geam. Era o sticlă groasă făcută din bucăți mici care se tăiau cu fierul încins și se uneau între ele cu plumb. Mi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
numai înainte de a depăși acel arc. În fine, iată-ne ajunși în piața Augusteon, în fața porților de bronz ale clădirii imperiale numite Palatul Sacru sau Magnaura. Era mai curând un oraș în interiorul orașului decât un palat. În vecinătate se află bazilica Sfânta Sofia, biserica Sfinții Apostoli, hipodromul și stabilimentele împărătești unde se prelucrau mătasea, aurul și fildeșul. Strada pe care o parcurseserăm se numea Mesè. Pe tot parcursul ei era flancată de porticuri de marmură, și în iernile mai geroase eparhii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
numirea. Dar în Ajunul Crăciunului a refuzat, pricepând că risca nu numai să nu devină rege, ci și să fie victimă a unor comploturi pentru preluarea puterii în propriul oraș. În timpul slujbei de Crăciun, cu toți ducii de față în bazilica San Michele, mi-am dat seama că episcopul Simeone, după ce vorbise, în vreme ce era înveșmântat, cu doi prelați pe care nu-i cunoșteam, era gata să facă o mutare hotărâtoare. Era foarte nervos și agitat, se ferea să privească în ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
părăsească mănăstirea Sant’Erasmo. Acestea aveau loc în douăzeci septembrie și, în vreme ce la Pavia deja coborau cețurile reci, la Roma părea că vara n-avea nicio grabă. Adeodato a spus că a doua zi Onoriu urma să mă primească în bazilica San Pietro. I-am întins scrisorile de acreditare, care i-au fost transmise imediat lui Pompeianus. Niște servitori ne-au condus la locuințele noastre, și am aflat cu iritare că toată lumea avea la dispoziție o singură baie, cu o căldărușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
erau mormântul familiei Probi, cel al împăratului Honorius și imensa ruină, ajunsă o groapă respingătoare, a circului. Pe cât de puțini erau pelerinii și cetățenii romani, pe-atât de mulți erau mutilații și oropsiții de toate națiile, așteptând să fie miluiți. Bazilica se înălța pe locul unde cândva fusese templul lui Apollo, după unele izvoare, sau grădinile Agrippinei, după alte surse. La prima vedere părea o clădire rudimentară, din cărămizi și alte materiale de duzină. Înălțarea ei nu dovedea o grijă anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
papei, a spus Adeodato, care șchiopăta lângă mine, sprijinit în baston. Nouă sute șaptezeci și cinci de livre de argint. În glasul său mi s-a părut că disting o nuanță de dojană. În timp ce înaintam, punea necontenit mici monede în numeroasele mâini întinse. Bazilica era pustie, și, după sosirea noastră, gărzile au gonit lumea și din atrium. Pragul era pavat cu bucăți de marmură luate de la circ, cu fragmente de inscripții antice și basoreliefuri. Arhitectura bazilicii se susținea pe un mare număr de coloane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
punea necontenit mici monede în numeroasele mâini întinse. Bazilica era pustie, și, după sosirea noastră, gărzile au gonit lumea și din atrium. Pragul era pavat cu bucăți de marmură luate de la circ, cu fragmente de inscripții antice și basoreliefuri. Arhitectura bazilicii se susținea pe un mare număr de coloane, nici una egală cu cealaltă, recuperate de la felurite temple și palate. Lumina intra în naosul central prin mici ferestre arcuite, iluminând pereții goi, netencuiți, doar în parte acoperiți cu cortine și draperii. Podeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
relicva din crucea sfântă pe care am dorit s-o depun la mormântul lui Primigenio, drept care a proclamat o slujbă de trei zile de recunoștință. Lemnul sfânt a fost purtat în procesiune prin tot orașul și depus apoi la tezaurul bazilicii Sant’Eufemia. Am fost absolvit de păcat în fața tuturor și s-a decis că magistrul Stiliano, dacă dorea, putea să locuiască după cum îi era voia în oraș. Am poposit la Grado zece zile, după care am pornit spre Bobbio. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ei ar fi fost o pedeapsă de la Dumnezeu pentru fapta lui Grimoald de a fi acordat azil evreilor și arienilor. Așa că arhanghelul i-a apărut și urmașului episcopului Lorenzo, Martino, dându-i de veste că el însuși începuse clădirea unei bazilici în grota cu pricina și să-i spună ducelui să o termine. Episcopul a urcat muntele împreună cu o mulțime de oameni și a intrat în grotă: mare i-a fost uimirea văzând un altar peste care trona crucea, precum și toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
trebuincioase liturghiei puse la locul lor, și urma unui picior al arhanghelului întipărită în piatră. Această minune a fost judecată drept o răsplată divină a lucrării lui Grimoald, drept care a pus să se clădească în grotă și deasupra ei o bazilică nouă. Am văzut cu ochii mei urma sfântului picior și altarul, atunci când am ajuns în acel loc cu rămășițele pământești ale lui Rotari și ale Gailei: asta s-a întâmplat în a doua zi de octombrie a anului 658, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să mă duci la ea, Boris, numai văzând-o mi-aș putea lămuri ce s-a întâmplat astă-noapte, Boris zâmbește pieziș chipului său ras pe jumătate din oglindă, Trebuie să știu! 22 mai, 22 astăzi, 22 treptele ce urcă spre Bazilica Sf. Petru, luna a cincea și cinci porțile masive din bronz de la intrare și mă opresc aici cu coincidența numerică, deși aș putea continua cu 22 de ani, vârsta mea, cele patru porți larg deschise, cea de-a cincea închisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ani, vârsta mea, cele patru porți larg deschise, cea de-a cincea închisă pe 25 de ani și aproape 25 de ani vârsta lui Michelangelo sculptând Pietà, patru stâlpi uriași de susținere pentru impunătoarea cupolă, trei altare într-o singură bazilică, înmormântat în fața altarului din mijloc Pietro Luigi Palestrina, mormintele celor trei femei admise la somnul de veci în această încăpere înălțată parcă spre a fi străbătută numai de picior de bărbat și nicăieri tablouri pictate, pereții îmbrăcați numai în mozaicuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
știut cândva franceza, dar ar fi uitat-o și-ar vrea ca tu să i-o reamintești, treizeci și șase, treizeci și șapte, cei doi francezi au luat-o cu mult înaintea mea, treizeci și nouă treptele, urc spre cupola Bazilicii Sf. Petru din Roma, patruzeci și doi, Mireille zâmbește scurt, atât cât machiajul perfect îi permite fără să facă încrețituri pe obrazul lucios, îmi spune ceva în franceză, și eu nu înțeleg, patruzeci și șapte, mi-o amintesc pe Ana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ale acestei femei ce-și aprinde cu atâta misterioasă încetineală o țigară de la bricheta zippo, daddy, come to see something! o familie de americani gălăgioși urcă înaintea mea, coming, șaizeci și unu, trei generații de artiști au muncit la ridicarea bazilicii, și-mi vine s-o întreb direct pe această fată, am făcut-o sau nu acolo pe balustradă, în picioare, cum susține Boris, șaizeci și cinci, șaizeci și șase, chiar ai vrut să te arunci de la al cinsprezecelea etaj de deasupra Romei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
trebuit s-o aduc cu mine și pe Mireille, s-o îmbrățișez lângă balustradă, acolo unde acum tânărul acela, mai bine cobor, americanii mi-au luat-o înainte, o sută patruzeci și unu, o ultimă privire spre piazza deschisă a bazilicii, cetatea Vaticanului, reîncep numărătoarea descrescătoare, o sută treizeci și nouă, încă două luni la Roma apoi mă voi întoarce acasă, mi-e dor de Ana, o sută treizeci și cinci, voi da niște examene, ar fi cazul să încep pregătirea lor, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și cilindrul se sticlă nu se sparge, mă trezesc îngrozit în zgomotul valurilor tot mai înalte ale mării, 20 iulie, din nou la Roma, ultimele zile, soare la Roma, la Coloseum, la terme, castelul Sant’Angelo, același soare după cupola bazilicei Sf. Petru, peste Santa Maria Maggiore, oglindit în apele Tibrului, la villa Farnesina, strălucind în apa șopotitoare a Fântânii cellor Patru Fluvii, strecurându-se prin frunzișul stejarului lui Tasso, în Piazza di Espagna culcat pe trepte, oprindu-se în umbrelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
sinteză în‑ tre formă și culoare, accentul fiind pus pe desenul care conturează puternic anatomia, sugerând mișcarea, energia și forța. Ca arhitect, a creat proiectele pentru fațada bisericii San Lorenzo din Florența și pentru Piața Capitoliului din Roma, macheta cupolei Bazilicii Sfântul Petru din Roma și a construit Biblioteca Laurențiană din Florența. Michelangelo prin geniul său a reușit să exprime într‑un mod strălucitor mesajul biblic, folosindu‑se de artă. Astfel, cu certitudine putem spune că Dumnezeu a creat lumea, iar
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
Europei producându‑se astfel o expansiune a acestei arte, în special a picturii icoanei în tot Occidentul. Maeștri din Orient se stabilesc în Sicilia, Puglia, Veneția. Chiar din sec. al XI‑lea, artiști greci de artă bizantină lucrau la decorarea bazilicii Sfântul Marcu în Toscana, în mod special, la Lu‑ cca și la Pisa și chiar la Bruxelles. Tot în această perioadă a răspândirii ei, arta bizantină se unește într‑un ra‑ port complex dialectic cu impulsuri și influențe ale stilului
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
să gândească și să realizeze un edificiu în afara oricărei idei de utilitate, fiind preocupat doar de frumusețea proporțiilor, armonia spațiului interior și măreția ansamblului. Aceste idei au putut fi concretizate atunci când papa Iuliu al II‑lea a hotărât dărâmarea venerabilei bazilici Sfântul Petru în anul 1506 și construirea noii bazilici chiar pe locul unde se afla mormântul sfântului Petru, lucrarea fiind încredințată lui Donato Bramante (1444‑1514), unul dintre susținătorii noului stil. O lucrarea vastă, somptuoasă, care pare că depășește limitele
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]
-
idei de utilitate, fiind preocupat doar de frumusețea proporțiilor, armonia spațiului interior și măreția ansamblului. Aceste idei au putut fi concretizate atunci când papa Iuliu al II‑lea a hotărât dărâmarea venerabilei bazilici Sfântul Petru în anul 1506 și construirea noii bazilici chiar pe locul unde se afla mormântul sfântului Petru, lucrarea fiind încredințată lui Donato Bramante (1444‑1514), unul dintre susținătorii noului stil. O lucrarea vastă, somptuoasă, care pare că depășește limitele spiritului uman. În acest timp, la Florența, au apărut
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]