4,866 matches
-
ale istoriei, era divizată conform următoarelor secțiuni: calitatea terenurilor arabile, forestiere, noile denumiri pentru satele cu populație de limbă germană și pentru așezările coloniștilor. Cred că nimic n-a scăpat: glodul Înțepenit de pe cizmele de cauciuc cumpărate de la un soldat beat; diareea apoasă provocată de niște sarmale alterate de la un birt din Indija; o aventură cu o servitoare bosniacă de prin Sombor, o răsturnare zdravănă de pe bicicletă În apropiere de Čantavira; o noapte de drum Într-un vagon de vite pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
câteva unelte între care jug, furcă, secere, arat (în locul plugului), toate sunt de origine latină. De asemenea, în viticultură și grădinărit folosim, în principal, tot denumiri latinești: vie, viță, poamă, must, vin, vinaț, poașcă, oțet, coardă, lăuruscă, călcătorul și cada, beat, bețiv, a îmbăta, ceapa, aiul, varza, curechi, ridichea, napul, pepenele, lăptuca, lintea și leguma. O parte dintre arborii fructiferi - mărul, părul, cireșul, nucul, gutuiul, pomăt (în în sensul de grădină cu pomi, livadă), dar și operațiunea de a transforma grâul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de deasupra, cea groasă, folosită în sezonul rece, nu comporta, de regulă, o prelucrare artistică, cea mai aproape de corp, cămașa de zi (uneori și cămașa lungă de noapte, folosită în loc de arhicunoscuta pijama), atât cea femeiască cât și cea bărbătească, catrința, betele, chimirul bărbătesc, uneori bundița, avea un model cusut, aplicat cu acul la guler, mâneci, poale, la piept, de natură vegetală sau geometrică. Trandafirul se aplica în țesături, la covoare, modelul geometrică se aplica din țesătură pe macaturi (specialitatea femeilor din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
păr de capră. La brâu erau încinși cu un brâu tot din lână, vopsit, în general, roșu; cămașa din cânepă, lung până la genunchi; ițari tot din cânepă. Cam acesta era porul luncașilor.” Costumul de sărbătoare, de la horă, cuprindea „cămașa înflorită, bete lucrate cu strămătură în casă; ițari albi și bundiță lucrată toată în strămătură, iar la pălărie flori. Fetele aveau cămașă cu altiță, bătută cu flori, fuste crețe, părul împletit în cozi și floare la ureche.” Era costumul adusă din Bucovina
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
târg: bocanci, ghete, ciuboțele cu bunghi (nasturi), casânci, barize, scurteici, unele îmblănite cu piei de vulpe sau numai garnisite pe margini.” Prin anii 50 ai secolului trecut se mai purta costumul popular: cămașă cu altiță, catrință din lână, învârstată, bârneț (bete) țesută din lână, în picioare opinci, osete albe, ațe negre, după cum ne-a mărturisit Maria Ignătescu. încă din perioada interbelică, după mărturiile și fotografiile existente se poate observa un amestecă între portul popular și diferite alte obiecte de îmbrăcăminte cumpărate
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
bătrânii, au renunțat la vechiul port. Am apucat s-o văd pe bunica mea, Domnica Ignătescu (1875-1953) purtând cămașă lungă din cânepă și in, acoperită de la brâu și josă de catrința maro cu roșu în dungi și încinsă cu bârnețe (bete) țesute din lână. Acum nu mai poartă nimeni, tineretul nici n-ar ști dacă nu ar vedea costumul popular purtat de echipele de dansuri populare. Prin lăzile de zestre, cei care le mai au, nu le-au aruncat, se păstrează
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ajunsese la Barcelona la puțină vreme după război, fugind de sărăcie și de un tată care, În momentele lui bune, o bătea cu bățul și o făcea proastă, urîtă și scroafă, iar În momentele lui rele o Încolțea prin cocini, beat fiind, și o frămînta pînă cînd ea Începea să plîngă terorizată, iar el o lăsa să plece, ca pe o prefăcută și o toantă ce era, la fel ca maică-sa. Barceló dăduse peste ea Întîmplător, pe cînd Bernarda lucra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mea se afla Stroeve. — Pot să intru? m-a întrebat. În lumina slabă de pe palier nu-l vedeam prea bine, dar ceva m-a surprins în glasul lui. Dacă nu l-aș fi știut abstinent aș fi crezut că e beat. L-am condus în camera mea de zi și l-am poftit să ia loc. — Slavă Domnului că te-am găsit! mi-a zis. — Dar ce s-a întâmplat? l-am întrebat, uimit de vehemența lui. Abia acum îl vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
într-o manieră complet nouă pentru mine. Și mai tare mă nedumereau peisajele. Erau vreo două-trei imagini de la Fontainebleau și mai multe străzi ale Parisului. Prima mea senzație a fost că le putea perfect de bine picta și un birjar beat. Eram de-a dreptul năucit. Culorile mi se păreau extraordinar de crude. Mi-a trecut prin minte că toată povestea e o farsă uluitoare și de neînțeles. Acum când privesc în urmă mă impresionează mai mult ca oricând perspicacitatea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
o față lătăreață și pătată, alerga de colo până colo cu o tavă încărcată cu halbe de bere. Puțin mai târziu intră Bill Ghioagă, însoțit de două matahale de negri. Nu era greu să-ți dai seama că e deja beat turtă. Căuta ceartă. Mergând împleticit dădu peste o masă la care ședeau trei soldați și răsturnă o halbă. Se stârni o altercație și patronul barului păși înainte și-i porunci lui Bill Ghioagă să plece. Era un bărbat foarte zdravăn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
a uitat de ouă. Celălalt are și acum idei clare, dar mai târziu, după ce va fi cutreierat toate cafenelele ca să-și istorisească povestea, și să fie cinstit de toți patronii, va scorni un întreg roman. Către miezul nopții, va ajunge beat criță, zbierând numele fetiței, scoțând tremolouri înfrigurate, și scăpându-se în pantaloni, ușurându-se de toate paharele băute în dreapta și-n stânga. Târziu, la sfârșitul serii, umflat și vânăt ca un porc, nu mai schița decât niște gesturi, în fața unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
de 20 de ani, în timp ce în cel puțin cincisprezece locuri oamenii își tăiau gâtul și mureau zilnic cu miile, departe de orice surâs feminin, pe un pământ devastat, unde însăși ideea de femeie devenise o himeră, un vis de om beat, o prea frumoasă insultă. Primarul se bătu peste burtă dându-și importanță. Lysia Verhareine ieși din clasă cu un mers demn și grațios, ca în pas de dans. VI Învățătorii locuiseră întotdeauna la etajul școlii: trei camere elegante și curate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
că, punând un ocean între ea și noi, a ajuns să ne uite de tot, să-și recapete demnitatea, fără trecut, fără durere, fără nimic. Poate. În seara aceea, răniții nu erau la ea. Străzile erau pline cu ei, majoritatea beți, înjurau trecătorii, răcneau și vomitau, umblând adunați în grupuri. Atunci, pentru a-i evita, Josăphine o ia cu căruța ei pe un alt drum și, în loc să coboare pe strada Pressoir, continuă să meargă pe ulița Mesiaux, trecând pe lângă biserică, urcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
nu vezi pe toate străzile, și apoi o-ntâlnisem mai devreme, când intra la mătușa ei. Ea era, poți să mă crezi. Și ce făcea pe malul râului? — Ce făceam și eu, bineînțeles! Încerca să-i evite pe soldații ăia beți care se înghesuiau la două sute de metri mai încolo... N-ai ceva de băut? Mi s-a uscat gura de cât am vorbit. Am scos două pahare și o sticlă, brânză, un cârnat și o ceapă. Am băut și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
biroul judecătorului Mierck, după ce am lăsat-o acolo pe Josăphine, nu eram prea mândru de mine. Am pierdut vremea puțin prin V., cu mâinile-n buzunare, murdărindu-mi pantalonii de noroiul care băltea pe trotuare. Orașul avea amețeli. Un oraș beat. O mulțime de recruți băteau orașul, umplând străzile cu umorul lor lăudăros și cu râsetele prostești. O nouă tranșă, mult mai numeroasă de data asta, se pregătea să fie trimisă pentru a-i întâlni pe nemți. Și, deocamdată încă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ieși din sticlă. Beau direct din ea. Clămence vine lângă mine. Mi se apleacă peste umăr. Îi simt răsuflarea încă tânără pe țeasta mea acoperită de păr grizonat. — Să bei atâta de dimineață, e rușine... Până la prânz, o să fiți deja beat. E Berthe. O reped. Îi spun să mă lase în pace. Să-și vadă de ceapa ei. Ea ridică din umeri. Mă lasă singur. Respir adânc. Apuc iarăși pana. Când am zărit casa, inima a început să-mi bată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
acea primă noapte de exil. Am plâns ca un copil. Au trecut zile, nu mai știu câte. Și nopți. Nu mai ieșeam. Oscilam. Ezitam. Luam carabina lui Gachentard, puneam un glonț în magazie, îmi băgam țeava puștii în gură. Eram beat de dimineața până seara. Casa începea să arate ca o fundătură ce mirosea a canal. Îmi trăgeam forța din sticle. Uneori urlam și loveam în pereți. I-am dat afară pe cei câțiva vecini care veniră să mă vadă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Nu te jelui,/ Bucură-te, bucură/ Că rădăcina ta,/ murind în pământ,/ A prins în cer și în lutul tău,/ S-a încurcat/ De unde a venit,/ În vis liniștit,/ Bucură-te, bucură/ Și tu, și ceilalți/ Oamenilor-pomilor,/ Femei și bărbați,/ Beți și mâncați,/ Cântați și jucați/ Că Ana n-a răpus,/ E numai dus, e numai întors/ În lumea ce-a fost... M-a mângâiat pe creștet și pe ochi, ca și cum m-ar fi descântat, mirosul ei de Mama Ploii, mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
o mișcare continuă, ca a valurilor care ling docul. Și-a prins fața În palme, acoperindu-și cât a putut de bine ochii și urechile. În tot acest timp nici nu i-a trecut prin cap că ar putea fi beat, că poate delirează. Avea o percepție vie a realității, pe care obiectele materiale nu i-ar fi putut-o inspira. Conținutul său intelectual părea că se supune necondiționat acestui simț, care se potrivea ca o mănușă cu tot ce i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
o mulțime de bărbați, când el știa că ea nu avea servitori, cu excepția unei negrese micuțe ce Îngrijea de copii În camerele de la etaj. Îl descoperise printre musafiri pe unul dintre marii libertini ai orașului - un individ care umbla mereu beat și avea o faimă proastă atât acasă, cât și printre străini, care a stat În fața gazdei o seară Întreagă și a discutat cu un fel de animație inocentă despre internatele pentru domnișoare. Ce bine Îi umbla Clarei mintea! Putea toarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de fericiți, atât de foarte fericiți. S-a ridicat În picioare și s-a aruncat pe pat, Într-un vârtej de sentimente, apoi a zăcut așa, extenuat, dându-și seama treptat că În seara precedentă fusese cât se poate de beat și că acum capul i se Învârtea iarăși cumplit. Râzând, s-a ridicat și a mai traversat o dată camera spre Lete... La amiază s-a Întâlnit cu o gașcă la barul Biltmore și dezmățul a reînceput. Ulterior și-a adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
vocifera un bărbat și că era cineva din grupul său care parlamenta cu el. — Tipu’ cu care eram Îi un idiot, i s-a confesat femeia cu ochi albaștri. Nu-l pot Înghiți. Vreau să merg acasă cu tine. — Ești beată? s-a interesat Amory, cu o intensă dorință de cunoaștere. Ea a dat din cap că da, sfioasă. — Du-te acasă cu el, a sfătuit-o grav Amory. El te-a adus aici. În acest punct, gălăgiosul din fundal s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dar asta mai târziu. Se scăldau deseori și În timp ce făcea leneș pluta, Amory Își zăvora mintea, alungând orice fel de gânduri, cu excepția celor despre niște ținuturi cețoase, Încapsulate În baloane sinilii de săpun, unde lumina soarelui Împroșca printre trunchiurile copacilor beți de atâta vânt. Cum putea cineva să se gândească la lucruri serioase sau să se Îngrijoreze sau să facă orice altceva decât să se bălăcească, să plonjeze și să se lăfăiască acolo, la hotarul timpului, În timp ce lunile Înflorite se scurgeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
A repetat răspicat ceea ce spusese. — Mă auzi? - Te aud. Vocea avea În ea o Încordare curioasă. Ochii nu i-au părăsit pe ai lui Amory nici o secundă. - Alec, Întinde-te aici pe pat. Dacă intră cineva, prefă-te că ești beat. Fă cum zic eu, altminteri cred că te omor. A urmat Încă un moment În care cei doi s-au privit lung. Apoi Amory s-a dus iute la birou și, scoțându-și portmoneul, i-a făcut fetei un semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
agreabil. Simțul moral rănit al insului solid Îl Îndemna să râdă. - Mai e cineva pe-aici? a Întrebat O’Brien, Încercând să ia o Înfățișare ageră, de copoi. - Tipul care a plătit pentru camere, a zis nepăsător Amory. Dar e beat criță. Trage la aghioase de la ora șase. - Mă uit și la el imediat. - Dar cum ne-ați dat de urmă? s-a interesat curios Amory. - Recepționerul de noapte te-a văzut urcând cu femeia. Amory a dat din cap. Jill
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]