3,939 matches
-
cutremurului, arșița acestui trup, mirosul subțiorilor mele? Dar poate greșesc. Există atîtea feluri de a iubi pe lume. Te poți Îndrăgosti de un punct necunoscut pe o hartă, de un nume exotic fără nici o semnificație, de lumina ciudată a unui bec fluorescent Într-o gară. Poemele mele, hieroglifele lor anacronice sub ochii voștri - mușchiul acestui picioruș de broască conectat la o sursă electrică, țopăiala lui caraghioasă producîndu-vă brusc o bună dispoziție, o Îngăduință, un fel de iubire. Poate atunci, din acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
un fel naiv de a privi arta. Încearcă să te detașezi, caută emoția pur estetică, uite nudul ăla multiplicat prin repetarea negativului. Simți vibrația? Nu-ți sugerează nimic? — Nu-mi dau seama. Privește cu atenție, totul se petrece Într-un bec, o spirală ruptă, un filament ars — A, da, ai dreptate, acum văd, senzațional. Totuși e ceva, nu știu poate spun prostii, se simte prea mult tehnica, e prea mult artificiu. Și metafora rai se pare excesivă, Îngroșată, de pildă multiplicările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
treabă cînd m-au angajat la fototecă am și Început asaltul puteam să rămîn acolo călduț și asigurat ca arhivarul ăla nenorocit de doarme pe el și visează cai verzi pe pereți că locurile sînt ocupate Întotdeauna sînt locurile ocupate becul ăla mic de deasupra ușii nu se mai stinge niciodată mereu e unul acolo care ajunge Înaintea ta și se ușurează una singură avem o singură viață cine-mi garantează că ajung teafăr la Osaka Doamne ferește măcar să știu că mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ce importantă este pentru mine asemănarea dintre pisică și pui. Când m-am dus la cotețul din fundul curții, era întuneric ca de blestem. Nu am luat sacul cu mine. Voiam să observ detaliile. Am coborât în pivniță și, pe lângă becul din tavan, am aprins încă trei lumânări, ca să pot vedea totul. Am folosit drept masă un butoi răsturnat. Am pus pasărea cu picioarele în sus și i-am așezat două cărămizi pe aripile desfăcute, să nu se miște. Gâtul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Atunci am apucat puiul mort, am dat cu el de pământ și am ieșit din pivnița aceea plină de sânge. M-am ghemuit în patul de alamă de sub icoană și mi-am băgat mâinile murdare între picioare. Îmi amintesc cum becul de pe stradă lumina rama ovală de deasupra mea. Simțeam o palpitație caldă. O palpitație ce nici cu o cărămidă ciobită nu putea fi oprită. Stăteam acolo ca pe un butoi. Încă nu v-am spus că omul cu care trăiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Acum e pui și tace ca mormântul. Mă gândesc că nu mă gândesc la nimic. Redacția era despărțită de locuința lui Bódog printr-o perdea roșie. Iar locuința, de cele treisprezece tablouri ale lui Baár Andor, printr-o lume întreagă. Becurile sunt aprinse, ușile tocmai se închid, ochii animalelor sunt tot mai stinși. Așa cum le-a pictat el, totul e în regulă, da, asta se vede de la distanță. De ce să intri zi de zi în întunericul ăla? Poate că e toxic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
-i ia, deși i-am spus că poate s-o facă. Tanti Mae era încă sus, dormindu-și probabil în continuare somnul de după-amiază. Soarele apunea chiar în spatele furnalului Renning, care arăta ca un băț negru de chibrit în fața unui bec porocaliu. Apusul umplea camera de portocaliu, mai puțin partea luminată unde studiam eu. Îl auzeam pe tata venind de afară prin cenușa din curte, cu sunetul acela pe care-l scotea întotdeauna, ca un trosnet greu, iar în urma lui era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
castron. M-am așezat și-am mâncat câteva și am băut niște apă. Peștii erau în tigaia de sub care a închis mama focul când a venit tata acasă, dar erau reci și unsuroși și nu arătau prea bine. Deasupra mea, becul care atârna de firul electric era și el plin de pete de grăsime, de aceea fiecare obiect avea umbre lungi și mâinile mele arătau ca și cum ar fi fost albe și lipsite de viață. M-am așezat cu capul în mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
mi-am trecut ochii de câteva ori peste formele desenate pe mușamaua care acoperea masa. Mă uitam la pătratele albastre cum se transformă în pătrate roșii și dup-aia în pătrate negre și iar roșii. Am privit în sus spre bec și am văzut pătrate albastre și roșii și negre în fața ochilor. Turtele îmi atârnau greu în stomac. Îmi doream să nu fi mâncat nimic. Sus, când am intrat eu în cameră, tanti Mae o învelea pe mama. O să se facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Noi trei am intrat în cort și am ocupat niște locuri în față. Scaunele și rumegușul făceau ca totul să miroasă de parcă am fi fost în fabrica de cherestea din reședința districtului. În vârful fiecărui stâlp care susținea cortul puseseră becuri puternice care făceau atâta lumină, că ziceai că e zi în cort. Scena era la vreo șase rânduri în fața noastră. Avea flori mari și albe pe margine și deasupra pianului. În fața lui era pus un suport din acela cum folosesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
aici nici jumătate de oră. Tanti Mae s-a uitat la mama o vreme, iar eu am văzut cât de obosiți erau ochii ei cu adevărat. Apoi s-a uitat la mine. Și am stat amândoi pur și simplu sub becul electric și ne-am uitat unul la altul și n-am zis nimic. Capitolul șapte Știam că n-o să mă duc la liceu, așa că m-am angajat în oraș. Era o slujbă la drogherie și primeam aproape douăzeci de dolari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
fac cu toate lucrurile din casă, și erau o mulțime de lucruri de făcut până când ajungi să-ți iei lucrurile și să pleci și nu știam nici unde să-i scriu o scrisoare să o întreb. M-am uitat la becul unsuros atârnat de cablu. Nu părea să se mai ardă vreodată, deși el era cel folosit tot timpul. Nu țin minte să-l fi schimbat cineva vreodată. Și apoi am realizat că eram singur cu mama, exact ca acel bec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
becul unsuros atârnat de cablu. Nu părea să se mai ardă vreodată, deși el era cel folosit tot timpul. Nu țin minte să-l fi schimbat cineva vreodată. Și apoi am realizat că eram singur cu mama, exact ca acel bec care atârna de un cablu de care nu putea să se rupă. Când am intrat în hol, vântul a împins ușa din față și a trântit-o de perete. Am simțit vântul rece trecând pe lângă mine, până să ajungă înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
început să merg pe hol, dar m-am împiedicat de ceva greu. M-am oprit și am încercat să văd ce e, dar nu am putut să disting nimic în întuneric, așa că am început să pipăi cu piciorul drumul până la becul pe care-l aveam pe hol. Când am aprins becul și m-am uitat în jur, am văzut ceva ce nu-mi venea să cred că e real. Mama era întinsă pe jos, iar din gură îi curgea sânge. Cursese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
ceva greu. M-am oprit și am încercat să văd ce e, dar nu am putut să disting nimic în întuneric, așa că am început să pipăi cu piciorul drumul până la becul pe care-l aveam pe hol. Când am aprins becul și m-am uitat în jur, am văzut ceva ce nu-mi venea să cred că e real. Mama era întinsă pe jos, iar din gură îi curgea sânge. Cursese pe trepte, fiindcă așa era podeaua înclinată și asta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
venea să cred. 3tc "3" Lee Jackson nu era frumoasă, dar era irezistibilă prin prezența ei. Și când era relaxată stătea neclintită, de parcă ar fi fost făcută din alabastru. Pielea ei, fără ajutorul cosmeticelor, strălucea ca și cum ar fi avut un bec înăuntrul feței. Liniile din jurul ochilor, delicate și înguste, nu făceau decât să-i scoată și mai mult în evidență netezimea feței. Abia i se vedea vreun rid pe frunte, avea două linii verticale aproape invizibile deasupra nasului, acolo unde sprâncenele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cu sfaturi în legătură cu procedeul; ea, în schimb, desființa sfaturile lui și se răstea la el scoțând în evidență cât de inutil este de fapt. Am felicitat-o pe Claire pentru noua ei slujbă și instantaneu s-a luminat ca un bec de o sută de wați, pierzându-se în descrieri amănunțite despre teatru, designer, oportunitatea fantastică oferită de asistentul designerului de a accepta producția filmului și norocul că designerul și-a adus aminte de ceva ce a lucrat Claire pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
lor, iar acum zbor spre Moartea Mea sau Înțelegerea Finală. Acorduri minore, prelungi, tonuri stelare calde și plăcute, armonii galactice nesfârșite îmi mângâie spiritul suferind. Unisonul ritmic a sute de darbouka mă poartă spre o lumină orbitoare. Așa cum bănuiam, este becul de la closetul lui Zappa. Pe Allah, ce mi se întâmplă? Trebuie să-mi revin. Și o și fac, pentru că cineva mă strânge foarte puternic de mână. Bogdan. Este transfigurat. Privește prin mine, departe de mine și, poate dacă n-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
opriră și bătăile inimilor celor de față, temătoare de a nu distruge tăcerea cu bătăile lor dulci și gingașe, cu infinita lor părere de rău, realizând, înspăimântate de moarte, că tocmai s-au îndrăgostit. Pe scenă se aprinse un singur bec, nu tocmai mare, luminând vag fețele celor din primele rânduri, albe, triste chipuri, prelungi, de necuprins instantanee ale părerii de rău. Angestaitn, uimit și el de atotputernicul nimic care se auzea, făcu prima mișcare și părăsi pianul, apropindu-se de microfonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
în aceste cuvinte triste, care în primele zile aveau atâta viață încât tremurau ca niște carași în palme, sângele cu care fuseseră scrise se uscase. Uscându-se, acest sânge devenise o simplă cerneală tipografică. Cuvintele respective îmi apăreau ca un bec defect: șalterul țăcăne, dar becul nu se aprinde. Le pronunțam, dar imaginea refuza să apară. Nici măcar nu-mi mai puteam închipui că războiul îi poate mișca în mod sincer pe niște oameni pe care nu-i atinge direct. De vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
în primele zile aveau atâta viață încât tremurau ca niște carași în palme, sângele cu care fuseseră scrise se uscase. Uscându-se, acest sânge devenise o simplă cerneală tipografică. Cuvintele respective îmi apăreau ca un bec defect: șalterul țăcăne, dar becul nu se aprinde. Le pronunțam, dar imaginea refuza să apară. Nici măcar nu-mi mai puteam închipui că războiul îi poate mișca în mod sincer pe niște oameni pe care nu-i atinge direct. De vreo trei ani, Burkeviț nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
să-mi stăpânesc pașii și să merg mai încet. Iată-l pe Mik cum intră în cameră. Aduce încă o porție de cocaină și închide ușa cu mișcări stranii, de parcă aceasta s-ar putea prăvăli peste el. Cineva a stins becul din tavan. În cameră e aproape întuneric. În lumina slabă și tremurătoare a luminării, între portieră și dulap, stau înghesuiți Nelly și Zander. Stau cu gâturile întinse. Nelly are gâtul strâmb și-și ține capul într-o parte; mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
deloc pierdut și, dacă ți-e rău, îmbracă-te și ieși la aer; n-ai de ce să rămâi aici“. 5 Pe stradă amurgește. Cerul de un roșu murdar atârnă jos. Mă ajunge din urmă un tramvai; prin geamurile lui înghețate, becurile din vagoane se văd ca niște piersici strivite. O grapă atârnând în spatele tramvaiului brăzdează zăpada, ridicând în urma ei un vârtej alb. Îmi imaginez cum în vagonul trosnind de ger, în vagonul în care miroase a stofă udă, oamenii șed și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
a clătinat masa cu samovarul rămas pe ea din seara precedentă, cu pași, pe care-i voiam cât mai ușori, am străbătut coridorul și am intrat la mine în cameră. În primul moment m-a surprins faptul că lângă fereastră becul mai arde încă; apoi am încercat să-mi amintesc când anume am uitat să-l sting. Dar n-am apucat s-o fac, căci, sprijinindu-se greu pe brațele fotoliului, mama se ridică în întâmpinarea mea. Cu ochii în ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
-mi slăbiciunea, întind mâna, sting lampa, rămân un timp în întuneric și când, într-un sfârșit, mă ridic, simt că slăbiciunea și greața m-au lăsat; ies destul de ușor din cameră și cobor, pe pipăite, spre hol. N-am aprins becul; mă apropii de ușă, o deschid precaut, dar abia o pot ține, așa de tare mi se zbate în mână. Un vânt de gheață gonește pe străduță. În depărtarea pustie, lângă felinarele galbene se vede cum zăpada uscată viscolește pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]