1,731 matches
-
amplificându-i valoarea literară incontestabilă. Oricât de bine și-ar păzi căruțașul Săsărman bunurile, din propria sa gospodărie dispar într-un mod enigmatic diverse lucruri ba un sac de știuleți, ba niște găini și chiar un butoi de vin din beci, fără ca să rămână barem vreo urmă, ori vreun semn oarecare. Sugestiv pentru cititorul capabil să citească în subtext este momentul când reprezentanții ordinii publice, doi polițiști însoțiți de un câine-lup dresat să ia urmele delincvenților, își făcură apariția în ograda
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a lui Ștefan cel Mare și alți domnitori, după felul de așezare și ornamente, sunt mult mai majestuoase și atractive, mai pioase decât cele pe care le-am văzut în apus, niște sarcofage uriașe, așezate în camere tip magazie sau beci care-ți produc o senzație de răceală și frică, distanțându-te... Călătoria a fost într-adevăr interesantă peste tot, cu toate că înghesuiala de trafic ne-a impus o încetineală care a furat din farmecul deplasării făcute adesea cu nervi... Drumul pe
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
provine de la Mihnea voievod (1508-1510), de la Pr. Francesco, Franciscan Conventual, și de la alți saxoni prin cumpărări, bonificații și donații; nu au mai putut recupera nimic prăbușindu-li-se casele mai apoi, refăcute de Pr. M.ș Gregorio da Bari cu beci și spațiu de locuit, primind lemnul necesar din partea domnitorului; grădina o avem de la Pr. M.ș Giovenale Falco; biserica și clopotnița de la Pr. M.ș Francesco da Castro; iar acum, nemaiputându-se celebra, are numai 4 bârne mai zdravene peste
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
cu mare grijă... zacuștile, dulcețurile, punga cu sarmale... În căminul 5, din Pușkin, nu se vede lumină. Nu mă mir. E ceva obișnuit. Colegele mele sunt venite mai demult, le aud murmurând. Deschid ușa. Am senzația că intru într-un beci întunecat și înghețat. Stau în paturile de campanie, cu paltoanele pe ele, încălțate cu cizme și plăpumile peste ele. Ne salutăm. Nicoleta îmi atrage atenția că nu curge nici apa. Cea rece, evident. Mă îndrept spre geam unde mi se
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
Adjud, unde a închiriat o casă, pentru a fi mai aproape de gară. Tata fiind fochist nu a fost mobilizat pentru front, a rămas activ la depou. Îmi amintesc evenimente din timpul războiului. Când se dădea alarma aeriană ne adăposteam în beciul casei. Seara urmăream îngrozit, dar și fascinat de frumusețea spectacolului, cum reflectoarele de la gară urmăreau avioanele inamice pe firmamentul cerului, pentru a le descoperi artileriei antiaeriene. Vedeam bombele luminoase aruncate din avioane, dar nu am văzut nici un avion doborât. Într-
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
mine. Seara își intră tot mai mult în drepturi. Preferăm să stăm la lumină naturală, adică cea furată de pe la becurile din stradă, de pe la vecini. Nu mai vorbim, sticla s-a golit și paharele i-au urmat exemplul. Du-te în beci, îmi poruncește amicul mitocănește. Dar du-te tu, ești mai tînăr! Atunci aduc două... Adă cîte vrei, să ai una și pentru acasă. Degeaba, Eminescu sînt tot eu. Bine și așa. Cunosc un bandit, turnător la secu și-l cheamă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și muți. Nicușor mai ridică din cînd în cînd paharul și stoarce cîte o picătură imaginară. La fel face cu sticla. Nu mai am la ce să stau, concluzionează poetul. Atunci ne vedem altădată. Și nu vrei să cobori în beci? Nu! Bine, Costică. Lasă, cobor tot eu. Așa mai vii de acasă. Nicușor revine cu sticle multe în brațe, este doar un zîmbet. Știi ce, bătrîne, tu ești Eminescu, eu sînt Creangă. Ironia mă ațîtă la scandal, dar vinul mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Moldovei și Munteniei au primit poruncă să-i urmeze cu oaste. Astfel, în primăvara anului 1682, la 20 aprilie, Duca a urmat porunca turcilor. Oastea turcească a ajuns la Enic, pe Dunăre, dar, găsind cetatea foarte apărată, a pornit spre Beci (Viena). Această cetate a rezistat asediului și, cu ajutorul lui Sobieski, turcii au fost învinși, iar Kara Mustafa a fost sugrumat la Belgrad și capul i-a fost dus la împărăție...In cele din urmă, Duca Vodă a plecat spre țară
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
stat la masă toți și-au văzut de hrana lor, cu gesturi de mulțumire față de cei ce au pregătit-o, iar moș Neculai îndemna, din când în când, să se guste din vinul cel alb, din Nohan, sau adus din beci, roșu din tireaz amestecat cu coarnă, după cum spunea el, ca să-i dea mai mare consistență. Săndel se pricepea, ceva, la vin, dar nu se lăsa antrenat în aprecieri pentru un vin sau altul. Făcea degustarea de câte ori simțea că e cazul
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
campanie... Nefiind american - slavă domnului! - sper să nu pățesc la fel. „Sâmbătă cu prieteni“, 18 iulie 1998, ora 16,33 31. („“)Cuptor Luna lui Cuptor. Dacă n’aș fi claustrat În cabină, cu siguranță m’aș delecta cu răcoarea unui beci; chiar văduvit de ceea ce adăpostește În mod obișnuit. Căci un beci, cumsecade făcut, adică o cavitate aflată la câțiva metri buni sub pământ, profită de marea inerție termică a pământului, lutului din jur, care n’apucă nici vara să se
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Sâmbătă cu prieteni“, 18 iulie 1998, ora 16,33 31. („“)Cuptor Luna lui Cuptor. Dacă n’aș fi claustrat În cabină, cu siguranță m’aș delecta cu răcoarea unui beci; chiar văduvit de ceea ce adăpostește În mod obișnuit. Căci un beci, cumsecade făcut, adică o cavitate aflată la câțiva metri buni sub pământ, profită de marea inerție termică a pământului, lutului din jur, care n’apucă nici vara să se Încălzească, nici iarna să se răcească, menținând astfel pentru sine constantă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
deși mereu se află În jurul acelor 10 grade... Și asta nu din cauza căldurii sale specifice mari - chitesența inerției termice -, mai mari chiar decât a lutului - de două ori la același volum -, ci pentru că se află, În fundul fântânii, ca’ntr’un beci. Fiind lichidă, apa adăpostește curenți de convecție care transmit căldura În tot volumul ei; În antiteză, pământul e nemișcat, cel puțin la prima vedere sau În mod obișnuit. Niște - cu ghilimele - curenți de convecție pot exista În el numai dacă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dacă sunt ajutați, de omul care-l răscolește, fie și cu plugul, de Natura Însăși când Îl mută dintr’un loc În altul... căutând poate - retoric, țin să subliniez - omogenizarea entropică. Aceea pe care noi o evităm atunci când Îl facem beci sau... cuptor. Cuptor? N’ajunge căldura de-afară? Păi cuptorul se bazează pe același principiu, al inerției termice, fiind o incintă, cu pereți groși din același lut. O mână-două de găteje - biomassă adică - Îl Încinge suficient de mult pentru ca, bine
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
aerul Înlesnește și el curenți de convecție, cuptorul să poată coace, rând pe rând, pâinea, plăcintele și oala cu sarmale, pe măsura răcirii sale lente. Așa le-a folosit tradiția, mai mult decât ieftin, pentru om și Natură: cuptor și beci, dogoare și răcoare. Civilizația a preferat Însă scumpetea, aceea a unei mașini de gătit ca a bunicii, a unui cuptor Încălzit cu gaze ori electric, a unui cuptor cu microunde, respectiv a unui frigider - cu freon; ah! ozonul... Față de soluția
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
respectiv de loc, ambele elemente civilizatoare consumă energie, și pentru a Încălzi, și pentru a răci, eliberând deșeul firesc sursei sale fosile: un bioxid de carbon fosil și nu numai pe el... Câștigul? Pentru noi, oarece comodități: ambele, cuptor și beci, se află În bucătăria de la etajul X, fără cenușă sau umezeală. Doar că prețul Îl plătește altul, Natura. Dar și noi plătim ceva: comoditatea Înseamnă și un alt mod de viață, căci nu mai mâncăm o pâine bună și nici
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pâine bună și nici nu mai bem un vin bun. Ci altele, pervertite, tehnologizate, artificializate, deși se adresează aceleiași ființe vii, nu unei mașini, dar despre care spunem, convinși de nevoie ori de obișnuință, că sunt bune... Ambele, cuptor și beci sunt, mai bine zis erau cândva, protective pentru Natură. Beciul Însă, care mai e și pasiv - netrebuind răcit În prealabil precum cuptorul Încălzit -, e chiar ecologic, În cel mai pur sens al cuvântului... adică acordă bioticul cu abioticul. Căci vița
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Ci altele, pervertite, tehnologizate, artificializate, deși se adresează aceleiași ființe vii, nu unei mașini, dar despre care spunem, convinși de nevoie ori de obișnuință, că sunt bune... Ambele, cuptor și beci sunt, mai bine zis erau cândva, protective pentru Natură. Beciul Însă, care mai e și pasiv - netrebuind răcit În prealabil precum cuptorul Încălzit -, e chiar ecologic, În cel mai pur sens al cuvântului... adică acordă bioticul cu abioticul. Căci vița de vie acumulează tot mai puțin zahăr, implicit dă un
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de vie acumulează tot mai puțin zahăr, implicit dă un vin tot mai slab, care pentru a fi conservat are nevoie de o temperatură tot mai mică, pe măsura Înaintării spre nord; și tot spre nord scade temperatura asigurată de beci, astfel Încât abioticul beci dintr’un loc asigură conservarea produsului bioticei vițe, vinului adică, aceluiași loc, nu al altuia. Mult În sud, În Mediterana, vinul ajunge atât de tare Încât nu mai are nevoie de beci, care de altfel nici nu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
tot mai puțin zahăr, implicit dă un vin tot mai slab, care pentru a fi conservat are nevoie de o temperatură tot mai mică, pe măsura Înaintării spre nord; și tot spre nord scade temperatura asigurată de beci, astfel Încât abioticul beci dintr’un loc asigură conservarea produsului bioticei vițe, vinului adică, aceluiași loc, nu al altuia. Mult În sud, În Mediterana, vinul ajunge atât de tare Încât nu mai are nevoie de beci, care de altfel nici nu se obișnuiește pe
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nord scade temperatura asigurată de beci, astfel Încât abioticul beci dintr’un loc asigură conservarea produsului bioticei vițe, vinului adică, aceluiași loc, nu al altuia. Mult În sud, În Mediterana, vinul ajunge atât de tare Încât nu mai are nevoie de beci, care de altfel nici nu se obișnuiește pe acolo. Și iată cum vinul a cucerit lumea pe toată lățimea ei... Omul a sfidat Întotdeauna ecologia. Ca de exemplu, de ce să bea vinul zonei, puțin dar după ce e Îndoit cu apă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ecologia. Ca de exemplu, de ce să bea vinul zonei, puțin dar după ce e Îndoit cu apă ca’n Mediterana, sau mult dar slab ca’n nord la noi? Mai mult, de ce să nu fie sigur de conservare când, scos din beciul obârșiei lui, e hurducat pe drumuri pentru a fi vândut? Să-l tehnologizăm, altfel spus, să-l Întărim. Iar aici putem fi de acord cu Natura sau nu, după cum e Însăși societatea. Dacii - lăudați de gotul Jordanes pentru viața lor
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
toate legumele, În special carnea - În atmosferă controlată, de bioxid de carbon. Când, saturând mediul imediat exact cu produsul metabolic final, se frânează procesele fiziologice ale acestor - totuși - vietăți. Văd, Moti, că te-ai inspirat de la borcanul ăla mare din beci, mai demult plin cu morcovi, pe care-i păstrează proaspeți peste iarnă doar prin bioxidul de carbon degajat de ei Înșiși, dar rămas - căci e mai greu ca aerul - În borcan... Fie, Cristi, dar eu am vrut să-ți sugerez
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
-și sape vizuini. De nu, să le fure de la alții, mai conștiincioși, precum vulpea de la viezure. Dar mai e ceva, și mărturisesc că am tras cu ochiul prin notițele amicului meu biped: Îngropat În pământ, bordeiul devine un fel de beci. Adică păstrează o temperatură constantă tot anul - anul vostru, al trăitorilor Într’o zonă tempe rată. Adică, mereu 11 C prin Muntenia, 10 pe la Iași, vreo 9 pe la Suceava; răcoare vara și căldură iarna, când pe deasupra suflă crivățul prin care
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
vârful cozii de culoare albă, iar restul de culoare mai închisă footnote>. Familia era într-atât de bine organizată încât nu le lipsea nimic sau aproape nimic. Totul era pregătit în casă, iar produsele erau depozitate în cramă și în beci, nelipsind pastrama de oaie, cârnații, jambonul, cașcavalul de casă, brânza pusă la saramură. Cu peștele era mai dificil pentru că se altera repede și atunci bunica găsise o modalitate extrem de eficientă în a-l conserva sănătos și a-l consuma, cum
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
apuca Maia să-l curețe, să-l spele bine, îl săra și-l înșira apoi pe ață groasă, punându-l în final la uscat. Stătea pe sârmă sus, ferindu-l de animăluțe hrăpărețe, una-două zile, după care îl depozita în beci. Se foloseau bucăți de pește desărat doar atunci când erau dezlegări la pește și se putea mânca necondiționat. Rasolul cu sorceag (zeamă de roșie coaptă și stoarsă, ardei iute ușor copt, tăiat rondele, pătrunjel tocat fin) sau saramura pe cărbuni, plachia
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]