1,734 matches
-
Episcopiei și încă se mai vedeau beciurile în vremea lui. La „leatul” 7003 <...>, consemna el în cronică, „Ștefan Vodă au zidit sfânta episcopie în târgu în Huși, hramul Sfinților Apostoli Petru și Pavel, și curți domnești, carile suntu surpate, numai beciurile stau până astăzi”. Cercetătorii ieșeni Alexandru Andronic și Eugenia Neamțu, de la Institutul de Istorie și Arheologie „A. D. Xenopol” din Iași, au întreprins săpături pe locul vechii curți domnești și au publicat concluziile săpăturilor, dar monografia curții domnești este așteptată cu
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
o oră, reluat ritualul la computer, seara văzut vreun film la TV ori uitat puțin la știri, dat telefoane, vorbit cu prieteni, cu editori, când și când ieșit cu soția la restaurant. Diverse și neprevăzute: în zile ploioase inundație în beci; copac înalt amenințând să cadă deasupra casei noastre: trei zile colindat autoritățile care-și pasau responsabilitatea una alteia; drumul furnicilor reapărând de-adevăratelea în baia mea: veniseră pesemne să-mi aducă aminte că lor le aparține copyrightul volumului meu omonim
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
În pătrățele. Dar era și tenisul de masă. Era și șahul. Era și cățăratul în arțarul din curtea casei părintești. Iarna, canalul îngheța. Aveam o pivniță adîncă, de vreo opt metri, în care îți putea fi frică să cobori. Un beci. Acolo se păstrau pepenii și erau scoși seara, pentru cină, brumați. Acolo se păstra, deopotrivă, vinul. Era chiar sub bucătărie, dumneaei, pivnița. Acolo se păstrau alimentele, în pivniță. Nu era frigider. Nu exista. Tîrziu, cînd eram eu mai măricel, părinții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Si rând pe rând veneau în sat, Si ieri și astăzi câte unul, Din cei care-au plecat, dar ai lui, nici unul". Stiam de când eram copil că mătușa Maria, în focul durerilor de dor după copiii pierduți, se încuia în beciul casei să poată plânge pe săturate și să nu fie deranjată de nimeni. Acolo stătea și plângea până venea unchiul Vasile de la câmp, de o scotea la lumina zilei. Nu a fost unica familie în această situație, pentru că la sfârșitul
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
ne-o ciufulescă (batjocorească) țisturile (ofițerii imperiali catolici) din hotarele noastre. Auziți creștini români, numai atunci vom sluji, când vom avea carte de la înălțata împărăteasă unde-s întăriturile noastre. Până atunci nu, odată cu capul! Ce dă guvernul și cancelaria din Beci (Viena) e nimica, îs minciuni goale, de azi pe mâine.” în urma acestor îndemnuri la răscoală „ostașii au depus armele, fără s depună jurământul, apoi le-au ridicat împotriva lui Buccov, au fost încăierări, s-au făcut arestări și cei prinși
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
valea Bistriței, nu departe de Vatra Dornei). Și oameni tare cuviincioși erau acești bejenari și femeile lor. Toamna accea (1784) dase târziu, cutreierau câmpii și pădurile, și strângeau pădurețe (mere sălbatice) care roduri și adunături le-au pus în chivnițele (beciuri) gazdelor de-au avut ei a face din ele borș aproape toată iarna, chiuau (băteau în piuă!) produsele și din zeama lor făceau și mâncare.” Importanța însemnărilor lui Ion Dumitru Corniță constă în aceea că ne spune că bejenarii așezați
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
sovietice, Cocu Boteanu încerca să organizeze retragerea trupelor din subordine și a refugiaților. A fost prins de ruși și, împreună cu alți ofițeri și soldați români, au fost închiși și interogați luni de zile. Își amintea că a stat într-un beci opt luni și n-a mâncat decât varză și zeamă de varză. O dovadă că în perioadele de panică, frică, groază, când fiecare vrea să se salveze cât mai repede, sunt dintre cei care profită, se îmbogățesc, o constituie ordonanța
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
existentă, de culoare gri-albăstruie, este moale, se poate prelucra ușor, dar este atacată de intemperii. În lipsa altor roci mai rezistente, oamenii leau folosit pe cele care se găsescă pe dealuri, aproape de suprafața solului, pentru temelii la case, prispe, fântâni și beciuri. O „carieră” la suprafață se află în satul Slobozia - Filipeni, pe dealul numit Cocolia, care, în partea dinspre răsărit, prezintă o ruptură, datorată unei alunecări de teren. Piatra se desprinde și acum din vârful Cocoliei, rostogolindu-se pânăă în pârâul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
partea dinspre răsărit, prezintă o ruptură, datorată unei alunecări de teren. Piatra se desprinde și acum din vârful Cocoliei, rostogolindu-se pânăă în pârâul Dunavicior (Pârâul Roșu). Nu au fost meșteri specializați în piatră - meșteri pietrari; cei care lucrau case, beciuri, fântâni ciopleau și piatra. Un bun cioplitor în piatră a fost Vasile Vasilaș (Costănoiu) și fiul său, Costică Vasilaș. Piatra cioplită de Vasile Vasilaș se mai vede în temeliile caselor din Slobozia și în fântâna aflată pe imașul satului Slobozia
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
uscau. La fel se uscau pe lozniță, prunele, numite perje, sau se fierbeau până se făceau povidrlă. Varza și alte produse de grădinărit se murau în vase mari de lemn (butoaie cele închise, căzi, cele deschise) se depozitau într-un beci, numit pivniță sau zămnic, o groapă săpat în pământ și acoperită. Carnea se păstra sărată și uscată în locuri răcoroase și întunecoase. La țară, familiile care aveau porc, îl tăiau de Crăciun, fără să se cunoască rețete de preparare deosebite
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
În ocol se afla grajdul, sau șură, șopron, ieslea de afară, adăpost pentru oi, poiata pentru păsări, cotețul pentru porci etc. Vechea gospodărie nu se putea lipsi de piua de bătut, râșnița, loznița pentru uscat fructe (prune, numite local perje) beciul de sub casă sau chiler, pivnița (chimnița cu gârlici în grai local), alte instalații necesare. Gospodăria era înconjurată de gard din spini între pari de stejar, împletit din nuiele sau din lețuri și scândură. Până la apariția fațadelor cu model geometrică și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fiecare gospodărie care cultiva o suprafață mai mare cu porumb. Era o construcție aparte, nu era integrată alteia, așa cum este acum când sub o șură sau magazie se detașează un spațiu dreptunghiular, îngrădit cu șipci destul de rezistente ca să „țină”. Pivnița, beciul, dispusă sub chiler sau sub o altă construcție anexă, mai rar detașată, a fost o groapă săpată în pământ pentru a proteja alimentele păstrate pentru iarnă, dar și butoaiele cu vin. Groapa era întărită cu lemn, apoi și s-a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ne cere scuze că nu a fost din prima clipă alături de noi, deoarece a avut de dat ultimele dispoziții bucătarilor care ne prepară ceva pentru masa de prânz. O întârziere perfect justificată. Căci despre masa îmbelșugată ce a urmat vizitării beciurilor este indecent să povestesc (aș face-o poate doar într-o proză, la persoana a III-a!). Rețin însă discuția pe care am avut-o pe durata prânzului cu scriitoarea Dubravka Ugrešic, o doamnă corpolentă, care ne-a ținut companie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sovietic care cerea capitularea Letoniei. Președintele țării l-a acceptat, pentru ca, ulterior, el și miniștrii guvernului leton să moară în Siberia. Au fost deportați în GULAG aproape 15.000 de letoni. Nemții, întâmpinați ca eliberatori, în 1941, au dezgropat în beciurile NKVD-ului sute de cadavre desfigurate - victimele comunismului în numai un an, care se pot vedea în pozele din standurile muzeului. Ororile au continuat sub ocupația nazistă: iulie 19418 mai 1945. Exterminați: 70.000 de evrei la Riga și Liepaja
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
dă însuși cadrul domestic al interiorului: Orlogiul să sune un greer amorțit -/ Și cald să treacă focul prin vinele-mi distinse,/ Să văd roze de aur și sărutări aprinse/ În vreascuri, ce-n foc puse trăsnesc des risipit 52. Nici beciul din incinta casei nu putea lipsi (mai ales la un boier de rangul lui Eminovici). Familia are-n pivniță poloboace de irmilici și de dimerlii de galbeni, numai că acestea erau creațiuni ale fantaziei 53, precizează Eminescu. Totuși, un sâmbure
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
fost un entuziasm mare, când bătrânul fost președinte a Îmbrățișat pe tânărul elev, ales acum președinte, transmițându-i acestuia făclia s-o ducă mai departe. Am avut În sala de festivități, un stand al meu cu lucrări numeroase (nu În beci, cum au stat la „Muzeul Fălticenilor”), am fost fotografiat, intervievat etc. La Centenarul „N. Gane” nu eu am fost cel nemulțumit. Putea lipsi din „Anuar” la pag. 89, când se scrie despre mine În mod foarte elogios, cuvințelul „a fost
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
În ulei al cumnatului meu , care reprezintă biserica din Folticenii Vechi. E operă din tinerețea sa și deci mai valoroasă, căci mai târziu a fost prolific. Ar fi bine ca la acest Muzeu de lit. și artă, să scoateți din beciul, În care le-a vârât colegul Ciurea, și celelalte piese ale sale: portretul lui Dragoslav, biserica din Buciumeni; și nu mai Îmi amintesc de altceva. Dacă e nevoie să intervin pe lângă d. Havriș, să dea pentru Muzeu ce credeți că
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
trimis și numere răzlețe din „Înmuguriri”, „Săptămâna” etc. relative la activitatea culturală din Flt., ai cărei exponenți sunteți acum Dl. Prof. V. Popa și matale. Am trimis și unele fotografii În legătură cu același lucru. Sper că nu vor mai mucegăi În beci, ca pe timpul directoratului colegului Ciurea, căci, din rândurile trimise de direcția Muzeului, se vede interes și mai ales inimă . Mi-a scris și d. T. Tatos și i-am răspuns cu privire la semicentenarul liceului No. 2, care se complace, În ultimul
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
semnături, să se numească acum, cu prilejul sărbătoririi semicentenarului, „Elena Doamna” soția lui Cuza, care a locuit multă vreme la Ruginoasa, jud. Baia. Mă bucur că, În fine, inaugurați Muzeul pentru lit. și artă , așa că nu vor mai sta prin beciuri umede cărțile noastre. Mă mir Însuși că lucrările mele, Împrăștiate prin tot felul de publicații, au ajuns la 425. Mă bucur, că după cum Îmi scrie valorosul intelectual, care e d. prof. Popa, colaborezi la Monografia V.T. Nu Înțeleg Însă ce capitol
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
Patriei sale. Cea mai bogaté și cea mai frumoasé. Cea mai dreapté și cea mai Întinsé. Patria să, Uniunea Sovieticé. Patrie liberé. Patrie mamé. Scroafa mînca din treucé tot ce i se turnă și Șasa Îi aducea mere stricate din beci, coji de cartofi și resturile de pîine murdare de gélbenuș, care Îi rémîneau de la mîncare. Primévara ieșea iarbă verde și tata Îl trimetea cu sacul dupé buruian și Șasa pleca de dimineațé În zilele de duminicé, iar În celelalte dupé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
muzicé capitalisté și pleoscéie din deget că sé viné o dezméțaté și sé-i aducé de mîncare) și zise: - Parcé-am știut cé-s amîndoué iepuroaice, Îmi spunea mie inima! Kirușa Îl crezu pe cuvînt pe Arsenievici, pe urmé amîndoi au coborît În beci și au ieșit tîrziu. 42tc "42" Ce-o mai fi și cu Pémîntul ista și de ce se-nvîrtește? Șasa știa cé Pémîntul este o planeté, pentru cé a vézut fotografii Într-o carte, si cé toate planetele stau În aer. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
se ridicé sus la stadion de unde, În depértare, se vedea, dupé cele doué iazuri, sătul. Nicolai Arsenievici grébi pasul și cu o mare bucurie În suflet, se Îndrepté spre casé. Acasé, Nicolai Arsenievici Își dédu repede jos cravată, coborî În beci, scoase o cané roșie cu vin, o puse pe masé și se așezé. Soarele Începea sé frigé cînd Nicolai Arsenievici, Înféptuindu-și noul séu plan, ieși din ogradé cu hîrlețul pe umér. Încé-i mai résunau În cap uralele colhoznicilor și, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Iar serviciul lui Alexandr Timofeevici, o daté cu pierderea postului de lucru, devenise tocmai acesta, adicé urmérirea lui Vasilii Gavrilovici și depistarea férédelegilor sévîrșite de acesta. Poate cé și din aceasté cauzé, ajuns acasé, Alexandr Timofeevici s-a adîncit În beci. CÎnd a ieșit de acolo, Alexandr Timofeevici ducea cu el o cané roșie cu vin din care sorbi cîteva gîturi, ca sé nu se verse și pe care o așezé lîngé un télgerel cu sléniné téiaté și brînzé, pe colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Ghighiței și, ca și tatăl său, se uita de sus, convins că numai el contează în lume, ceea ce lui Zogru i-a readus în minte noaptea dezgropării inelului. Apoi, Zogru a hălăduit prin satele de prin preajmă, prin păduri, prin beciuri cu glole și apoi prin cetatea Târgoviștei, încât pe la începutul lui octombrie, după ce trecuse prin mii de oameni, știa atâtea lucruri despre viață, cât nu aflase Pampu în 25 de ani. Atunci s-a întors la mănăstire, ca la casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Și a început omul acela să povestească, avea un meșteșug nemaipomenit al vorbelor, știa cum să aprindă imaginația ascultătorilor și noi am rămas acolo ceasuri întregi ascultându-l, timp în care Murgoci a mai mers de vreo trei ori în beci după alte sticle. Se vede că străinul fusese cineva la viața lui, călătorise foarte mult și acum ne făcea și pe noi să vedeam parcă aievea măreția Anzilor, și nisipurile Africii, cadânele de la Istambul și nesfârșirea Tibetului. Ceasul acela îl
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]