1,126 matches
-
pe lume, Îmi zisese Moru. Pe frate-tău l-ai ucis Încă din pântecele maică-ti, i-ai băut tot sângele cât timp ați Împărțit pântecele, iar pe ea ai ucis-o ieșind la lumină, spintecându-i cuibul. A dat, biata, la sânge pe jos până s-a făcut albă de tot și n-a mai avut putere să sufle. Zisese Moru că Încă din ziua nașterii mele Își dăduse seama că pe mine mă aștepta. Era de neînțeles cum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pișcături, mai rele parcă decât ale purecilor de acasă, din peștera iernii. Ajunsesem la mlaștină, după cum mă prevenise Vindecătorul, așa că m-am repezit să-mi acopăr trupul cu clisă. M-am cutremurat din cap până În picioare. Clisa Îmi amintea de biata Bodolona, dar tot m-am uns cu ea și țânțarii m-au mai lăsat. N-a trecut mult și m-am trezit că intru Într-o mocirlă care sorbecăia sub pășitori. Broscoi nenumărați prinseră să cârâie, iar o pasăre strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
era o cascadă tare frumoasă, care se prăvălea printre două țancuri Înainte să se strecoare printre copaci și să ia chipul unei ape care curge mereu. - Aici, aici, ne strigă o femeie și ne repezirăm cu Nunatuk Într-o casă. Biata Nunatuk! Și-așa era ea grasă dar, după ce se cuibărise În ea pruncul meu, se făcuse precum un uriaș bulgăre de seu. - I-ai numărat zilele? mă Întrebă femeia. - Zilele? Să i le număr? Femeia se uită lung la Gupal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și s-a-ntors noaptea la ora două, beat criță... și zău că mi-a fost milă de femeia aia. Știi, stăteam toți la doamna Barrett, chiar peste drum de spital, și ce femeie cumsecade era, credincioasă și cu frica lui Dumnezeu, biata de ea, trebuia să-și cîștige o pîine și să-și ajute fiica - o femeie În toată firea, al cărei bărbat fugise cu altă femeie - și unde nu vine el În toiul nopții strigînd și urlînd că acolo nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
zilelor noastre" care desigur este condamnabil, dar ei presupun că este cu atât mai condamnabil, cu cât o fac alții și nu biserica, instituția care cică ar avea voie sa facă orice fel de comerț pe teme de sfinți și biata de ea, de abia a început să se dezvolte în domeniu. Până când biserica va inventa iepurașul de ciocolată în formă de cruce, românul nu are decât să cumpere cruci cu leduri de la magazinul bisericii. In ceea ce privește chipul cioplit, cred
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
răutățile ei. Numai unul singur, un băiat, cel mai răbdător dar și cel mai puțin la minte, i-a fost rămas dintre toți copiii în preajmă. Dragomir, c-așa îl chema pe fecior, era mereu dus cu oile și numai biata nevastă sa, harnică și bună la suflet, răbda și suferea toate hachițele soacrei sale, care îi pusese gând rău, să scape de ea. Astfel, într-o bună zi, o trimise la râu pe noră să spele lâna cea albă până
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
vrut să audă. "Vacile cine le păzește? Fânul îmi trebuie pentru iarnă. Până nu cade zăpada, nu te las să-ți pierzi timpul la școală. După aceea, poți să te duci, până la Paști", i-a zis. În zadar a încercat biata bunica, o femeie mărunțică și cuviincioasă, să-l înduplece. Bunicul nu era omul să se lase înduioșat. "Îl las la școală după ce cade zăpada până ce dă colțul ierbii. Îi ajunge", a decis. Despre abecedar și tăblița de ardezie avea o
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Zău că nu sunt. Mortimer își învârti butonii de la manșeta stângă cu cincisprezece grade, privind unghiul cu un ochi critic. Sper că îți place Mildred. Dar ea nu face de fapt parte din familie. Rebecca se uita încă pe fereastră. Biata Milly! Păcat că nu s-a recăsătorit. Mă tem că Mark și-a luat pe cap o treabă prea complicată. S-a asociat cu o gașcă gălăgioasă, atâta tot. Mi s-a întâmplat și mie când eram la școală. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și prea de-ajuns. O sincopă și chițcanul s-a dus. Bineînțeles de-aceea nu ne prind nici pe noi. Fâl fâl, fâl fâl, fâl-fâl, fâl. În laț nu mă poate prinde nimeni, că doară nu-s privighetoare sau canar. Bietele de ele! Noroadele-astea cântărețe nu pricep nici sticla nici cercul, nu pot deosebi ființa de asemănare, și pac! Cad în laț! Sau se dau cu capul de geamuri, nătângele, după câte o grăunță. E adevărat că în principiu aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Ce mai faci, moșule? Aud că mă vorbești de rău. Că zici tot felu’ de chestii despre mine. Nu zic altceva decât că n-ai avut vreodată o mamă. Asta-i cea mai mare jignire-n Spania. Așa este, zice. Biata mama, eram așa de mic când a murit, Încât uneori și mie mi se pare că n-am avut o mamă. E foarte trist. Uite, așa-s divele. Nu poți să le jignești. Nimic, dar nimic nu le jignește. Cheltuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
superi, Toadere, că nu te las în pace, dar vreau să spun că în noaptea ceea când o mașină a oprit la poarta ta tu tocmai erai picat de la crâșmă... Că de când cu ultima anchetă nu-ți mai găseai liniștea. Biata Maranda te tot ruga să nu mai bei... Dar tu... Poate că nici nu ți-ai dat seama deplin de faptul că te-au ridicat și te-au dus în arestul miliției din târg. Ei. Abia de acolo a început
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
termenul În ambele sensuri, ceea ce dublează emoția indusă. Dezastrul omului Îndrăgostit nebunește de viață și care Întîlnește permanent obstacole În aspirația sa către fericire, frază muzicologică și temă principală și-n Romeo și Julieta, este, desigur, patetic În toate direcțiile. Biata Antonina privind undeva În sus printre bare, pe sfîșietoarele acorduri patetice, În timp ce-n plan paralel Ceaikovski moare de holeră. În lectura regizorului fiind vorba de sinucidere. Muzicianul bea un pahar cu apă și vibrioni, deși fusese avertizat asupra pericolului. Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
caninul de la mama cu cleștișorul de stomatologie În ciuda faptului că porți suspensor, ca Jack Scagnetti, căruia am uitat să spun că Woody-i zboară creierii pe zidul murdar al celulei unde Îl apucase pe detectiv dorința imperioasă să se culce cu biata Mallory, Mickey nu iartă, e nevasta lui și el un adevărat erou și, ca orice erou transatlantic, dispare fără prejudecăți și fără a fi pedepsit alături de iubita sa soție nimerită totuși de un glonț În ficat pentru un strop de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-i lucru ușor. Căuta apă. Și ca o dovadă ultimă de spirit de sacrificiu, „după revoluție n-a dezvăluit nimic din activitatea de opozant”. Modestă, bună, frumoasă, cărînd o sacoșă după ea. C. Mihail ne mai face o mărturisire Înfiorătoare: biata femeie a fost „supravegheată sîngeros”. Închizi ochii și vezi aievea foarfece care clămpăne, microfoane cu forme exotice de unică folosință, țepi, lame, pietre, sînge-n baie. Nici un opozant n-a mai fost tratat cu atîta sălbăticie. Care era totuși binevenită, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
acestei pătimiri, care violenta sufletele, și am ieșit din cameră. Nu puteam face însă nimic odată ajuns în odaie, căci kirtan-ul străbătea prin toată casa și îl auzeam mai turburător din izolarea mea. Același unchi, care încerca să liniștească mintea bietei Chabù prin cântec, adusese un leac popular, un fel de pastă de buruieni frământate cu miere, care trebuia pusă în creștetul capului, de-a dreptul pe piele. Și am asistat la o scenă amară, când nimeni nu avea curajul să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
proastă. Dar nu părea deloc. Era foarte, foarte frumos. Știi cum sînt unii dintre ei. Și pe urmă am aflat treaba asta. Am aflat imediat, evident. Chiar din noaptea nunții. Și-acum putem să nu mai vorbim despre asta? — Helena, biata de tine. — Nu-mi mai spune Helena. Zi-mi „fata mea“. — Biata fata mea. Iubita mea. — Și Ăsta-i un cuvînt frumos. Da’ nu merge cu „fata mea“. Nu sună bine. Mama Îl cunoștea. Credeam c-o să zică ceva. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
unii dintre ei. Și pe urmă am aflat treaba asta. Am aflat imediat, evident. Chiar din noaptea nunții. Și-acum putem să nu mai vorbim despre asta? — Helena, biata de tine. — Nu-mi mai spune Helena. Zi-mi „fata mea“. — Biata fata mea. Iubita mea. — Și Ăsta-i un cuvînt frumos. Da’ nu merge cu „fata mea“. Nu sună bine. Mama Îl cunoștea. Credeam c-o să zică ceva. A zis doar că nu observase niciodată treaba asta și cînd i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Nu știu, nu-s doctor În anatomie. SÎnt doar un tip care te iubește. Nu vrei să vorbim despre asta? Nu. Tu vrei? Nu. SÎnt timidă cînd vine vorba de chestia aia și mi-e mereu teamă. Foarte teamă. — O, biata Bratchen. Am avut noroc, nu? — A, să nici nu mai vorbim despre asta. Crezi că Andy, Dave și cu Tom s-ar supăra? — Nu. — Ar trebui să-i scriem lui Tom. — O să-i scriem. Acu’ ce crezi că face? Roger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
singura mea armă, micile mele economii și soția mea. La fel era și cu poemele. Dar disperarea Începea să se risipească și nu simțeam decît regretul unei mari pierderi. Un regret foarte dureros. Știu cum e să regreți, spuse fata. — Biata de tine, fata mea. E rău să regreți. Dar asta nu te ucide. Însă disperarea te poate ucide foarte repede. — Adică să te ucidă pe bune? — Da, așa cred. — Mai bem unul? Îmi spui și ce s-a Întîmplat mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
neavînd puteri și agiutor a le căuta, fiind fimei săracă și singură și aflîndu-mă și datoare cu 500 lei la dumnealui Adămache Ioan, unde scrisorile acestor vii să află puse amanet încă din vreme ce trăie soțul mieu”. Și reușește biata femee să scape de pacoste? Până la urmă, după ce via a fost strigată la „sultanmezat” și în Divan, Toader sulgerul a scos 1020 de lei și a cumpărat-o. Se pare că acest sulger Toader era „în bani”, fiindcă la 15
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
de la Viena mi au răpit tinerețea, rupându-mi inima În două. Jumătate a rămas la Nicu, plecat pe front, și cealaltă jumătate - poate cea mai 6 5 zdrențuită - o purtam eu... Doamne! Nu da omului cât poate duce! - cum spunea biata “mamaia”, gazda mea - draga de ea... De nu era această ființă divină, astăzi nu mai călcam spre spitalul Spiridoniei, unde scumpul meu Nicu este operat”... Și fulgii Îi mângâiau cu gingășie obrazul pe care aducerea aminte de acele vremuri i-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Petrică, apoi la ulcica aproape plină și, cu un zâmbet care nu era al lui, a răspuns: ― Dac-aș pute, nu m-aș da În lături. Da’ am eu un ramașag cu mine de multă vremi... He-Hei! Tocmai de când trăia biata Dochița. Da’ asta Îi poveste lungă... ― Dacă nu-i avea timp s-o spui În astă seară, atunci te-om asculta mâine seară - nu l-a slăbit Petrică. ― Da’ nu cred eu că vă interesează nebunia mea. ― Abia acum ne-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În gât... zăcea pițigoiul, fără suflare... Nu se atinsese nici de o firimitură sau poate nici de o picătură de apă... „Și acum, prin mișcarea lui greu de urmărit, el Îmi dă lecții de supraviețuire În fața glonțului inamicului” - gândeam eu... ― Biata vietate - a oftat Maria. ― În timp ce mâncam, zgomotul unui motor de avion a străbătut văzduhul până la noi. „Acesta-i tot nemernicul care ne-a urmărit dimineață. Știind că nimeni nu-l va ataca, Își permite să treacă foarte aproape de linia frontului
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
doftoroaie... Am uitat să spun că eram și vecini. ― Atunci? - l-a biciuit Petrică cu Întrebarea. ― A Început să-mi spună, așa, cu glas domol și sfătos: „Măi Toadere, de ce nu ești tu om de Înțeles? De ce o chinui pe biata Maranda? Lasă te de băutură, Toadere! Eu te pot ajuta. Numai să vrei”. Eu am tăcut. Nu aveam ce să spun. Ea o continuat. „Tu vezi că acușica sunteți bătrâni și nu aveți nici un copchil? Și chiar dacă ar da Dumnezeu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cărți... Doamna Zoica e foarte drăguță și ospitalieră și are un dar de a povesti, tu, ceva de speriat; chiar lucrurilor banale știe să le dea culoare, și te face să le guști cu mare plăcere! O dor cumplit picioarele, biata de ea, și nu poate să se deplaseze, dar vin fetele să o alimenteze cu știrile la zi. Ei bine, Vira i-a adus știrea acestei doamne. De față eram și eu și fata, al cărei nume nu mai vreau
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]