1,128 matches
-
și numai proclamă): 135 de subiecți au optat pentru forma autoproclamă, 27, pentru autoproclamează și un subiect a subliniat ambele variante; ● el biciuiește/el biciuie − DOOM1 indica numai forma biciuiește, DOOM2 înregistrează ambele forme: 96 de subiecți au ales forma biciuiește, 66 de subiecți, forma biciuie și un subiect nu a răspuns la această întrebare; ● el biruiește/el biruie − DOOM1 înregistra numai forma biruie, DOOM2 optează pentru variația liberă: 112 subiecți au ales forma biruie, 50 de subiecți, forma biruiește și
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
subiecți au optat pentru forma autoproclamă, 27, pentru autoproclamează și un subiect a subliniat ambele variante; ● el biciuiește/el biciuie − DOOM1 indica numai forma biciuiește, DOOM2 înregistrează ambele forme: 96 de subiecți au ales forma biciuiește, 66 de subiecți, forma biciuie și un subiect nu a răspuns la această întrebare; ● el biruiește/el biruie − DOOM1 înregistra numai forma biruie, DOOM2 optează pentru variația liberă: 112 subiecți au ales forma biruie, 50 de subiecți, forma biruiește și un subiect a subliniat ambele
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
asemenea, denotă voință. *Ce fel de „scriitor” sînt eu?, mă întrebam, nemulțumit de mine, dimineață pe la nouă. Nu scrisesem un rînd, deși îmi trecuseră prin cap mai multe gînduri și imagini bune de a fi notate. Scriitorul profesionist e - mă biciuiam - asemenea plugarului: se scoală cu noaptea în cap pentru a ara ogoarele sale, paginile albe. La ora asta, unii și-au făcut „norma”. Luîndu-mă singur la refec, îmi ieșea un portret nu prea măgulitor: sînt tabietliu, mă mocoșesc cu bărbieritul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
senzație de sfîrșeală...”, mi-a mărturisit Tiberiu. Nu e, din păcate, singurul în această situație: „era” îi istovește pe cei sensibili. „și eu - i-am spus - sînt asemenea unui cal obosit, ajuns la mijlocul dealului cu căruța încărcată. Grăbit, stăpînul îl biciuie și îl suduie, fără a înțelege necesitatea unor pauze de efort”. *„Ce te uiți ca dracul la capră!” în loc să mă supăr, am fost fascinat de această vorbă împrumutată, parcă, de la un personaj de-al lui Anton Pann sau Caragiale. Nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
aripile vântului. Nu-mi amintesc cât timp mi-a luat ca să ajung la bibliotecă. Îmi stăruie în minte doar drumul interminabil pe care l-am parcurs de-a lungul râului. Sălciile se plecau, pe întuneric, în bătaia vântului care mă biciuia. Drumul nu se mai termina. M-a așezat în fața sobei și mi-a pus mâna pe frunte. Era îngrozitor de rece și aveam impresia că din pricina ei mi s-au făcut țurțuri la cap. Am vrut s-o dau la o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
atâta praf. Ești dezamăgit că n-ai găsit nici un instrument muzical? — Puțin. Dar o să mai caut și în altă parte. Mi-am luat la revedere de la ea și am pornit singur spre dealul de vest. Vântul aspru vâjâia printre copaci, biciuindu-mi spatele. Am întors capul și am văzut luna. Se zărea doar pe jumătate, plutind singuratică deasupra turnului cu ceas. Era împrejmuită de nori groși. La lumina palidă a lunii, suprafața apei părea neagră ca smoala. Mi-am amintit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Se păstrează manuscrisul inedit al unei traduceri din Lamartine (Crucea). Puține dintre scrierile sale au fost tipărite. O poezie incendiară, Recunoștința Valahiii, apare în „Curierul românesc”, iar traducerea elegiei La Chute des feuilles de Millevoye, în „Curiosul”. O alegorie, ce biciuia trădătorii revoluției, a intrat într-o culegere de Satire politice alcătuită la 1884 de C.D. Aricescu. Dintre manuscrise rețin atenția două pamflete antimonarhice, îndreptate împotriva domnitorilor Gheorghe Bibescu și Barbu D. Știrbei: Adresa recunoscătoare la plecarea prințului Știrbei din Principat
CIOCARDIA MATILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286250_a_287579]
-
responsabil, Moș Sfadă (G.M. Samarineanu), care în seria a doua a publicației preia direcția. Din 1922 subtitlul se modifică în „Pentru toți și pentru toate. Revistă bilunară satirico-umoristică.” Având pe frontispiciu ca moto adagiul „ Râsul descrețește frunțile celor necăjiți și biciuiește năravurile rele ale societății”, publicația se deschide cu o poezie-program intitulată Ghimpele, în care se afirmă intenția ca râzând să fie biciuită prostia, demascată fățărnicia, cei obraznici să fie pedepsiți, iar cei indiferenți, împinși la acțiune. Scris cu vervă și
GHIMPELE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287265_a_288594]
-
și pentru toate. Revistă bilunară satirico-umoristică.” Având pe frontispiciu ca moto adagiul „ Râsul descrețește frunțile celor necăjiți și biciuiește năravurile rele ale societății”, publicația se deschide cu o poezie-program intitulată Ghimpele, în care se afirmă intenția ca râzând să fie biciuită prostia, demascată fățărnicia, cei obraznici să fie pedepsiți, iar cei indiferenți, împinși la acțiune. Scris cu vervă și haz, dar și cu o ironie adeseori mușcătoare, G. își îndreaptă atenția asupra vieții politice, cu precădere asupra situației, evenimentelor și personalităților
GHIMPELE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287265_a_288594]
-
că îi vorbesc, și când gura și ochii vor rămâne închise, sufletul va fi în continuare locuit de limbaj. Dacă frunzele arborilor foșnesc în jurul bietului singuratic, dacă râul care trece clipocind îi leagănă somnul și dacă vântul dinspre apus îi biciuește obrajii..." 27. Desigur, omul de pe insulă nu are nicio determinare eficientă din punct de vedere social, teritorial sau politic. În afară de faptul că se găsește în situația cu totul ipotetică de a numi pentru prima oară un obiect al naturii, el
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
în triumf până la sala Trianon. Și coana Virginica îi zicea iarăși: „alte gratuități, Costică! Ce ne facem, Costică?"„Lasă, Virginico, că o să fie bine!" Și-ntradevăr era bine, Costică Tănase a fost și a rămas inegalabil în artă și în suflet, biciuia năravurile vremilor ca nimeni altul. Acesta a fost marele vasluian Constantin Tănase! Și ce-i mai biciuia pe scenă, doamne-doamne!, pe miniștri, pe bancheri, regimurile corupte și tot cortegiul de samsarlâcuri care se făceau pe atunci! În legătură cu Constantin Tănase, amintiri
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
Costică?"„Lasă, Virginico, că o să fie bine!" Și-ntradevăr era bine, Costică Tănase a fost și a rămas inegalabil în artă și în suflet, biciuia năravurile vremilor ca nimeni altul. Acesta a fost marele vasluian Constantin Tănase! Și ce-i mai biciuia pe scenă, doamne-doamne!, pe miniștri, pe bancheri, regimurile corupte și tot cortegiul de samsarlâcuri care se făceau pe atunci! În legătură cu Constantin Tănase, amintiri cu trăiri demne de reprodus, ne oferă și prof. Ilie Dan în „Tămâie și otravă" de Al.O.
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
chipul radios" ( III, 362). Dacă vreți totodată să căutați Fericirea și Frumosul, nu veți ajunge la ele fiindcă la cel din urmă nu se ajunge decât prin sacrficiu. Arta, ca și Dumnezeul evreilor se hrănește din holocaust. Hai, sfâșie-te, biciuiește-te, rostogolește-te prin cenușă, înjosește materia, scuipă peste trupul tău, smulge-ți inima! Vei fi singur, picioarele îți vor sângera, un dezgust infernal te va însoți în călătorie, nimic din ce pricinuiește bucuria celorlalți nu o va pricinui pe
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
în fiecare săptămână, adică în week-end, părinți și adulți, tutori și preceptori, vor putea în toată legalitatea și fără pericolul vreunei pedepse, la un preț stabilit și în schimbul unei sume modeste, să păruiască și să chelfănească, să ciupească și să biciuiască haimanalele, loazele, indiferent de vârstă și de condiție socială. Acest lăcaș va fi numit, acestui edificiu i se va spune Palatul chelfănelii, Palatul chelfănelii bis, și-și va deschide porțile indivizilor de ambele sexe, va primi bărbați și femei, de peste
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
următoarea: o politică externă bună trebuie să aibă în spate o politică internă bună. Dacă aici temele nu sunt făcute, din diferite motive... temele, mă refer la condițiile care trebuie îndeplinite până în 2007, atunci degeaba muncește ministrul Afacerilor Externe, degeaba biciuim spatele tuturor ambasadorilor ca să-și ducă mandatele la bun sfârșit, degeaba nopți nedormite, degeaba transpirație, degeaba nervi. Pentru că noi nu putem oferi partenerilor noștri europeni o Românie care să fie alta decât România reală. Robert Turcescu: Mâine e 1 septembrie
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
capricioasă ca niciodată. Punea să fie eliberați ucigași și sperjuri și să fie condamnați la temniță ori exil, nevinovați. Respingea, zile la rînd, cea mai delicioasă carne de prepeliță, ca apoi să înfulece pînă dădea afară tot. Puse să fie biciuiți prezicătorii de vreme. Dar toate acestea nu interesau frigul care se dezlănțuia tot mai tare, în ținut animalele cădeau secerate, păsările înghețau pe crengi, ciurde zgribulite de căprioare se rătăceau, ajungînd pînă în curtea palatului. într-o dimineață, curtea fu
Două proze de Laszlo Darvasi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11332_a_12657]
-
Lolitei, nu numai "un potop clocotitor de literatură care denunța corupția și celelalte racile sociale, dar și dezmățul criticii literare, care îi refuza calitatea de scriitor celui ce nu-și dedica romanul sau povestirea demascării jandarmului sau moșierului care își biciuiește mujicii". De unde vedem cum tendenționismele extraliterare, indiferent de conținutul lor tezist, sfîrșesc prin a se întîlni. Să ne întoarcem însă la Merejkovski. Metoda sa critică este cea de-a studia opera în asociere cu aparatul biografic (extrase din corespondență, jurnale
Un Gogol dezideologizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16608_a_17933]
-
vinuluițuiciirachiuluipoamelorautomnale, marmuregresiifaianțe, fosteste etc. Stand-by este un document redactat între vara lui 1997 și iarna lui 1999. Dezvăluie culisele, mișcările murdare din spatele unei cortine ostentativ așezate înaintea omului de rând. O lume urâtă, una pe care Emil Cioran ar fi biciuit-o cu nesaț. Ultima copertă este o fotografie a autorului. O privire care nu trădează patima cioraniană ci, din contră, liniștea omului ajuns la "vârsta înțelepciunii", adică a resemnării.
Un document "mazochist" by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/14373_a_15698]
-
resursele unei rezistențe ce-o configurează. Mirajul materiei o nutrește precum un miraj al vitalității sale primejduite. Cu cît conștiința facticității textuale e mai acută, cu atît sporesc învolburările materiei, rupturile și convulsiile unui real căruia atmosfera de convenție îi biciuie energiile secrete, ațîțîndu-l. Lascivitatea atinge note barbare: "în trupul tău proaspăt urlă fiare flămînde și sîngele fierbe precum/ dogoarea țîșnită din hăuri, împinsă de flăcări spre cer,/ cine îți soarbe extatic suflarea și cine, cînd stelele ard înghețate,/ se-nalță
Realul ca imaginar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15586_a_16911]
-
o limbă spongioasă, plină de bale, care linge asfaltul în fața academiei și colțul dinspre cișmigiu al editurii militare. închide pliscul, bă! mucles! într-o lume de căcat nici în curtea literaturii nu cresc violete de parma". Ori: "furca limbii care biciuiește văzduhul". Ori cel puțin: "cititorul va afla acum/ că în text este iarnă/ și personajele vorbesc o limbă ciudată/ un fel de engleză bizară,/ un fel de germană/ cu fonetica grea,/ cu sintaxa stricată". Un dor barbar, o poftă de
Realul ca imaginar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15586_a_16911]
-
distinse semnalul lor prin vacarmul de clacsoane și uruit de motoare ce emana din oraș la acea oră a amiezii. Întîrzia rupînd și mototolind hîrtii și sfîșiind căptușeala genții. Își boteză lucrarea cu un jet prelung de urină, cu care biciui apoi banchetele și parbrizul. Damful iute al urinii țîșnit din viscere, un ultim semn al trecerii lui pe aici... Doar că deschise ușa și dădu să iasă și se pomeni nas în nas cu cel care trebuia să fie proprietarul
Trei ceasuri rele by Radu Aldulescu () [Corola-website/Imaginative/14470_a_15795]
-
bogat, și Claudiu lătrîn-du-i în nas, scoate repede două mii cinci sute de franci, dacă nu vrei să zbier acum după poliție, hai, hai, repede!... Copiii îl înconjuraseră, îl ciupeau de gușă și-l trăgeau de codiță și-i biciuiau obrajii bucălați cu vorbele lor pline de stropi, salivă, repede, repede, două mii cinci sute. Te dăm pe mîna poliției, poponarule, pedofilule, vampirule... Te dai la noi, ai? și marchizul că să stea puțin, copii, să ne-nțelegem. Ei vor două mii
Trei ceasuri rele by Radu Aldulescu () [Corola-website/Imaginative/14470_a_15795]
-
lor plină de miere, și umbrele își pierd corpul, inconsistente ca zefirul, din moloz se desface vârtejul amețitor, impulsuri cu baioneta întinsă, ca un praf fin care se depune pe geam și din geam sar alte insecte mai iuți, electrice, biciuite de satrapi nemiloși, flacăra olimpică ajunge la destinație pe eternul ecran primenit, reflectoarele luminează dorințele, direcția atracției și scopul, și tuturor li se dau veșminte, lucrurile sunt ele, cu corpul lor și cu veșmintele mele, ideile zburdă în libertatea voinței
Poezie by Liviu Georgescu () [Corola-website/Imaginative/8748_a_10073]
-
între 1815-1835, un Hagi Moscu cel mai mare bancher al țării. După el urmează fiul său Dinu care apare ca proprietar în Rogojina, Musculești și Vladimir. Dinu a fost un om groaznic. Stătea cu biciul în mână, în fața oamenilor și biciuia pe cei care i se împotriveau. Umbla numai însoțit de lefegii înarmați și călări iar lumea se ascundea când trecea pe drum. Dinu a voit sa ocupe pădurea din Bărbătești pe care o cumpăraseră locuitorii. Aceștia au iesit la culme
Comuna Bărbătești, Gorj () [Corola-website/Science/300454_a_301783]
-
fie ucis cel care provocase revolta. O parte din soldați au prins un țăran, l-au îmbătat, și au vrut să-l ardă viu, ca țap ispășitor. Atunci Emilian s-a predat, recunoscând că el fuse autorul faptei. A fost biciuit de două ori. Două zile mai târziu a fost ars viu, pe malul Dunării. Legendele medievale povestesc o sumedenie de torturi, iar moartea lui Emilian doar pe 3 septembrie, dar nu au nici un temei istoric.
Emilian de la Durostorum () [Corola-website/Science/299661_a_300990]