1,166 matches
-
în celule izolate luni de zile sau lăsați să zacă pe pardoseala unei celule alături de cincizeci, șaizeci alții, ascultând răcnetele înregistrate ale victimelor torturii noaptea și urletele reale ziua. Știa și despre aceste torturi: știa cum bărbați și femei erau biciuiți, arși, bătuți și sodmizați cu bastoane de cauciuc și sticle; arși cu fierul, cum li se scoteau ochii, li se tăiau nasurile și sânii, li se aplicau șocuri electrice la degete, oragane genitale și nări; cum torționarii purtau măști de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
non-timpul unei sarcini. Acestui timp și non-timp mă abandonez fără regret. Nu mă opun stării de rău-bine, nici gustului metalic din gură și uneori din creier. Îmi feresc burta de soarele prea puternic și, ghemuită, ascult burta și mistralul care biciuiește încăpățânat plaja. Nu scriu, pentru că trebuie să hrănesc altceva. Și nu doar cu mâncare, ci și cu emoții și senzații. Care vin în stoluri, în roiuri, agățându-mă din toate părțile și târându-mă între văzut și nevăzut, învârtejindu-mă
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
i-ai zis? Întrebă Macomber. — Nimic. I-am spus să pară viu dacă nu vrea să-și ia vreo cinșpe de să le țină minte. — Ce anume? Lovituri? Mă rog, e cam ilegal. Ar trebui să-i amendez. — Îi mai biciuiești Încă? — O, da. Ar ieși mare scandal dacă s-ar plânge. Da’ nu se plâng. Preferă să-i biciuiești decât să le dai amendă. Ce treabă ciudată! — Nu-i chiar așa ciudat. Tu ce-ai prefera? O chelfăneală bună sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cinșpe de să le țină minte. — Ce anume? Lovituri? Mă rog, e cam ilegal. Ar trebui să-i amendez. — Îi mai biciuiești Încă? — O, da. Ar ieși mare scandal dacă s-ar plânge. Da’ nu se plâng. Preferă să-i biciuiești decât să le dai amendă. Ce treabă ciudată! — Nu-i chiar așa ciudat. Tu ce-ai prefera? O chelfăneală bună sau să nu-ți iei salariul? Apoi i se făcu rușine de Întrebarea sa și, Înainte ca Macomber să apuce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
meu și toți Începură să urle „Țarule“, de parcă erau nebuni. Țarul galopa mai repede decât orice-am văzut În viața mea și-l ajunse pe Kircubbin, care alerga cât de repede poarte alerga un cal negru pe care jocheul Îl biciuie cu cravașa ca un dement, și timp de o secundă fură cap la cap, deși Țarul părea să alerge de două ori mai repede, cu salturile alea uriașe și cu capul Împins Înainte - dar exact când erau cap la cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Nick i-a zis să le miroasă, taică-su le-a mirosit indignat și a zis că-s curate și au un miros proaspăt. Când Nick s-a Întors fără ele de la pescuit, pretinzând că le-a pierdut, l-a biciuit pentru că mințea. După aia se dusese În magazie și stătea acolo cu ușa deschisă și cu arma Încărcată În mâini și se uita la taică-su, care-și citea ziarul pe verandă, spunându-și: „Pot să-l fac praf, al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
suflare. O nouă lovitură de bici - bărbatul mascat era tot în spatele lui - îl făcu să se ridice furios și să se repeadă înapoi, spre adversarul cel perfid. Încă o dată lanțurile îl împiedicară, încă o dată căzu, încă o dată bărbatul mascat îl biciui, obligându-l să se apere cu disperare. Singurul mod de a evita teribilele lovituri de bici era să lupte cu cei trei bărbați înarmați din fața lui, care, asemenea unor porți închise, îl împiedicau să ajungă la altar. Încercă să pătrundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
om purificat, incoruptibil, păstrător al valorilor etice ale Imperiului. Orice trădare din partea lui avea să fie pedepsită. Adepții cultului mithraic ieșeau din hipogeu. Valerius Mucrus își scoase masca și se îndreptă spre cel care îl torturase toată noaptea pe Antonius, biciuindu-l și rănindu-i picioarele cu cleștii ca să-l oblige să ajungă la altar și să împlinească ritualul; bărbatul își scoase la rându-i masca de corb. — Errius! Cei doi bărbați își strânseră mâinile. — Nu puteam avea un martor mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
aleargă! Trebuie să devii rapid ca un iepure... Mai rapid decât un iepure, dar un iepure care are și creier, adăugă, lovindu-l peste cap. Trebuie să ai creier ca să știi să-ți urmărești și să-ți ucizi adversarul. Îl biciui din nou. Valerius tresări, dar nu scoase un sunet. Nu aveau decât să-l biciuiască, să-l lovească și să-l tortureze. El plânsese doar pentru Velunda. Pentru ea urlase de durere. Zile și nopți la rând îl ținuse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
iepure care are și creier, adăugă, lovindu-l peste cap. Trebuie să ai creier ca să știi să-ți urmărești și să-ți ucizi adversarul. Îl biciui din nou. Valerius tresări, dar nu scoase un sunet. Nu aveau decât să-l biciuiască, să-l lovească și să-l tortureze. El plânsese doar pentru Velunda. Pentru ea urlase de durere. Zile și nopți la rând îl ținuse în brațe pe Lurr, disperat. La Ludi însă, nimeni nu avea să-l audă plângând sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
iar voi vă petreceți timpul pălăvrăgind? — Iartă-ne, Manteus, zise Rubrus pe un ton mieros, arătând spre Valerius. El refuză să alerge, crede că e diferit de ceilalți. Nu putem să-l batem ca pe ceilalți, nu putem să-l biciuim până la sânge, așa cum facem cu cei care nu se supun ordinelor noastre... Nu putem nici măcar să-l aruncăm în groapa lui Hercules. Îl observa pe Manteus cu un surâs ambiguu, știind că Valerius se bucura de o protecție sinistră. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să se desfășoare apropiatele munera. — Vitellius i-a umilit pe soldații noștri care au pierdut la Bedriacum, zicea Hyrpus clătinând din cap. Îi obligă să construiască arena aceea. Caecina a poruncit ca aceia care se prăbușesc din cauza oboselii să fie biciuiți. Eu îi știu pe cremonezi, au o fire tare rea. Se uită cum muncesc soldații învinși, aruncă în ei cu zarzavaturi stricate și cu bălegar, îi jignesc... — Și Valens construiește o arenă la Bononia, interveni Marcus. Iar împăratul nostru, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
zi trebuia să plecăm acasă. Am intrat Într-o papetărie și mi-am cumpărat un top de hîrtie Parchemin. CARTEA DE NOAPTE CÎINELE ȘI MĂGARUL* Rezumatul pe larg al romanului: Severin se Îndrăgostește de Wanda și Îi cere să-l biciuiască. Ea Îl biciuiește, apoi se despart. Sfîrșit. La care se adaugă trei ilustrații de Horațiu Mălăele și o foarte captivantă prefață semnată de Ion Vianu, din care aflăm printre altele că un celebru psihiatru a creat termenul de masochism după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
plecăm acasă. Am intrat Într-o papetărie și mi-am cumpărat un top de hîrtie Parchemin. CARTEA DE NOAPTE CÎINELE ȘI MĂGARUL* Rezumatul pe larg al romanului: Severin se Îndrăgostește de Wanda și Îi cere să-l biciuiască. Ea Îl biciuiește, apoi se despart. Sfîrșit. La care se adaugă trei ilustrații de Horațiu Mălăele și o foarte captivantă prefață semnată de Ion Vianu, din care aflăm printre altele că un celebru psihiatru a creat termenul de masochism după numele autorului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
supersenzual precum martirii care găseau plăcere În suferință. Severin Îi povestește cum l-a bătut În copilărie o mătușă cu nuiaua și astfel i s-a trezit simțul pentru femeie, mărturisind că le adoră cruzimile. Zece pagini mai tîrziu, Wanda-l biciuiește și Îi place, pentru că el a trezit elemente periculoase În natura ei. Și cînd În sfîrșit, la p. 88, pieptul ei gol se mlădie și citeam cu sufletul la gură, ăsta-și pierde cunoștința. Urmează conversație. Postcoital, Wanda formulează contractul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Își dă seama de natura lui de cîine. O să-l cheme Gregor. Ajunși la Florența, masochistul semnează convenția prin care poate fi umilit, bătut și chiar omorît, ea, În schimb, va apărea cît mai des În blană. Și doamna-l biciuiește cu violență, căci are un chip dur. Îi dă cu papucul, Îi trage palme de față cu prințul rus, pe urmă-l pupă. Apoi Îl aruncă În pivnița umedă. Îi zice că l-a iubit pătimaș, dar acum inima ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-și motiva și susține prezența, a declarat: - Vreau să-l ajut pe rege! - Tu? Nu vezi cum arăți? Ai ținut în mână măcar o dată o sabie? Râzând batjocoritor, Baudricourt a sfătuit-o: - Du-te acasă și spune părinților să te biciuiască. Astfel poate că te vei învăța minte și nu vei mai vântura tot felul de bazaconii. Profund dezamăgită, Jeanne s-a întors acasă. S-a închis în sine și în meditație. Nu mai pricepea nimic, mai ales din felul în
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
a fost călcat pe lăbuță, te Întorci și vezi cum preț de o clipă o strălucire electrică o Învăluie cînd e lovită de un fulger. Alergi cei vreo cincizeci de metri care sînt pînă la ea prin semi-Întuneric, cu ploaia biciuindu-te. Nu poți auzi decît hohotul strangulat de plîns din pieptul tău și nici măcar nu poți s-o strigi pe nume0000000000000000000 00000000000000000000000000000000000000000000000000000000000 Rhona! Carole! Stacey! Scot fotografia ei și o pun la loc pe bufet. Obișnuia să poarte aparat dentar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
sobă clănțănind din dinți până - În sfârșit - ți-ai revenit? ― Nici pomeneală, fiindcă bătrâna Dochița nu era o femeie oarecare. Ea era moașa satului și un pic de doftoroaie... Am uitat să spun că eram și vecini. ― Atunci? - l-a biciuit Petrică cu Întrebarea. ― A Început să-mi spună, așa, cu glas domol și sfătos: „Măi Toadere, de ce nu ești tu om de Înțeles? De ce o chinui pe biata Maranda? Lasă te de băutură, Toadere! Eu te pot ajuta. Numai să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
La un moment dat, fără să se sinchisească de imaginea cel puțin comică pe care ar fi putut-o oferi unui potențial observator, se opri, ridică ochii către cer, deschise gura și se lăsă aproape înecat de ploaia torențială care biciuia pământul de ore bune. Picăturile mari îl loveau direct în cerul gurii, iar limba le aștepta ca pe o delectare deplină a papilelor gustative extaziate. Nu auzi mașina care se apropia în viteză. Șoferul - șoferița? - claxona insitent, numai că apăsă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
durere surdă la degetul mare. Intră în baie și învârti robinetul dușului. După ce aruncă hainele de pe el - nu se sinchisi să le pună în mașina de spălat -, se introduse în cadă, întinzându-se pe spate, lăsând șuvoiul fierbinte să-i biciuiască pieptul păros. Pe măsură ce apa umplea cada, scriitorul se simți mai bine. Mintea dădea semne că urmează o limpezire liniștitoare, imaginea unui magician ciufut începea să se estompeze, chiar și enervarea inițială, indusă de absenței Luciei, de lenjeria murdară și de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
însoțiți la secție, nu, nu este nevoie să puneți un costum, vă primim și așa, în trening, cu adidași murdari în picioare, nu vă faceți niciun fel de probleme. Aruncă hainele de pe el, dădu drumul la duș și se lăsă biciuit de apa fierbinte. E simplu, domnilor ofițeri (cum naiba de nu înțelegeți ceea ce vreau eu să transmit?), a venit un personaj banal, un agent imobiliar timorat care a ieșit din romanul meu. Dintre file. Adică nu dintre file, a ieșit
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nu încercă să îl oprească. Dar trimise vocea aceea unsuroasă după el: - Să fii puternic, Scriitorule. Dacă mai poți. Nu zise nimic. Strânse din dinți. Ieși prin spate, traversă grădina, ajunse în stradă și porni cu pași mari către supermarket, biciuit de ploaia nemiloasă. Nici nu privi în urmă, la trâmbele de fum care ieșeau în continuare din casa Vecinului. * La aceeași oră, tot fără a fi deranjat de cineva, ca și cum nimeni nu l-ar fi văzut sau nu l-ar
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Fugi către casă, cât mai poți. Și nu uita - laptopul, geamantanul, banii, Lucia... Laptopul, geamantanul, banii, Lucia. Țâșni de pe gărduleț și începu să alerge, din nou. Pantofii mușcau din asfaltul trotuarului cu o poftă nebună, iar curentul de aer îi biciuia obrajii. De la o fereastră situată la un etaj superior, o bătrână își făcu cruce, privind în urma lui. Apoi închise geamul, reveni în fotoliu, primi în poală un motan mare, tărcat, apoi oftă și apăsă un buton de pe telecomandă. Tocmai începea
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
nu-i plăceau și le considera apucături de arivism, enunțând dogmatic că ziaristul să rămâie în lumea lui, să nu se vâre printre ciocoi, să-și adoarmă conștiința. Gazetarul trebuie să-și păstreze virgină facultatea de a protesta și a biciui necontenit, mai cu seamă în țara noastră, unde fărădelegea e singura lege perfect valabilă. ― Deschide ochii, puiule, și uită-te împrejur! Te-ai plimbat la țară în automobil și prin castele ciocoiești și n-ai pus urechea la pământ să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]