1,717 matches
-
a Imperiului Roman, trebuie spus că noii stăpâni ai zonei au construit fortificații noi, ca cea de la Păcuiul lui Soare, într-un ostrov dunărean la circa 20 km în aval de Silistra - punct naval avansat pentru apărarea Dorostolon-ului, zidit de bizantini după tehnici constructiv-arhitecturale specifice lor. În primele decenii de existență, cetatea de la Păcuiul lui Soare a avut rosturi pur militare. Probabil că acolo staționa o parte a flotei bizantine, care avea misiunea de a apăra, în primul rând, Dorostolonul. Nu
Ioan I Tzimiskes () [Corola-website/Science/309633_a_310962]
-
Barilă, cunoscut sub numele de Mitropolitul Dosoftei al Moldovei, a scris "ul sibilin".<br> Textele imnelor acatist, compuse în limba greacă, sunt dispuse în acrostihuri. Un astfel de imn este Acatistul Buneivestiri al cărui text a fost compus de imnograful bizantin Roman Melodul.
Acrostih () [Corola-website/Science/310190_a_311519]
-
a început convertirea la Islam a popoarelor turcice, care migrau spre vest dinspre Asia de Nord spre Asia Centrală. Primul val de turci s-a convertit la Sunnism. Ca războinici ai credinței islamice, aceștia au colonizat Anatolia în numele Islamului, după înfrângerea bizantinilor în Bătălia de la Manzikert (1071). Începând cu secolul XII, au apărut noi valuri de turci, majoritatea aparținând ordinelor Sufi. Un astfel de ordin este cel Safavid, ordin care la început a fost sunnit și apolitic, dar care mai târziu a
Islamul în Turcia () [Corola-website/Science/309101_a_310430]
-
Torcello, în apropierea Veneției. Cea mai veche mărturie a venerării Barbarei în occident este reprezentarea pe un pilastru din Santa Maria Antiqua de la Roma, datând din secolul al VIII-lea. Se pare însă că sfânta era cunoscută în Italia prin intermediul bizantin încă din secolul al VI-lea. În Evul Mediu târziu cultul sfintei a luat adeseori forme caracteristice culturii populare, cum ar fi misterele și reprezentațiile de teatru. Tot în acea perioadă sfânta a devenit, datorită adăpostului pe care i-l
Sfânta Barbara () [Corola-website/Science/309149_a_310478]
-
iar în secolul al VI-lea prima Biserică Sfanțul Gabriel de lângă Izvorul Mariei. În anul 614 Palestina a fost cucerita de Persia Sasanidă, iar evrei din Nazaret au asistat pe cuceritorii persani în măceluri împotriva populației creștine din regiune. Când bizantinii au reocupat țară în anul 630, împăratul Heraklios a ordonat expulzarea evreilor din localitate, iar existența așezării evreiești la Nazaret a încetat. La scurt timp după aceea Nazaretul, ca și întreaga Palestina au intrat în stăpânirea califatelor arabe musulmane. Odată cu
Nazaret () [Corola-website/Science/310509_a_311838]
-
recunoscut patriarhatul bulgar de către administrația imperială bizantină; prin această recunoaștere majoritatea episcopiilor din interiorul Albaniei au intrat sub controlul noului patriarhat. Durrës-ul a rămas însă în jurisdicția canonică a patriarhatului ecumenic din Constantinopol. Această situație a luat sfârșit o dată cu victoria bizantinilor asupra bulgarilor, în anul 1018. O parte a episcopiilor ortodoxe din sudul Albaniei de astăzi, de exemplu Butrint sau Berat au fost subordonate atunci arhiepiscopiei autocefale din Ohrida. Marea Schismă din 1054 și-a făcut treptat efectul și în Albania
Biserica Ortodoxă Albaneză () [Corola-website/Science/310587_a_311916]
-
Regiunea a fost cucerită mai târziu de Imperiul Roman, cultura romană și limba latină impunându-se în zonă, în condițiile în care o bună parte a rămas sub influența elină. În timpul evului mediu, Balcanii au devenit teatrul de luptă dintre bizantini, bulgari și sârbi, fiecare încercând să obțină controlul asupra acestei regiuni cheie. Până la sfârșitul secolului al XVI-lea, Imperiul Otoman a devenit forța stăpânitoare în zonă, deși leagănul puterii turcești se afla în Anatolia. În ultimii 550 de ani, datorită
Istoria Balcanilor () [Corola-website/Science/310619_a_311948]
-
murală trebuie să se ridice la nivelul arhitecturii pentru simplul fapt că ea trebuie să o întregească și uneori să estompeze elementele deficitare care pot apărea printr-o proiectare neglijentă a edificiului. Astfel, pentru a crea cavitățile aparente în construcție, bizantinii s-au folosit de o decorație plană și o cromatică adaptată unei iluminări reduse a interiorului. Arta renascentistă și mai apoi barocul au folosit pictura murală tocmai pentru a amplifica luminozitatea și spațiul interior al unei clădiri arhitecturale. În anul
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
foarte bine dezvoltat într-o persecuție majoră a bisericilor catolice din răzbunare pentru măsurile luate de Iustinian în Constantinopol împotriva arienilor acolo". Theodoric a fost de credință ariană. La sfârșitul domniei sale au apărut certuri cu subiecții săi romane și împaratul bizantin Iustinian peste problema arianismului. Relațiile dintre cele două națiuni s-au deteriorat, deși capacitatea militară a lui Theodoric i-a descurajat pe bizantini să pornească un război împotriva lui. După moartea sa, însă, reticența s-a stins repede. Theodoric cel
Theodoric cel Mare () [Corola-website/Science/308969_a_310298]
-
a fost de credință ariană. La sfârșitul domniei sale au apărut certuri cu subiecții săi romane și împaratul bizantin Iustinian peste problema arianismului. Relațiile dintre cele două națiuni s-au deteriorat, deși capacitatea militară a lui Theodoric i-a descurajat pe bizantini să pornească un război împotriva lui. După moartea sa, însă, reticența s-a stins repede. Theodoric cel Mare a fost înmormântat la Ravenna, dar oasele sale au fost împrăștiate și mausoleul lui a fost transformată într-o biserică după ce Belizarie
Theodoric cel Mare () [Corola-website/Science/308969_a_310298]
-
ori și ambele lui soții au fost italience. Având mamă sârboaică și tată pe jumătate italian, e greu să-l socotești pe Constantin grec. Avea 17 ani când, în iunie 1422, sultanul otoman Murad al II-lea a asediat Constantinopolul. Bizantinii se bucuraseră de o lungă amânare a agresiunii turcești. Împăratul Manuel al II lea se înțelesese bine cu sultanul de mai înainte, Mehmed I. Dar acesta a murit în 1421 și, foarte curând după aceea, a devenit clar că răgazul
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
câteva luni, îmbrăcase veșmântul monahal. Ioan al VIII-lea a devenit împărat și în realitate, nu numai cu numele. Fratele său, despotul Constantin, trebuia să i se dea acum un apanaj propriu. În recentul lor tratat, turcii binevoiseră a îngădui bizantinilor să păstreze ca fief o fâșie de pământ la nord de Constantinopol. Ea mergea de-a lungul țărmului Mării Negre, de la orașul Mesembria, în nord, la Derkos, în sud. Se pare că includea și portul Selymbria, la vest de Constantinopol. Aceasta
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
la palat de către frații săi, Constantin și Dimitrie - plecat din Italia înaintea lui. Până atunci, știrea că delegația grecească la conciliu ar fi fost intimidată să semneze documentul de unire cu papa stârnise un val de amărăciune și indignare printre bizantini. Ei i-au făcut împăratului o primire rece. Mulți au crezut că-i trădase. Tristețea împăratului a fost adâncită de tragica veste că iubita sa soție, pe care n-o văzuse de mai bine de doi ani, murise pe când el
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
revenit în mod efectiv lui și fratelui său mai mic, Toma. Toma a cârmuit fostul principat de Ahaia, pe care-l primise în urma căsătoriei. Constantin a locuit în palatul despoților de la Mistra - recunoscută întotdeauna drept capitală și centru al Peloponesului bizantin - stăpânirile lui acoperind cea mai mare parte a peninsulei. Nu-l socotise niciodată supărător pe Toma. O dată înlăturați din cale ceilalți frați, Teodor și Dimitrie, Constantin a întrevăzut posibilitatea reunificării despotatului și a transformării lui într-un principat ferit de
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
Murad al II-lea, în februarie 1451. Împăratul Trapezuntului credea că e o veste bună. Dar Sphrantzes era îngrijorat pentru viitor. Murad fusese bătrân și obosit. Renunțase la orice gând de cucerire a Constantinopolului. Dorise numai pace și prietenie cu bizantinii. Pe de altă parte însă, fiul și moștenitorul lui, Mehmed al II-lea, era tânăr, puternic și ambițios și era cunoscut ca dușmănos față de cauza creștină. Lui Sphrantzes i-a trecut prin minte că singura cale de a-l ține
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
Florența la Sfânta Sofia. Zvonul nu era neîntemeiat. A fost prins Ghenadie Scholaris, care i-a scris o lungă epistolă lui Constantin, în martie 1452. Ghenadie auzise că urma să vină un reprezentant al papei, împuternicit să-i excomunice pe bizantini dacă refuzau public să accepte unirea, să-l recheme pe patriarhul Grigorie și să pomenească numele papei în slujbele lor. Faptul că excomunicarea avea să fie lansată din colonia genoveză de la Galata, de pe țărmul opus, era o ofensă în plus
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
și să le distrugă recoltele, chiar când se apropia vremea secerișului. Sultanul și-a întors trupele asupra sătenilor și a omorât 40 dintre ei. Cronicarul Ducas credea că acest episod a declanșat conflictul care avea să se încheie cu nimicirea bizantinilor. Incidentul l-a provocat pe împărat să-i facă sultanului o declarație formală de război. El a închis porțile Constantinopolului și i-a aruncat în temniță pe toți turcii aflați înăuntru. Acțiune inutilă: după trei zile, i-a eliberat. Cronicarul
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
plătească un preț spiritual pentru o răsplată materială. Dacă și când va veni ajutorul și va fi salvată cetatea de pericolul imediat erau probleme la care aveau timp să se gândească din nou, într-o atmosferă mai liniștită. Cardinalul Isidor, bizantin, era bine familiarizat cu intensitatea sentimentelor printre ortodocși. Atunci când, după Conciliul de la Florența, se întorsese la scaunul său de la Kiev , ca nunțiu papal în Rusia, credincioșii refuzaseră să-l primească și fusese aruncat în temniță. Învățase să fie abil și
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
formațiuni statale. Dar moștenitorul de drept al fostului imperiu a devenit Imperiul bizantin de Niceea, numit așa după numele noii sale capitale, Niceea. Orașul a servit drept capitală provizorie între 1204 și 1261, după care Constantinopolul a fost recucerit de bizantini, prin împăratul Mihail al VIII-lea Paleologos. Capitala Imperiului Bizantin a redevenit Constantinopolul, Niceea rămânând o capitală de provincie. Orașul se află într-un bazin fertil, la capătul estic al Lacului , delimitate pe categorii de dealuri la nord și la
İznik () [Corola-website/Science/309465_a_310794]
-
În partea estică a orașului se află masivul Tomor. Primele așezăminte datează din anul 2600 î.Hr.. Numele actual ("Berat") provine din denumirea slavică "Beligrad" ("orașul alb"). În secolul 9 și 10 regiunea a fost ocupată de bulgari. În anul 1018 bizantinii au cucerit din nou orașul. În 1417 au ocupat otomanii pentru prima oară orașul. Din anii 1420 orașul a ajuns sub ocupația familiei nobile Muzaka. Teodor de Muzaka pierde definitiv orașul în 1450 după un atac neașteptat al turcilor. În
Berat () [Corola-website/Science/305037_a_306366]
-
Profitând de deruta din imperiu, cauzată de cucerirea Cartaginei de către vandali în [[439]], hunii au declanșat prima lor expediție în imperiu, în [[441]], ajungând până la Sirmium. În [[443]], au ajuns în zona Constantinopolului. Au devastat provinciile balcanice și în [[447]], bizantinii au cumpărat retragerea prin subsidii de aur. În [[451]], conduși doar de Attila, hunii s-au îndreptat către Imperiul Român de Apus, traversând Rinul și prădând orașele Metz, Reims și Troyes, asediind Orleansul. Dar au fost înfrânți de generalu român
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
476]] pare să fie astfel momentul de final al existenței Imperiului Român de Apus. Însă schimbările din Italia nu au fost resimțite de contemporani. Puterea politică se află sub controlul conducătorilor militari, care nu mai erau subordonați nominal decât împăratului bizantin, ce numea un consul anual. Biserică și Senatul și-au menținut existența. Senatul chiar a primit de la Odoacru dreptul de a bate moneda de bronz, si apoi, noul conducător a fost implicat în alegerea papei Felix al III-lea. Imperiul
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
frecvent menționați la Dunărea de jos și în toată peninsula balcanică până în Tesalia, "Vlahii", cum li s-a zis de atunci încoace, după un cuvânt gotic ("Walh"). Cuvântul "Βλάχοι" (Vlahi) este notat prima oară în anul 976 în cronica autorului bizantin Kedrenos ; mai înainte nu este menționat deoarece cronicarii bizantini denumeau indistinct "Ῥωμαῖοι" (Romei) toți băștinașii peninsulei balcanice supuși ai împărăției bizantine, indiferent de limbile lor greacă, proto-albaneză sau protoromână. În secolul al XI-lea, războiul crunt dintre Primul imperiu bulgar
Istoria aromânilor () [Corola-website/Science/305991_a_307320]
-
centrul universului creștin, Ierusalimul, care, împreună cu regiunea înconjurătoare, avea statutul unei relicve uriașe, locul unde Cristos a trăit și a murit. În 1074, Papa Grigore al VII-lea a cerut ca "milites Christi" ("soldații lui Cristos") să îi ajute pe bizantini în Orient. Aceștia suferiseră o înfrângere majoră în fața turcilor selgiucizi la bătălia de la Manzikert cu trei ani înainte. Acest apel, deși în cea mai mare parte ignorat, împreună cu numărul mare de pelerinaje în Țara Sfântă din secolul al XI-lea
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
fapt în mâinile vizirului al-Afdal Shahanshah), pierduseră Ierusalimul în fața selgiucizilor în 1076, însă îl recuceriseră de la ortoqizi în 1098, când cruciații erau pe drum. La început, ei nu i-au considerat pe cruciați o amenințare, presupunând că erau trimiși de către bizantini, și că se vor mulțumi cu recucerirea Siriei, neatacând Palestina; nu au trimis o armată împotriva lor decât atunci când aceștia ajunseseră la Ierusalim. În martie 1095, Alexius I a trimis emisari către Conciliul de la Piacenza, pentru a-i cere ajutorul
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]