10,418 matches
-
scuze, dar aș sta jos o clipă. Se așeză pe valiză și scoase din buzunar un pachet de țigări, cam boțit. Fumați, domnule? Și dumneavoastră păreți destul de obosit, ca să zic așa. — A, cîtuși de puțin! răspunse Rowe, Înduioșat de privirea blîndă și ostenită a celuilalt. Dar de ce nu luați un taxi? — Ei, domnul meu, de la o vreme trebuie să mă mulțumesc cu un cîștig foarte modest, dar dacă aș lua un taxi m-ar costa un dolar. Apoi e posibil să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Nu vă plac florile? — Ba da, florile Își au și ele rostul lor, nu se poate fără ele. Mă tem că nu cunosc nimic altceva din grădinărit decît florile. — Trucurile lor sînt de vină! exclamă anticarul, iar În ochii lui blînzi se aprinse o sclipire șireată. Totul se reduce pentru ei la un mecanism... — Mecanism? — Da, statuile din care țîșnește apă, și peșterile alea, adică ce-și Închipuie dumnealor că ar putea fi luat drept o peșteră! Într-o asemenea grădină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ai odăii, cuvertura gălbuie de pe pat, fotoliul uriaș, divanul și rafturile pline de cărți scumpe. CÎteva narcise timpurii se odihneau Într-un vas de porțelan suedez. Tăcerea din odaie era curmată doar de susurul unei fîntîni nevăzute și de vocea blîndă a unui tînăr cu ochelari fără rame, care vorbea cu un aer serios: — Principalul este să nu te enervezi, domnule Digby. Ai suferit destul de pe urma războiului ca să-ți poți permite să te odihnești, cu conștiința Împăcată. TÎnărul vorbea mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o ajute să-și aleagă tot soiul de chiloți. Eu le-am așteptat în fața separeului, printre rafturile cu rochii de seară. Din când în când, trăgeam cu ochiul printre perdele și le vedeam împreună, cu corpurile și degetele ocupate de blânda știință a sânilor lui Catherine și-a sutienelor concepute pentru a-i scoate în evidență într-un fel sau altul. Karen îmi atingea soția cu mângâieri stranii, lovind-o ușor cu vârfurile degetelor, mai întâi pe umeri, de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
la coapsele și genunchii ei deformați, la umărul stâng tremurând, la părțile corpului său ce păreau să facă semne mașinilor imaculate de pe platformele rotitoare, invitându-le să-i înfrunte rănile. Când urcă în cabina unui mic sedan japonez, ochii ei blânzi îmi văzură corpul nevătămat în aceeași lumină verde-albăstruie care cădea și peste mașinile acelea cu o geometrie perfectă. Vaughan o conduse de la o mașină la alta, ajutând-o să urce pe platforme și să intre în cabinele prototipurilor stilizate, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
revoluționari, proclamînd sfințenia personalității umane, au ajuns la un adevărat negativism social,căci au înfățișat ca un ideal distrugerea statului și a oricărei ordini sociale” . Iar „progresul se face prin acumulare, nu prin distrugere de valori, și revoluția, oricât de blândă ar fi ea, poate distruge numeroase valori ”; Adevărata revoluție, de care are nevoie societatea actuală, e revoluția spiritului, care trebuie să arate individului un ideal superior egoismului biologic, care să-l facă pe om să simtă solidaritatea lui cu umanitatea
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
specialistul în psihologia socială ajunge cu săpăturile la strămoșii noștri îngropați și uitați. Am pierdut energia caracterului roman - spune cu inocență profesorul. Compararea unor asemenea realități, aflate la distanță de neimaginat, bineînțeles că ne aduce pe buze un zâmbet de blândă ironie. Românii, spune mai departe specialistul inocent, nu s-au putut smulge din somnolența milenară nici în epoca modernă. Revoluțiile, puține câte au fost, s-au desfășurat în limitele spectacolelor de operetă (Revoluția de catifea din 1989, cum au botezat
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
pe care le respectă. Este un om de onoare. În „Codul bunelor maniere”, autoarea A.A. Marinescu scria: „omul de onoare își respectă cu sfințenie cuvântul dat, are principii morale ferme, noblețe sufletească, stimă față de sine și față de ceilalți, este blând, răbdător, conciliant. Un astfel de «om», în adevăratul sens al cuvântului, este agreat de toată lumea.” Creștinul este un om care păstrează în toate simțul măsurii, pentru că a ales în viață calea de mijloc, adică o „cale împărătească”. E foarte bine
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
față dulce, care stătea sub semnul celor doi ochi de un albastru isteric; dintre ei pleca un nas fin, nici prea lung, nici prea scurt. Iar sub nas era cea mai senzuală gură din câte văzusem vreodată, o gură perfectă, blândă, ah, da... Apoi era corpul, despre care știam prea multe ca să mai pot spune ceva și al cărui punct forte era ceafa, lungă, atrăgătoare, acoperită de puf auriu. Iar spatele era dureros de frumos, de milioane de ori mai erotic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
lână peste ea, o pălărie de fetru deasupra. Înfofolit, cu un fular în jurul gâtului și altul în jurul șalelor, puloverul de lână, scurta de blană și haina de piele, cizmele căptușite, mă simțeam mai apărat. Noaptea, cum am constatat imediat, era blândă și senină. Dar tot nu puteam să înțeleg de ce domnul Kauderer trebuise să-mi fixeze o întâlnire la cimitir în plină noapte, printr-un bilet misterios, înmânat în mare secret. Dacă se-ntorsese, de ce nu ne puteam vedea ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
venit să creadă că Mma Ramotswe, formidabila fondatoare a Agenției de detective nr. 1, a acceptat să-l ia de bărbat. Era la a doua cerere; la prima, care necesitase un curaj imens din partea lui, se alesese cu un refuz - blând și nu lipsit de regrete -, dar, totuși, un refuz. După asta, își închipuise că Mma Ramotswe nu se va recăsători niciodată; că scurtul și dezastruosul ei mariaj cu Note Mokoti, trompetist și împătimit fan al jazzului, o convinsese că mariajul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
luat sfârșit, s-a întrebat, în treacăt, de ce i-a făcut Dumnezeu una ca asta, dar cu timpul a înțeles. Acum își revărsa din nou bunătatea asupra ei, de data asta sub forma domnului J.L.B. Matekoni, un bărbat bun și blând. Dumnezeu îi trimisese un soț. După prânzul festiv de la Hotel President - prânz la care domnul J.L.B. Matekoni a consumat două fripturi mari, iar Mma Ramotswe, care avea o slăbiciune pentru dulciuri, a gustat mai multă înghețată decât își propusese - au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
reîntoarse la ceainic. Mma Ramotswe întrerupse tăcerea. — Îmi pare tare rău. Știu ce înseamnă să pierzi un copil. — Știți, Mma? Nu era sigură dacă întrebarea n-avea un substrat, dacă nu era cumva o provocare, dar răspunse pe un ton blând. Mi-a murit bebelușul. N-a avut zile. Doamna Curtin își plecă privirea. — Atunci știți cum e, spuse ea. Mma Makutsi terminase de preparat ceaiul de rooibos și adusese cele două cești pe o tavă cu smalțul sărit. Doamna Curtin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de gâște care pasc, n-am văzut atâtea gâște în viața mea... Peste tot numai pene, praf, scaieți și muște. Spunea nepotu-meu că-ți vine să te spânzuri acolo în gardă, te pișcă muscoii, te arde locul, îți lasă numai blânde, îți intră în nas, în ochi, te ustură pe gât, faci bășici și îți fierb picioarele-n bocanci. Cam toți de-acolo trăiesc vara cu litoralul, mai o cameră închiriată, comerț pe plajă, fetițe pentru amatori, da’ în restu’ anului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ies furuncule pe popou, n-au ei față să stea la bulău, îs finuți, trec prin granițe cu escortă, nu-i întreabă nimeni... da’ noi am fost proști, îndobitociți, ca soldatu’ năuc în care-ai turnat bromură cu polonicu’... românu’ blând și bun de la școală, bun să faci ceva în botu’ lui, o explodat mămăliga... fâs... și gata... trebuia să le luăm gâtu-atunci?, or vrut revoluție, dacă aia o fi fost revoluție... trebuia să le-o dăm, să le luăm gâtu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Încercare zi de zi... ZÎmbi și fu chiar pe punctul de a o face cu plăcere. Voi Învinge...! Voi Învinge, pentru că eu, Oberlus, Iguana, Înving mereu... Puse mîna pe vîsle și mai Înfruntă o dată marea, care nu era nemărginită. Lungi, blînde, leneșe, valurile se spărgeau fără furie sau putere pe o plajă interminabilă; valuri fără chef de luptă, dar capabile, prin dimensiunea lor și prin ciocnirea curenților, să scufunde o ambarcațiune la un moment dat, iar Oberlus Își dădu seama de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
că Shane se prostitua. Mama zice: — Aproape am ales o margine roșie, dar asta ar însemna fisting. Maro ar însemna fie scat, fie rimming, n-am reușit să ne dăm seama care. — Galben, zice tata, înseamnă pissing. Un ton mai blând de albastru, zice mama, ar însemna doar sex oral normal. — Alb normal, zice tata, ar însemna anal. Albul ar mai putea însemna și că Shane era excitat de bărbații care poartă chiloți. Zice: Nu-mi amintesc care dintre astea două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
dacă nu chiar de miliarde, și totul în aur. Aur adevărat, nu hîrtii. Mihai Mihail se mulțumea întotdeauna cu hîrtii. Coriolan Popa nu. Între puținii săi adversari i se spunea "Iezuitul" și asta numai din pricina nepotrivirii totale dintre imaginea sa blîndă, temătoare, speriată chiar și puterea pe care o stăpînea. Sau care îl stăpînea. În ultima clipă ofițerii strînși ciotcă în jurul celor doi aviatori simțiră și ei că se apropie cineva important și făcură loc, fiecare îndreptîndu-și tunicile, aranjîndu-și un firet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
prin sacrificiile lor, să înțeleagă și să-și asume responsabilitatea înțelegerii realității. Realitatea, camarazi, realitatea este o fiară care este crudă și iresponsabilă dacă este lăsată în libertatea sa naturală, dar care poate, poate și trebuie să devină docilă, slugarnică, blîndă ca o găină hipnotizată, atunci cînd este prinsă de gît cu o mînă bărbătească, puternică, capabilă să-și impună voința. Voi știți, camarazi, că războiul Italiei n-a fost cîștigat de milioanele de oi înnebunite de frică, de milioanele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vreme a fost și el înclinat să creadă că nu e decît un om de paie, dar stînd de două ori în preajma lui și-a dat seama că îi convenea să fie considerat așa, asta îi asigura un tratament mai blînd, mai îngăduitor față de porcăriile pe care le făcuse. Își încălcase cuvintele, încălcase jurămîntul militar, nu-și ținuse nici un fel de obligații morale și, pe deasupra, puțin îi păsa. Lucrul îl îngrijorase cel mai mult. Nu că domnul Caraiman nu știa ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
spune decît să auzi ceea ce nu ți se spune". Slavă domnului că mai existau și reguli care, orice ar fi, nu vor fi încălcate niciodată. Și-a strîns obrajii în palme și s-a uitat la Bîlbîie cu o privire blîndă, ușor curioasă, în stare să liniștească și pe cel mai vinovat dintre oameni. Inspectorul își ațintise ochii undeva peste el, poate în frunzișul carpenului de peste drum ori în colțul de zid care se zărea prin fereastra biroului său. Cînd simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
apropiată, lumina unei zile cu soare, lumina vieții și a limpezimii? La Început fusese sineliul bolții cerului, depărtat, străluminat se seninul dinlăuntrul său, de deasupra capului său, azuriul potolit al mării liniștite și limpezi de după maree; apoi zări În sineliul blând al cerului câțiva nori alburii, ce n‑aduceau nici a miei, nici a cireadă, albă cireadă cerească păscând, ci doar a fuioare de lână albă plutind pe mareea azurie a bolții cerului, atât cât ochiul să nu se Îndoiască de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cu totul din grotă, legănat ca‑ntr‑o barcă pe umerii robuști ai purtătorilor săi, care Îl va inunda ca o apă, Îi va scălda sufletul În limpezimea albastră, văluroasă, ca În apa botezului, până la gât, amețindu‑l cu o blândă desfătare care venea din trecutele trăiri ale sufletului său, vise depărtate ce‑i biciuiau ochii ca o văpaie, ca aripile pârlite ale Îngerilor, Încât el va Închide ochii strâns, dureros de strâns, iată, nu de beznă și năluciri, ci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pleoapele oblonite, lumina care, aidoma unei rumene văpăi, se strecoară prin Împletitura deasă a genelor, care se vâră sub porii trupului, lumina zilei care se simte cu fiece părticică a trupului ivit din bezna rece a grotei, lumina caldă și blândă, lumina dătătoare de viață a zilei lui Dumnezeu! Dar vai, dacă era tot vis? Oare rumeneala ce‑i intrase deodată În sânge, invadându‑i trupul și inima care acum tresăltau, oare sângele cald și năvalnic, ca o mantie solară, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
declarat Împotriva autorității și chiar Împotriva lui Dumnezeu. Este principiul Întrupării forței. Care preface poporul Într‑o bestie Însetată de sânge, care mai ațipește de cum se aghesmuiește cu sânge și atunci poate fi ușor ferecată În lanțuri“. Afară era o blândă noapte mediteraneană, iar X vedea Învolburarea fulgilor mari de nea și În tihna nopții din Istanbul, auzea nechezatul cailor cazacilor. Apoi Îl zări de ofițerul care lăsase pentru o clipă cartea, ținând degetul arătător Între pagini. (Iată, domnilor, ce fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]