2,555 matches
-
cetățeni au mărtirisit că, „în general, e mai ușor să asculți de fire și să răspunzi răului cu rău decât să asculți de Duhul Sfânt și să faci bine celui ce te batjocorește și să binecuvântezi pe cel ce te blestemă. Nu e ușor să vezi că uneori celor răi le merge bine și nu privesc spre cei din jur ca la semenii lor, ci cu mult dispreț. Când întâlnesc oameni îngâmfați și plini de sine, îmi stârnesc milă, cu toate că sunt
DESPRE FIREA DUMNEZEIASCĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1723 din 19 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372601_a_373930]
-
întrebat dacă mi-a plăcut, mamă! Asta m-au întrebat femeile alea nesimțite. Nu mai suport! - Dar, fata mamei, nu este toată lumea așa... Și dacă domnu’ doctor a zis că... - Nu e, mamă, așa toată lumea. Multe mă compătimesc și-l blestemă pe făptaș. Dar e o atmosferă apăsătoare. Noaptea e macabră, mamă! Acasă pot urma foarte bine tratamentul, fără alte obligații. Acasă știu că mă întremez ca lumea, mamă, nu aici. Și nici matale nu mai stai cu grijă pe drumuri
EPISODUL 11, CAP. IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372622_a_373951]
-
Publicat în: Ediția nr. 225 din 13 august 2011 Toate Articolele Autorului Pândind somnul din gene Răstorn diminețile într-o noapte nesfârșită Stele nu mai sunt țipă-n agonie Le-au strivit vârcolacii sub copite În goana lor după sânge blestemat Zeii își scot ochii din orbite și-i agață de nori Luna s-a spart în așchii de gheață O auroră boreală își adună coada Zdrențe de lumină oarbă lăptoasă Murdăresc întunericul care se scutură Dărâmă ziduri de fotoni amețiți
ÎN UMBRE MĂ TOPESC de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373117_a_374446]
-
frumoaso să ieșim diseară-ntr-un poem pentru tine zău steaua mi-am ars-o doar c-o interjecție te chem Hai diseară-ntr-un poem să te fac hiperbolă c-o sărutare c-un sonet de-amor să te blestem și din cer buzna să dăm în mare Să te fac hiperbolă c-o sărutare pentru tine zău steaua mi-am ars-o pentr-un amurg de fată mare vrei să-mi ții de urât frumoaso Să ieșim diseară-ntr
POEMUL CA DORINŢĂ de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376128_a_377457]
-
Țene a acordat câte o „Diplomă de merit și recunoștințăˮ scriitoarelor Antonia Bodea și Voichița Pălăcean-Vereș. În continuare, presedintele LSR a semnalat cele mai noi lucrări ale membrilor Ligii: „Perlele Domnuluiˮ și „Tata (lirica)ˮ, antologii îngrijite de Puiu Răducan; „Blesteme părinteștiˮ și cartea dublă „Sunt un punct de lumină (versuri)ˮ + „O altă moarte a căprioarei (proza)ˮ, semnate de Ion I. Părăianu; antologia „Lumină slovei scriseˮ, vol. XII; Ion Iancu Vale, „Singur în turnˮ; „Întâlniri cu Cioranˮ, vol. IV
LA CENACLUL „ARTUR SILVESTRI„ A VENIT PRIMĂVARA ! DE VOICHIȚA PĂLĂCEAN-VEREȘ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374698_a_376027]
-
Țene a acordat câte o „Diplomă de merit și recunoștințăˮ scriitoarelor Antonia Bodea și Voichița Pălăcean-Vereș. În continuare, presedintele LSR a semnalat cele mai noi lucrări ale membrilor Ligii: „Perlele Domnuluiˮ și „Tata (lirica)ˮ, antologii îngrijite de Puiu Răducan; „Blesteme părinteștiˮ și cartea dublă „Sunt un punct de lumină (versuri)ˮ + „O altă moarte a căprioarei (proza)ˮ, semnate de Ion I. Părăianu; antologia „Lumină slovei scriseˮ, vol. XII; Ion Iancu Vale, „Singur în turnˮ; „Întâlniri cu Cioranˮ, vol. IV
LA CENACLUL „ARTUR SILVESTRI„ A VENIT PRIMĂVARA ! DE VOICHIȚA PĂLĂCEAN-VEREȘ de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374698_a_376027]
-
cânți! Nu de asta te plătesc? Dacă iar mă scoți din minți, jur: de tine mă lipsesc! A venit spre noi, Matilda, fața-n flăcări îi ardea... Bietul om plângea pe scripcă și din gură îngâna: - Cine-n lume-i blestemat, nu trăiește, chinuiește: O copilă am lăsat, Dumnezeu mă pedepsește!... Chinului n-am rezistat, și-am plecat în lumea largă... Pe Matilda am lăsat: sufeream că mi-a fost dragă! Pe scripcar nu l-am uitat, îmi apare-n gând
AMINTIRI DE LA MANDRAVELA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374737_a_376066]
-
am lăsat, Dumnezeu mă pedepsește!... Chinului n-am rezistat, și-am plecat în lumea largă... Pe Matilda am lăsat: sufeream că mi-a fost dragă! Pe scripcar nu l-am uitat, îmi apare-n gând mereu... Soartă, știu, m-ai blestemat să sufăr de dor și eu. POVESTEA LUI PRICHINDEL ȘI A MATILDEI Această poveste, destul de tristă, s-a petrecut în urmă cu peste 100 de ani... în zona Văcăreștilor, cartierul Grădinari, sub Dealul Piscului (locul unde în 1913 a văzut
AMINTIRI DE LA MANDRAVELA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374737_a_376066]
-
îi strigau: „Bravo, Gargară!” Dumnealui se dădea scriitor, făcea pe artistul îndrăgostit lulea, dar când a auzit din gura lui Prichindel că Matilda a fost soția lui, n-a mai călcat prin crâșma lui conu' Gogu: „Soartă, știu, m-ai blestemat să sufăr de dor și eu”. Îmi pare rău că nu am văzut-o pe Matilda, care se retrăsese din activitate și nu mai muncea la crâșma lui conu' Gogu, fiindcă de foarte multe ori treceam prin fața cârciumioarei când mergeam
AMINTIRI DE LA MANDRAVELA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374737_a_376066]
-
al fetei care se auzea din ce în ce mai încet. După o perioadă de timp, a ieșit unul din celoveci făcut leoarcă de sudoare, bolborosindu-și nemulțumirea. Fata în urma lui avea bluza zdrențuită și fusta făcută fâșii-fâșii, fața-i era plină de pământ, blestema și plângea, nu înțelegeam clar ce spune căci rușii ne-au poruncit să plecăm repede. Seara am poposit între două dealuri, pe un câmp pustiu și gândindu-mă la fata aceasta mi-a venit în minte Agneta și apoi visul
INGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374723_a_376052]
-
aveau ce spune. Au adus apoi o grupă de soldați, cam șapte-opt, după zgomotul pașilor, am auzit comanda foc, apoi am zărit ca prin ceață pe cei doi țărani prăvălindu-se, după care femeia a început să zbiere și să blesteme..., În aceeași clipă execuția aceea a fost întreruptă de o detunătură puternică, ceva infernal, care mi-a luat piuitul. M-am prăvălit la pământ, așteptând să mor, dar nu simțeam nici o rană, corpul îmi era intact, rămăsesem doar cu acea
INGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374723_a_376052]
-
durere și neputință, atunci când nevoia organică, impetuoasă și copleșitoare, de a o simți sau auzi măcar, îl asalta, cu fiecare ceas mai atroce. Fusese de nedescris calvarul lui, se mâniase, implorase tăcerea nopților goale și lungi, plânsese ca un copil, blestemase și apoi se căise amarnic, sperase și iubise până când era să-și piardă rațiunea și sănătatea. Un semnal de alarmă tot mai insistent, îl deșteptă într-un final, din coșmarul în care rătăcea de zile, săptămâni sau luni... nici nu
DILEME ( FRAGMENT 28) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375648_a_376977]
-
îl irita cu aerele ei de femeie fatală. Bănuia că era chiar puțin îndrăgostită de el și asta l-ar fi ajutat s-o manipuleze mai ușor. Se mustra amarnic că cedase impulsului de îndrăgostit și că lăsase trandafirul acela blestemat la ușa Clarei. ,, Tocmai când reușisem să simulez un dezinteres total față de ea! Ce prost am fost! Acum suspiciunile ei s-au trezit din nou și la fel și nesuferita aia de aversiune, pe care mi-o arată fără menajamente
ISPRĂVILE LUI CUPIDON (PART. 12) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375656_a_376985]
-
mi faci viața atât de furtunoasă? De ce-n pustiu mă umbli, să n-am stare? De ce în clocote mă cazi și mă suspini? De ce am bătucit cutreierând a ta carare? De ce azi sub desculți am numai spini? De ce m-ai blestemat să-mi caut fericirea Peste cărări pustii de timpuri colindate? De ce-n pădure fără pas mi-ai dus iubirea? De ce doritu-ți-ai de ea să n-am eu parte? De ce să îți dorești tu, dragoste nebună, Să-mi caut
DORUL MEU NU ARE MILĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375709_a_377038]
-
să-ți detaliez! - Am observat, închei abrupt și adaug: Îți mulțumesc pentru efort! Mulțumește-i și Aglaiei! Dezvăluirile incendiare ale Ioanei nu erau decât niște bârfe. Gelozia mea, o prostie. Un joc insidios al minții. Înțeleg reacția Mariei și mă blestem în gând. O bătaie discretă în ușă îmi deturnează șirul gândurilor. Ascund telefonul într-un sertar și învârt cheia în broască. Din spatele ușii își face apariția Corra cu un teanc de cearșafuri și prosoape în brațe. - Deranjez? - Știi bine că
DRUMUL APELOR, 31 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2262 din 11 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375700_a_377029]
-
sfâșiau între ele, Ea nu venea. Zâna cea rea. De secole el aștepta, devenise o piatră în drum. Se încurcau în el. L-au aruncat într-un râu, Apele s-au umflat, au inundat locurile, Oamenii au simțit că-i blestem. Tăcere, oameni buni, se auzi Vocea. Tăcerea e singura care nu minte. Un fluture a trecut mângâios, eu sunt inima lui, A rostit, nimeni nu l-a crezut, dar l-au lăsat Să zboare. Orchestra și-a reluat valsul. Alt
ORCHESTRA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369130_a_370459]
-
om de rând, să-i cucerească grădina și fiica mult îndrăgită? Răcni ca o fiară rănită, țipătul lui transformându-se într-un tunet, amplificat de hăurile văzduhului. - Ooo! Blestemul tău, Durere, de ce m-ajunse și mă cuprinse? De ce m-ai blestemat, Durere? De ce îmi răscolești mânia? De ce mă faci să explodez și să ard tot Universul? Dă drumul lacrimilor tale să curgă șiroaie, să-mi stingă furia și să mă liniștesc! Se porni o ploaie torențială care stinse pârjolul și inundă
MĂRŢIŞOR-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374265_a_375594]
-
Publicistică 1985; Opere VIII - Teatru 1988; Urma să apară Opere XVI - Corespondența și Opere XV - Fragmentarium. In scrierile sale despre Eminescu, George Călinescu spunea; ,, Eminescu, a trăit într-un veac ingrat ce nu răspundea idealurilor sale, a plâns și a blestemat, apoi s-a îmbolnăvit și a murit foarte tânăr. Tot ce a avut de spus a spus până la 33 de ani. Viața lui se confundă cu opera sa. Eminescu, nu are altă biografie ! De aceea oricine îl va citi pe
,, UNIVERSUL POEZIEI LUI EMINESCU ,, de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374270_a_375599]
-
ulcele, Maestrul vrăjilor ține închise Păsări măiestre și le ucise, Alb porumbelul - iubita sedusă De-nțelepciunea severă hindusă. Sunt eu bărbatul care nu are Voie să plângă, fără-ndurare? Plâng uneori și iezii și zeii și huhurezii pe stânca Egeii. Blesteme ca valurile nalte, prea multe, Verzi de-nciudare în spumă, insulte, Nu mă pricep, frate crunt, sarazine, Taie briceagul gâtlejuri-tulpine, Steagul se-ntinde din soare în soare, O fi coșmarul, finala strigare, Semilunatic suie profetul, Este trimisul, este procletul, Pune pe
ULTIMELE ŞTIRI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362232_a_363561]
-
21 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului balada visătorului fă-mă, doamne, fiu de drac, îmbătat cu flori de mac, mândrele ca să mă-nvie cu miros de iasomie, iar la răsăritul lunii să mă scalde în petunii și apoi să mă blesteme în ocări de crizanteme, de poate, să mă-nvelească cu frunze de îngerească în crivaturi de argint, plapome de mărgărint, vin la mine beatrice cu genuchii tăi cu price unde-și fac dracii arșice, cu coapsa caldă în pânză, tinerică
BALADA VISĂTORULUI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378665_a_379994]
-
mărgărint, vin la mine beatrice cu genuchii tăi cu price unde-și fac dracii arșice, cu coapsa caldă în pânză, tinerică ca o mânză, și ca o divină țață să mă strângi tare în brață, să zac pe genuchiul tău, blestemat de dumnezeu, candela țâțelor tale s-o aprind la născătoare și s-o sting la asfințit când e vreme de iubit amor, lăcomie, rut, dragoste de împrumut, să-ți salt poalele catrinții nu cu mâna, ci cu dinții și să
BALADA VISĂTORULUI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378665_a_379994]
-
vânt, Bătut de o ploaie, de soartă, de dor Și fără să poată să spun-un cuvânt Un înger ce cândva pe cer plutea-n zbor. * Se spune ca Raiul i-a iubirii grădină Dar iubirea ce-avu îi fu blestemată Și din cer coborând printre flori de verbină Trupul lui deveni chiar o stană de piatră.. * Plutea peste vieți notând a lor fapte Cu aripi de foc și strai argintat Veghind cum un suflet încearcă să scape Făcând numai bine
ÎNGER DE PIATRĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377759_a_379088]
-
ce-acum are Nemurire și aripi și raiul cel drept. * N-apucă în grădină câțiva pași ca să facă Un fior îl pătrunde, înspre suflet se suie Nici aripi nu poate spre cer să-și desfacă Căci în piatră se schimbă blestemat pe vecie... * de Gabriela Mimi Boroianu 12.03.2015 Referință Bibliografică: Înger de piatră / Gabriela Mimi Boroianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1534, Anul V, 14 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gabriela Mimi Boroianu : Toate Drepturile Rezervate
ÎNGER DE PIATRĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377759_a_379088]
-
tine Haide, stinge lampadarul; Să nu-mi afle cerul umbra Nici să-mi știe adevărul. Iernii îi voi strânge vena C-un fuior din firul nopții, Să nu uiți, deschide ușa, Gândul meu e-n fața porții. Babele acidu-și varsă Blestemându-mi nebunia, Câinii-și vor lătra urâtul Iar eu râd... nu spun nimica. Fără de hotar e visul ... Citește mai mult Of, ce iarnă nemiloasă,Gerul taie-n două zarea, Nu aud, nu văd nimica,Doar îmi arde-n piept văpaia
ANGELINA NĂDEJDE [Corola-blog/BlogPost/377614_a_378943]
-
Sfânt Când în cer imense falii Se deschid, și pe pământ... Când în haită ies șacalii Și lugubru latră-n vânt, Când îngroapă criminalii Cornul lunii-n două frânt... Când își sapă-n mări coralii Unul altuia mormânt, Când își blestemă hamalii Veșnicul deznodământ, Când se-njunghie rivalii Din al urii simțământ, Când se-mpușcă generalii Sub al vrăjilor descânt, Când virgine și canalii Fac amor sub jurământ, Când e lumea-n funeralii Și-și fac moții legământ... Când cernelilor din
DE RUSALII, TRIST ROMÂN de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377795_a_379124]