12,172 matches
-
Era destul de Întuneric și acuma era prea târziu să-l mai părăsească acolo. Coral căută În buzunarele doctorului Czinner și găsi o cutiuță de chibrituri. Când aprinse unul, acoperișul se Înălță brusc deasupra ei ca un vrej de fasole. Ceva bloca spațiul la un capăt, ridicându-se până la jumătatea Încăperii, spre acoperiș. Alt chibrit Îi dezvălui niște saci voluminoși, clădiți Într-o stivă de două ori mai Înaltă ca un stat de om. În buzunarul drept al doctorului Czinner se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
o știa destul de bine. Nu-l ucisese el pe Kolber În Viena? Nu evadase el doar cu o oră În urmă din Subotica, de sub ochii unei santinele? Nu era el individul deștept, viclean, rapid În reacții, care nu ezita niciodată? Blocaseră fiecare drum de mașini și totuși el reușise să se strecoare prin barajul lor. Dar, ca printr-o fisură mică și ascunsă, Îi veni În minte gândul că dacă pe el l-ar fi căutat, l-ar fi găbuit. Căutau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
că va veni data viitoare, dar nu și dacă te superi pe ea. Și pe urmă, folosește Întotdeauna niște motive atât de exotice pentru a contramanda - de genul „trebuie să merg să văd meciul echipei lu’ tati În L.A./sunt blocată În aeroport În Aspen/Boo Boo (un câine de rasă Vizsla Maghiar) are alergie“ - Încât este imposibil să fii supărat. Dacă te plângi, ar Însemna să fii gelos pe tatăl ei/reședința ei din Aspen/câinele ei. Lauren este atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
foarte devreme ca să schieze pe pârtia proaspătă, să ne Întâlnim la prânz la un restaurant de pe versantul muntelui, La P’tite Ravine, ca să luăm masa Împreună. Trei ore mai târziu, cu o durere intensă În picioare și cu glezna dreaptă blocată În unghi ascuțit față de gambă, nu aș fi avut cum să fiu mai dornică decât eram deja să scap de pe pârtie. „De ce o numi lumea așa ceva o vacanță la schi, nu puteam să pricep: aia nu mai era vacanță, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
un ou foarte, foarte mare, plin de sânge și de creier. Brațele zac întinse pe lângă corp. Vârfurile pantofilor negri atârnă un pic peste bordură, deasupra rigolei. Pășesc peste el, numărând: 277, 278, 279... La ultima intersecție înainte de redacție, trotuarul este blocat de o baricadă de garduri. Un polițist în uniformă albastră stă de partea cealaltă și dă din cap. — Trebuie să vă întoarceți și să traversați. Trotuarul este închis. Se filmează, zice. Iute ca un junghi, cele opt versuri ale cântecului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
vă mai bateți capul cu mine. Eu nu sunt decât un pui de aligator pe care îl aruncați în veceu când nu mai puteți să-l țineți. Helen bagă mașina în viteză. Apasă un buton, și portiera lui Stridie se blochează. Și, din afara mașinii încuiate, înfundat și în surdină, Stridie strigă: N-aveți decât să mă aruncați în veceu, că tot niște oameni de rahat o să rămâneți. Și eu o să tot cresc! Helen semnalizează și începe să se încadreze în trafic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
intersecției principale pâlpâie un semafor intermitent. O vacă neagră își freacă greabănul de stâlpul metalic al unui indicator de stop. O vacă albă paște niște cârciumărese dintr-o jardinieră din fața poștei. O altă vacă e trântită în fața secției de poliție, blocând trotuarul. Miroase a curry și paciuli. Ajutorul de șerif e încălțat în sandale. Ajutorul de șerif, poștașul, chelnerița de la bufet, barmanul de la cârciumă au, cu toții, un punct negru lipit între sprâncene. Un bindi. — Măiculiță, zice dom’ sergent. Tot orașul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pentru a duce la moarte o altă cireadă. Asta face cât trăiește. Până când, într-o bună zi - după cum scrie în Buletinul miracolelor paranormale -, vaca-fariseu de la Întreprinderea de Procesare a Cărnii din Stone River s-a oprit. Vaca-fariseu a rămas locului, blocând rampa spre locul de tăiere. A refuzat să se dea la o parte și să ducă la moarte cireada care o urma. Sub privirile măcelarilor, vaca-fariseu s-a lăsat pe picioarele din spate, ca un câine, s-a lăsat așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
fluorescente roșii și albe la capătul cărora se învârt scaunele doldora de oameni, Helen zice: — Pare fezabil. Un om oprește roata, și toate gondolele se leagănă în loc, în timp ce eu și Helen ne așezăm pe perna de mușama roșie, iar omul blochează bara de protecție peste picioarele noastre. Se dă înapoi și trage de o manetă, iar imensul motor diesel se pune în mișcare. Tiribomba se smucește de parcă s-ar rostogoli în spate, iar noi ne înălțăm în întuneric. În noaptea neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
sosind în grabă, făcîndu-și loc printre muncitori. Din clipă în clipă răspunde șeful autogării. Vîntul suflă cu așa putere, încît șoferul are momente cînd abia poate redresa mașina pornită în derivă. După alți cîțiva kilometri, un nou val mare, alb, blochează drumul. Țăranul se ridică de pe scaunul ghidului, coboară și croiește o pîrtie, apoi urcă din mers. Zăpada adusă de el, ca și rafalele viscolului, pătrunse prin ușa deschisă, au răcit de-a binelea interiorul cursei. Pasagerii toți stau cu gîturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mișcare laterală a mașinii, sub presiunea vîntului în coastă, li se taie răsuflarea, gîndind cum ar putea să se salveze, în ce parte să se arunce, pentru a nu fi striviți dacă se răstoarnă. La următorul val mai mare, care blochează drumul, cursa înțepenește o clipă, apoi, în timp ce botul și roțile din față stau înecate în zăpadă, jumătatea a doua e împinsă încet de vînt, pînă ce roțile din spate se opresc în capătul de beton al podului, îndreptînd colosul metalic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
apoi, înfuriat, trage din buzunar plicul cu bani și-l aruncă pe masă, grăbindu-se să părăsească bucătăria. Ajungînd în sala restaurantului, îl zgîlțîie pe Radu, arătîndu-i spre ceas că-i ora șase, apoi pleacă în fugă spre grupul sanitar. Blochează ușa de la intrare cu un scaun, încuie cu zăvorul ușa cabinei, se apleacă spre ovalul porțelanului alb și aruncă din el, aproape înecîndu-se, tot ce are în stomac. Trage de mai multe ori apa, se spală îndelung pe mîini la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și aruncă din el, aproape înecîndu-se, tot ce are în stomac. Trage de mai multe ori apa, se spală îndelung pe mîini la chiuveta de pe sală, se șterge cu batista și vrea să se întoarcă în sala restaurantului. Dincolo de ușa blocată cu scaunul îl așteaptă profesorul. Ce naiba ești așa?! îl ceartă acesta. Parcă-ai fi puști, zău, te închizi în veceu... Dacă-ți trăznesc una, ai să înțelegi mai bine de ce m-am închis face Lazăr un gest cu brațul. Lazăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nu se mișcă deloc, o privește atent și-și dă seama că e încrucișată pe una din diagonale, înțepenită în toc. "Doamne! se îngrozește el înseamnă că stîlpii centrali au cedat deja..." Ieși afară! bate el cu palma ușa e blocată, cred că se dărîmă vreun perete. Dărîme-se mormăie Mircea Emil, căscînd somnoros. În sala restaurantului, pasagerii devin tot mai nervoși din cauza scheunatului cățelușei, care se zbate în brațele bătrînei. Dă-i drumul pe jos, o fi vrînd și ea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
restaurantul se dărîmă! Apoi, pînă ca lumea să se dezmeticească, să înțeleagă, el ia un scaun și-l aruncă în fereastra de lîngă ușă, lovind cu un altul colțurile sticlei, să aibă călătorii pe unde ieși mai repde. Unul e blocat în magazie țipă arhitectul de lîngă bar, acoperind cu vocea lui panica iscată. Țăranul vine în fugă, prinde toporul de lîngă sobă și lovește ușa pînă face o gaură prin care se strecoară Mircea Emil încă buimac de somn, înjurînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dai cuiva un pistol încărcat și îi oferi și o țintă - silueta unui om - e clar că va trage, nu crezi? Ar fi naiv să ne imaginăm altceva. Carol simțea structura tubulară, forma prelungă, de coloană, rigiditatea propriului penis. Eram blocați într-un tunel. Nu puteam fi absolut sigur, dar, după felul în care gâfâia și i se frângea uneori vocea de Rudyard Kipling, bănuiam că profesorul se juca pe ascuns cu mânuța. *** Bang! Mai târziu, după o investigație în profunzime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
din grămadă unde se afla Bull, îndesat în oponentul său. Un șut rapid al lui Bull imobilizase adversarul (care urla acum din pricina lipsei de sportivitate), iar un altul trimisese mingea spre înaintașul Dougie MacBeath, care străpunsese rapid flancul stâng. Fusese blocat după nici zece iarzi de cei de la Bexhill Bears, dar, înainte de a cădea, reușise să îi paseze mingea lui Bull, care conducea plutonul celor de la Wanderers, venind tare din spate. Bull strânsese la piept mingea caldă. Scorul total era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de armata statului Qin, au întâmpinat o rezistență dârză din partea grosului armatei statului Qin. Zhao Kuo a vrut să se retragă, dar a fost prea târziu. Trupele statului Qin ascunse pe cele două flancuri au trecut imediat la ofensivă, au blocat drumul de retragere al trupelor inamice și le-au încercuit. Disperat, Zhao Kuo a încercat să iasă cu forța, dar a fost ucis de arcașii inamici. Trupele statului Zhao, rămase fără comandant, au depus armele. Armata statului Qin a obținut
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
870.000 de militari, condusă de Fu Jian, a pornit spre sud pentru a elimina statul Jin de Est, care avea numai 100.000 de ostași. Fu Jian a declarat cu aroganță: "Cu bicele aruncate de cavalerii mei, poate fi blocat un curs de apă. Oare Jin de Est ne poate sta în cale?" Suveranul statului Jin de Est a trimis imediat o armată cu un efectiv de 80.000 de ostași, pentru a opune rezistență invaziei inamice. În același timp
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
propria lor cazarmă, apartamentul 40. Iar noi, băieți fiind, deci un fel de curcani tineri, cu mărgelele, penele și instinctele noastre, nu-l lăsam singur cu mama cât timp eram acasă și cât nu ne copleșea somnul. Prin urmare, ne blocam toți în bucătărie, unde era frig, grozav de frig, doar eram implicați într-un război rece. În ceea ce mă privește, i-am vorbit întotdeauna cu dumneavoastră, dar nu în semn de respect, ci ca să priceapă că, orice ar fi făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de lichid maroniu. M-am hotărît să mă duc să-l beau și jumătate am urcat, jumătate m-am prăbușit prin puțul de aerisire central, pînă la Gaura de șobolan. CÎnd am atins podeaua, am descoperit că gaura fusese parțial blocată cu o cutie mică de carton. A fost nevoie de toată forța mea ca s-o dau la o parte din fața deschizăturii. Era grea fiindcă era plină aproape pînă sus cu Normans. Tocmai mă cățăram pe ea ca să ies din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
un tip scund În uniformă și unul masiv În cămașă albă cu gulerul deschis și răsfrînt. Cel masiv avea păr pe piept, la fel ca și Jerry, doar că al lui era negru. I-a spus lui Jerry că fotoliul blochează o ieșire de urgență. A vorbit despre „risc ridicat pentru siguranța locatarilor”. Jerry s-a Încontrat cu el o vreme, zicînd că, În caz de foc, el poate foarte bine să sară peste fotoliu, vor să vadă cum sare peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
o viață Întreagă pentru a-și căuta justificări. Își căuta scuze și acum, În timp ce călătorea cu metroul - pasager nebărbierit și prost Îmbrăcat - Între stațiile Stockwell și Tottenham Court Road. Făcuse un ocol foarte mare, fiindcă multe dintre stațiile metroului fuseseră blocate. Visele din ajun Îi răscoliseră sufletul. Se vedea cu douăzeci de ani În urmă - un tînăr visător și Îndrăgostit, de care-și amintea fără duioșie, ca un biolog care face observații „pe viu“. În tinerețe, Rowe Își Închipuise că sacrificiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
-i păta reverele jachetei de piele și se întinsese înainte să atingă picăturile sferice de spermă ce atârnau de cutia aparatelor de bord. Am încercat să-l ridic din mașină, însă își ținea strâns fesele încordate, de parcă s-ar fi blocat atunci când forțaseră ultimele picături de fluid să iasă din veziculele seminale. Pe scaunul de lângă el se aflau fotografiile rupte ale actriței de film pe care i le reprodusesem eu în dimineața aceea la birou. Detalii mărite de buze și sprâncene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Vaughan, treceam de la un accident la altul. Deseori ne opream sub girofarurile ce-și scăpărau lumina peste locurile coliziunilor grave, privind cum pompierii și tehnicienii poliției lucrau cu lămpi cu acetilenă și instrumente de ridicare pentru a elibera soțiile inconștiente blocate lângă soții morți, sau așteptam cât timp un doctor aflat prin preajmă se ocupa de-un muribund pironit sub un camion răsturnat. Uneori, Vaughan era tras în spate de alți spectatori și se lupta pentru aparatele sale foto cu infirmierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]