1,211 matches
-
simptome de sarcină, așa că seara avea să fie din nou nevoită să-l anunțe că s-a înșelat. În cele trei luni de când Luca credea că încercau, la modul activ, să facă un copil, Alison își respinsese eșecul râzând și bolborosind ceva de genul cum că voiajele de afaceri ale bărbatului au coincis cu zilele ei fertile. Te rog, Doamne, fă să rămân gravidă curând, s-a gândit ea. Nu știu ce scuze să mai găsesc. De una singurătc "De una singură" Susan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Arată grozav, ca o tipă cu un milion de dolari în cont, a remarcat ea numai ca s-o enerveze pe Julia. Tehnica a funcționat. — Vrei să spui cu ce i-a mai rămas după ce-a plătit impozitele, a bolborosit Julia. Nu e tocmai eleganța întruchipată! Și dați-mi voie să vă spun că e și teribil de plicticoasă. Numai Dumnezeu știe ce-a văzut James la ea. — Deci, cum a mers prânzul? a întrebat-o Susan cu ochii măriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
au cărat acasă, a spus ea arătând cu mâna sala aproape goală. Ce naiba! E abia două dimineața! Ce pămpălăi! Haide, Susan, hai să dansezi cu mine! Dar Susan a simțit cum îi urcă fierea în gât. — Mă tem că, a bolborosit ea, dacă nu sunt dusă imediat acasă, atunci o să mă umplu de vomă nu numai pe mine, dar pe toți cei rămași în sala asta. — A, am înțeles. Julia a lăsat mâna să-i cadă cu o expresie de dezgust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
așezat pe marginea patului și i-a dat la o parte bretonul umed, care-i intrase în ochi. Jake a lăsat ochii în jos, ciugulind cu degetele pătura și așa ponosită. Mi-e mult prea rușine să-ți spun, a bolborosit el. Fiona i-a zâmbit cu căldură. —Păi, poți să-mi povestești tu, cu cuvintele tale, sau pot să mă duc să aflu toate detaliile alea medicale îngrozitoare de la asistentele și de la doctorii care s-au ocupat de tine. Jake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
scrisoarea de recomandare. Scrie aici că aveți ovare polichistice. Așa e? Femeia a dat din cap. Da. Știu asta pentru c-am fost nevoită să-mi fac niște investigații când aveam optsprezece ani... pentru că aveam ciclul foarte neregulat. —Îmmmm, a bolborosit bărbatul sugând capătul pixului. Păi, puteți să rămâneți gravidă și cu ovare polichistice, dar, de vreme ce aveți dificultăți, sunt mari șanse ca tocmai ele să fie de vină. Și există vreo soluție? Alison era disperată să afle. —Să nu ne grăbim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să fi apucat să facă un pas. De-afară a început să audă valul de remarci dezaprobatoare care însuflețea coada, dar Juliei nici că i-a păsat. Senzația de ușurare produsă de golirea vezicii merita orice sacrificiu. —Scuze! Scuze! a bolborosit ea parcurgând coada în sens invers, pe lângă femeile care acum o priveau cu ochi dojenitori și buze țuguiate. Am probleme cu vezica, s-a simțit ea obligată să adauge la vederea ochilor de ucigaș ai unei femei mătăhăloase, cu aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
unei lupte acerbe pentru recăpătarea sănătății. Bărbatul a început să plângă - la început mai liniștit, după care din ce în ce mai tare, cu sughițuri pe care a încercat să și le reprime în spatele mâinii cu care își acoperise gura. — Îmi cer scuze, a bolborosit el. —N-ai de ce. Ar fi nefiresc dacă nu ai suferi, l-a asigurat Fiona cu blândețe. Nu știu cum o să reușim să trecem peste toate astea. Fiona s-a aplecat peste pat și l-a strâns de mână. —E mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
garnisea în diminețile leneșe de duminică: sucul de portocale proaspăt stors aștepta într-o carafă din sticlă, iar ziarul preferat al lui Luca, The Times, se odihnea pe un colț, după ce fusese pliat cu mare atenție. —E foarte drăguț, a bolborosit el cu gura plină. Cu ce ocazie ai pregătit masa așa? — Nu e nici o ocazie. Mă bucur doar că ești încă acasă la..., Alison s-a uitat la ceas, ...la nouă. De obicei, la ora asta ești demult plecat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Asta mi-a spus și ea, a răspuns David înțepat. Dar nu asta e problema. Atunci care e problema? Fiona abia s-a abținut să nu dea fuga ca să-l îmbrățișeze pe Jake pentru că pusese întrebarea corectă. —E complicat, a bolborosit David aplecându-se să ia gențile. —Cum adică? Prea complicat pentru o persoană de șaptișpe ani? Nu mă trata ca pe un copil! Obosit, tatăl a lăsat gențile din nou pe podea. Nu te tratez ca pe un copil. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
întorci din călătoria de afaceri. Luca a început să se îmbrace, trăgându-și pe el un tricou și o pereche de pantaloni largi. Apoi s-a aplecat ca să-și lege șireturile adidașilor Prada. Mi se pare că nu înțelegi, a bolborosit el. Eu nu mă las tras de sfori de Sofia. Vreau să mă duc și să-mi văd băiatul. Asta e decizia mea. Alison s-a gândit la cuvintele lui preț de câteva secunde. Se simțea îngrozitor de obosită. Apoi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
o distanță considerabilă de pat. Absolut ud. Mă ridic brusc. Vechea piele zace lângă prag. Așa cum a rămas după desprindere, pare un animal nemaivăzut, ghemuit Într-o cocoașă hidoasă. Scuip peste ea, Îndârjit și plin de satisfacție. Du-te dracului, bolborosesc, erai plină de găuri oricum! Mă apropii de pat. E răvășit ca și cum o târfă s-ar fi hârjonit acolo cu un Întreg pluton de soldați. Aiurea, șoptesc, și mă Îndrept spre cealaltă cameră. Sunt complet gol - dar mă simt bine
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ca de foc, proiectând pe pereții vineții un dans viu de șerpișori aprinși. Îmi simțeam limba cleioasă, umflată, neînstare să articuleze vreun sunet. Cu o mișcare necontrolată, m-am dezechilibrat brusc, izbindu-mi coastele de marginea rece a căzii (unde bolborosea un lichid negru, vâscos, care mirosea a pucioasă). Genunchii, muiați, se risipeau În mișcări de marionetă, iar mâinile, rășchirate, se bâțâiau zgomotos. Căutam avid un punct de sprijin. Creierii Îmi fierbeau, aveam palmele ude și Îmi simțeam sângele zvâcnind În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
nu-și simțea rana. Se clătinase și geanta îi căzuse pe undeva, dar nu o vedea și, oricum, nu avea puterea să o ridice. O înconjuraseră, erau trei, „atâta risipă pentru o femeie!“, gândise, cu gura năclăită de sânge, și bolborosi: — Ai să-mi plătești asta, nenorocitule! — Și eu care crezusem că nimeni nu ți-a mai umblat sub mantou de vreo zece ani! Cățea prefăcută! Să nu-i uitați geanta! Are sigur documente în ea! Așadar, turnătorul era cu ei
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Eu plătesc! Ea știa că nu-i de loc beat și că acasă o s-o bată pentru că 1-a lăsat pe Cîrcu s-o mângâie. Dar era bine și se simțea fericită văzând pofta atâtor bărbați, mendrele lor. - Ia spune, bolborosea președintele. - Să mă mai gândesc și eu... - Ce să te mai gândești... - Păi dumneata ai nevastă cu cununie, ce-ți mai trebuie? Petrică Cîrcu o privi drept în ochi: 204 - Parcă n-ai ști că ți se urăște! - Da copiii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
trimise o vecină la cârciumar să-i aducă țuică și o împărți muierilor. Începuse priveghiul. Se umpluse curtea de babe. Nu lipsea una: Mița adusese o mână de crizanteme albe, atunci culese din grădina ei, Tinca, mai slabă și uscată, bolborosea cuvinte neînțelese, bătând câte trei cruci în toate unghiurile casei, Lixandra privea din prag mortul, nemișcată, Marghioala a lui Mială își învelise capul cu un bariș negru, lung, care-i atârna puia la poale, și se îndesa spre luminări să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
petrecerea, și furaseră pungașii mireasa, si-l tăiaseră pe ginere. Într-o trăsură, Praporgicu îl desfăcuse pe staroste la cămașă și-i căuta rana. Bozoncea avea obrazul vânăt. N-a mai trăit decât până la poarta gagicii. A mai apucat să bolborosească: - Să mă duceți cu lăutarii la locul meu, că mi-a plăcut... Sângele curgea din el și ochii i s-au împăienjenit. A mai văzut cerul ca scrobeala de rufe si duzii Cațaveiului, plini de păsări și țipăt. Nasul plângea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
coana Marița alergau într-un suflet. Ea-și punea broboada de lână pe umeri, și, numai în papuci, sosea, lipa-lipa, să scoată răutatea de unde se cuibărise. Căuta focul, apuca repede cu un clește câțiva cărbuni, stingîndu-i într-o căldărușă, și bolborosea cu capul în piept: Fugi, deochi, Dintre ochi, Peste nouă țări și nouă mări, Unde popa nu toacă, Câinii nu latră, Fata mare nu se mărită, Că acolo te-așteaptă, Cu mese-ntinse, Cu făclii aprinse... i . Să rămfie cutare
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Vatră 1 refractari și așa mai departe, vor forma o altă corporație. Aș putea asemui Dandysmul și Salahorismul cu două Vârtejuri clocotitoare, fără fund, care au țâșnit la suprafață În puncte opuse ale pământului: deocamdată par două puțuri fără astâmpăr, bolborosind tumultuos, pe care doar arta omului ar putea să le acopere; dar observați-le cu atenție, diametrul lor se mărește pe zi ce trece: sunt ca niște Conuri scobite ce urcă clocotind din Adâncul nesfârșit, peste care solidul vostru pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Afif Aweida și, ceea ce părea de necrezut, ultimele cuvinte ale lui Avraam. Ei bine, nu chiar ultimele cuvinte. Ci testamentul lui. — Vrei să spui că Avraam a hotărât cine trebuie să moștenească Muntele Moriah, Isaac sau Ismael, noi sau musulmanii? bolborosea Kishon la telefon. Și ai dovada? Unde e în momentul ăsta? Guttman părea aproape isteric în acele clipe, spunând că trebuiau să plănuiască cum să dea la iveală toate astea, că ei, cei din aripa dreaptă, trebuiau să dezvăluie lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ei. Are doar 1 300 de ani, spuse zâmbind. Fiindcă acesta nu e podul original, ci a fost construit mai târziu de musulmani. În timp ce vorbea, o femeie îmbrobodită se strecură pe lângă ei, cu capul adâncit într-o carte de rugăciuni, bolborosind incantații. Își continuară drumul, până când ajunseră sub alt acoperiș boltit. Mirosul de igrasie era din ce în ce mai puternic. Treceau, explica ghidul, prin niște rezervoare subterane ale căror bolți susțineau casele construite deasupra. — Vedeți găurile din tavan, spuse el și toată lumea se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
vorba mea o s-ajungeți! Scoate o secure veche, scuipă și începe s-o curețe.) ARTUR: Eu, Artur-osânditul, mă plâng pe față cu următoarele... GARDIANUL:...mă-toa-re-le... ARTUR: Doresc să fiu executat conform regulamentului... GARDIANUL:...tu-lui! ARTUR: Semnul exclamării... GARDIANUL:...mării... CĂLĂUL (Bolborosind pentru sine.): Semne proaste. Pfui! ARTUR: Doresc să mi se dea toate drepturile care sunt prevăzute... GARDIANUL:...ri-le ca-re... ARTUR:...și să fiu tratat cum se cuvine... GARDIANUL: Cum? ARTUR: Cum se cuvine. GARDIANUL: Sunt prevăzute cum se cuvine? CĂLĂUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
aici... Peste tot e mai bine decât aici... în orice altă parte ai o șansă, înțelegi? Numai aici nu ai nimic. În orice altă parte poți avea totul. HAMALUL: Unde, unde în altă parte? Ce fel de șansă? Ce tot bolborosești acolo? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Perfid.): Grubi... Hai să fugim împreună... cu drezina... HAMALUL (Confuz, între neîncredere și speranță.): Cu drezina!? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Cu drezina! În zece zile putem fi departe. Simt în aer un vânt, un iz de ocean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pe tata, care, după o zi de hărțuială, nu era prea dornic să comenteze probleme de stat cu o persoană ciudat de ireală, care n-avea habar de ele și nici n-o interesau. Crezând că se vorbea despre muzică, bolborosea: „Dar și tăcerea poate fi frumoasă“. „Vai, dar Într-o seară, Într-o vale pustie din Alpi, am auzit efectiv Liniștea.“ Asemenea elanuri, mai ales când surzenia ei tot mai acută o făcea să răspundă unor Întrebări pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Întotdeauna că ar putea supraviețui captivității În grădina zoologică a cuvintelor - dar străvezii tei Îngrămădiți lângă casă Înăbușă monologul Mnemosinei cu trosnetele și gemetele lor În noaptea agitată. Suspinul lor va dăinui. Burlanul dintr-o parte a terasei se aude bolborosind constant, ca o persoană pisăloagă. Uneori, un foșnet tulbură ritmul ploii printre frunze, făcând-o pe Tamara să se Întoarcă În direcția unui imaginar zgomot de pași și atunci, Într-o lumină firavă - care se ridică acum deasupra orizontului memoriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de mult. Apostu ridicase un turn din câteva sticle, farfurii, pahare, deasupra căruia așezase o pâine mare, neagră, peste care trecuse eșarfa albă a actorului. Din când în când, Mihăilescu-Brăila se ridica și cu paharul în mână, înălțat spre lampadar, bolborosea: „Ma’stre... și iooo, cu... cuuummmm... ar fi cu țăranul... Mon’...entul care merită bietul țăran, cum îl facem noi, artiștii,... mataaale... la ciocan și daltă... din lemn. Leeemn și eee...’trânâtate... Nemurirea! În cooo...n’l’zie, să trăiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]