1,323 matches
-
doar un puzzle matematic, un joc al probabilităților și al deducțiilor, dar după un timp - și știu că o să vă pară copilăresc - imaginația mea a început să se manifeste și m-a absorbit total. Ajutat de tunetele și fulgerele care brăzdau din când în când camera, creînd puternice contraste de lumini și umbre, nu mi-era greu să-mi închipui că era o noapte în care se pot întâmpla lucruri îngrozitoare. În mintea mea, profesorul Plum începu să capete caracteristicile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
trecută, ușa camerei lui Joan era întredeschisă. Ca și data trecută, perdelele erau date în lături, ea era întinsă pe spate și pielea ei era cenușie și translucidă în lumina argintie de afară, pâlpâind uneori și devenind albastră când fulgerele brăzdau cerul nopții. Deși era acoperită mai mult de jumătate astă-seară, a fost suficient să mă pironească locului, lângă cuvertura bleu, sorbindu-o lacom cu ochii mei sticloși și impotenți din ușă - era un loc sigur, întunecat. Am stat și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
rufe „haute couture“ (prețul curățătoriei chimice e de minimum șaptezeci și cinci de dolari pe articol de Îmbrăcăminteă. Singura oprire care Îmi rămăsese de făcut era la Cabina de Machiaj, unde una din lucrătoare a aruncat o singură privire asupra machiajului meu brăzdat de transpirație și s-a apucat imediat să mi-l refacă, utilizând un camion Întreg de cosmeticale. Nu-i rău deloc, mi-am zis eu aruncând o privire În una din omniprezentele oglinzi Înalte de doi metri. Nici prin minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
care părea a fi un costum făcut la comandă, mi‑a deschis portiera. — Mademoiselle Sachs, ce plăcere să te cunosc În sfârșit. Eu sând Gerard Renaud. Avea o voce plăcută și care inspra Încredere, dar părul argintiu și fața adânc brăzdată de riduri Îmi arătau că e mult mai bătrân decât mi‑l Închipuiam eu atunci când vorbeam cu el la telefon. — Monsieur Renaud, mă bucur enorm să te cunosc În sfârșit! Dintr‑odată, tot ce mi‑am dorit a fost să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
întunericul nopții, cu obrajii încadrați de râuri de lacrimi, pe care le gustă cu obidă, bolmojind vorbe mestecate printre dinți. Atâta vreme s-a scurs și nici o schimbare. Vede mereu același preș, aceeași ușă, același înger...... Deodată, o sclipire ii brăzdează fața cernită și ridicându-se brusc, adună în grabă preșul uzat aruncându-l departe... Despre visul ei știa mai mult de jumătate de oraș. Ea îl povestea tuturor celor ce doreau să asculte. Într-o dimineață de mai, coana Maria
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
spus. —OK, îți urez să te simți mai bine. Sună-mă de-ndată ce te-ntorci. Te iubesc, hai, pa. Câteva minute mai târziu, Daphne dădu peste mine, eram prăbușită pe o banchetă în fața toaletei. Când mi-a zărit fața brăzdată de lacrimi, m-a întrebat: —Dumnezeule, ce s-a-ntâmplat? Bradley a fost cumva răutăcios cu tine?“ — Nu, nu. Zach... nu mi-a dat un inel de logodnă și Betthina m-a întrebat unde e și... nu știu... mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
din loc încet, cu motorul duduind. Nu pot să spun decât: trăiască Hertz și rablele lor de închiriat. Eram atât de fericită cum ședeam acolo lângă băiatul ăsta, încât de-abia am observat că bunătate de pantaloni crem îmi erau brăzdați de-o dâră de ulei cu care m-am pricopsit când Dave m-a ajutat să urc în tractor sau că picioarele mi se-nfundau într-un balot de fân, care-mi acoperea cu praf pantofii eleganți. Câteva mile mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
În vreme ce treceam cu mașina pe lîngă terenul de tenis acoperit de cenușă. Am simțit că voia să-mi vorbească, dar s-a mulțumit să ne deschidă poarta fără un cuvînt, doar un tic nervos făcea să-i zvîcnească slab obrazul brăzdat de cicatrice. — Ce individ deprimant, am comentat pe cînd ne Îndepărtam cu mașina. Spune-mi, Bobby Crawford a fost la petrecere? Profesorul de tenis... O dată În viață răspunse și Hennessy prompt: Nu, n-a fost. A rămas la club să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cadavru, moarte după moarte. Nerăbdător să stau de vorbă cu Frank, m-a surprins să văd cît de puțin se schimbase. Mă așteptam să-l regăsesc slab și epuizat după orele cenușii de zăcut singur În celula sa, cu fruntea brăzdată de stresul efortului de a-și susține cacealmaua absurdă. Era mai palid, ca și cum soarele din Estrella de Mar s-ar fi șters de pe fața lui, dar părea liniștit și Împăcat cu sine Însuși cînd Îmi oferi un zîmbet amabil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cunoștința dimineața pe la ore mici și mă pomenisem zăcînd pe balcon printre plantele răsturnate, cu Încheieturile mîinilor legate de rama mesei cu propria-mi curea de la pantaloni. Abia respirînd, mă Întinsesem pe dalele reci, În vreme ce raza de lumină a farului brăzda răsăritul cenușiu. CÎnd mi se mai limpezise mintea, Încercasem să-mi amintesc cît mai multe detalii despre atacatorul meu. Se mișcase cu iuțeala unui specialist În lupta corp la corp, precum comandourile thailandeze pe care le văzusem În acțiune la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Sărmanul Stalin abia mai chelălăi, scurt și stins. Pusă pe o năsălie, împletită, pe loc și în grabă, din mlada de răchită, mirosind ațâțător a sevă, Pepenoaica luă calea Goldanei. Cei patru purtători ai ei, desemnați democratic și anume aleși, brăzdară harababura de culori a hainelor de sărbătoare, care unduia, la contactul indirect, cu rotunjimile gigantice ale Pepenoaicei, râvnită de toți, cu ardoare, ca o atingere erogenă. Uite, cum se îndoaie năsălia, sub greutatea ei! se entuziasmară cei mai din apropiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mătăsoasă, ea se opri la picioarele echipate într-un soi de sandale ale lui O'Piatră. Înclinându-și către ea panașul multicolor, stăpânul o ridică în brațe. Cu un gest delicat și precaut, Vânătorul o apropie de obrazul Profesorului, adânc brăzdat de dunga roșie. Maimuțica arătă pe dată înțelegerea a ceea ce i se cere, gâlgâi câteva șuierături de acceptare a sensului misiunii poruncite și, făcând un salt dibaci, se micșoră cu rapiditate în cleștarul verzui al atmosferei pădurii, pe acolo, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
referire rezumativă la preistoricele umbre ale animismului, care acum i se conturau ca o încrustare într-o ordine matematică. Ca un tatuaj executat într-o ireproșabilă alcătuire, își sublinie Profesorul impresia și, încet-încet, degetele i se desfăcură de pe podul palmei, brăzdate de scrijelituri intenționate, făcute atunci, când de față se aflau Vânătorul și Fata lui mlădie. Prin involuntara simetrie a mișcării, cealaltă mână lăsă să-i scape jos, pe pardoseala de gresie, cănița de cafea. Atracția gravitațională a ceștii fu subliniată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
misteriosului personaj. Nu atât din cauza apariției lui inopinate din întunericul camerei, cât datorită vocii. Un glas inconfundabil, subțire și efeminat, pe care nu credea că-l va auzi vreodată, aici, pe front. III Panglica șoselei, acoperită cu zăpadă înaltă și brăzdată de urmele negre ale unor roți late, șerpuiește subțire prin defileu, jalonată ici-acolo de trunchiurile rupte ale copacilor acolo unde militarii germani încercaseră să facă mai mult spațiu pentru autovehiculele lor. La capătul trecătorii, un colț de stâncă prelung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lui Karel care supraveghează acțiunea dând ordine în dreapta și stânga. Din noapte, apare Petr Stefanik, adjunctul său și totodată medicul grupului. Un tip masiv, cam la patruzeci de ani, cu bărbia pătrată și maxilare proeminente. Fața neagră din cauza fumului, este brăzdată de dâre de transpirație. Peste scurta de cojoc ce își pierduse culoarea inițială de-a lungul timpului, poartă două cartușiere încrucișate pe piept ce îl fac să arate precum un revoluționar mexican. Ce pierderi avem, Petr? Patru morți. Trei răniți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pe al meu, spunând lucruri pe care nu le crede nimeni. Vreau să aflu locația partizanilor. V-am spus doar că habar nu am despre ce vorbiți, răspunde prizonierul cu voce seacă. Cureaua subțire a cravașei șuieră prin aer, apoi brăzdează pielea de pe fața prizonierului. Pe chipul lui apare o dungă lată, roșiatică. Își încrucișează privirea cu cea a lui von Streinitz care întoarce jenat capul. Vezi că nu e bine să fii încăpățânat? Glasul lui Schultz este grețos de binevoitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
luați prin surprindere. Mitraliera de lângă von Streinitz tace brusc. Servantul introduce o bandă nouă de cartușe, după care își reia tirul. Prinde în vizorul ei un buncăr la adăpostul căruia partizanii încearcă să organizeze o apărare mai consistentă. Prima rafală brăzdează cu găuri peretele din lemn al buncărului. Țipete scurte se ridică deasupra zgomotelor luptei. Din interior nu mai trage nimeni. Dar nu pentru mult timp. Împușcăturile reîncep, la fel de furioase. Prin zăpada înaltă, doi soldați nemți se apropie târâș de întăritură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în inima nenorocitei mume - nici ocazia asta nu putea trece fără ca o jurnalistică lipsită de demnitate și de sentiment să nu bârfească contra celui abia săvârșit din viață; noi, descoperind încă o dată vălul negru ce acopere fața palidă, fină și brăzdată de suferințe a împărătescului tânăr, dorim sufletului său repaosul ferice a celor buni! [16 iunie 1879] ["AFLĂM CĂ D. N. T. MOLDOVEANU A FOST LIBERAT... Aflăm că d. N. T. Moldoveanu a fost liberat. Cine ar trebui să îi ia
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
privire teribilă: "Ai fost, mă întreba, s-o vezi pe Sibi?" Nu." "De ce? Ce puteam să-i răspund? Că nu cred în reînvierea nimănui, că o văzusem bine pe Sibi acum câțiva ani, chipul ei odată frumos, ofilit acum și brăzdat de cute adânci și amare? Se putea îndrepta o spinare încovoiată? înflori un obraz decolorat? Prinde roșeață o gură veștedă? "Nătărăule, du-te și chiar dacă nu-ți place, ad-o aici, numai pe ea vreau s-o mai văd pe lumea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ardeau deja. Aparatul tresăltă; țâșniră flăcări din motoare și suprastructură. Un fragment dintr-un modul de propulsie căzu pe VTT și-i distruse armamentul. Apoi munițiile și carburantul explodară și transportorul se făcu țăndări aidoma unui soare pirotehnic. Rămășițele navei brăzdară cerul, apoi ajunseră rostogolindu-se la baza stației de epurare a atmosferei. O sferă de foc nemăsurată și efemeră aprinse văzduhul amurgit al lui Acheron. Buimaci, cei rămași întregi, increduli, ieșiră din ascunzători și priviră resturile; nu le venea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
nemțești, cu multe clape. Lemnul mort, maro închis spre negru, contrasta cu învelișul metalic al cutiei. Nu scria nimic pe ele sau se șterseseră semnele sau poate nu le deslușeam eu. Păreau în același timp lăcuite și uscate; unele cedaseră, brăzdate de mici crăpături care se întinseseră pe două-trei striații. Ecranul fusese plasat în centru, printre taste. Verzui, apos, cu o mică scrijelitură în partea stângă; avea dimensiunea unui timbru. Parcă semnase cineva pe el cu un stilet sau o șurubelniță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
care n-ajungea cu mânuțele și despre care mama îi spunea că are, la rândul lui, cinci degete mai mici cu care poate pleca oricând la plimbare), culoarea tristă a grișului cu lapte și cacao, servieta tatălui (din piele maro, brăzdată de șanțuri în relief, cu capsele pișcăcioase, metalice și pusă mereu în același loc: sub cuier), mirosul pufos de cozonac sau consistența teribilei mâncări de bame (băloasă, infectă - doar mâncarea de prune o mai poate egala). Dacă scormoneai prin amintiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de Artă, niște dudui de bronz, cu fundul pătrat și sânii mici, țepoși, ca Miss Keane din Powerpuff Girls (personajul, la rândul lui, semăna cu fata inspectorului); în fața fostului CC, o piramidă revărsată pe trotuar, cu-o dâră de bronz brăzdând-o ca un acid; din nou în mijlocul pieței, enorm și vizibil, un soi de țesut necrozat înfipt la vreo 20 de metri înălțime într-o furculiță de marmură (lumea îl botezase-n fel și chip: cartoful în țepușă, chifteaua pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nivel de paritate etnico- națională, dacismul s-a manifestat ca idee delimitatoare prin intermediul căreia românii au dorit să își sublinieze specificitatea și originalitatea în cadrul concertului popoarelor în cadrul cărora își făcuse cu greu loc (Babu-Buznea, 1979, pp. 38-39). După ce terenul este brăzdat de Mihail Kogălniceanu cu a sa faimoasă denunțare a romanomaniei, răscolit de Alecu Russo și însămânțat de Cezar Bolliac (autor al unui însemnat studiu "Despre daci" în 1858), dacismul țâșnește în conștiința romantică românească prin Hasdeu. "Fantasmagorico-galvanicul înviitoriu al dacilor
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
patriotice din România" (Petric și Ioniță, 1983, p. 63). Datorită animozităților comune față de legionarism, Nicolae Iorga este inclus, prin ricoșeu, în clasa martirilor cinstiți de către Partid. O imagine tulburătoare, înfățișându-l pe "savantul Nicolae Iorga asasinat de legionari", cu fața brăzdată de șuvițe de sânge, stă mărturie în acest sens (Petric și Ioniță, 1983, p. 95). (Sinistra imagine a apărut pentru prima oară în manualul unic pentru clasa a VII-a elementară de Istoria României din 1948, p. 264.) Până și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]