3,579 matches
-
și obscenități Împotriva adversarului său. — Nu știu, răspunse acesta cu o grimasă de durere care Îi accentua expresia de șoarece. Nu-l cunosc. Unul nou, care de câteva zile dă târcoale prin părțile astea și cere de pomană fără permisiunea Breslei. Sunt mulți ca el, de o vreme Încoace, veniți cine știe de unde. — Mulți? — Da, tare mulți. Blestemații! Dante se rezemă de pilastru, respirând adânc pentru a-și potoli agitația, iar apoi Își deschise drum prin mijlocul gloatei, spre tavernă. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
infamul acela de Giannetto era adevărat, dacă și Bargello era sigur de prezența celor doi meșteri din Como. Dar era oare vorba de aceiași pe care Îi zărise el În subterană? Și pentru ce la Florența ajungeau atâția tovarăși de breaslă ai meșterului Ambrogio? — Iar acum, unde sunt? — Fii liniștit, priorule. Omul meu are experiență. Sunt sub supraveghere, cum e obligatoriu pentru oricine pătrunde pe teritoriul Comunei dându-se drept altcineva. Au fost urmăriți până la Ceccherino, unde locuiesc. — Dar eu vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o dată scânteietoare (calificativul nu-mi aparține, așa apărea cel mai frecvent În cronicile TV din ziare). Explicabil: mă documentam solid, căutam informații prin dicționare, În diverse cărți, pe internet. Plus că, de regulă, contactam, În prealabil, câte un coleg de breaslă al viitorului interlocutor de la care culegeam date - nu Întotdeauna dintre cele mai favorabile, recunosc - legate de biografia și activitatea sa, astfel Încât aveam tot timpul la Îndemână un arsenal ofensiv de Întrebări, În egală măsură incomode și de substanță, care asigurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
e vorba? La Începutul anilor `70, apare sub pseudonim lucrarea unui ziarist din Țara Cantoanelor dedicată subiectului comoară-restaurație-Stăreția Sionului. Mult mai interesant decât cartea este Însă un alt episod, consumat cam În aceeași perioadă. Elvețianul intră În legătură cu un coleg de breaslă francez (care, peste zece ani, va publica și el o carte despre tezaurul Templierilor) și Îi vinde nici mai mult, nici mai puțin decât șapte fotografii color ale comorii abatelui Saunière, aflată, după spusele sale, sub cheie, În seifurile unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
urma urmelor. Dacă ai parte de un noroc ca al meu, te poți dispensa de orice ghinion... - V-a nemulțumit cumva modul În care am vorbit despre colegul dumneavoastră? Ați rămas puțin visător, mi se pare... Vă Înțeleg: solidaritatea de breaslă Își spune cuvântul, probabil. Va cer scuze, a fost fără intenție. Puneți-o pe seama obiceiului prost al femeilor de a vorbi mai mult decât trebuie. Astea suntem, ce vreți? Doamna Sonia Anderson mă cam lua peste picior, dacă interpretam eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
legătură directă... da, da... A fost probabil unul dintre membrii săi... - Ori măcar fusese contactat, Într-un fel sau altul, de Centru... - Asta Înseamnă că e posibil ca și moartea lui să... - Felicitări, nu-i deloc rău pentru un academician. Breasla detectivilor a pierdut prin tine un exemplar promițător. Nu te grăbi totuși să te Împăunezi, Încă nu am terminat. Mai era ceva acolo, În aceeași manieră nebuloasă, voit Încifrată. Se vroia parcă, În același timp, și să se comunice, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
virați către metafizică și abisalități made in Japan. Hai, sictir! Ați luat-o-n barbă, să vă fie de bine, acum purtați-vă crucea și nu vă mai lamentați ca bocitoarele de profesie, că n-aveți calificarea necesară și compromiteți breasla. Ca să vezi, domnule, ce chestie: i-a stat maestrului Fujimori ceasul de apoi și, din cauza asta, i s-au Încurcat lui filamentele În cerebel și și-a pierdut uzul rațiunii pure. Foarte bine: ai scrântit-o, acum drege-o, naibii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
sus a dealului, pietrele funerare se aliniau Într-o ordine perfectă, numele defuncților erau scrise cu aceleași caractere de bronz și dedesubt În paranteză ocupația fiecăruia: curelar, ceasornicar, măcelar, croitor, condamnați parcă și În moarte să poarte stigmatul nobil al breslei din care făceau parte. De atîta disciplină nu mai puteai să suferi, să te emoționezi. Ei stăteau acolo grupați militărește ca un batalion pe loc repaus și nu aveau nici o șansă de eliberare pentru că erau Încorporați În eternitate. Ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cui putea să-i mai pese, doar rasa oamenilor, a cărei unică preocupare fusese să se distrugă pe ea însăși, dispăruse... PAGINĂ NOUĂ ELEFTERIE MĂCEȘ A fost odată ca niciodată Mircea Cârpenișteanu, un tânăr bărbat considerat de către colegii lui de breaslă cel mai bun scriitor din lume. Și nu că era considerat cel mai bun, asta încă nu reflecta în totalitate ceea ce se spunea despre el, ci era socotit de departe cel mai bun, opera lui apărând mereu și mereu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Clara și dăruirea mea entuziastă ca Însoțitor. Eu Îi atribuiam toleranța faptului că, probabil, mă considera inofensiv. Într-o după-amiază, Îmi plasa o ofertă suculentă de a cumpăra romanul lui Carax. Îmi spunea că discutase subiectul Împreună cu cîțiva colegi din breasla anticarilor și că toți căzuseră de acord că acum Carax putea valora o avere, mai cu seamă În Franța. Eu Îi spuneam Întruna că nu, iar el se mărginea să zîmbească, șiret. Îmi Încredințase o copie a cheilor de la apartament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ceea ce gândea nu era atât de politicos, Ce naiba a venit să facă aici tipul ăsta. Reporterii sunt, în general, dotați cu o memorie bună și acesta nu uitase afrontul public venit de la primar, căruia îi fusese victimă în mod nemeritat breasla informativă în noaptea cu bomba. Acum avea să afle el cât durea. Îi puse microfonul în față și făcu operatorului de imagine un semn în stil de sectă secretă care putea să însemne atât Filmează cât și Zdrobește-l și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
au fost vecini și cărora probabil le-au jefuit casele, dacă o fi așa, oricât ne-ar durea faptul că trebuie s-o spunem aici, va trebui să se ceară socoteală unui guvern care a ordonat retragerea din capitală a breslelor polițienești, cu sufletul neliniștit întrebăm cum se va putea evita, dacă așa ceva încă mai este posibil, vărsarea de sânge într-o confruntare fizică ce se apropie în mod evident, domnule președinte, domnule prim-ministru, spuneți-ne unde se află polițiștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să ofere celor cărora le oferea adăpost temporar, articolele și produsele de igienă indispensabile comodității și bunei desfășurări a misiunii cu care fuseseră însărcinați. O jumătate de oră după aceea, adjutanții se aflau fiecare în patul lui, băgat în pijamaua breslei, cu însemnul poliției deasupra inimii. Până la urmă, planul ministerului nu era deloc planificator, spuse al doilea adjutant, Așa se întâmplă întotdeauna când nu se ia elementara măsură de prevedere de a cere părerea oamenilor cu experiență, răspunse primul adjutant, Șefului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și dacă acea cutăriță căreia îi spun prostituată îți aruncă săgeata vreunei priviri seducătoare sau dacă te lasă să-i vezi jumătate din coapsă, fă-te că nu pricepi, concentrează-te asupra intereselor investigației, gândește-te la înalta demnitate a breslei pe care o servim, Va fi acolo, cu siguranță, bătrânul cu legătura neagră, și bătrânii, după cum am auzit de la oameni bine informați, sunt teribili, spuse inspectorul. Comisarul zâmbi, Mie, bătrânețea deja îmi cam dă târcoale, să vedem dacă îmi va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
care se dusese acolo cu o misiune și care avea s-o ducă până la capăt, cu orice preț, Și el, A răspuns că în cazul acesta eu trebuia să fiu singurul agent al autorității aflat în serviciu în capitală, de vreme ce breslele polițienești dispăruseră de nu știu câte săptămâni și că, prin urmare, îmi mulțumea mult că mă îngrijisem de siguranța cuplului și, spera el, și a altora, întrucât nu putea crede că fusese trimis special un polițist numai din cauza celor două persoane care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
mult, planurile ministrului, să aștepte ca să poată vedea, în fine, în ce constă ajutorul promis de el. Era aproape ora trei și jumătate când sună telefonul roșu. Comisarul se ridică dintr-o săritură, își băgă picioarele în papucii cu însemnele breslei și, aproape împiedicându-se, alergă la masa unde se afla aparatul. Înainte chiar de a se așeza, era cu receptorul în mână și întreba, Cine e, Aici, albatros, a fost răspunsul de cealaltă parte, Bună seara, albatros, aici papagal-de-mare, Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
furtunoasă dintre comisarul care se apropie și ministerul de care depind, de aceea cred că și el face parte din operațiune și a venit să verifice dacă totul este în conformitate cu planurile. Nu pare ceva neobișnuit. Deși la anumite nivele ale breslei începuse deja să se murmure că ministrul nu era satisfăcut de treaba comisarului, și dovada stă în faptul că ordonase întoarcerea adjutanților, lăsându-l pe el în suspensie, alții spun stand by, murmurele încă n-au ajuns la straturile mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
un plan de acțiune imediată care consta, în principal, în a face să se întoarcă, pe furiș, în oraș o parte importantă a efectivelor poliției, care, deocamdată, ar urma să lucreze îmbrăcați civil, fără nici un semn exterior care să denunțe breasla căreia le aparțineau. Astfel, implicit se recunoștea faptul că fusese o eroare extrem de gravă să lase vechea capitală fără supraveghere. Nu e prea târziu ca să corectez mutarea, spuse ministrul. Exact în acest moment intră un secretar, venea să-i comunice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
banal și deteriorat, dar era oricum un ideal. Și asta conferea un șarm de netăgăduit caracterului său. Pentru că simțeam acest lucru, spre deosebire de alții, mie Dirk Stroeve nu mi se părea pur și simplu un motiv de batjocură. Colegii lui de breaslă nu-și ascundeau disprețul pentru lucrările lui, dar el câștiga destui bani și nu șovăia să-și deschidă larg punga. Era mărinimos, iar cei nevoiași, râzând de el pentru că avea naivitatea să creadă poveștile referitoare la necazurile lor, împrumutau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mulțumit. Nu cer nimic altceva decât să rămân așa cum sunt până în ziua morții. Duc o viață minunată. A doua zi am părăsit Alexandria și am uitat de Abraham până acum câteva luni, când cinam cu un alt vechi coleg de breaslă, Alex Carmichael, care se afla în Anglia într-un scurt concediu. L-am întâlnit pe stradă și l-am felicitat pentru rangul de cavaler cu care fusese răsplătit pentru serviciile deosebite pe care le adusese Angliei în timpul războiului. Am aranjat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pomenindu-se În mijlocul unei gloate ațâțate ce se scurgea pe străduța Îngustă ca un râu turbat. Printre oamenii Îmbrăcați În cele mai multe cazuri cu straiele modeste ale lucrătorilor, se distingeau ici și acolo veșmintele mai rafinate ale câte unui membru al breslelor mari și uniforma câte unui străjer din cartier. - Messer Duccio, ce faci aici? Ce fac cu toții? Secretarul Comunei, un om Între două vârste, complet chel, Împins de Îmbulzeală, aproape că se prăbușise peste el. - Toți merg la Santa Maddalena, priorule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se Întreținea Îndelung cu el, vorbind despre trecut. - Și ce spunea? - Despre pasiunea lui, viața Împăratului Frederic. Discutau dacă suveranul fusese vreodată la Florența. Iar acum această... Dar e deja prea târziu pentru orice. - Moartea unui om Încheie socotelile cu breasla medicală. Dar nu și pe acelea cu justiția, Îi replică Dante, fixându-l. Celălalt Încuviință din cap. - Așa e. De fapt, justiția e infinit mai puternică decât umila mea știință. Dante se apropiase Între timp de bătrân, până când ajunsese să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se răspândise cu repeziciune, ajungând până În punctele cele mai mărginașe ale orașului. Acum, pe lângă fețele vulgare și pe lângă hainele cenușii și grosolane ale plebei, naosul era animat de petele de culoare ale veșmintelor somptuoase purtate de nobili și de reprezentanții breslelor majore. Schilozii și bolnavii Își câștigaseră cu forța un loc În spatele altarului. Ici și colo, hainele Întunecate ale câte unui notar și, Într-un colț, stârnind oarecum neliniște, rasele albe a doi dominicani. Poetul se retrase din instinct Înapoia pilastrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
care urma să coboare până la Florența. Acolo l-am cunoscut pe Rigo di Cola. Dar nu erau negustori, mi-am dat seama de Îndată. - Ești sigur? - Cum nu se poate mai sigur. Deși Încercau să se dea drept membri ai breslei, păreau mai curând oameni de arme. Iar Încărcătura lor... Baloturi de lână, la vedere, Însă dedesubt... - Ce ai văzut? - Când am trecut peste Reno, În vad, un catâr s-a smucit Într-o parte, a căzut și a răsturnat Încărcătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pe Sfântul Ioan! replică omul, reținându-și un căscat. Poetul se trase mai aproape. Paznicul Îi citi ceva În privire și se grăbi să se ridice, făcând doi pași Îndărăt. - Intrarea În magazie e interzisă pentru cine nu face parte din breaslă. Iar depozitele sunt confidențiale, pentru siguranța negoțului, adăugă de Îndată, uitându-se alarmat În jur. Dar nu era nimeni pe care să Îl cheme În ajutor. Priorul veni și mai aproape. - Poate că da... mi se pare... acum câteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]