4,934 matches
-
am în mână, cele două femei au început să râdă cu poftă și mi-au spus că o să mi-i prăjească mie la masa de prânz, ca să-i mănânc. Bunica Floarea, mama tatei, mi-a explicat că sunt pui de broască, nu pește. Dezamăgit, i-am aruncat în mijlocul curții, pradă curcilor, care s-au repezit imediat asupra “peștilor” mei, văzând că se mișcă. Mai ales, curcanul Samson, fudul nevoie mare, cu coada și aripile înfoiate, s-a repezit la mogâldețele ce
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1224 din 08 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346950_a_348279]
-
pluta și au rămas cei doi părinți pe insula nemaiavând cu ce-și să-și aducă apă. După opt luni au venit pe insula niște monahi de la Rait și i-au găsit pe amândoi morți; pe dosul unei carapace de broască au găsit scris: " Avva Grigore faronitul a murit după ce nu băuse apă douăzeci și opt de zile; eu, însă, am ajuns până în ziua a treizeci și șaptea fără să beau apă". I-am găsit pe amândoi întregi, i-am luat de acolo
LIVADA DUHOVNICEASCA (39) de ION UNTARU în ediţia nr. 1029 din 25 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347192_a_348521]
-
cum poate să nu fie adevărat, dacă eu am văzut că ea a mâncat două sarmale și Ion niciuna. Când am mers la școală, în prima zi i-am spus un banc învățătoarei. „De ce se tem doi îndrăgostiți și o broască?... De barză.” Tanti Lida m-a dus în cancelarie, să-l spun și acolo. Dascălii râdeau cu lacrimi. - De ce au râs așa? am întrebat-o pe Mimi. - Că ai spus cu foarte mare seriozitate asta. - Și nu se spune așa
MIMI de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347208_a_348537]
-
o mini junglă amazoniana, în care trăiesc o mulțime de păsări exotice. Junglă este punctul de trecere din exteriorul spre interiorul acvariului central. Pe margini sunt birouri și laboratoare de cercetări. În bazinul deschis de la parter trăiesc pisici de mare, broaște țestoase uriașe, pești tigru, rechini și delfini. În acvariile mici de la fiecare nivel și în acvariul central poți să vezi peștii și alte viețuitoare marine care provin din toate marile și oceanele lumii. Acvariul central este o construcție impresionantă - coborî
UNA DINTRE CELE MAI FRUMOASE DESTINAŢII TURISTICE DE PE COASTA DE EST A SUA de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357064_a_358393]
-
de băț din șosea, gârla, cu malurile pline de trestii și cu apa limpede. Pe mijlocul ei se legănau câțiva nuferi, iar malurile erau ticsite de trestii și de sălcii plângătoare. Tot gârla era paradisul agitat al peștilor și al broaștelor și tot în apele ei se oglindea pădurea. De mult, se întindeau și pe aici, faimoșii codrii ai Vlăsiei, care înconjoară până astăzi lacul Snagov. Gârla a dat atâta farmec copilăriei mele, că îi mulțumesc lui Dumnezeu că ne-a
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
tămîie morții. Pășeam în urma ei cu ochii închiși și cu respirația oprită, până în dreptul mormintelor unde erau îngropați străbunicii. Acestea erau aproape de malul gârlei, un motiv în plus, să mă lipesc și mai mult de mamaie, de teamă că o broască, ce se încălzea la soare pe pământul cald, să nu ne țâșnească printre picioare. Mamaie, cu jarul aprins, pe care îl plimbase de la un capăt la altul al satului într-o cutie veche înnegrită de conservă, o dată ajunsă în fața mormintelor
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
foarte îngândurat. Ajuns la pod, și-a dat cămășuța și pantalonașii jos, le-a scuturat de praf și de scaieți, și le-a așezat pe iarba curată de lângă pod. A mai făcut câțiva pași și a intrat în apă. Câteva broaște au sărit speriate, dar el nu le-a băgat în seamă. Cândva se speria de ele. Mai târziu, s-a obișnuit cu prezența lor, le asculta concertele necontenite și chiar le imita uneori. Ele tăceau atunci. Îl ascultau puțin și
BĂTRÂNA (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357129_a_358458]
-
sus, în colțul uliții care ducea spre gârlă. Toți țăranii se grăbeau înainte să se întunece. Într-un târziu, cum nu mai venea, mamaie m-a trimis după el. Am ieșit în drum, era întuneric și îmi era frică de broaștele care săreau seara prin șanț sau pe șosea mai mult decât în timpul zilei. M-am uitat spre fântână și la lumina lunii, am văzut niște umbre și am auzit vocile celor care scoteau apă. Am bănuit că tataie era acolo
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
auzit vocile celor care scoteau apă. Am bănuit că tataie era acolo. M-am așezat pe vine lângă gard, nu îndrăzneam să alerg la fântână după el. Timpul trecea greu și pe tataie nu-l vedeam venind. La țipătul unei broaște, aproape de mine, m-am sculat și am fugit în curte strigând-o pe mamaie. M-am oprit în brațele ei în fața coșarului. Mamaie păzea vaca. -Cred că fată în noaptea asta, mi-a spus îngrijorată și amintindu-și de tataie
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
care, probabil se răcise și el. M-am uitat la el și am ieșit și eu pe ușă după mamaie. -Trage ușa după tine să nu intre pisica! mi-a spus nervos. Am închis ușa și am văzut cheia în broască, am răsucit-o încet și indiferentă m-am îndreptat spre grajd. Mamaie mângâia vaca și îi vorbea încet la ureche. Aceasta se uita la mamaie cu o privire tristă, că fără să vreau m-am scuturat și m-am lipit
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
Pot zice că n-au abandonat-o nici acum. “Nelu rămâne acasă. E jos, la boxă, dacă ai nevoie de ceva.” Nelu e soțul ei. De când îl știu “face ordine în boxă“. Adevărul e că dacă ți se strică ceva ... broasca de la ușă, ți se arde un bec, se defectează mașina de spălat ... etc., Nelu are orice piesă și rezolvă, chiar de e diminică. Acolo, printre fiare și șuruburi, mai are și el “un pic de alinare” ... o berică, o țuică
O “FAMILIE” MODERNĂ! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357301_a_358630]
-
spate și, de aceea, acum nu-i venea să-și creadă urechilor! Luat prin surprindere de debitul verbal și vehemența expunerii unui pârlit de student de la chimie, în primele secunde n-a făcut altceva decât să caște niște ochi de broască în spatele ochelarilor cu lentile groase și rame așijderea. Apoi, profitând de o pauză, făcută de mine pentru a-mi trage sufletul - mă ambalasem rău de tot, ca de obicei când nu eram de acord cu ceva -, Movilă a început să
UN STUDENT PROBLEMĂ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357776_a_359105]
-
respira ... “ Am adormit câteva clipe. Pulpele de pui și grătarul, cu bere rece, se odihneau în zgomotul de camioane, muzică și chiuituri. Chiar m-am relaxat. La magazinul sătesc, de unde soră-mea își cumpărase în urmă cu doi ani o broască de grădină, ne-am întâlnit cu un mustăcios din grupul nostru. “Dacă vreți pește, pentru acasă, vă duc eu. Mi-am adus găleată și mi l-am ales deja ... aici, a treia casă. Îl iau când plec.” Mustăciosul era un
LA POJEJENA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 540 din 23 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358353_a_359682]
-
valoare după ce i se calculase ineficacitatea la împărțirea cantității cu ea însăși. Și apoi, după acest efort inegalabil, s-a risipit ca un abur, impregnîndu-se în tomurile de pe rafturi pentru veșnicie. Din această cauză libelulele, păianjenii, furnicile, racii, scoicile și broaștele au rămas neclasificate. Cît despre natura omului - nimic! Speranța umanității stă tot în bunul simț al femeii! Referință Bibliografică: PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 29-31 / Ioan Lilă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 506, Anul II, 20 mai 2012. Drepturi de
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 29-31 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358407_a_359736]
-
încap găurile la ciorap lighioanele ce torn ghinioanele pe horn; nopțile întâi de mai cad șoproanele pe cai care fug ca la poruncă în concert la Gabi Luncă gureș vrăbiile saltă toată apa de pe baltă și atunci când nu mai e broaștele orăcăie Referință Bibliografică: Într-o lume strâmbă, strâmbă (capriciu) / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 502, Anul II, 16 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
ÎNTR-O LUME STRÂMBĂ, STRÂMBĂ (CAPRICIU) de ION UNTARU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358425_a_359754]
-
de teatru: „Copii eram noi amândoi, Frate-meu și cu mine, Din coji de nucă car cu boi Făceam și înhămam la el Culbeci bătrâni cu coarne ... Și frate-meu ca împărat Mi-a dat mie solie Să merg la broaște suflecat Să-i chem în bătălie, Să vedem cine-i mai tare.” O altă lume i s-a deschis în fața ochilor atunci când a început să învețe carte. Înscris la Cernăuți în clasa a treia la gimnaziul greco-catolic, după primele două
EMINESCU ŞI TEATRUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358368_a_359697]
-
nici măcar nu-i răspundea la binețe. Și cum flăcăul își luase gândul de la vreo-mplinire cu codana cea fudulă, hotărî să-i plătească indiferența cu vârf și îndesat. Prinsese cu greu, după o zi de răscoliri pe malul Ghilahoiului, o broască din acelea râioase, mari și jilave. O prinse cu năduf și o ținuse dosită până ce se ivi momentul. Într-o seară, fata ce trebuia răsplătită dupa inima ei nesimțitoare ieșise la poartă, ca să schimbe vorbe dulci cu ceilalți doi flăcăi
ŞOTIILE TINEREŢII ŞI NĂLUCA RĂZBOIULUI (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358437_a_359766]
-
terminate în părul din ograda gazdei. Pomul își făcea veacul chiar lângă peretele casei, unde ferăstruica odăii fetei era deschisă. Cu broscoiul zbătându-se în buzunar, Budacea găsi prilej bun să arunce ființa aceea nesuferită în casă. Unde-a nimerit broasca nu știa nici el. Dar răzbunătorul se amăgea că făptura bălții nimerise chiar acolo unde s-ar fi vrut el, pe când își făcea speranțe deșarte. A doua zi, satul huia că biata Casandra a căzut într-o suferință lungă, care
ŞOTIILE TINEREŢII ŞI NĂLUCA RĂZBOIULUI (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358437_a_359766]
-
că făptura bălții nimerise chiar acolo unde s-ar fi vrut el, pe când își făcea speranțe deșarte. A doua zi, satul huia că biata Casandra a căzut într-o suferință lungă, care i s-a tras de la o spurcată de broască, nimerită, cine știe cum, chiar în patul fetei. Și întâmplarea aceea n-a fost de șagă, căci după vreo câteva luni fata s-a stins cu zile. Dupa câte-un gard cu leațuri de-a curmezișul, puteai auzi și cuvinte de-întărire
ŞOTIILE TINEREŢII ŞI NĂLUCA RĂZBOIULUI (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358437_a_359766]
-
puni cu ursâta! Așa i-o fost scris. Știe numai Cel di Sus ... Flăcăii ăștia mai neîmpliniți, căci ceilalți, care făcuseră războiul, erau mai așezați și se cam aciuaseră pe la casele lor de însurăței, se mai astâmpărară după tărășenia cu broasca lui Budacea ... Și degeaba încercau ei să scoată de la făptaș adevărul cel bănuit, că acesta nu recunoștea nici în ruptul capului. Știa el ce știa ... Că doar nu-l văzuse nici țipenie de om. De aceea, nici ancheta de la postul
ŞOTIILE TINEREŢII ŞI NĂLUCA RĂZBOIULUI (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358437_a_359766]
-
de jandarmi nu s-a sfârșit cu vreo altă concluzie, în legatură cu moartea fetei. Budacea se pocăise o vreme, căci din cumințenia lui se vedea bine că suferea. Drept e că mintea sa nu putea să întrevadă că o broască avea putere de moarte asupra fetei. Obiceiurile și firea omului insa se schimbă greu. Și asta, numai când vine vremea. Pesemne că băieților ăștia încă nu le venise ceasul maturizării depline. Sau poate c-așa au înțeles ei s-alunge
ŞOTIILE TINEREŢII ŞI NĂLUCA RĂZBOIULUI (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358437_a_359766]
-
fetele îi scriau lunar, aveau darul povestirii moștenit de la el, așa își cucerise el nevasta dintîi, care îl alinta zicîndu-i “gură bogată”, ăilalți bărbați din partea locului erau tăcuți, munceau cu încrîncenare, e adevarăt, dar stăteau închiși în carapacea lor ca broaștele țestoase și numai cînd se atingeau de palincă îi apuca dorul de suflet și cîntau toată noaptea despre mîndrele lor, despre pădure, despre horincă și despre viață, care e cînd dulce, cînd amară, după cum și-o face omul ... Adelina se
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
o mini junglă amazoniană în care trăiesc o mulțime de păsări exotice. Jungla este punctul de trecere din exteriorul spre interiorul acvariului central. Pe margini sunt birouri și laboratoare de cercetări. În bazinul deschis de la parter trăiesc pisici de mare, broaște țestoase uriașe, pești, tigri, rechini și delfini. În acvariile mici de la fiecare nivel și în acvariul central se pot vedea pești și alte viețuitoare marine care provin din toate mările și oceanele lumii. Poți admira flora și fauna marină urcând
VIZITAREA ORAŞULUI BALTIMORE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358041_a_359370]
-
cu podul palmei sale întunericul. Ochii albaștri mângâie prin lunetă drumul zeilor. Am pus un bemol să pot trage luna jos între flori de crin. Un tatuaj mic de sub dantela zânei deforma basmul. Picta femeia cerându-i curcubeului culorile. Cântecul broaștei se oglindea în lacul cu ramă de stuf. Versurile sar gardul și fug la fata cu rime în sân. După ureche soarele își prinsese floarea de cireș. Copilul avea prieten un greieruș c-un picior în ghips. În călimară tocul
PANSEURI ÎN 17 SILABE (I) de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357631_a_358960]
-
și ele să se cațăre în Copacul abundenței, sunt mereu trântite la pământ, călcate în picioare, zdrobite și rupte în bucăți! - Ce-i de făcut! - întreba cea blondă pe cea cu părul lung. Să împărtășim iar lumea cu sânge de broască țestoasă, nu se mai poate. Și nici cu papagali roșii sau cu mai știu eu ce purici verzi nu mai putem tăia acum Copacul ăsta al abundenței. Iată, broasca-i moartă de cinci sute de ani, au omorât-o niște
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 7 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357548_a_358877]