3,109 matches
-
51, str. Bărăției 35, str. G-ral Florescu 8, str. Cameliei 35. 8072. Vasilescu Karpen Nic., 8 apartamente, București, str. Herăstrău 5, str. Brezoianu 7, b-dul Mărăști 31. 8073. Vlachide M. Valeria și Victoria Cantemir, 9 apartamente, București, str. Argentina 22, Bușteni, sos. Națională, Otopeni, Cătunul Odăile 8074. Vadoviu Cosma, 9 apartamente, București, str. Episcopul Radu 47. 8075. Vladoianu Neli Dora, 10 apartamente, București, str. G-ral Praporgescu 29. 8076. Vămi Elenă, 8 apartamente, București, str. Momuleanu 15, 22 8077. Vasilescu Toma Stoian
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
Vodă 47. 8270. Wechsler Charlote, 2 apartamente, Predeal, Cartierul Forestier. 8271. Weintraub Smil Iosif, 3 apartamente, București, str. Anton Pan 27. 8272. Welther Arthur, 4 apartamente, București, str. Eremia Grigorescu 11. 8273. Weigel Carol, 3 apartamente, București, Bd. Republicii 38, Bușteni str. Eminescu 6. 8274. Wisotschi Teodora, 8 apartamente, București, str. M. Rosetti 27, str. Toamnei 1. 8275. Wechsler I. most. Clară Solomonescu și Matilda Halenuan, 9 apartamente, București, str. Senatului 6, str. Călărașilor 253, str. 11 Iunie 65. 8276. Wirth
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
o carte olandeză publicată în 1671 sub titlul O expediție de vînătoare spre Spitzbergen cu corabia Iona în pîntecele balenei, comandată de căpitanul Peter Peterson din Frizia. într-una din aceste planșe, balenele sînt înfățișate ca niște mari plute de bușteni printre insule de gheață iar pe spinările lor aleargă urși albi. O altă planșă comite formidabila eroare de a o înfățișa cu coadă perpendiculară. Există și un impunător tom in-quarto, scris de un anume Colnett, căpitan din marina de război
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-l pricinuise și, întorcîndu-se neputincioasă într-o rînă, începu să dea din aripa-i ciuntită, apoi se răsuci încet asupra ei înșiși, ca o planetă ce se stinge, dezvăluindu-și albul secret al pîntecului; și, lungindu-se acolo ca un buștean, își dădu duhul. Ultimul ei jet fu și cel mai jalnic: ai fi zis că-i coloana lichidă a unei fîntîni maiestuoase, a cărei apă, oprită de o mînă nevăzută, scade treptat, înainte de a se lăsa la pămînt, cu un
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
autori ai prezentului articol se derulează prin Asociația „Comunitatea în Sprijinul Copilului din București”. Precizări metodologice Studiul s-a realizat pe un lot de tineri care au fost cel puțin 10 ani rezidenți ai instituțiilor de protecție a minorilor din Bușteni și Vălenii de Munte din județul Prahova și a căror măsură de protecție a fost revocată în perioada 1998-2001. Pentru constituirea lotului s-au consultat documentele din cele două instituții, stabilindu-se persoanele care întruneau cerințele menționate mai sus; în
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
ajutat să găsească primul loc de muncă la o firmă din Ploiești”. Multe necazuri apar din cauza tentației patronilor de a nu-și asuma obligațiile legale prevăzute pentru angajatori: M.C., (b., 22 ani) lucrează de 5 ani la Vila Caraiman din Bușteni, dar abia de la 1 august 2003 patronul i-a făcut carte de muncă. Pentru aceasta consideră că directorul a fost foarte înțelegător și l-a ajutat foarte mult. Alt subiect (f.) se plânge că a lucrat la mai multe firme
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
a găsit un loc de muncă în construcții, dar nu a stat decât 6 luni. Apoi a intrat în șomaj, iar în prezent, primește ajutor social. Locuiește într-un internat din Ploiești împreună cu alți 16 „colegi” din Centrul de Plasament Bușteni. Primăria le-a dat și un sediu pentru organizația lor. El nu vede nici o perspectivă pentru viitor; nu are nici o prietenă și nu se gândește la căsătorie. 2. H.M. este instituționalizat de la vârsta de o lună. A stat în instituție
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
de plasament în 1994 (avea 20 de ani). A stat pe drumuri. Nu a avut unde să se ducă. A dormit doi ani în Gara Sinaia. A umblat apoi pe la București, Ploiești și, în cele din urmă, a revenit la Bușteni și locuiește în aceeași centrală termică. 4. C.L. a fost abandonat în maternitate și a fost revocat la 20 de ani. A încercat să-și găsească părinții, dar nu a reușit. Din centrul de plasament a plecat la Găiești ca
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
găsească părinții, dar nu a reușit. Din centrul de plasament a plecat la Găiești ca îngrijitor de vaci. Pentru această meserie avea calificare de la școala specială. Apoi a fost paznic la un bar și, în final s-a întors la Bușteni . Nu știe să citească. 5. L.S. a fost internat în centrul de plasament la vârsta de un an și jumătate, când s-au certat părinții. Mama îl vizita foarte rar. La revocare având 17 ani și jumătate, s-a instalat
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
nostru, îi face deosebit de vulnerabili. Ei sunt predispuși să constituie obiectul unor raporturi de dominare (de către patroni, de către lideri informali, chiar de către soți și familiile acestora). Revenirea multora dintre tineri în locurile unde au trăit în instituție (cazul grupului de la Bușteni) arată o altă slăbiciune pe care o induce socializarea în instituție: este vorba de un anumit imobilism, lipsa capacității de adaptare, nevoia de repere stabile. Aceasta face ca orice soluții de transferare a acestor tineri pe alte meleaguri să aibă
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
paradidous, păcătoșii. Vom reveni asupra acestei probleme: de ce mântuirea nu a fost posibilă fără predare? De ce răstignirea n-a fost posibilă fără Iuda? Mai departe, fragmentul ne mai spune un lucru important: ceilalți apostoli, „băieții cuminți”, puși să vegheze, dorm buștean chiar În noaptea În care Fiul va fi „dat În mâinile păcătoșilor”. Singurătatea lui Isus este absolută: cei doisprezece Îl părăsesc cu toții, nu doar Iuda. Această singurătate va atinge punctul maxim În momentul În care Fiul se va simți părăsit
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
și istoric literar. Este fiul lui Dimitrie Bărbulescu, agronom. B. urmează cursurile Liceului „I. C. Brătianu” din Pitești (1935-1943) și face studii de filologie și filosofie la Universitatea din București (1943-1947). A funcționat ca profesor de limba și literatura română la Bușteni. Și-a luat doctoratul în filologie în 1974, la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, cu o teză despre opera literară a lui Demostene Botez. Debutează cu un ciclu de poeme în proză în revista catolică „Raiul tineretului”, iar editorial
BARBULESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285634_a_286963]
-
Simulează manevrele unei oștiri în mers, răspunde plic tisit Rufus. — Ce fel de manevre? — Cască și tu ochii și nu mă mai pisa atâta, replică Rufus nervos. Germanul nu așteaptă să-i zică a doua oară. Sare cu agilitate pe buștean. Instructorul clatină întristat din cap. Atâta a mai rămas din tradiția militară pe care romanii de odinioară o credeau izvorâtă din virtute. O joacă stupidă. Își ia cu bruschețe rămas-bun de la tovarășul său: — Io trebuie să ajung cât mai repede
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ar afla pe pământ! Surplusul de energie îl face să se uite din nou la Rufus, care îl întâmpină cu o privire ironică. — Nu-i așa că mai ai ceva de învățat din tehnicile de luptă romane? Germanul coboară iute de pe buștean cu obrajii dogorind. — Și Germanicus ne-a pus să ne așezăm la fel lângă partea cea mai joasă a zidurilor. Își trece dosul palmei peste fruntea nădușită: — Nu știam că-i zice tot țestoasa, dar era cât se poate de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
am primit biletul de avion - la revedere - tot am reușit să dorm pe avion. Cred că emoțiile mă epuizaseră, dar i-am urmat totuși sfatul Geraldinei și mi-am împrospătat fața, m-am acoperit cu cremă hidratantă și am adormit buștean, după care am fost trezită de stewardesa care mi-a pus în față un platou pentru micul dejun. Îmi dau seama acum că nu-mi lipsesc prea multe din Los Angeles, deși îi duc dorul lui Lauren. M-a condus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
trupul vânjos. Astfel de pofte de care se lepădase pentru toată viața prin jurământ nu-l mai chinuiau atât de nemilos ca în tinerețe, dar misionarul își păstra și acum obiceiul ca seara, înainte de a cădea în pat ca un buștean o dată isprăvită rugăciunea, să-și lege încheieturile cu o funie la fel cum priponești un cal care nu știi când o să lovească. În seara aceea tumultul valurilor era mai aprig ca de obicei. Misionarul tocmai se întorsese în coliba sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
la etajul de dedesubt unde negustorii zăceau prăvăliți unii peste alții, de nu aveai loc să arunci un ac. Unii îl vedeau pe samurai, dar nu aveau puterea să se ridice și să-l salute cu o plecăciune. Unii dormeau buștean, alții se uitau pierduți într-un punct printre ochii întredeschiși. Cabina în care se țineau desagii era, de asemenea, înțesată de oameni, iar printre ei samuraiul îi văzu pe Yozō și pe ceilalți însoțitori ai săi întinși cu fața la podea. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
rușinat dinții albi. Zâmbetul acela îl lămuri pe samurai unde se ducea tânărul. N-am să vă pricinuiesc necazuri. O să mă întorc înainte de revărsatul zorilor. — Nici nu cunoști limba, zise samuraiul aruncând o privire furișă înspre Tanaka Tarozaemon care dormea buștean. Cum ai să te descurci? Omul acela zicea că o să trimită o călăuză. Prin fața ochilor samuraiului trecu imaginea acelui călugăr care se lepădase de Dumnezeu care le mângâia hainele și îi ruga să-i povestească despre Japonia. Cu toate acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se prelingea ușor pe strada Alcalá. Pe fundalul fumuriu al cerului parcă încețoșat se înălța ca o nălucă palatul Escorial. Căruțele treceau pe caldarâm împroșcând apă și noroi de jur împrejur. La mănăstirea franciscană unde primiseră găzduire, japonezii au dormit buștean o zi întreagă. Acum că sosiseră în Madrid, la capătul călătoriei lor, oboseala trupească și sufletească adunată de la venirea în Spania ieșise, pentru o clipă, la iveală. Călugării de la mănăstire, dându-și și ei seama de acest lucru, nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
înalte din Mexico, aici e zăpușeală. Japonezii stau în barăcile fortăreței Acapulco. Toată ziua dorm ca dușii de pe lume. Ca și cum toată vlăguirea și istoveala îndurate atâta vreme s-ar fi năpustit asupra lor dintr-o dată, nu fac decât să doarmă buștean fără să iasă afară măcar. Împrejurul barăcilor e liniște. Doar țipetele ascuțite ale pescărușilor ce se aud din când în când dinspre golf mai sparg liniștea. Corabia va porni în larg peste o lună. Din nou o să străbatem Oceanul Pacific de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se vede oceanul liniștit. În afară de mine, aici se mai află un părinte dominican pe nume Vasquez și un călugăr japonez, Luis Sasada. Temnița în care suntem închiși este lată de șaisprezece palme și lungă de douăzeci și patru și este clădită din bușteni așezați cam la două degete unul de celălalt. Într-un colț se află o ușă pe care intră și ies temnicerii, dar aceasta este, firește, încuiată. Când am ieșit afară ca să răspund la întrebări, am băgat de seamă că temnița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de mal, trecură printr-o pajiște Înecată-n rouă și continuară să se țină după indianul tânăr, care avea un felinar În mână. Apoi intrară-n pădure și merseră pe o potecă ce ducea la drumul pe care se transportau bușteni și care ducea până-n dealuri. Drumul acesta era mult mai luminos, pentru că fuseseră tăiați copacii și de-o parte și de cealaltă. Indianul tânăr se opri, Își stinse felinarul și apoi Își continuară drumul. La o cotitură le ieși Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pătură. — George, scoate-l pe Nick afară, spuse doctorul. Nu mai era cazul. Nick, aflat pe pragul ușii din bucătărie, văzuse totul foarte bine. Începuse să se facă ziuă când porniră Înapoi spre lac, pe drumul pe care se transportau buștenii. — Nickie, Îmi pare nespus de rău că te-am luat cu mine, spuse tatăl, care-și pierduse entuziasmul de după operație. Nu trebuia să treci prin porcăria asta. — Femeile nasc mereu așa de greu? Întrebă Nick. Nu, ce-ai văzut tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
năștea, În timp ce o fetiță o acoperise cu o pătură, plângând. Ți se făcea pielea de găină dacă te uitai la ea. A plouat pe toată durata evacuării. Doctorul și soția doctorului Dick Boulton venise din rezervația indiană ca să taie niște bușteni pentru tatăl lui Nick. Îi adusese cu el și pe băiatul său, Eddy, și pe un alt indian, Billy Tabeshaw. Ieșind din pădure, intrară pe poarta din spate, Eddy cărând pe umăr fierăstrăul lung. I se bălăbănea pe umeri când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
se bălăbănea pe umeri când mergea și lama scotea un sunet melodios. Billy căra două țapine și Dick ținea sub braț trei topoare. Dick se-ntoarse și Închise poarta. Ceilalți doi și-au continuat drumul spre malul lacului, unde erau buștenii, Îngropați În nisip. Buștenii căzuseră de pe plutele uriașe pe care le remorca vasul Magic pe lac, În jos, până la fabrica de cherestea. Fuseseră aduși de ape la mal și, dacă nu-i lua nimeni, urma ca mai devreme sau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]