1,239 matches
-
pe-al meu într-o vară. Îi picase cu tronc una dup-în Grant. Eu îl vedeam că nu mai e în apele lui. "Ce-ai, mă Grigore?" îl întrebam. El, nimic. Numai mă înjura. Pîn-am aflat. "A, asta-i buba? mi-am zis. Lasă!" M-am ținut de capul lui, m-a bătut, eu, de loc! Dar -lam întors. I-am făcut ce i-am făcut, uite-l, e tot cu mine și sîntem bătrâni amândoi. Fata dogarului asculta. Aglaia
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Pandele trecuse un zâmbet. - Ce dacă sânt săraci? Nu se spală, nu mănîncă? De unde cumpără mălaiul, săpunul? Nu de la tine, de la altul! N-au bani totdeauna? Nu-i nimic. Dă-le pe datorie, te-am mai învățat. Datoria e ca buba coaptă, de ce-o lași, d-aia crește. Îl știi cu leafă, fă-i loc în carnet! Azi îi dai, mîine-i dai, el nu zice nu! Tu scrii! La ziua lor, scoți socoteala: atât și-atît! Trebuie să plătească! Altfel nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Gîndiți-vă că e un Dumnezeu în cer, care le vede pe toate! Nu v-ar mai muri mulți înainte! - Păi dar! sărise de alături nea Fane cu gura lui păcătoasă. Săracu Dumnezeu, nu mai poate de focu vostru! Alta-i buba! Ia să punem noi mâna, să-i aruncăm pe ăștia de pe capră, ia să vezi... Jandarmul se dăduse jos la el: - Mă! Acu te leg! - Leagă-mă, na! Oamenii se îndîrjiseră în jur. Aveau ochii aprinși de ură. Perceptorii plecară
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vezi... Jandarmul se dăduse jos la el: - Mă! Acu te leg! - Leagă-mă, na! Oamenii se îndîrjiseră în jur. Aveau ochii aprinși de ură. Perceptorii plecară repede, înfricoșați. - Pe coaste să vă fie! blestema Marița în urma lor. Să vă mănânce buba neagră pe voi și pe copiii voștri! - Doamne, măiculița Domnului, pune un foc să-i arză, că prea s-a răit lumea! - Prafu să s-aleagă de stătu ăsta al vostru, tâlhari și hoți! 331 Nu le lăsaseră decât patul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
îngustă, flancată de cabluri de oțel. Vocea lui se auzi din nou în căști. Da, bine, frate. Vin, îi răspunse mașinistul de jos. Se întoarse către mine. Nu poate să vadă nimic, dar nici nu era de așteptat să vadă. Buba nu e nici aici, nici acolo sus. Trebuie să fie undeva pe schelă. O s-o verifice la pauză. Dădui din cap; la asta mă gândisem și eu deja. Totuși cablul lui Marie n-a avut nimic, zisei eu. Sau a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
poate. CĂLĂUL: Ba se poate, se poate... Ce știi tu? O să iasă foc și pară. O să ni se înnegrească fețele! O să ne cadă părul și dinții! Sunteți nebuni! O să ne scufundăm cu burta în sus. Ascultați-mă și pe mine. Buba nu e coaptă. E prea devreme. Să se plângă după ora unu. Ăsta nu e timp să te plângi. Să se plângă după execuție. GARDIANUL: Lașule! Fricosule! Huo! Tu, care-ai căsăpit atâtea capete, să te temi, tu... care-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
e! O pocitanie! Fierbe ura în el. Clocotește. Auziți clăbucii? Fierbe zeama în el, se înroșește. Dă pe afară. Îl sugrum cu o fâșie de piele scoasă de pe propria lui burtă! ARTUR: O să țină? GUFI: Știu eu? Niște nemâncați... Au bube în cerul gurii. Ia deschideți gurile! Niște nesătui! (Cei trei cască gurile.) Uitați-vă, uitați-vă înăuntru... Stau bubele acolo, pline de venin... Stau să crape... ARTUR (Privind.): Da, da... Ăștia înghit cu tot cu bube... Au firimituri negre de pâine pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Îl sugrum cu o fâșie de piele scoasă de pe propria lui burtă! ARTUR: O să țină? GUFI: Știu eu? Niște nemâncați... Au bube în cerul gurii. Ia deschideți gurile! Niște nesătui! (Cei trei cască gurile.) Uitați-vă, uitați-vă înăuntru... Stau bubele acolo, pline de venin... Stau să crape... ARTUR (Privind.): Da, da... Ăștia înghit cu tot cu bube... Au firimituri negre de pâine pe cerul gurii... GUFI: E vina mea. Eu le-am dat de mâncare. ARTUR: Nu trebuia. GUFI: Am greșit... Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
GUFI: Știu eu? Niște nemâncați... Au bube în cerul gurii. Ia deschideți gurile! Niște nesătui! (Cei trei cască gurile.) Uitați-vă, uitați-vă înăuntru... Stau bubele acolo, pline de venin... Stau să crape... ARTUR (Privind.): Da, da... Ăștia înghit cu tot cu bube... Au firimituri negre de pâine pe cerul gurii... GUFI: E vina mea. Eu le-am dat de mâncare. ARTUR: Nu trebuia. GUFI: Am greșit... Am crescut trei șerpi la sânul meu. Era cât pe ce să mă sugă de viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
lăsat al dracului. GRUBI: Mai puțin și se dă peste cap. O să crape. Ha! Ce-aș mai râde să crape și să-i împroaște. (Cei doi se așază pe marginea gropii și privesc în adânc.) BRUNO: Chiar! Să se spargă buba... GRUBI: Uite-o! Uite-o! Ei cred că se poate cu bruftuluiala. He! S-au mocoșit degeaba, s-au urcat degeaba până sus. BRUNO: Dă-i ’ncolo! GRUBI: Mi-e frică. Înțelegi? De aia. BRUNO: Dă-i în mă-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
rost să plecăm de aici. VOCEA LUI BRUNO: Vedem noi. (Pe fondul sunetelor, vocilor și întâmplărilor din groapă cei doi bărbați au dialogul următor.) PRIMUL BĂRBAT (Privind încordat în groapă.): Ăștia au să rupă ceva pe acolo. Au să spargă buba. AL DOILEA BĂRBAT: Las’ s-o spargă. PRIMUL BĂRBAT: N-am mai văzut de mult doi țicniți ca ăștia. AL DOILEA BĂRBAT: Uită-te la noi. PRIMUL BĂRBAT: Ce vrei cu asta? AL DOILEA BĂRBAT: Stăm aici degeaba. PRIMUL BĂRBAT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ar trebui să vă dea voie să faceți chestii d-astea și mai ales în văzul lumii. Râd ăștia de voi. AL DOILEA BĂRBAT: Sunteți doi proști. Amândoi sunteți proști. Astea nu sunt chestii care se spun. Asta e o bubă care nu trebuie spartă. PRIMUL BĂRBAT: Așa vreți voi să spargeți buba? AL DOILEA BĂRBAT: Nu vi se leagă nimica. Numai vorbe și vorbe. M-am săturat. Să vă ia dracu’! PRIMUL BĂRBAT: Chiar! AL DOILEA BĂRBAT: O să muriți înghițiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mai ales în văzul lumii. Râd ăștia de voi. AL DOILEA BĂRBAT: Sunteți doi proști. Amândoi sunteți proști. Astea nu sunt chestii care se spun. Asta e o bubă care nu trebuie spartă. PRIMUL BĂRBAT: Așa vreți voi să spargeți buba? AL DOILEA BĂRBAT: Nu vi se leagă nimica. Numai vorbe și vorbe. M-am săturat. Să vă ia dracu’! PRIMUL BĂRBAT: Chiar! AL DOILEA BĂRBAT: O să muriți înghițiți de buboiul ăsta, o să crească ș-o să dea năvală peste voi. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
arunce în groapă... Abia în acest moment groapa primește o semnificație, ea devine, nu-i așa, o victimă, o mocirlă, o groapă a pierzaniei... Pe de altă parte e interesant de văzut cum reacționează spectatorul la vederea lăturilor... Aici e buba! (Către PENDEFUNDA care se apropie.) Hai, Pendefunda, arată-i domnului cum ai făcut. FETIȘCANA: Întâi și-ntâi ar trebui să-i spunem că eu reprezint un fel de laitmotiv al piesei... BRUNO: Lasă, aruncă lăturile... FETIȘCANA: Nu se poate, Bruno
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
secătură ești... Vai, ce secătură ești... Dacă știam că ești așa o secătură, vai, cum te mai puneam să-ți lingi rahatul și să-ți sugi limba... Vai, cum te mai puneam... Te-aș fi pus să-ți lingi toate bubele, să ți le lingi și să te otrăvești cu ele... Vai, cum te mai puneam... PARASCHIV (Cântă; scuipă; tușește.) MACABEUS: Da’ nici tu nu mai ai mult... PARASCHIV (Furios.): Ce-ai zis? MACABEUS: Am zis că nici tu mai ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
genunchi în fața lui și el a spus minciuni. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Nu știam că îngerii spun minciuni. IOANA: Toți îngerii spun minciuni dacă stai în genunchi în fața lor. Să nu stai niciodată în genunchi în fața lor. Uite, eu aram o bubă pe genunchi. (Îi arată.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ce frumoasă e! (Întinde mina.) IOANA (Speriată.): N-o atinge! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Te doare? IOANA: Nu mă doare. Dar nu vreau să se murdărească. (Șoptit.) E amintire de la mama. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cei doi orbi. Masă la care am stat și până atunci de nenumărate ori și voi mai sta încă de alte nenumărate ori, în toți anii până când berăria se va închide. Acum, în dimineața când scriu, „Gambrinus“-ul e o bubă a orașului, o ciozvârtă de ziduri murdare, cu afișe zdrențuite, puțind a cloacă. Vechiul damf al crâșmei s-a preschimbat în duhoare de mucigaiuri, de urină, de hoituri de jivine moarte. De părăsire, de hoție, de nepăsare și ruină. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nopți stătu În golful care de atunci avea să-i poarte pentru totdeauna numele, incapabil să se Întoarcă la refugiul său, cu toate că la amiază milioane de muște care proliferau pe lîngă coloniile de foci veneau nerăbdătoare să se hrănească din bubele lui. Fură zile de adevărat martiriu, orele În care Își pierdea cunoștința și avea coșmaruri cumplite alternînd cu cele de luciditate și insuportabilă suferință, și Își dorea În fiecare clipă să se arunce În mare definitiv, ca să le Îngăduie rechinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
datora răutății lui, unei cruzimi care se afla deasupra răului În sine, ca și cum, În anumite Împrejurări, Iguana Oberlus n-ar fi fost - așa cum o asigura - o ființă omenească asemănătoare altora. Ars de soare, plin de răni și acoperit acum de bube, chipul lui, chiar așa, adormit cum era În acele clipe, părea și mai Înspăimîntător decît de obicei, dar În felul de a privi al Niñei Carmen, o asemenea urîțenie ajunsese la o extremă de neconceput, Încît trebuia să se călăuzească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
tratament special. Vreau să spun că nu întrețineați legături mai apropiate cu nimeni. ― Exact, rânji bătrânul. În casa asta, domnule maior, există, v-ați convins sper, cea mai superbă galerie de cretini. Cu și fără temperament, blonzi, bruneți sau cu bube... Ăsta-i balamuc, nu casă! Ăla cioplește pietroaiele ― se exersează pentru ocnă, bănuiesc ― Panaiteștii bat, mă rog, băteau de nebuni la mașină când îți era lumea mai dragă, Melania descântă motanul, Valerica dondăne la portretul Sfântului Anton ― patronul fecioarelor nemăritate
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
vezi că-i atârnă după el. 325Umblă ca miresele. 326Umblă ca pe piuă. 327Umblă ca rațele. 328Ca în cârji umblă. 329Ca caprele pe munți în vârful picioarelor umblă. 330Ca cu ouă-n poale umblă. 377 {EminescuOpVI 378} 331Ca c-o bubă coaptă umblă. 332Ca cu picioroange umblă. 333Ca la Crăciun cu colindețul din casă-n casă umblă. 334Ca melcul, cu casa-n spinare umblă. 335Ca paraua, din mînă-n mână umblă. 336Ca pe pod îmblător umblă. 337Ca cele de pin prejur, când
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
viitor fără discernământ, devenit om prin deliruri exorcizate, cerșetorul visează viața ca pe un viol marin, străbătut de frisonul care vede pretutindeni domnițele din povești pentru a le cerși moartea de aur dintre sâni. Mai răi decât leproșii, își poartă bubele pictate direct pe icoane, scelerați pentru că nu au amintiri, iubiri, pe care nu și le permit decât proiectându le sub forma crimei; vorbim despre cerșetorii de nimic, lipsiți de arta fugii, a retra gerii în obișnuința de a fi om
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Începea să aibă încredere în unchiul Nat, mi-am zis și, o clipă mai târziu, am pornit pe hol în direcția băii. În timp ce eu umpleam cada cu apă, s-a dezbrăcat cuminte de toate hainele, apoi a intrat. Cu excepția unei bube mici și aproape cicatrizate de pe genunchiul stâng, nu avea nici o singură zgârietură. Spatele era curat și neted; picioarele curate și netede; și nu avea umflături sau abraziuni în zona genitală. Era doar un examen vizual rapid, dar, oricare era cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
progeniturile impunitive ale primarilor, senatorilor, oamenilor de afaceri bine conectați și altor „baștani” ai rețelelor de corupție organizată. Adică de generația de mîine a mai-marilor țării, care va pune mîna pe conducere în cîțiva ani. 5. Cînd, întîmplător, „se sparge buba”, cade, populist, capul vreunui Moțoc și statul închide dosarul. Iar cînd „Moțoc” este țigan, organele statului dau liber la linșaj. După acest circ fără pîine, dosarul se închide, în așteptarea următorului „eveniment”. în concluzie : problema nu este deci că sîntem
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
capăt al sforii în așa fel ca firul să se deruleze: Dacă pică el, pică și alții. Da, da. Cei de lângă el: marchizi, marchize. Sunt pe-o mână și nu știu că sunt monitorizați de sus. Și au cam aceleași bube. Chitanțiere false îți spun ceva? Acte false îți spun ceva? Deturnări de fonduri nu-ți spun nimica? Și-apoi crezi că Ursul va rezolva lucrurile? Mai bei unul?-Face Valy pasionat de palpitanta noastră discuție. Jumătate. Nu mai fi așa
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]