1,837 matches
-
de minune, crede-mă! Kitty se uită la Desert Rose. Așa cum era machiată acum, cu rujul roșu strălucitor și buclele negre care-i Încadrau tenul alb, părea foarte tânără, nu-i dădeai mai mult de treizeci de ani. Era o bucățică bună. Iar atunci când nu era obsedată sau tristă din cauza lui Charlie, Desert Rose era cea mai minunată, distractivă și generoasă femeie de pe fața pământului. Și o prietenă adevărată. Kitty pur și simplu nu o putea refuza. — Bine, vin. Contaminată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
știu despre bani este că, după toate aparențele, sînt o grămadă, În zilele noastre. Ai acțiuni? — Sigur, am acțiuni la Companie și cumpăr din cînd În cînd noi IPO. Cumpăr și vînd rapid, dar În principal cumpăr. Mi-am investit bucățica ce mi-a revenit din banii de pe fermă În chestii care l-ar omorî pe loc pe tata, dacă ar afla de ele. — Cum ar fi? — Cercetări genetice. Deși, dacă mă gîndesc, poate că i-ar plăcea: recolte mai mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
pot trăi fără el, au un instrument minunat pentru a se confunda cu alții. Prietenul meu Ivan Zamyatin spune că limbajul este un extraterestru superb, eșuat pe planeta noastră, care a fost capturat de maimuțe și hăcuit. Engleza e o bucățică din gît. Maggie și-l imaginează pe extraterestrul eșuat, o ființă pe bază de siliciu, poate, rășchirat ca un manechin dezmembrat. Doi saxoni și un gal Îi frîng gîtul și-l taie În bucăți, ca niște felii de pîine, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
din războiul ăsta prostesc de acum. Oh, draga mea, nu o lua și tu așa, spune Doris blînd, nu pune la inimă. Oamenii sărmani Își tocesc degetele pînă la os muncind o viață Întreagă pentru a pune pe masă o bucățică de carne și nu pot pricepe cum de poți să le refuzi hrana. Este ca și cum i-ai respinge pe ei, Îi jignești. Cred că de fapt chiar pe ei Îi respingeam, recunoaște Susan. Următoarea sală a expoziției, cu tema „Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să stea lângă Laurence de o parte a mesei, Fran de cealaltă, iar ceilalți patru oaspeți pe cele două laturi ale mesei. Sophie, spre iritarea ei, acum că-l văzuse pe Laurence, fu trimisă să o culce pe Lottie. — Bună bucățică, nu? îi șopti lui Fran, care se strecurase în bucătărie să ajute la servirea primului fel. Nu m-aș supăra să-și vâre dilatatorul înă — Mulțumim, Sophie, o întrerupse ferm maică-sa, arătând spre cealaltă cameră, și să nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
o ceașcă de ceai? — Sigur, i se alătură Carrie, cu o notă glacială aproape imperceptibilă, intră te rog. O fetiță care stătea pe canapea sări și le ieși în întâmpinare. Nu că ar fi avut nevoie de vreo prezentare, semăna bucățică ruptă cu maică-sa. — Asta e fiica mea, Louise. Ea e Francesca Tyler. — Trebuie să fii fiica lui Ralph. Zâmbetul ștrengăresc al copilei era leit Jack. Pomenește des despre tine. — Iar tu trebuie să fii Louise. — Lou, de fapt, detest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să-i facă semne să nu se mai uite la el, dar ea era atât de absorbită de ceea ce vedea, încât uită și să-i servească. Gaston era, într-adevăr, „de contemplat“. Bețișoarele lui se lăsau stângaci pe câte o bucățică de mâncare dintr-una din farfuriile din fața lui, o apucau și o duceau nesigur spre gură. Fața lui de cal venea în întâmpinarea bețișoarelor la jumătatea drumului, gura se deschidea și hap! - mâncarea dispărea înăuntru. Totul a fost devorat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
a vârât în gură. — Uite! L-a mâncat! — Zău că da. Cele trei femei se uitau la el ca la o maimuță de la grădina zoologică, care încearcă să se radă cu un aparat de ras electric. Gaston a dat o bucățică și câinelui ghemuit lângă el. — E câinele tău? Cum îl cheamă? — Napoleon. Gaston n-avea un motiv anume să-i spună câinelui Napoleon, dar s-a gândit că n-ar fi rău să-i dea numele ilustrului strămoș. — Nici eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Sanya și Ginza. Deci Endō o să stea la acest Kobayashi din Yamagata? Gaston ridică din umeri. N-avea cum să-i spună lui Tomoe ce se întâmplase la șantierul de construcții. — Anunț poliția! — Non. Non. Nu trebuie. Gaston luă repede bucățica de hârtie din mâna fetei. Endō nu face nimic rău. Tomoe nu a mai avut nici o replică. La urma urmei, până și cei de la secția de poliție Marunouchi, care avuseseră grijă de Gaston, susțineau că nu au, deocamdată, motive să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
îl caute din hotel în hotel, sub numele de Endō. Ploaia îi pătrunsese prin haine și era ud până la piele. Era obosit și flămând. Timp de aproape două zile nu băgase nimic în gură decât apă de ploaie și o bucățică de pâine pe care o cumpărase de la o brutărie în dimineața aceea. Se lăsase deja seara. A traversat încet strada principală și s-a oprit în fața hotelului Araki Mataemon, la care tocmai sosiseră Takamori și Tomoe. În clipa aceea Takamori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
la urma urmelor, acesta nu era un gând care să-l consoleze, căci, la vremea aceea, și el avea să fie o relicvă flască și tăbăcită - și era bine că vremea aceea era Încă departe, iar Emma era Încă o bucățică suculentă, binecuvântată de natură și de dragoste. Așa o văzuse, cu câteva ore În urmă - joia se Întoarce târziu, curva -, traversând În fugă holul (speriată, dar de cine?) și apoi reapărând pentru o clipă În geamul bucătăriei, slabă, gâfâind de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
pe treizeci de ani, Îndatorați până În gât. Emma Întindea marmelada pe biscuiții lui Kevin, Valentina Își Îndulcea ceașca de Orzoro. Cafeaua are gust de cauciuc, spuse dintr-o dată Antonio. Emmei nu i se părea. Kevin mușcă biscuitul. Îi căzu o bucățică prea plină de gem cleios de afine, lipindu-se de uniforma grădiniței particulare. Nu poți fi atent? Îl admonestă Emma, abia l-am spălat - ce, ești focomelic? Ce Înseamnă focomelic? Întrebă Kevin. Filtrul e stricat, spuse Antonio, cafetiera e veche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dac-ar putea. Iar eu, cretinul, m-am Încrezut În ei. Dar mi-au tras țeapă. M-au futut. Ridică paharul. Închină În cinstea celor câtorva prezenți norocoși, pe care jură să-i țină minte. Înghiți cu eroism o altă bucățică. Maioneză În stare pură. Colesterol ucigaș. Sacrificat. Aruncat ca un șoșon uzat. Dar nu le voi da satisfacția de a mă vedea făcut knok-out, mai degrabă mă omor. Urc În vârful blocului și mă arunc În gol. Îmi fac o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
observa. Îl vede doar iubitul tău. — N-am iubit, spuse Valentina. — Te cred! râse Miria. Dacă ești chioară... N-ai văzut cum se uită la tine? — Cine? exclamă Valentina surprinsă. — Îți place? E ultimul model, spuse Axel Întinzându-i o bucățică de metal care semăna cu un ac Îndoit. Costă o sută de mii de lire. Valentina Îl luă În mână, fără să știe ce-ar putea face cu el. — Clama ți-o fac cadou, spuse Axel Rose. E din inox
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se izbeau dansând unii de alții, atingându-se, Îmbrățișându-se, respingându-se. Fu lovită, Îmbrățișată de un necunoscut, se Învârti În jurul ei, se Împiedică, se agăță de o cămașă de salopetă, se eliberă din Îmbrățișare, Împinse ușa - trebuia să iasă. Bucățica aceea Întunecată era probabil o curte. Urcă peste un covor de sticle goale, se agăță de un perete care-i părea ud - poate că umezeala urca din fluviul din apropiere. Aerul rece al nopții o lovi ca o rafală. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și bunica și ne sunt date spre mâncare abia în ziua de Crăciun, după ce ne întoarcem de la Sfânta Liturghie. Credeți că până atunci noi nu mâncăm șorici sau cârnați, proaspăt afumat!? Nicidecum. Complotând cu tata, spunem că a căzut o bucățică în foc și, gata! Deși mama nu ne crede, lasă lucrurile să meargă de la sine, sfătuindu-ne: „ Decât să vă înfruptați din afumătură, mai bine ați învăța colindul, să nu vă faceți de râs la casele oamenilor...!” Și are dreptate
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ars prima pâine și am izbucnit în plâns. Și din a doua pâine, câteva bucăți le-am sacrificat, pentru ca Iacob să înceapă să mă placă. Așa cum facem când pregătim turta pentru Regina Cerului în a șaptea zi, am rupt o bucățică din cocă, am sărutat-o și am dat-o focului, ca o ofrandă în speranța că acel bărbat mă va vrea. Să nu-i spui Zilpei toate astea, dacă-i spui, n-o să mai auzi cum se termină povestea, șoptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
început să se pregătească. Zilpa urmărea totul și venea să-i spună Leei. Lea era bolnavă la gândul că puiul ei, trofeul ei avea să fie pus pe altarul bamah-ului și mutilat. Pentru că ei circumcizia i se părea o mutilare. Bucățica de piele din jurul penisului nu însemna nimic pentru ea. E adevărat, acum că văzuse cum arată un penis necircumcis, îl prefera pe cel al lui Iacob - expus, curat, îndrăzneț chiar - micuțului înfofolit pe care-l avea fiul ei, care dăduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
că Reginei îi păsa prea mult de lucrul acela uscat și fără gust pe care Rebeca i-l oferea. - Nu-i așa că sunt bune, întreba ea când erau scoase din cuptor. Dădeam din cap îndatoritoare, străduindu-mă să-mi înghit bucățica cu multă apă, căci doar apă mi se dădea să beau. Din fericire, servitoarele ei erau brutărese mult mai bune și turtele lor erau dulci și suficient de moi ca să mulțumească orice regină. Totuși, atunci când bunica șoptea peste micile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
transmitea apoi multelor zeități ale Egiptului ale căror povești nu le știam, dar le mulțumeam tuturor pentru darul pe care îl reprezenta fiul meu. Înălțam mulțumiri ori de câte ori fiul meu mă lua în brațe și la fiecare șapte zile rupeam o bucățică de pâine și le-o dădeam peștilor și rațelor, în amintirea sacrificiilor pe care le făcea mama Zeiței Cerului, pentru ca fiul meu să fie sănătos în continuare. Zilele treceau cu dulceață și se transformau în luni, cu singura ocupație de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pe nume Zafenat Paneh-ah, alesul regelui. Trimitea urări în numele lui Amon-Ra și a lui Isis și o rugăciune pentru sănătatea mea. Era o scrisoare formală, dar eu am fost fericită că se gândise la mine suficient cât s-o trimită. Bucățica aceea de calcar, scrisă de mâna lui, a devenit cea mai mare comoară a mea și, în ciuda protestelor mele, dovada statutului meu de persoană importantă. Nu mult după scrisoarea fiului meu, un alt bărbat a apărut la poartă căutând o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
că e un om de treabă, deși s-a născut din Levi și Inbu. Frații lui sunt la fel de răi pe cât a fost tatăl lor. Un om căruia îi atârna falca s-a târât înspre Gera, care i-a dat o bucățică de pâine și l-a îndepărtat. - Ăsta e Șela, mi-a explicat ea, fiul lui Iuda cu Șua. E slab de minte, dar drăguț. Unchiul meu a mai avut o nevastă, Tamara, care i-a făcut pe Pereț și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
capului, acolo unde chelia În formare dădea la iveală pielea mai deschisă la culoare a craniului. Era gata să jure că Yves și Gildas fueseră uciși În același mod. Tocmai lăsa capul victimei la loc pe sol cînd remarcă minuscula bucățică de hîrtie lipită la colțurile gurii cadavrului, ca o bucățică de hîrtie absorbantă pe care un bătrîn și-ar fi pus-o pe obraz să curme curgerea sîngelui după o tăietură produsă de brici, și care ar fi alunecat. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai deschisă la culoare a craniului. Era gata să jure că Yves și Gildas fueseră uciși În același mod. Tocmai lăsa capul victimei la loc pe sol cînd remarcă minuscula bucățică de hîrtie lipită la colțurile gurii cadavrului, ca o bucățică de hîrtie absorbantă pe care un bătrîn și-ar fi pus-o pe obraz să curme curgerea sîngelui după o tăietură produsă de brici, și care ar fi alunecat. O prinse delicat cu vîrful unghiei, simți rezistență și, Îndepărtînd buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fost smulse două file, e ceva recent, hîrtia e mai deschisă la culoare acolo unde a fost ruptă... Lucas răsfoi registrul. - Ceea ce lipsește ajunge Înapoi În 1960 și se referă la Yvonne Le Bihan. Nu ne costă nici cît o bucățică de pîine dacă ne ducem s-o Întrebăm... - Mai ales că era altădată brutăreasă! zise Stéphane, cu o mutră veselă. Fersen Îl privi cu milă. - Am murit de rîs. Ar fi trebuit să te faci comic. - Ați văzut cît e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]