2,036 matches
-
evacuații” din om în om că este “armistițiu”și la Sfântă Maria Mică, la început de septembrie, au început să se întoarcă din îndepărtatele sate uitate din,,vechiul Regat” o multime săracă fără nimic, cea care a fost floarea satelor bucovinene. Acasă n-au mai găsit nimic, decat câinii sălbăticiți și loboda crescută prin ogrăzi cât casa. Asta au găsit acasă bătrânii, femeile și copiii în pragul unei ierni grele la care s-a mai adăugat tifosul și alte boli. La
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
necazurile adunate până atunci, incepand cu evacuarea din 1944, foametea din 1945-1946 și urmările războiului, s-a mai adăugat și povară cotelor obligatorii pe produsele agricole - carne, lapte, lâna și cereale, care storcea lumea satelor și totuși datorită tenacității țăranului bucovinean, satele au început să renască și prin 1948 au reușit să se așeze în vechea matcă. Liniștea a durat foarte puțin, pentruca în anul 1949, vine altă nenorocire, cănd fruntașii satelor sunt luați noaptea și duși la canal sau în
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
puțin, pentruca în anul 1949, vine altă nenorocire, cănd fruntașii satelor sunt luați noaptea și duși la canal sau în Bărăgan pentru refuzul lor de a duce cerealele la aria comună de unde se luau mai întâi cotele obligatorii. Refuzul țăranului bucovinean de a lucra pământul la grămadă sub forma întovărășirilor sau a gospodăriilor colective, știuta fiind aversiunea acestuia pentru bolșevism sau colhoz, a sfârșit cu trimiterea în pușcării sau chiar împușcarea, cum a fost la 7 august 1949, la Fratautii Noi
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
a fost și cercetător științific principal gr.1, asimilat gradelor universitare, mare pasionat de istorie și care a făcut multe pentru Bucovina. Muntean George, a fost cecetator științific la Institutul ,,George Călinescu” publicând multe cărți, articole și referate. Despre plaiurile bucovinene și locurile natale, acolo unde s-au nascut și au trăit, mai mulți colegi de-ai noștri, au scris cărți, monografii, articole sau recenzii. Luchian Dragoș - Rădăuți și Fratautii Vechi Nandris Gheorghe, împreună cu unchiul său Ion Nandris au scris cartea
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
românească va șchiopăta, hurducându-ne chiar și pe autostrăzile netede ca’n palmă ale Europei. V’am Întristat? Eu sunt mai dihai, căci Însăși existența mea datorează totul acelui 1 Decembrie 1918 care a condiționat adunarea și amestecarea sângelui basarabean, bucovinean și ardelean care-mi curge prin vene. 11. Supraviețuire Supraviețuirea e prima grijă a oricui, dar nu oricine e Înzestrat cu armele necesare ori barem poate impune respectul. Dar și bicisnicii trebuie să trăiască pentru ca mediul să fie exploatat cum
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În aceste locuri, cândva împădurite, între văile a două pâraie, Șomuzul și Probota, a fost ridicată o mănăstire de călugări, frați creștini. Treptat, în jurul bisericii din lemn s-au construit case țărănești, astfel luând ființă satul. Deși mic între satele bucovinene, Probota ocupă un loc important în comuna Dolhasca, județul Suceava, prin suprafața mare de teren (90 ha) - care-l face al doilea sat din comună, după Dolhasca, dar mai ales prin măreția mănăstirii Probota, una din cele mai frumoase biserici
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
căzut în luptele dela Beketovka, Rusia în 20.11.1942. A fost distins cu: Medalia Ferdinand I cu spade pe panglică», în 25.05.1936, cînd era căpitan în Regimentul 6 Vânători, care a colaborat cu Corpul Vpluntarilor Ardeleni și Bucovineni, prin Decretul M.S.Regele Carol al II lea, nr. 1218/1936. - «Semnul onorific» pentru serviciul militar de 25 de ani împliniți, acordat Post Mortem, prin Ordinul M.S. Regele Mihai I, Șeful Suprem al Armatei nr. 6549 din 24.02.1943
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
pale de lână se încăpățânau să nu ne arate un petec de cer albastru; așa măcar să ne mai înveselească puțin. Căutam cu nerăbdare o pată de frumos, dar nici localitățile prin care treceam nu ne-o ofereau; chiar și casele bucovinene cu o arhitectură plăcută, îngrijite păreau și ele mohorâte sub ceața groasă care parcă ne făcea în necaz acoperindu-le. Pe o așa vreme, eu cu fiică-mea devenisem tăcute și renunțasem de a mai face planuri ce vom face
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
împreună cu Florența Albu; Magdalina întreba, din ochi, ce poftesc cei doi orășeni și, când ne-a citit pe buze numele Toader, s-a dat la o parte, poftindu-ne în casa-muzeu. A apărut și Toader Hrib desigur, în costum național bucovinean. Parcă văd și acum ochii lui mari, albaștri, ochi de cine-vedetă, ușor osteniți, totuși, luminoși și pătrunzători. Meritul descoperirii țăranului autodidact în postura de scriitor (ținea un jurnal-cronică de-a dreptul formidabil prin sinceritate, originalitate și totală lipsă de contrafacere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
impresii (unde-o mai fi?) se rânduiesc semnături dintre cele mai prestigioase. "Cronica de la Arbore" cunoscuse mai multe ediții, s-a bucurat de atenția criticii într-un cuvânt, la Arbore se constituise un real pol al interesului față de universul satului bucovinean, înțeles în autentica-i profunzime, dincolo de irizările kitsch-ului artizanal din zonă. Și ceea ce un țăran înțelept și dăruit a clădit într-o viață, au dărâmat într-o clipită moștenitorii: ce le trebuie lor muzeu? Dă lapte? Face pere? Casa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
excepționale. Ar fi venit în seria deschisă de Jurnalul altui fost pușcăriaș în anii '50, țăranul bucovinean Toader Hrib ("Cronica de la Arbore", tipărită în două ediții) care, evident, pe alt palier și cu alte mijloace, revela la fel de sincer un univers bucovinean luminat de aceeași bucurie dăruită și întemeiat pe aceeași credință: spiritul nu trebuie să se lase copleșit de "vremi". Cenzura fiind în floare, rămânea soluția ingrată și provizorie a croșetelor, îmbinată cu subterfugiul trimiterii la viză a unor pasaje "de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Suceava, fabrica de mucava construită în 1926, e pustie, n-a mai rămas un șurubel de sămânță. Noii proprietari au vândut totul la fier vechi! Ultimul (fost) director al fostei fabrici (îl cheamă Chelariu și-i nepot al cunoscutului cărturar bucovinean Traian Chelariu de altfel, și asemănarea la chip este izbitoare ceea ce îmi aduce aminte că, în 1975, izbuteam să editez, la "Junimea", Jurnalul lui Traian, intitulat " Zilele și umbra mea"...) îmi spune că "fabrica nu mai funcționează fiindcă nu s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
atâta încântare amestecată cu invidie, cu asemenea ochi pofticioși, strălucind a speranță... A fost, și de această dată, prea târziu. * S -ar cuveni să ne intereseze în mai mare măsură formidabila experiență de viață pe care au traversat-o românii bucovineni ajunși în pustietățile canadiene la începutul celuilalt veac. Au emigrat din răposata Austro-Ungarie (Bucovina se afla sub sceptrul kesaro-crăiesc), cutezând o aventură de care, probabil, astăzi nimeni n-ar mai fi capabil. Din puținele date ce le dețin privindu-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
iunie 1937. În 1937, Chelariu se va fi aflat la Cernăuți; nu știu cum a ajuns această adevărată comoară bibliofilă la Iași. N-are coperți o să aibă. Nu-i cunosc povestea, fiindcă, surpriză, filele sunt netăiate, ceea ce-i de neînchipuit pentru cărturarul bucovinean, a cărui primă și atât de erudită ediție din Jurnalul intitulat " Zilele și umbra mea" am publicat-o în 1975. Traian Chelariu nu cumpăra cărți pe care să le lase netăiate, ceea ce mă face să cred că "Scrierile..." au fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
a doua jumătate a sec. XIX și prima jumătate a veacului XX. Călinescu, atât de bun cunoscător al perioadei, nu-i menționează nicăieri numele (cel puțin după știința noastră), poate pentru motivul că lucrările ce l-ar îndritui pe condeierul bucovinean la un locșor în istoria literaturii române au rămas în manuscris, ori au fost redactate, parte din ele, într-o altă limbă (germana). Documentele revelează un autor de proză, poezie, culegeri de folclor, critică, traduceri (din Goethe!), teatru probabil, cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
din 29 oct. 1918, notează Taniac, "eram unicul publicist român"); și-a îndeplinit misia considerând-o "un serviciu eminamente patriotic, în acele zile în care s-a efectuat întregirea neamului românesc." După război, a continuat să colaboreze la diverse publicații bucovinene, trecând la ceea ce azi am numi "gazetăria culturală". Principală preocupare: vechile manuscrise românești, dar scrie frecvent și cronică teatrală. Îl tentează, apoi, eseistica ("Drama istorică studiu critic și literar"), precum și meditațiile pe tema "sic transit..." grupate sub titulatura "Poeta nascitur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
mistuit pe horn cine știe câte alte dosare. Oricum, ceea ce s-a păstrat și ni s-a revelat acum e destul pentru a ne uimi încă odată cât de multe nu știm despre truda înaintașilor. Și pentru a-l adăuga, în Pantheonul bucovinean, pe Filimon Taniac, cel care, acum un veac, viețuia în Suceava, pe str. Petru Mușat, la nr. 6... * A r putea ieși în față și românii cu un remarcabil scriitor, disident adevărat Paul Goma, care are operă, are coloană vertebrală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ale gospodinei de protocol. Tăcerea a fost prelungită și de venirea ospătăriței, o fetișcană durdulie, cu bluza albă de in topit, cu catrință înflorată și o bonețică albă și ea, cum îi helgea, pusă ștrengărește peste cocul ei, o ștrengăriță bucovineană, plină de zâmbet și de ispită, care s-a apropiat cu sfioșenie și a mai umplut o dată paharele cu afinată. Îmi permiteți, da? Zise ea încet. Și fără să aștepte nici o încuviințare, le umplu și dispăru. Miu ridică din nou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
drept, economie, filologie, folclor, Filozofie, fizică, geografie, geologie, istorie, lingvistică, matematică, medicină, silvicultură, tehnică, adică 18 domenii de activitate. Au urmat alte colaborări la câteva lucrări de aceeași factură, începând, în 1990, cu indicele bibliografic pentru revista de cultură "Pagini bucovinene" (1982-1989) și culminând cu monumentala lucrare a lui Emil Satco, în 2004, Enciclopedia Bucovinei (Editura Princeps Edit, Iași, vol. I, 693 p. Și vol. II, 767 p.), la realizarea căreia între cei doi "colaboratori principali" îl aflăm pe Eugen Dimitriu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Eugen Dimitriu, refugiat și prigonit și el, fie de sovieticii care ne-au ocupat, fie de regimul ce i-a urmat, instalat de ocupanți, s-a simțit îndemnat și animat de gândul frățesc de a-i face dreptate acestui cărturar bucovinean, Leca Morariu, chiar și numai din perspectiva aceasta a trei volume, însumând aproape 1000 de pagini de scrisori exprimând atenția, interesul, dragostea și prețuirea de care s-a bucurat Leca Morariu din partea majorității covârșitoare a personalităților lumii culturale din timpul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
fac joncțiunea cu rețeaua muzeistică și monumentele istorice laice și ecleziastice, unice prin densitate și originalitate, cum sunt: Complexul Muzeal Bucovina, Cetatea de Scaun Suceava, Cetatea de la Șcheia, Curtea Domnească de la Suceava, Muzeul "Arta Lemnului" din Câmpulung, Muzeele Tehnicii populare bucovinene de la Rădăuți și cel etnografic de la Gura Humorului, Mănăstirile "Bogdan-Vodă" (Rădăuți), Voroneț, Putna, Sfântul Ilie, Pătrăuți, Părhăuți, Probota, Mănăstirea Humorului, Sucevița, Vatra Moldoviței, Dragomirna, Râșca etc. Despre toate acestea și încă multe alte detalii Bițu știa. Se simțea mândru. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
prin 1959-1960. S-a aflat ani în șir în corespondență cu istoricul Teodor Bălan, refugiat și el din Cernăuți la Gura Humorului. L-a și vizitat, de mai multe ori pe inimosul și rigurosul istoric, culegătorul și editorul acelor Documente bucovinene și a aflat în sânul familiei acestuia ore bune de cordială ospitalitate și prilej de dialog captivant și benefic pentru aceeași "dragoste" fără leac, nostalgică și comună, Bucovina de altă dată. De la Teodor Bălan a aflat că, în sertarul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
fost o vreme, între anii 1966-1976, când Erich Beck venea anual la Suceava: "atunci mărturisește el, într-un interviu acordat în "Bucovina literară" am cunoscut mai bine orașul capitală a unei "țări" în care mai trăiau oameni în vechiul ritm bucovinean"; făcând o comparație între Suceava anilor 1966-1976 și cea de după 1990, Erich Beck constată că "odinioară era un loc cu rezonanță istorică, în care bisericile și vechile construcții exercitau o profundă influență. Am revenit în Suceava în anul 1990, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
zona de ocupație obligă familia Beck să se refugieze în vestul Germaniei, inițial la Leipzig, apoi la Bayern. În căutarea unor repere morale și piloni de stabilitate comunitară, în anul 1947 se mută la Stuttgart-Büssnau. Aici se așezaseră numeroși refugiați bucovineni, care au înființat un fel de "colonie" a bucovinenilor. În anul 1949, Erich Beck susține examenul de bacalaureat la Liceul din Stuttgart. După absolvirea liceului participă, ca muncitor, la reconstrucția Universității Tehnice din Stuttgart, la care se înscrie în anul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
prezent. În paralel cu activitatea economică, domnul Erich Beck se implică în studierea trecutului, în special a istoriei Bucovinei, într-o perioadă în care, în Germania, Bucovina era un cuvânt care nu putea fi rostit decât în șoaptă pentru refugiații bucovineni, între cunoscuți și prieteni. Se interesează despre tot ce se scrie și publică despre Bucovina și încă nu numai în noua sa patrie, ci și în Austria, România, Israel, ori printre bucovinenii din diaspora. Începe să publice el însuși primele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]