15,206 matches
-
bună, puțini alegeau licee de mijloc, toți ținteau mai sus, dar, într-un mod echitabil, sistemul repartiza pe fiecare unde-i era locul în ierarhia cifrelor. Destinele, într-un registru, funcție de câteva zecimale. Viața este o continuă raportate la cifre, câmpii întregi cu cifre de la facere la desfacere. În mod individual, fiecare este un număr: natural, fracție, rădăcină pătrată, ridicare la putere. O singură dată Dumnezeu ia un foarfece și întrerupe firul, inima uită sa mai numere. În buletin, identitatea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pătura și se culca în vie, după cazane. Dimineața soarele se strecura printre frunze pe obrajii plini de rouă: un sărut pe obrazul stâng, mama, un sărut pe obrazul drept, Genia. Mama îmbrățișa ca o icoană și avea buzele proaspete, câmpie în luna aprilie sărutul ei. Tanti Didina avea maxilarul ca o menghină și mâinile strângeau în jurul inimii. M-a lăsat tat-tu să fac crupe, deschide magazia și dă-mi o căldare să pun sub râșniță. Maică-sa era internată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
un strugure de castan, mie o să-mi faci coroniță la fel de albă. Ai auzit? Când vei fi mireasă, o să-ți cumpăr o rochie verde, o rochie de frunze și de iarbă. Doamne, cum o să dansez cu toate pădurile și cu toate câmpiile laolaltă! O să se facă martie în tot satul, o să înmugure busuiocul după icoană, tocurile ferestrelor vor înfrunzi și cumpăna fântânii, și crucile cimitirului, vor crește ghiocei în pragul ușii, va înflori teiul în siropul de tuse. Castani cu struguri albi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
muzica universului, de pâine pentru a reîntrupa iluzia. Florile poeților nici toamna nu își scutură mirosul; în pungi de hârtie, în siropul de tuse, în acuarela pictorului, resuscitează primăveri. Lanul de maci pe o pânză de Toniza înmiresmează Galeriile, sângele câmpiilor se împrăștie ca o pecingine până dincolo de fereastră. (Generos în amăgiri ești, Doamne, cu ei!) Le-ai dat o inimă mare cât un aeroport și i-ai făcut să creadă că ei sunt stăpâni peste zborurile cocostârcilor, sub brațe le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
armată? Plecați de lângă mine, plecați! Lăsați-mă să trec dincolo, nu mă legați, vă rog, nu mă legați! Nu pot sări șotronul cu mâinile legate, lăsați-mă slobod, mă așteaptă! Auzi, bă, ăsta ori e nebun, ori se face! Bate câmpii prostănacu ori își bate joc de noi! Cine te așteaptă pe tine, bă, dilimandosule? Lăsați-mă să respir, vă rog, lăsați-mă să respir! Mă arde, voi nu știți nimic, voi nu înțelegeți nimic, am încercat în fiecare dimineață. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dincolo. Cât dracu să fie din mine acolo, atâta timp cât nu mă găsesc pe de-a întregul aici? Existăm fiecare într-o singură jumătate, două fântâni și o singură sete, două fântâni și o singură apă, două fântâni și... Copile, bați câmpii. Îți aparții cu toate ce-ai fost, exiști în toate ce te cuprind, vei fi în tot ce te așteaptă cu riduri sau fără riduri, cu poftă sau fără poftă de viață, cu moarte sau vegetare, deopotrivă. Scoate-te, dracului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mea la voința lumii lor? Potop, ce gândesc. Potop. Eu iubesc, eu nu sunt ca ei! Iubesc, când sunt și când nu sunt, deopotrivă; întristarea, veselia, somnul, nesomnul nu pot argumenta decorul. Iubirea mi-a inundat ființa, ca pe o câmpie iarna peste care ninge cu îngeri. Ce fac? Îmi tai trupul de la mijloc, jumătate să-l las slobod printre cărnuri, iar jumătate îl împodobesc templu pentru draga mea? Între cele două capete pun graniță? Ajung la prorociile terapeutului!? Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a luat foc arena! S-a făcut pace între clovni, vinovat de următorul spectacol va fi dresorul! Lume, păsările primăverii s-au aprins în zbor, printre cochilii de melci, încă o dată vom învăța mersul în vârful iluziilor. Lume, ninge peste câmpii cu fulgi de îngeri, hrănesc femeile pruncii, biberoanele sunt pline cu îngeri călduți, petale de îngeri în jurul florii de romaniță. Lume, este ca un blestem să ne spălăm obsesiile cu clăbucii lui Dumnezeu! Nene Matei, deschide-ți ușa într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
valuri, a întins ștergar alb, bunica m-a așezat ca pe o pâine sub icoană.) Dacă există cu adevărat, să-și ceară iertare, smerenia topește lentilele, Dumnezeu pipăie cu bastonul prin iarbă raiul furnicilor. No, gata, ajunge! Nu mai bate câmpii! Tacă-ți gura, că te croiesc peste meliță! Îndrugi verzi și uscate, te ascult de-o oră, dar nu înțeleg nimic. Măi copile, tu ești bolând de-a binelea. Asta ne mai lipsea nouă aici în creierul munților. Nu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de zile vine Crăciunul și tu vrei să înflorească trandafirii deasupra mormântu-lui, să ardă rozele în felinare, precum lumânările din ceară curată. Peste 40 de zile vrei să colinzi despre o naștere în floarea de păpădie; scutece verzi pentru mântuitorul câmpiilor să împletești în icoană. Spargi zidul și, ca prin minune, înmugure busuiocul sub grindă, stoluri de fluturi se desprind din fotografiile înrămate, cotorul de pâine uscată în buzunarul paltonului coace spice ca un pământ sub unghia lui Dumnezeu. Aceeași durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
punct de sprijin, o cădere în hău. Mâinile parcă îi erau blocate în rugăciune, picioarele desfăcute precum o spărtură în zid, doi stâlpi rigizi umerii, două ulcioare răsturnate țâțele, domnișoara o poartă uitată deschisă peste noapte. Bluzița transpirată reliefa o câmpie ca după ploaie, aburii trădau arderea (stingerea se întâmplă când golești focul și nu fântâna din inimă). Domnișoara și-a desfăcut palmele, rugăciunea îmbrățișa necuprinsul, degetele, precum niște lumânări aprinse în noaptea de înviere, capul aproape căzut peste umărul stâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
albe și-au luat zborul. Dumnezeu, invidios, i-a alungat din rai într-o zi de ianuarie creaturile scutură aripile cât e iarna de lungă. Așteaptă, Petre, așteaptă! Din puful păpădiei nu poți să te ridici mai sus de intenția câmpiilor. Unde să vii? Verdeața și răcoarea promisă în cimitir nici măcar în ierbarul lui Dumnezeu nu există. Număr anii fără tine ca și cum aș număra stelele stinse-n fântâni, număr stelele stinse ca pe nesfârșitele borne kilometrice, număr bornele kilometrice cum aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a lașității de a fi prezent, existăm într-o gravitație numită Dumnezeu, dragostea adună particule în cer, așteaptă. Privește muntele din locuri diferite, mereu altul este. Privește moartea din locuri diferite și vei vedea că pe o față ascunsă înverzesc câmpiile. Privește viața din locuri diferite, moarte lasă riduri în oglindă. Așteaptă, Dumnezeu pune dragostea pe umerii păcătoșilor, precum călărețul aruncă șaua pe dobitoc, niciodată mai mult decât încape pe o cocoașă de sfânt. Fruntea, genunchii, palmele, într-un ghem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
țigara, să încălzească coniacul, să lunece brișca în bucata de slănină afumată. Totuși scenariile nu le domoleau nici pe departe orgoliile de veterani ai schitului. De după creasta Bârgăului, soarele cât o mămăligă pentru toți flămânzii lumii; la poalele Bârgăului, o câmpie sub care pământul năștea milioane de licurici; vântul sufla atât cât să le deschidă ochii; cerul deasupra cerului era fumuriu; umbrele, prinse ca într-o menghină; fălcile înfometate ale muntelui scuipau cenușă; muntele tronul judecății; Dumnezeu, după o perdea deasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Cătălina. Stai, stai, nu înțeleg nimic. Bă, tu vii la mine și raportezi "caz rezolvat, domnule prefect", apoi îmi spui de unul ce are cazierul imaculat, doar că a făcut pârnaie la revoluție, a fost închis la Socola, a bătut câmpii în școala de apeviști, unu care se futea cu spurcăciunea de Cătălina, care... Ieremio, te bag în pizda mă-ti dacă mai deschizi gura! Aici, în biroul meu, am spus: fără urme! Ieși, căcatule, afară! M-am lămurit și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
incertitudine sub cerul tău? Spune-mi cine este femeia aceasta șatena cu ochi verzi, păr cârlionțat, buze cărnoase, obraji rumeni, gene lungi, sprâncene arcuite, pleoape proaspete, gât de lebădă, piept de mironosiță, umeri de martiră, mijloc de sirenă, abdomen de câmpie, picioare de căprioară, degete de salcie, degete... Parcă zâmbește, parcă vorbește, parcă citește, parcă leagănă, parcă mă leagănă... Cine este bărbatul ce strunește hățurile și pocnește din bici peste iepele cerului mai ceva ca Sfântul Ilie? Bărbatul cu pufoaica duhnind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
drept prea mare încredere în sine faptul că un om de condiție joasă și umilă îndrăznește să trateze despre guvernarea principilor și să dea reguli cu privire la aceasta; căci așa precum cei care desenează locuri din natură se așează jos în cîmpie spre a putea privi cu atenție înfățișarea munților și a înălțimilor, iar pentru a cunoaște văile se urcă sus pe culmi, tot astfel, pentru a cunoaște bine firea popoarelor, trebuie să fii tu însuși principe, după cum pentru a o cunoaște
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
că soarta este stăpînă pe o jumătate din acțiunile noastre, dar că tot ea ne îngăduie să cîrmuim noi singuri cealaltă jumătate sau aproape. Și eu asemăn soarta cu una din aceste ape distrugătoare, care, atunci cînd se înfurie, inundă cîmpiile, distrug copacii și casele, iau pămîntul dintr-o parte și îl duc în altă parte și fiecare fuge dinaintea lor; fiecare cedează în fața violenței lor fără a putea să li se împotrivească undeva. Cu toate că aceste ape sînt astfel precum le-
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
nu s-au înălțat nici diguri, nici zăgazuri care s-o stăpînească. Iar dacă veți privi Italia, care este astăzi locul schimbărilor de acest fel, și totodată aceea care le-a dat naștere, veți vedea că ea este ca o cîmpie fără stăvilare și fără nici un fel de apărare. Dar dacă ar fi fost apărată cu energia și virtutea necesară, așa cum sînt Germania, Spania și Franța, atunci sau revărsarea apelor n-ar fi provocat acele mari schimbări care s-au întîmplat
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
o binevenită mînă de ajutor la muncile cîmpului. Gospodăria și pămînturile familiei se aflau la Pișcari, un sat În care, alături de români, se mai stabiliseră două familii de evrei și, la margine, un pîlc de țigani. Era o așezare de cîmpie netedă ca tabla mesei, cu ulițe largi, nisipoase, trasate geometric ca două cruci cu brațele orizontale unite. Din aceste drumuri, se mai desprindeau cîteva ulicioare lăturalnice. Ploile lăsau În urmă un noroi atît de cleios, că oamenii găsiseră cu cale
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Între ei, Încheind că nici nu-și doreau altceva. Nu ca să lupte pentru gloria statului maghiar visau ei linia frontului, ci din pricina felului În care Își Închipuiau desfășurarea războiului. Se gîndeau că armatele aliate ale Germaniei luptau frumos rînduite pe cîmpie, unele lîngă altele, cu dușmanul aliniat În fața lor. Plănuiau, așadar, să dezerteze și să treacă la români. Zis și făcut. Premilitarii s-au prezentat cu Încredere Înaintea autorităților, siguri că vor primi ordinul de Înrolare și de plecare În foc
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
băut dețul de pălincă și a trecut chiar el la telefon de unde a sunat la Securitatea din Satu Mare: — Veniți, bolșevici Împuțiți, v-aștept În pădurea de Pișcari! Hotarul Pișcarilor dădea În două păduri: una singuratică, nu foarte mare, Împresurată de cîmpie, și alta Întinsă dinspre Baba Novac către est, pînă la Ardud și Rătești. Bărbatul Înarmat mizase pe posibila nehotărîre a Securității Între cele două păduri. Dar nimeni nu era nebun să-și atragă ad versarii În cea izolată, ușor de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
trebuit să o rupă la fugă după blidele care n-o așteptau. Înainte de plecarea din sat, Floare o fi văzut, numai ea știe cum, diavoli stîrnind vînt cu cozile și strigi, niciodată strigoi, rătăcind ca niște lumini pîlpîitoare, noaptea, peste cîmpie. Dar, cu siguranță, cea dintîi minune pe care s-au așezat ochii ei, una care nu se găsea nicăieri În jur, au fost dolarii. Soseau de departe, dintr-o lume doar auzită, dar nevăzută, și aveau mai mare putere ca
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Ielelor ori a Frumoaselor, cum mai cutezau unii să le spună. Era Încredințată că poate Întîlni America oricînd și oriîncotro ar merge, așa cum, În ziua dinainte de SÎnziene, venind cu maică-sa cu sacii de făină de la moară, a Întrezărit pe cîmpie un fel de roată de lumină. Soarele stătea să scapete, iar drumul lor nu putea să treacă decît pe lîngă hora aceea. Era Într-adevăr un joc Învîrtit al unor femei tinere, atît de frumoase că strălucea văzduhul În jurul lor
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mama Floarei a uitat să mai dea pe la locul unde jucau Frumoasele. De a doua zi, sacul s-a golit și au trebuit să ia din nou drumul morii. America trebuie să-i fi părut tinerei neveste din ținutul de cîmpie al Sătmarului ca vîrtejul acela de lumină dintr-un amurg de iunie, cu un glas dătător de noroc vorbindu-i neștiut de sus, din Înaltul aerului. Dispunea de un organ aparte pentru tot ce era insolit. I s-au imprimat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]