42,681 matches
-
breaslă care consideră că muzicianul este un preot iar templul în care oficiază este sala de concert. El este de altă părere: „Fără îndoială că e confortabil să cânți în sala de concert. Dar atmosfera e cu totul alta când cânți într-un loc neobișnuit.“ La 24 de ani, și-a cumpărat un ghid minimal de conversație care avea undeva, la sfârșit, alfabetul coreean și care, după cum spune el, nu e chiar atât de complicat pe cât pare la prima vedere. Și
Între Stradivarius şi alfabetul coreean by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82602_a_83927]
-
muzica însăși poate vindeca. Este o expresie explozivă a umanității. Este ceva ce ne atinge pe toți. Indiferent de cultură din care provii, cu țoii iubim muzică .‘ (Billy Joel) “Dacă s-ar putea preface corupția în vioară, unii politicieni ar cântă mai frumos decât Paganini.” “ Liniștea este cea mai ieftină muzică.” ‘...... Music is your only friend untill the end.‘ (Jim Morrison) ‘Muzică - o compensație, poate, pentru raiul pierdut.’ Muzică este balsam pentru suflet și odihnă pentru spirit. (Achim Schmidtmann) ‘Muzică - o
Sfârşitul verii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82580_a_83905]
-
de artă contemporană “” (autor: Andrei Ciubotaru), parte a inițiativei “Proiect 1990″ (curator: Ioana Ciocan). Pe scurt, diseară, de la 21.30, Romanian Piano Trio va concerta pe soclul lui Lenin din Piață Presei Libere. E vorba de violonistul Alexandru Tomescu (care cântă pe vioară Stradivarius Elder-Voicu), violoncelistul Răzvan Suma și de pianistul Horia Mihail. M-aș bucura să se adune cât mai multă lume. Asta ar arăta că inițiativele de acest fel au un public al lor și că merită să se
Replacing Lenin by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82616_a_83941]
-
trei ore și ceva, dar n-am simțit cum a trecut timpul, mulțumită coloanei sonore și a hohotelor de râs care n-au încetat tot drumul. Am plecat din București pe fundalul unei piese vintage din colecția mea: Andrei Pleșu cântând în română, italiană și franceză, acompaniat de Johnny Răducanu. Am continuat cu același, de data aceasta recitându-l pe Topârceanu și am încheiat tot cu Pleșu, citindu-și câteva din articolele publicate în “Comèdii la porțile Orientului”. Râsul a început
Pleşu cel hâtru by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82627_a_83952]
-
funny mân. Frumos colțul acela de RĂI. Foarte tare moșule! http://www.youtube.com/watch?v=eScDfYzMEEw&feature=player embedded#! Poate l-ai văzut,poate nu...dar poate o să arunci o privire:)) trei prietene??? mare gagicar ești... vai, e nebunie Pleșu cântând. și ai văzut ce frumos o face, ce voce caldă și ce bine își dozează aerul, si cum interpretează! și eu am avut delicii când l-am ascultat prima dată. gravedigger’s right. Cum se cheamă audiobok-ul în care Pleșu
Pleşu cel hâtru by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82627_a_83952]
-
și ai văzut ce frumos o face, ce voce caldă și ce bine își dozează aerul, si cum interpretează! și eu am avut delicii când l-am ascultat prima dată. gravedigger’s right. Cum se cheamă audiobok-ul în care Pleșu cântă și recita? Eu știu doar Comedii la Porțile Orientului. Ne pregătim și noi de drum lung și avem nevoie de combustibil audio din greu. Bănuiesc că acest text nu a fost „transcris” de altcineva, dle Bucurenci :), ci l-ați scris
Pleşu cel hâtru by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82627_a_83952]
-
cu Miriam Goldschmidt, actrița principala, pentru ca, deși nu cred că am văzut tot ce poate să dea pe scenă, mi-a lăsat impresia unei artiste cu o mare capacitate de expresie. Revelația spectacolului a fost, însă, Francesco Agnello, muzicianul care cântă la hang, un instrument care a fost inventat la începutul anilor 2000. E reconfortant să afli că încă se mai inventează instrumente muzicale... Poate ai timp de un desen animat pe http://www.rechinarium.ro .Toate bune. Bună ziua! Am fost
De ce? De ce? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82611_a_83936]
-
pentru prietenii localului a fost un mic concert susținut de unul dintre clienții fideli ai bistro-ului, violonistul Alexandru Tomescu, împreună cu prietenul lui din Romanian Piano Trio, violoncelistul Răzvan Suma. Nu mă pricep să vă spun cât de frumos au cântat cei doi, tot ce știu e că mie mi-a plăcut foarte mult. Și mi s-au părut foarte inspirate explicațiile, povestioarele, anecdotele de dinaintea fiecărei piese. Îl știam pe Tomescu doar că violonist, l-am descoperit și că vorbitor, unul
Stradivarius-ul din vitrină by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82647_a_83972]
-
piese. Îl știam pe Tomescu doar că violonist, l-am descoperit și că vorbitor, unul foarte charismatic. Și m-am bucurat să descopăr în ambii muzicieni încă două dovezi grăitoare că nu trebuie să fii gras, sobru sau sociopat ca să cânți la un instrument cu coarde. La Grădina Icoanei avusese loc cu puțină vreme înainte un eveniment religios, ceva cu scenă, reflectoare, lumânări, popi și credincioși. Din când în când, prin fața vitrinei în care Tomescu și Suma cântau, trecea câte un
Stradivarius-ul din vitrină by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82647_a_83972]
-
sau sociopat ca să cânți la un instrument cu coarde. La Grădina Icoanei avusese loc cu puțină vreme înainte un eveniment religios, ceva cu scenă, reflectoare, lumânări, popi și credincioși. Din când în când, prin fața vitrinei în care Tomescu și Suma cântau, trecea câte un om cu o lumânare în mână, ca într-o noapte de Înviere. Unii treceau nepăsători, alții căscau gură și treceau mai departe, alții se opreau și rămâneau o vreme visători. O doamnă a intrat, de mână cu
Stradivarius-ul din vitrină by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82647_a_83972]
-
asta frumos ! acustică e .. mai altfel ! ideea e tare drăguță. interpretarea e bună. poate menționezi în trecere și ce au interpretat acești virtuoși instrumentaliști ( așa .. pentru noi cei neștiutori .. dar iubitori ! “nu trebuie să fii gras, sobru sau sociopat ca să cânți la un instrument cu coarde” :))) Frumos...doar frumos. de-acolo-aparuse deci fetiță cu luminarea... Nici nu mi-am pus prea multe-ntrebari. Eu chiar credeam că trecuse un înger:) Văd că ai opțiunea Embed pe video, doresc să-ți cer permisiunea
Stradivarius-ul din vitrină by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82647_a_83972]
-
poporul român în brațele ”salvatorilor” ruși. “puțini am fost, multi am ramas” În două luni de zile părăsesc România pentru a urma studii în America. DACĂ am să mă întorc” (s.n.) Rămânem din ce in ce mai puțini... (culmea, pe Muzical în clipa asta cântă “Gaudeamus” - regret că, de data asta, nu pot urma îndemnul) Un articol EXCELENT! Și totuși eu sper că va intoarce-ti! Felicitări! da dragoș felicitări ..blogul chiar te-a emancipat :)) dacă nu există internetul cred că te rezumai doar la
Rămas bun, domnule Președinte! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82483_a_83808]
-
Am ieșit în stradă am “ars”împreună cu ceilalți, am strigat, am fugit,am privit elicopterul urcând spre cer și sufletul mi s-a umplut de bucurie.Am votat cu Rațiu,am fost in piata Universității unde iar am strigat ,am cântat și apoi am fost fugarița, umilită legitimata de mineri.. Nu regret nimic.Azi aș face la fel indiferent ce a urmat după... La Revoluție eram mindra de țara mea, “mămăligă” vulcanică, despre care străinii spuneau în general vorbe mari. Acum
Mulţumesc by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82664_a_83989]
-
Zoe nu numai că îndeplinea toate criteriile admirației noastre, ci le și depășea cu brio. Provenea dintr-o familie de mare burghezie bucureșteană; tatăl ei fusese prietenul lui Tudor Vianu, iar educația familială se afișa la ea ca un panaș; cînta la pian ca o pianistă adevărată; vorbea perfect franceza (din familie), germana (tot de acolo), obținuse licența în engleză, dar, pe lîngă idiomurile de bază ale Vechiului Continent, știa bine latina și italiana, veritabil "scandal" în anii '60; citea spaniola
Doamna Zoe by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/10616_a_11941]
-
raze se lăsa aievea pe trupul tău singuratec ca o floare de magnolie sub ninsoare. 9. Te-ai ridicat iar, de data asta pe vița de vie. I-ai simțit uscăciunea și încordarea din martie. Și ai început să-i cînți. Doamne, cum }i-a mai cîntat ea, mierla, din grădina omenească! Pe mine nici nu mă mai vedeai zăvorîtă cum erai în cîntecul tău înluminat. Erai acolo, pe Golgota, apoi la fereastra foișorului de la Cina cea de Taină și vița
Liliana Ursu by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/10677_a_12002]
-
tău singuratec ca o floare de magnolie sub ninsoare. 9. Te-ai ridicat iar, de data asta pe vița de vie. I-ai simțit uscăciunea și încordarea din martie. Și ai început să-i cînți. Doamne, cum }i-a mai cîntat ea, mierla, din grădina omenească! Pe mine nici nu mă mai vedeai zăvorîtă cum erai în cîntecul tău înluminat. Erai acolo, pe Golgota, apoi la fereastra foișorului de la Cina cea de Taină și vița era acum vie, își picura sîngele
Liliana Ursu by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/10677_a_12002]
-
o valoare declarată și s-a coborât, cu veselie, sub linia de plutire. Nimic nu a fost întâmplător, amintindu-mi de povestea ciobanului care, adormind, și-a pierdut turma și-a reușit s-o regăsească datorită unui cântec de jale, cântat la fluier. Oile au recunoscut fluierul și s-au întors la stăpân. Da, dar erau oi. Proaste ca în proverbe. Se spune că după pierderea vaselor românești, toți responsabilii flotei, cu buzunarele pline de datorii, și-au cumpărat cavale și-
Amintirile unui ambasador by Darie Novaceanu () [Corola-journal/Imaginative/10295_a_11620]
-
Fulgerul pielii femeilor, nesecatul fir Ce leagă invizibilul de vizibil, Suflu al mângâierii, intangibil tangibil. 23 oct. 2003 Fluture, împărat, joc de harpe, În rug din îngeri bați Cu aripi ce pentru vecie Iau dimensiunile cunoașterii Flăcărilor pe care le cântă cenușa. Vezi, un aur ars sub pământ, Cu mine în pământ, Umple cu vârf călătoria celestă și subterană. Acum suntem aceeași rană, Chip al luminii ce prefigurează Metamorfoza nopții în arsură Divină, cel mai greu somn, Cel al cenușii devenit
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
frumusețea ce îmbrățișare mă doboară. 10 decembrie 2003 * 1 Am trecut dincolo de pagina Pe care scria fericire. Drumul a fost lung și asuprit. A fost un vis în paragină, A fost un palat fără prinț. Cu capul în jos am cântat și am iubit, Învățând de la rug să umblu. -Vino să te împodobești Cu bătăi de inimă ce par căzute din cer, Dar din carnea ta vin Și acoperă lumile - Îmi spune cel ce guvernează totul. 2 Nu-i nimic. Rămâi
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
nu se întreabă nici o clipă cum de acest animal ciudat vorbește. El trece la etimologie; ne oferă, bunăoară, explicații în privința denumirii științifice a "pisifonelui" (termenul provine din latină, "pisifonensis sonans"), justificâdu-se prin faptul că "pisifonele poate fi învățat să și cânte puțin"; aflăm, în plus, că el este și un bun confident, ascultând cu o încordată atenție cele mai intime gânduri ale lui v.înnopteanu și privindu-l fără să clipească. Totuși, în pofida caracterului absurd al celor mai multe situații, se constată că
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
lor extrase din publicațiile stipendiate de NKVD (Șantier, Era nouă, Dacia nouă etc.). Spicuiesc câteva "mostre": "Mircea Eliade romancier al degradării tineretului" (Ilie Constantinovski); "Trișează ca la un joc de bâlci" (Miron Radu Paraschivescu); "Impostorul cultural Mitică, alias Mircea Eliade cântă arii erotice, eroice și exotice" (Victor Iliu). La 4 martie 1938, în Lumea românească se lansa o chemare "războinică": "Cer solidarizarea citititorilor, a purtătorilor de condei, a profesorilor împotriva acestui șarlatan cultural"... "Secretul de fabricație" al demascărilor imunde îl aflăm
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
cățele. Când iar a tresărit se află îmbrăcat în ceva brocat sau într-un caftan greu îmbinat din cele șapte belele. În jur râdea de el lumea aia tâmpă zornăind fel de fel de parai și lovele și mai și cântându-i manele: Ghiujul ăsta bătrân s-ar tot deda la rele! Cafeneaua de noapte De la o vreme-n-coace poetul m.c. pătrat adormea spuindu-i doamnei Lubeniță poezii. Seara-n pat. Fă ce vrei da' eu mă fac ovrei, dragă, și pace
Poeme by Petru M. Haș () [Corola-journal/Imaginative/10977_a_12302]
-
Emil Brumaru Tu care-mi cînți de la magnetofon ,Hello", în dimineața asta-i joi... Trec chelnerițe... Trage-n buze moi, Țigara fină, sonda cu sifon, O copilandră-punk-omidă-albastră. Îngerii-și bagă-n ziduri o aripă. Vai, unde e neprihănirea noastră: Parfum greoi ce fluturi-i constipă? Și
În dimineața asta-i joi... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11537_a_12862]
-
fină, sonda cu sifon, O copilandră-punk-omidă-albastră. Îngerii-și bagă-n ziduri o aripă. Vai, unde e neprihănirea noastră: Parfum greoi ce fluturi-i constipă? Și unde-i sufletul prelins din noi Ca păcura din osii de vagon? Tu care-mi cînți de la magnetofon ,Hello", în dimineața asta-i joi...
În dimineața asta-i joi... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11537_a_12862]
-
felul de imagini dar mai ales cea a copilului ascuns în căruța cu mere soarele amenințându-l cu putrezirea nici un copil nu poate opri rostogolirea Nimic nu-mi seamănă îmi aduc aminte cum vântul mă plesnea peste degete în timp ce mama cânta la pian în camera cu miros de naftalină și flori de șofran copiii râdeau chiar dacă nu aveai nici o vină prin aer treceau cai - cai mânați de lumină Toamna la mare carapacea de miere în care adorm copilărește lumina lunii mă
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/11000_a_12325]