3,117 matches
-
lăsate în mine Când apusul își depune bruma peste visuri-ciorchine. Lovesc în cercuri de gheață, stârnesc avalanșe marine Acoperindu-mă sub tone de zile în adâncuri alpine Poate ieși sufocată căutându-mi gura, cum luna-nebună Caută noaptea pe soare în cârciuma unde arde lumină Jurnal de călătorie ... 21 ianuarie 2013 Referință Bibliografică: LA VÂNĂTOARE ... PRIN MINE / Cavalerul Rătăcitor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 754, Anul III, 23 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Cavalerul Rătăcitor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
LA VÂNĂTOARE ... PRIN MINE de CAVALERUL RĂTĂCITOR în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342319_a_343648]
-
contestă, rezultă un “ceva” care nu justifică nici pe departe ceritifcatul de “erou” pe care Marius Oprea și alți cîțiva așa-ziși istorici i-l acordă. Acest Șușman a fost înainte de 1944 primar, în mai multe rînduri, în Răchițele. Avea cîrciumă, gatere de tăiat scînduri, din care cîștiga foarte bine. Mulți cetățeni din Răchițele lucrau la el ca zilieri, plătiți, cel mai adesea, mizerabil. Șușman își sporea prin munca acestor amărîți averea. Așa s-a conturat așa-zisul său “rai”. Ca
CENZURA NU A DISPARUT IN ROMANIA de DAN BRUDAŞCU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342566_a_343895]
-
de Marin? Nici nu s‑a văzut și el plotonier și face pe grozavu’. Halal ajutor de șef de post avem! M‑am împăcat cu el, dă‑l în p...a mă‑sii de îngâmfat! Am dat o declarație la cârciumă. Am rămas prieteni, zice el, da’ cine Dumnezeu să aibă încredere într‑unu ca el? - Bine, dacă zici tu, omule. Să fie ca tine. Să ai grijă, totuși. Cu legea nu‑i de glumit. Ei au puterea, nu noi. - Aha
CHEMAREA DESTINULUI (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342565_a_343894]
-
pe aici, se uită numai să‑i pui pe masă? - Am văzut. Asta spuneam și eu... Dar, spune și tu odată pentru totdeauna, omule. Ai fost vinovat atunci sau ce naiba ai zis de Ceaușescu și pe cine ai bătut la cârciumă? Au trecut șapte‑opt ani de zile și niciodată nu... - Ascultă, fă nevastă! Au fost treburi care nu se puteau discuta. Iar tu..., tu nu trebuia să știi. De ce să stai tu cu grija asta? Apoi, femeia mai vorbește la
CHEMAREA DESTINULUI (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342565_a_343894]
-
la câmp ori pe șanț cu una, cu alta, că gura femeii... Dar, să lăsăm asta. Să știi, fa Ioană, că nu am fost vinovat. Nu m‑am bătut cu nimeni. Nici beat nu am fost. Dacă era așa, de la cârciumă și până‑n hotaru’ comunei se auzea până a doua zi. Ai fi auzit și tu, că de bârfitoare nu duce comuna asta lipsă, fir‑ar ele să fie. - Păi bine, omule, da’ atunci de ce, a încercat Ioana să înțeleagă
CHEMAREA DESTINULUI (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342565_a_343894]
-
mine, pentru că nu am nevoie de o spovedanie, cred că orice gând, orice propoziție, frază sau vers pe care le las pe hârtie trebuie să fie înțelese de cât mai multă lume. Iar la noi în Petroșani, în afară de grămada de cârciumi unde își îneacă minerii amarul, nu prea ai unde să-ți petreci timpul liber. De aceea îmi place să stau în fața calculatorului, să gândesc și să scriu. Ăsta mi-s eu ! Punct. Referință Bibliografică: Liviu Pirtac / Liviu Pirtac : Confluențe Literare
LIVIU PIRTAC de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1778 din 13 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342682_a_344011]
-
natală unde am și învățat. Mare tehnician mare! Toate fetele cârd în jurul meu, dar cu puține șanse. „Inima”mea fusese cedată „primei iubiri”, o fostă colegă de gimnaziu care plecase de mult din localitate. Așa că-mi „beam” amarul, nu la cârciumă, ci printre păduri și gatere unde treburile de serviciu mă solicitau. Tot ce învățasem teoretic și pragmatic în cei trei ani de echivalență ai liceului aveam acum de urmărit pe viu, raportând direct „inginerului șef” care mi-a fost profesor
FRIPTURIST AM FOST ŞI EU! de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341588_a_342917]
-
și prin Times Square, inima așezării înființate de Peter Stuyvessant, New York... pentru a ajunge până la urmă ajunge și la capătul lumii, la Sydney. Serbări scumpe, cu fast și opulența, se pregătesc și aici pentru cinstirea bebelușului Mileniu-Trei. Toate hotelurile, restaurantele, cârciumile, pub-urile, sunt rezervate (în întregime) de mai multe luni. Un tacâm la o masă comună, la un bistrou din jurul Operei House, începe de la modesta sumă de 500 AUD. Pentru această sumă, ți se oferă un scaun, o sticlă de
MEMORIA PENIŢEI (1) – CÂND ÎNCEPE NOUL MILENIU de GEORGE ROCA în ediţia nr. 727 din 27 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341536_a_342865]
-
veseliei. Când a coborât, a constatat că mai toată lumea era pornită parcă pe glume. A gândit că acest oraș trebuia să fie nemaipomenit. Abia mult mai târziu, după ani și ani, a descoperit izvorul acestei veselii. Zona era presărată cu cârciumi, una mai chiondorâie decât alta. Aici se bea vârtos, de la primele ore ale dimineții până noaptea târziu, când cei împătimiți de băutură puteau fi lesne asemuiți cu un roi de muște, supărător, care cu multă bătaie de cap poate fi
I. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340523_a_341852]
-
un roi de muște, supărător, care cu multă bătaie de cap poate fi constrâns să părăsească încăperea. Odată scoși în stradă, cei care se mai puteau ține pe picioare, nu arareori sprijinindu-i pe alții, zoreau către cea mai apropiată cârciumă care nu-și anunțase încă ora închiderii după care totul se repeta; roiul se forma la loc, din ce în ce mai împuținat ce-i drept. Aici avea să-l cunoască pe “Bâzdoacă”, atunci când se va lăsa purtat de insistențe, cât și de curiozitate
I. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340523_a_341852]
-
fericire și să afle, asemeni lui Pascal, ca “inima are rațiuni pe care rațiunea nu le poate înțelege”. Era fericirea martirului modern, bucuros să sufere pentru Dumnezeu. Nicolae Steinhardt a știut, asemeni lui Don Quijote, să vadă un castel într-o cârciuma prăpădita și să transforme închisoarea în academie și altar. Credea că “definiția eroismului și a sfințeniei nu este decât aceasta: să faci imposibilul posibil”. Și dacă nu pentru intelectul, pentru credință și principiile sale, atunci pentru tăria de a face
APEL PENTRU CINSTIREA MEMORIEI UNOR FOŞTI DEŢINUŢI POLITICI ROMÂNI de VICTOR RONCEA în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/340569_a_341898]
-
RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Manuscris > Povestiri > MIHAI BATOG-BUJENIȚĂ - BALAURUL DIN COCHIRLEANCA Autor: Mihai Batog Bujeniță Publicat în: Ediția nr. 1368 din 29 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului (după o știre transmisă la radio) Luni dimineață cârciuma era, ca de obicei, plină ochi. Gospodarii beau pe îndelete bere, cel mai probabil făcută din corcodușe, ca să-și mai alunge pârjolul cauzat de trăscăul din seara trecută. Unii mai curajoși se dregeau tot cu rachiu. Vorbeau despre muncile câmpului
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341084_a_342413]
-
în totală contradicție cu ceea ce se putea vedea și prin geamurile nespălate ale prăvăliei, însă oamenii păstrau cu sfințenie tradițiile așa că nu li se părea nimic ieșit din comun să discute despre astfel de activități intrate oarecum în istorie. Ușa cârciumii se deschise larg și în încăperea sulfuroasă pătrunse o sperietoare de ciori. Asta pentru noi cei neobișnuiți cu moda în rural. Pentru cei de-ai casei era moș Cotârlă, un consătean ale cărui obiceiuri erau foarte bine cunoscute. Prin urmare
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341084_a_342413]
-
când în când, răspundea unor întrebări adăugând și alte amănunte, dar numai după ce-și primea rachiul. Stane, bucuros nevoie mare, profită de ocazie și-și scoase pârleala pe mai mulți ani. Cum dezbaterile se prelungiră până spre prânz, la cârciumă a ajuns și părintele Gligor de la Stratenie care a declarat că nu este vorba de nici un balaur ci de fiara din Apocalipsă, special trimisă de ruși ca să bage spaima în necredincioșii care nu au mai călcat în biserică de la botez
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341084_a_342413]
-
știe... În Argentina... cea mai bună carne... fragedă... da... (Încă o paranteză: până să ajung în Argentina, credeam că cea mai bună carne de vită din lume e talpa pe care o vând ăia pe post de friptură la o cârciumă din Fundeni.) Eram un copil naiv care nu știa ce vorbește. Dragi vaci argentiniene, v-am iubit, dar treceți pe lapte. În Japonia mai există restaurante cu un singur fel de mâncare. Cu variațiuni, ce-i drept, dar la bază
Unde noi îi avem pe Păcală și Tândală, japonezii îi au pe Migală și Trudilă () [Corola-blog/BlogPost/338013_a_339342]
-
s-a mai întors de la serviciu. Mama plângea pe ascuns și încerca să fie puternică. - Nu știu unde e tati, Ana mamă, îi spunea copilului care încerca, la rândul lui, să înțeleagă ce se întâmplă. Pleca și-l căuta toată ziua în cârciumi și pe la spitale, suna la morgă din oră în oră și i se umflaseră ochii ca după o operație de rinoplastie. Fetița nu știa ce să îi spună și nici cum s-o consoleze. Nu primise dragoste, astfel că nu
„Dă, Doamne, ca ai mei să divorțeze”. Familia tradițională trăită de un copil de 11 ani () [Corola-blog/BlogPost/338020_a_339349]
-
îmbrăcat. - Hai la masă că ți-am făcut cartofi prăjiți. - Da' tata unde e?" - E, unde să fie, de parcă n-ai ști. A zis că se duce pân' la nea Nelu și uite cât e ceasu. Sigur îl găsesc la cârciumă duhnind. Îți recomandăm Patriarhia Română anunță Marșul pentru viață, o „inițiativă civică” împotriva avortului Foto: Inquam Photos / Liviu Chirica De dimineață, într-un metrou aglomerat ca la ora 9:00 într-o stație-nod de conexiuni, trec de la nivelul 7 la
„Dă, Doamne, ca ai mei să divorțeze”. Familia tradițională trăită de un copil de 11 ani () [Corola-blog/BlogPost/338020_a_339349]
-
bat din palme fericiți. P.S: Mă uit la fotografia Anei de la 11 ani. Zâmbesc. Azi Ana e fericită. Deși n-au divorțat niciodată, de gura lumii care judecă-n tandem, taică-su nu s-a întors nici azi de la cârciuma din colț. Pentru ea, familie e mama și bunica. Destul de tradițional, nu-i așa?
„Dă, Doamne, ca ai mei să divorțeze”. Familia tradițională trăită de un copil de 11 ani () [Corola-blog/BlogPost/338020_a_339349]
-
Viața e, însă, în altă parte: dincolo de linia bulevardului, pe străduțe. Silviu Munteanu, regizorul filmului, ne poartă prin fosta și actuala lume a străzii Ilioara, dinspre Theodor Pallady. În clădirea asta scundă tip gheretă unde-i școala auto a fost cârciuma „Adio, mamă”, unde cântau lăutari și se servea ciorbă proastă. Mai încolo, unde-s service-urile auto, e o casă din vremea lui Alexandru Ipsilanti, unde se pare că erau aduși pușcăriași de la Văcărești, cu scopul de a fi executați
Cântec pentru Balta Albă () [Corola-blog/BlogPost/337894_a_339223]
-
sea cu Casey Afleck, Fence cu Denzel Washington, filme pe are trebuie să le vedeți și voi obligatoriu, și de-acolo m-am dus cu oamenii mei de zăpadă la Hala Traian să bem o bere la Conu Iancu, o cârciumă haioasă rău, unde are bere filtrată făcută de ei. Și Gion, un om de zăpadă haios de tot a zis: Hai să vedem Fata din Curcubeu de la Teatrul de Artă, piesa aia a Liei Bugnar. Și ne-am dus. Să
1001 de nopți bucureștene – noaptea a șasea [Corola-blog/BlogPost/100649_a_101941]
-
Dacă folosești cuvinte sau expresii vulgare, trebuie să fii foarte priceput la asta, să știi exact unde și când să te oprești, cât să dezvelești, astfel încât să lași loc și imaginației, altfel nu te deosebești cu nimic de bețivul de la cârciumă care înjură și scuipă la orice pas, nu te deosebești cu nimic de căruțaș, sau cocalar (tot e la modă cuvântul ăsta ). E greu , spunea cineva, să scrii poezie! Și avea dreptate! E greu să scrii orice. E o mare
IOANA BURGHEL, DIN DRAGOSTE PENTRU POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344391_a_345720]
-
și pensate discret, împreună cu genele lungi formau un accesoriu minunat pentru fața ovala cu nasul cârn, gurița mică cu buze cărnoase și senzuale. Pentru un moment și-a amintit seara trecută când soțul, tatăl copiilor ei, a venit târziu de la cârciumă, beat și cu chef de ceartă. Pregătise pentru cină mâncarea lui preferată, pulpă de porc la tavă și chec cu zmeură. Bucuroasă l-a așezat la masă, încercând să-i intre-n voie, unul din copii nu a vrut friptură
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU I de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2058 din 19 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/342747_a_344076]
-
APELOR (versuri, A5, 148 pagini) Toma Barbăroșie este, în același timp, un poet al exploziilor spontane și un îndelung căutător prin marile tradiții culturale ale omenirii. Aș putea garanta că nimic nu-i este străin: nici caietele lui Kafka, nici cârciuma din capătul străzii, nici tablourile lui Matisse, nici ignoranța prostului fudul, nici îndrăcitele ritmuri ale jazz-ului,, nici tainele cogito-ului cartezian. Poetul știe foarte bine că lumea aceasta creată de Dumnezeu își împarte semnificațiile, în egală măsură, nepărtinitor, și către
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 26 MAI 2015 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343363_a_344692]
-
cu bicicletele. Și am pornit cu bicicletele din satul lui ca să vizităm mânăstirile Neamț, Agapia, etc. Am ajuns într-o dimineață, la Târgu-Neamț ca să mergem la mănăstirea Neamț. Am trecut pe langă piața, era „zi de târg”... și dintr-o cârciuma a ieșit un târgoveț, roșu la fața, noi eram lângă biciclete, s-a oprit în fața mea și mă întreabă: „Ba, de ce ești tu țigan?” Așa, dintrodată! Și am rămas perplex, pentru că nu era o discuție pe care să o fi
AFRICAN SAU ȚIGAN? NU ORICE ȚIGAN ESTE ROM. UN RĂSPUNS POSTUM PT. NICOLAE GHEORGHE de MARIAN NUŢU CÂRPACI în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343956_a_345285]
-
și făcu un gest sugestiv cu mâna. -Ahav, m-ați lăsat exact când aveam mai mare nevoie de voi, replică arhiereul. Am vești că ucenicii au bătut ieri în voie străzile Ierusalimului. Soldații lui Pilat au intrat prin tavernele și cârciumile grecești chipurile să-i caute pe ucenici și de fapt au petrecut cum au vrut. Acum însă să nu mai pierdem timpul fiindcă nu e timp de pierdut! Ia-ți oamenii, ieșiți în oraș și căutații pe ucenici. Prindeți pe
AL CINCISPREZECELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1666 din 24 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344022_a_345351]