1,366 matches
-
extraordinare în culoarele (tunelele) subterane ale Universității Laval, foarte utile atunci când este foarte frig afară și nu se mai poate circula din cauza vântului și a zăpezii. Prima dintre ele: o estropiată, suspendată într-un echilibru precar la capătul a două cârje vopsite în alb, dar îmbrăcată extrem de colorat, vesel, tunsă simpatic etc. În ciuda diformităților sale evidente, exprima mult optimism, bucurie de a fi și dragoste de viață. Cea de a doua, o tânără de religie musulmană. Îmbrăcată extrem de modern, stilul streetwear
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
în cultură pe colega mea, Nadia Horowitz, care era mai inteligentă decât mine. (În schimb, eu eram mai drăguță decât ea.) Astăzi, în tot ce scriu, fug de citate. Citatele îmi apar ca o ostentație de erudiție și ca niște cârje menite să susțină idei oloage. R.P. Bun, văd că răspunsul la întrebarea despre idila pătimașă nu mi l-ați dat, dar nu-i nimic. Vă întreb altfel, atunci. Până la urmă, din cauza cui s-a sfârșit idila aceea? Au existat inimi
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
care fugeam acasă, unde-i pregăteam supele pentru a doua zi, și mai lucram și un referat sau o con fruntare pentru o editură, ca să câștig un ban în plus. Și când a ieșit soțul meu din spital în două cârje, am făcut eu o glorioasă tuberculoză bilaterală. Un an întreg am stat la Bran, amândoi în concediu medical. În anul acela s-a născut traducerea Povestirilor complete ale lui Kathe rine Mansfield și a tragicului ei jurnal de boală. Luam
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
colț de stradă și să cântăm, pe melodia din filmul Cele două orfeline, „Aveți inimă miloasă, / El olog, ea ofticoasă“. Ceea ce nu ne-a împiedicat însă ca, de Reve lion, să mergem la Brașov, la ARO, el să-și lase cârjele pe un scaun și să dansăm cât ne-au ținut picioarele. Călătoria mea frustrantă la Dresda... R.P. Cea a regretelor pe care le-a încercat partea bărbă tească a cuplului... A.R. Da, aceea. Am descris-o în amănunt în
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Dresda, cu încă patru redactori, în schimb de experiență. Cu mari insistențe, obține să vin și eu cu ei. La Dresda, delegația este însoțită de două ghide tinere, sexy, ahtiate după bărbați, fiindcă sexul bărbătesc german era sau schilodit în cârje, sau mort pe front. Cele două ghide duc o intensă și combativă activitate noc turnă în paturile românilor. Suntem cazați într-un internat aflat în vacanță. Singurul care nu poate profita de generozitatea donatoarelor e soțul meu, care-a venit
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
boli și ierburi abundente, serviciile de anastiloză fac radiografii ale pietrei, tubaje, analize. Pe urmă sunt avioanele cu reacție care fac să vibreze îndelung și periculos pilonii, coloanele bătrâne, fragile, anemiate. Se încearcă operații de salvare; pentru Parthenon se propun cârje, cămăși de sticlă, corsete de fier, tuburi de oțel, pansamente de lemn. Se visează la grefe, la înlocuirea în interior a colților de fier ruginiți cu colți de oțel inoxidabil. Dar Parthenonul e bolnav: de bătrânețe, de timp, de ateroscleroză
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
ochi feliile mari de ciuperci cu care era presărată. Încă de când am cumpărat-o, era tăiată în 4 bucăți și am început să mănânc cu poftă. La un moment dat s-a apropiat de mine un cerșetor, șchiop, cu cârje, la vreo 45 de ani. Avea piciorul stâng tăiat pe sub genunchi, și avea acolo un bandaj alb, destul de curat. Avea o haină lungă maronie, jegoasă și nespălată de câțiva ani, un fel de bască în cap, la care nu am
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
ei apare noii generații de regizori ca fiind în același timp fascinantă și aptă să producă un obiect credibil. Dar, evident, filmul poate fi multe alte lucruri ; în raport cu aceste multe alte lucruri, sprijinul pe aspectul mizerabilist poate apărea ca o cârjă, de care la un moment dat unii dintre acești regizori vor deveni capabili să se dispenseze. Asta nu se întrevede încă, cel puțin pentru mine. Alex. Leo Șerban : Aici o să te contrazic, pentru că am văzut deja două lungmetraje (unul este
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
chef; cel puțin, deocamdată, pînă pornesc instalația de separare. Și-apoi, trebuie să rezolv și cu locuința, cînd voi veni de la spital să am unde sta mai ca lumea, cu-atît mai mult cu cît vreo două luni voi merge în cîrje. Locuința ce-o voi primi la blocul-turn va fi tocmai ce-mi trebuie: două lifturi, alimentara în stînga, librăria în dreapta... În fața mea, pe culoarul de la parter, merg două femei spre colțul unde sînt ușile celor trei lifturi. Una din femei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
la veceu, altă cucoană așteaptă să-i spun un cuvînt, să-i dau putere s-o refuze pe Brîndușa... Poftim! Poftim de veniți să trageți de mine, să fiți voi cu sufletul împăcat sărmanul vostru suflet șchiop, care-și face cîrje din rănile altui suflet!... Ce-aștepți, de ce-ai dat telefon?!... Ca să fii cu sufletul împăcat... Voiai o vorbă urîtă de la mine, ca să fii cu conștiința împăcată, să poți minți... Poftim vorba urîtă: du-te dra-cu-lui! dra-cu-lui! dra-cu-lui!!! urlu eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
am întors de la Cluj unde mi-am dus soția la un consult medical deoarece nu se simte bine încă din toamnă. Lucrurile au involuat mereu, complicate între timp și din pricina unei fracturi care m-a imobilizat în gips și-n cîrje cinci săptămîni. Abia după ce am scăpat de acest canon ne-am putut gîndi și la călătoria la clinicile din Cluj. Între timp am primit fotografia (îndoită firește, de vreme ce ați specificat pe plic ce conține) și apoi cartea. De fapt cartea
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
au măști cu coarne. Se Îmbracă cu <hlaibure> (halate sau capoate uzate pe care sunt prinse fîșii de zdrențe). Au gheb. Poartă ițari și opinci. Se Încing cu un brîu de care atîrnă clopote mari și mici. În mîini au cîrje iar În bandulieră au un șirag de cioare moarte”. După ce a tăiat Întreg textul de mai sus, năstrușnicul tov. Ion Andrei l-a Înlocuit cu savanta compoziție: „Evreii În număr de 3-4. Poartă măști (caracteristice spectacolelor tradiționale). Se Încing cu
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
de cioare moarte”. După ce a tăiat Întreg textul de mai sus, năstrușnicul tov. Ion Andrei l-a Înlocuit cu savanta compoziție: „Evreii În număr de 3-4. Poartă măști (caracteristice spectacolelor tradiționale). Se Încing cu un brîu și În mîini au cîrje”. Și cu asta, basta! „Jidanul” „Vălăretului” de la Bogdănița, fusese descris astfel: „Poartă un trenci sau un raglan lung pînă la genunchi, rufos și zdrențăros. Pe cap are o pălărie Înaltă. Pe față Își trage o mască cu coarne de drac
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
lung pînă la genunchi, rufos și zdrențăros. Pe cap are o pălărie Înaltă. Pe față Își trage o mască cu coarne de drac, vopsită În negru, cu nas roșu ascuțit, cu mustăți mici, zburlite și Încîlcite. În mîini duce o cîrjă și un coș rotund În care are o cioară moartă și ouă clocite”. Neavând timp și răbdare pentru text Înlocuitor, Andrei a ras totul dintr-o trăsătură de condei. La Tomeștii de Puiești, fuseseră incluși În rolul „Vălăretului” și „Jidanul
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Încredere, ca și cum În sfârșit călcam pe pământ ferm. Când eram la Actorie, aveam senzația de ceva nesigur, parcă navigam pe o plută Într-un curent iute, care la orice cotitură mă putea destabiliza. Din panică, eram mereu În căutare de cârje care să mă susțină. Ajuns la Regie, găsindu-mi locul, totul venea natural, iar nevoia de cârje dispăruse de la sine. GB: Ca student la Actorie, tu erai foarte conceptual În exercițiile pe care le făceam și propuneai de fapt imagini
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
parcă navigam pe o plută Într-un curent iute, care la orice cotitură mă putea destabiliza. Din panică, eram mereu În căutare de cârje care să mă susțină. Ajuns la Regie, găsindu-mi locul, totul venea natural, iar nevoia de cârje dispăruse de la sine. GB: Ca student la Actorie, tu erai foarte conceptual În exercițiile pe care le făceam și propuneai de fapt imagini globale, făceai deja mai degrabă exerciții de regie decât de actorie. Îmi amintesc de un exercițiu cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Șerban le face cu actorii Înaintea pregătirii unui spectacol. Cunosc bine Îndreptățita aversiune a lui Andrei Șerban față de imixtiunea oricărei teorii - estetice, filosofice sau științifice - În spațiul său de creație. În universul fluidității și transparenței, teoria nu este decât o cârjă inutilă. Dar nu mă pot abține să nu remarc că fizica modernă atestă că totul este vibrație. Cea mai mică parcelă a spațiului-timp este traversată de un număr infinit de vibrații infinitezimale. De la neuron la spațiul interplanetar, totul este vibrație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
dar nu mai bea; părul i s-a făcut măciucă și fața lui Îndeobște neagră a căpătat o bizară nuanță cenușie. Mai era și cartea cu automobile (veșnica mea favorită, Sarah Jane, arbora un voal lung, verde) cu obișnuita consecință - cârje și capete bandajate. A, da! Mai era aeronava. Metri Întregi de mătase galbenă intrau În alcătuirea ei, și mai era un balon micuț În folosul exclusiv al norocosului Midget. La imensa altitudine atinsă de aeronavă, aeronauții se Înghesuiau unul Într-
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
hohotind în plâns, fuge pe ușa de taină... Ștefan oftează, o cuprinde pe Maria pe după umeri: Să mergem Maria... Să mergem... Pleacă împreună. Lumânările pâlpâie... Câinele urlă a pustiu... Pe ușa de taină, intră grăbit, gâfâind, mitropolitul Teoctist, bocănind cu cârja pontificală într-o mână, cu Sfântul Potir al Împărtășaniei, în cealaltă. Măria ta!! Măria ta!!! Te pomenești c-a plecat! Zărghitul!... O fi plecat!... Cum așa?! Nespălat de păcate?!... Tocmai el?... Păcătosul! Dumnezeule!!! Iadul îl mănâncă!... Măria ta!! strigă el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Împărtășaniei, în cealaltă. Măria ta!! Măria ta!!! Te pomenești c-a plecat! Zărghitul!... O fi plecat!... Cum așa?! Nespălat de păcate?!... Tocmai el?... Păcătosul! Dumnezeule!!! Iadul îl mănâncă!... Măria ta!! strigă el cu disperare, dar nu primește nici un răspuns, aruncă cârja și, cu poalele anteriului ridicate, începe să alerge. Măria ta!!! Stai așa!!! Măria ta!!!... Tăcere... "La Suceava, în cetate, peste tot e liniște!"... Răsare soarele... EPILOG ÎNVIEREA iulie 1476 "După poticala dentâi a lui Ștefan Vodă, ce au perdut războiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
în comună, acum cinci ani, erai cât o surcică, iar acum ești cât o purcică, a strigat unul dintre cei trei, economistul de la o fermă agricolă, fost condamnat pentru furt, grațiat datorită infirmității (avea doar un picior și mergea în cârje). Era cel mai reclamat om din comună. Toată lumea îl poreclea „Șontorogul” și „Hoțul”. Fișierul din birou conținea mai multe dosare cu reclamații făcute de săteni în care faptele acestuia erau aduse la cunoștință conducerii comunei. Când voiam să luăm măsuri
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
noi muncim. Du-te în p... m.., în fabrica ta de unde ai venit! Te-au trimis să studiezi la „Sorbona”, academia aia a voastră de politică, unde vă învață să le știți pe toate! În clipa următoare, șchiopul, fixându-și cârja în dreptul inimii mele, m-a împins spre sobă și, strivind țigara cu cizma de cauciuc plină de noroi uscat amestecat cu baligă de la animale, a strigat furios: Cred c-am să-ți scot inima din tine! Am s-o tai
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
că schija se deplasase și își secționase artera femurală. Cu repeziciune s-a intervenit și lui Burcea, care era gata-gata să moară, i-au amputat coapsa. Am rămas și mai buni prieteni, nemaipărăsindu-l. Când s-a mai întremat, în cârjă fiind, îl transportam în grădină, pe c bancă. Nu știu cine i-a dat lui Burcea o trompetă. Încetul cu încetul Burcea a învățat să cânte, la trompeta aceea militară, "Tatăl nostru". Cânta greu, destul de fals, dar sufletul lui de tânăr mutilat se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cu o înclinare și cu întoarcerea energică a spatelui, te faci înțeles imediat. Și, în caz de eșec, nu-i nici o nenorocire. Am văzut, ieri, în stația "Romancierilor", un cetățean bătrân (dar foarte bătrân, cu un picior sprijinit într-o cârjă) cerând, în franceză, un bilet până la Centru. Cineva, ajutându-l, a rugat pe vânzătoare să-i dea un bilet, traducând. I s-a dat, bătrânul infimi a spus de vreo două ori mersi madam, dar madam a rămas cam indispusă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cordon de halat. Nu găseam nici cuvântul potrivit, nici tăcerea potrivită... Burcea mi-a strâns mâna: "Scăpai cu bine". Pe urmă ne-am deprins cu situația. Mi-a dictat cărți poștale: "Mi-au tăiat piciorul drept, dar o să merg cu cârjă... ceea ce vă doresc și dumneavoastră"..., iar Floricăi, "tu, Florico, să știi că nu ne mai luăm". A început ceea ce acum se numește "recuperare". Se simțea toamna, frontul se îndepărta, nu mai era nebunia de la început... Aveam mai mult timp. Noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]