2,562 matches
-
nu o rudă, ci două, În stare de viață suspendată sau, cum preferau ei să spună, de moarte stagnată. Una dintre ele era un bunic din aceia de modă veche, un patriarh rigid pe care boala Îl redusese la o cârpă jalnică, deși nu-l făcuse să-și piardă complet capacitatea de a vorbi. Cealaltă rudă era un copil de câteva luni pe care nu avuseseră timp să-l Învețe nici cuvântul viață, nici cuvântul moarte și căruia moartea reală refuza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
vei cunoaște, ai crezut În surâsuri care nu erau decât simple și deliberate contracții musculare, ai uitat că duci pe umeri cinci sute de ani, deși ți-au amintit-o În mod caritabil, și acum iată-te aici, ca o cârpă, culcat pe patul unde sperai s-o primești, În timp ce ea râde de figura tristă pe care ai făcut-o și de prostia ta incurabilă. Câinele, care uitase deja ofensa de a fi fost respins, veni să-l consoleze. Își puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
grea de vomă, durerea puternică și urâtă de cap, petrecusem zile întregi în pat din cauza ei, chiar și în dimineața nunții noastre venise să îmi umbrească fericirea, zăcusem în patul meu de fetiță până după-amiază, cu ochii închiși, cu o cârpă umedă pe frunte, în casa aceea veche care devenise casa însingurării tatălui meu, golită de dorințe și obiecte. Pisici flămânde își ascuțeau ghearele pe fotoliile pline de păr, până ce s-au dezintegrat cu totul, parcă ar fi fost lipsite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
asta se va întâmpla tocmai în felul acesta. Capul meu se lasă greu pe birou, iată, mai am o după-amiază liberă, până diseară nu voi lipsi nimănui, vreme de ani întregi le lipsisem amândurora, sfâșiată între ei doi ca o cîrpă veche, acum sunt de prisos, iar din pricina faptului că mă obișnuisem atât de mult să fiu la dispoziția lor, acum nu mai știu ce aș putea face cu timpul acesta rămas liber, acesta este un teritoriu nou, pe care trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și taică-meu duse scara În magazie. Am dus toate lucrurile pe doc. Barca cu motor era prinsă dincolo de el. Husa, motorul, scaunele, toate erau ude de rouă. Am dat husa la o parte și am șters scaunele cu o cîrpă. Tata a luat toate bagajele și le-a pus la pupă. După aia am desfăcut ancorele de la pupă și de la proră, m-am urcat În barcă și m-am ținut de muchia docului. Tata curățĂ motorul cu o pompă, Învîrtind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și am mai apucat să-l văd pe prizonier cum stătea cu capul pe spate, sprijinit de un perete. Plîngea. MĂ simțeam destul de rău cînd ne-am Întors În vagonul pentru fumători. Unul dintre mecanici adusese o găleată și niște cîrpe cu care ștergea sîngele de pe jos. Cum se simte, doctore? Îl Întrebă pe tata. — Nu sînt doctor. Dar cred că o să se facă bine. Două scule pe bascule. Și nu s-au descurcat cu juma’ de buletin Ăla. — L-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
transformarea camerei sale În vreun fel de Club, baptismul clar al ideii Autorității a venit ca un șoc pentru ea. A doua zi, În timp ce lucram la CĂmin, protejînd pe cît puteam lentilele camerei, acoperindu-le cu o pînză sau o cîrpă, apăru Autoritatea Însoțit de americancă. Ne auzise vorbind despre CĂmin la Club și venise să ne facă o vizită. Eu eram pe balcon, ghemuit Într-un colț și mă uitam cu un binoclu, un Zeiss mic pe care Îl puteai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
în fotoliile primitoare. Bucătăria e cam cât tot apartamentul meu, are tavanul înalt de aproape zece metri, din care atârnă, prins cu o frânghie, un uriaș uscător pentru vase, care se pare că încă mai este folosit pentru prosoapele și cârpele de bucătărie. Pentru încălzire, folosesc un boiler industrial. Am impresia că la Grange Manor totul este supradimensionat. Piesa de rezistență este scara gigantică de stejar lustruit, cunoscută, după cum ne-a explicat Finn, drept Capcana Morții; urcă de-a lungul pereților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
care amintește că Templul a avut legături mai mult decât prietenoase cu Saladin: suntem În fața insinuării unui delict de Înaltă trădare. Justificările lui Molay sunt penibile, În această depoziție omul, greu Încercat deja de doi ani de carceră, pare o cârpă, dar tot cârpă se arătase și imediat după arestare. La o a treia depoziție, În luna martie a anului următor, Molay adoptă o altă strategie: nu vorbește, și nu va vorbi decât În fața papei. Lovitură de teatru, iar de data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Templul a avut legături mai mult decât prietenoase cu Saladin: suntem În fața insinuării unui delict de Înaltă trădare. Justificările lui Molay sunt penibile, În această depoziție omul, greu Încercat deja de doi ani de carceră, pare o cârpă, dar tot cârpă se arătase și imediat după arestare. La o a treia depoziție, În luna martie a anului următor, Molay adoptă o altă strategie: nu vorbește, și nu va vorbi decât În fața papei. Lovitură de teatru, iar de data asta trecem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
răcni ca o împușcătură când trupul meu descărnat țâșni dintre buzele zidului cu țipătul urmelor din nisip vâjâitul tunetului săpat în aer și papagalii chirăind în balcoane între 2 molfăituri peste țesătura de alei deșirată sub cerbii picioarelor ca o cârpă putredă de care îți freci tălpile pline de amintiri lipite între crampoane. Nouă însă, cărora vântul ne sângera nările țipetele ne zgârâiau ochii, cenușiul ne liniștea creierul revigorându-ne singurătatea și miracolul poftei. Capre și cerboaice ni se răsturnau sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mă mai slăbi nici acasă. Se rătăcea pe ulițe, răscolea toată Băneasa, întreba în stânga și-n dreapta până ajungea la gardul de tablă verde. Tanti Cucu îmi făcu o vizită fulger. Apucasem totuși să astup spărtura din perete cu niște cârpe pe care le-am mascat cu ipsos. Vecinii îi spuseseră că m-am încurcat cu o vrăjitoare. Norocul meu a fost că n-a putut sta mult. Mi-a zis doar atât: cu moldoveanca a mai fost cum a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
care se hrănea cu așa ceva nu putea fi decât un vampir pe care dacă nu-l înțepai în inimă, dacă nu dădeai foc și apoi făceai pipi pe cenușa lui, îți sugea toată vlaga din vine. Te transforma într-o cârpă de șters pe jos în bucătărie, într-un robot casnic condamnat toată viața să spele rufe, să calce. Vai și-amar! Până la urmă care era treaba cu călăvia? O simplă căutare pe net îți dădea toate detaliile: luai un litru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
confecționat nebunului, pe bază de mulaj, dar nu numai, o cheie pontoarcă asortată și cu alte minuni, pentru ușa bucătăriei, într-un miez sumbru și ploios de noapte, înarmat cu o lesă, cu o halcă de carne friptă și o cârpă îmbibată cu cloroform, din recuzita proprie, Nae trecuse capiu la acțiune. La atac! Doar că anumite persoane, nu doar binevoitoare, ci și de-a dreptul bine-intenționate (numele Bossului fiind, în șoaptă, cel mai adesea pomenit), re-echilibraseră balanța sorților, prevenindu-l
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în constelații, cu mult mai vii decât în porțiunea stradală luminată artificial și își împreunează palmele a rugă, devenind el însuși o statuie semeață, care începe să reverbereze pulsuri-pulsuri de raze, ca niște snopi ori ca niște săgeți albastre, de sub cârpele șterse și desperecheate, ce-l acopereau. Apoi, minune...! Două aripi albe magnifice, de anvergura acelora de condori din Anzi fâlfâie, cu pleznituri de bice, de-a dreapta și de-a stânga umerilor săi, precum o baterie învolburată de bandiere cavalerești, de
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
odată cu potaia, jos, în curte. Unde continuă să se tăvălească! Brava, mamaie, brava! Păcat că te duseși și tu! o fericește Fratele. Cronica morților săraci, episodul doi... Băi, îl mâniem pe Dumnezeu, dacă o abandonăm pe dușumea, ca pe-o cârpă, zice milostiv Apostatul. Ajutați-mă și voi să-i dăm onoru' și s-o suim în tronuleț, în locu' lu' Luci', că mult bine ne-a făcut nouă, femeia asta! Îngerul pune și el osul pe tăcute și babornița, Sanga-Anga
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
să se mai distreze. Gherghina intră cu sfială în camera tânărului stăpân, împreună cu servitoarea. ― Uite, fetițo, tu ești deșteaptă și îndemînatică și ai să-mi faci un serviciu... Aristide îi explică. Fierul se încălzise. Pe masă erau întinși pantalonii alături de cârpa udă. Izgoni pe servitoarea neghioabă, să n-o vază în ochi. ― Eu am să încerc, conașule, zise Gherghina speriată și ea de cearta servitoarei. Dar nu știu dacă am să pot bine... Se apucă de lucru. Aristide, lângă ea, o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
oamenii și să mă umplu de bani și de toate, ori matale?... Ia lăsați-mă, măi oameni, să trec și să-mi răspundă, că doar n-oi răbda să mă rușineze dânsul pe mine în fata satului, parc-aș fi cârpa lui... ― Apoi gură mare ca a ta mai rar, măi Petrică! zise Cârciumarul mai împăciuitor, văzând zvârcolirile flăcăului pe care țăranii îl ostoiau. Și țâfnă, și semeție! Lasă, că te-am păscut de când te-ai întors de la oaste! Parcă numai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
care luară parte toți câte puțin, ca să-l convingă pe primar să fie alături de oameni, nu împotriva lor, că nu șade bine, amenințîndu-l chiar că, altfel, nu va fi părtaș nici la pământuri. Ion Pravilă, și din ambiție că o cârpă de om ca Trifon Guju a îndrăznit să se răstească la dânsul, și de teamă că mâine-poimâine se vor întoarce lucrurile cum au fost, rămase nezdruncinat, declarând chiar că mai bine se lipsește de pământ, decât să fie călcat în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
deget în lichidul negricios și-l duse la buze. ― Brett s-ar putea să trăiască. ― Nu e nici o șansă, zise Ripley, care nu era fatalistă ci doar logică. L-a înhățat și l-a tras în sus ca pe o cârpă. ― Dar ce voia de la el, la urma urmelor? întrebă Lambert. De ce nu l-a omorât pe loc? ― Poate că și ea are nevoie de un incubator, cum s-a folosit prima de Kane, sugeră Ash. ― Sau de hrană, zise Ripley
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
îl chema pe muncitor, doar n-o intrat dracul în mașina mea! - Nene, spune Nicu, cred că vine miorlăitul din lada de scule. Ca să vadă ce este în lada de scule au luat un băț pe care a înfășurat o cârpă, au înmuiat-o în motorină și i-au dat foc. Cu feștila aprinsă s-au dus la lada de scule. Când au dat să tragă capacul, cum era bătut în cui, n-au putut. Motanul a tăcut. Au luat un
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
satul Curteni. Când a făcut explozie brandul, două schije mici i-au ciuruit fundul fratelui Gelu. Speriat, s-a întors în beci unde noi stăteam ascunși. Mama i-a scos la lumina lămpii schijele, iar bunica Maria a ars o cârpă de lână și i-a pus scrumul în carnea tăiată spre a opri sângerarea și o posibilă infecție. Noi, toți, am început să tremurăm de teama ca nu cumva o bombă să lovească și casa și beciul și să ne
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
de durere. Mama, care era prin apropiere, a venit repede și m-a luat de jos. Tata a strigat: Așa-i trebuie!... Tăietura era adâncă. Port și acum semnul tăieturii. Mama a strigat la bunica Maria să caute repede o cârpă de lână și să o ardă, făcând-o scrum. După ce a șters sângele care curgea șiroi, a pus scrum în carnea fundului tăiat, bătătorind bine pentru a opri sângerarea. Tata mia spus printre dinți câteva înjurături, văzându-și de treaba
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
dureroasă a capului. Puneam un strat de 4 sau 5 frunze. În ochiul stâng picuram și suc proaspăt de varză albă crudă, proaspăt preparat. Peste compresa cu frunze de varză puneam o folie subțire de plastic și peste aceasta o cârpă sau un prosop de bumbac, cu care înfășuram tot capul. După câteva ore, aruncam frunzele de varză. Cu acest tratament, durerile de cap au dispărut cam într-o lună și jumătate. Treptat, s-au atenuat și au dispărut și durerile
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
de lemn. Am reluat și cititul, câte puțin, timp de 2 sau 3 ore pe zi, utilizând vechii mei ochelari de 2,5 , pentru mărire de aproape. Pentru a elimina bruiajul negativ al ochiului stâng, l-am acoperit cu o cârpă de bumbac moale, în timpul cititului. Dar am constatat că, în acest timp, ochiul stâng îmi lăcrimează. Așa că am citit cu ambii ochi deschiși și a fost satisfăcător. Când privesc la TV, îmi acopăr ochiul stâng cu mâna, așa mă simt
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]