2,091 matches
-
Apoi, îl traversară foarte repede, până la baza zidurilor de piatră. — Haideți! strigau oamenii de pe meterezele de lut și zidurile de pământ podite, în timp ce aruncau lănci, lemne și pietre și turnau ulei încins peste cei de jos. Soldați atacatori care se cățăraseră pe zidul de piatră se rostogoleau sub bolovani, bârne și ulei. Dar, oricât de departe cădeau, erau cu atât mai curajoși. Fie și de se rostogoleau până la pământ, atâta vreme cât își mai păstrau cunoștința, săreau în picioare și începeau să urce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mai păstrau cunoștința, săreau în picioare și începeau să urce din nou. Soldații care veneau din spate strigau, cu admirație, la vederea curajului neînduplecat al camarazilor lor și escaladau zidul în urma lor. N-aveau să se lase întrecuți. Pe când se cățărau și cădeau și iarăși se suiau și se agățau de pietrele zidului, se părea că nimic n-ar fi putut ține piept furiei lor. Dar apărătorii castelului nu erau câtuși de puțin inferiori, în propriul lor efort unit, disperat. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
norii groși, care coborau încet. Era noaptea celei de-a douăzeci și doua zile din Luna a Cincea, seara de după sosirea trupelor clanului Mori la frontieră. În întuneric, doi oameni înotau ca niște pești ciudați prin lacul mâlos, ca să se cațere pe stăvilar. Atinseră un șir de clopoței și pocnitori, care fuseseră prinse pe o funie întinsă pe marginea apei și legată de tufișurile și bambușii pitici, astfel încât să arate întocmai ca rugii unor arbuști de trandafiri sălbatici. Focuri de tabără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nici un pericol de înec, dar fundul șanțului era mocirlos ca o mlaștină. Copilul începu să se zbată ca un pește în mâl. Pereții șanțului erau făcuți din piatră, așa că, până și unui adult i-ar fi fost greu să se cațăre afară. Într-adevăr, uneori câte un biet bețiv cădea înăuntru și se îneca, în nopțile când ploaia umplea șanțul până sus. Cineva anunță imediat familia băiatului. Vecinii curioși de pe Strada Scursurilor începură să năvălească din case ca apa dând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
terminară repede. Ici și colo, în grădina templului, zăceau dușmani doborâți de săgețile lui Nobunaga. Dar, înfruntându-i arcul, un număr de soldați în armuri se repeziră cu urlete disperate până sub balustradă, după care începură, în sfârșit, să se cațăre pe coridorul podit. — Te vedem, Senior Nobunaga! Nu ne mai poți scăpa! Predă-ți capul ca un bărbat! Inamicii erau îndesați ca ciorile pe salcâm dimineața și seara. Pajii și vasalii personali se postară în jurul lui Nobunaga, pe coridoarele laterale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
polonicul oferit, bău apa dintr-o sorbitură și se întinse, pentru prima oară de când plecase din Ogaki, după care descălecă, pornind cu pas iute spre baza turnului de veghe, unde privi cerul. Turnul nu avea acoperiș, nici scară. Soldații se cățărau pășind pe proptelele de lemn fixate construite în grabă. Dintr-o dată, Hideyoshi își aminti de tinerețea lui de infanterist. Legând șnurul evantaiului de comandant de sabia pe care o purta, începu să urce spre vârful turnului. Pajii îl împinseră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
crede. Într-o noapte când norii sunt coborâți ar fi altceva, dar e ciudat să vezi cerul colorat așa când noaptea e senină. Aici sunt prea mulți copaci care ne blochează vederea, dar ar trebui să putem vedea dacă ne cățărăm până pe marginea râpii de-acolo. — Stai! E periculos! Dacă aluneci, cazi tocmai până-n vale! Încercară să-l oprească, dar omul escaladă peretele de piatră, agățându-se de vițe. Silueta sa părea a unei maimuțe în vârful muntelui stâncos. — O, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să gonească înainte. Vom lua capul lui Katsuie! Fiecare se străduia să ajungă în frunte, pe când începeau să urce Muntele Tochinoki. Fâlfâind drapelul auriu pe piscul muntelui, războinicii clanului Shibata priveau, cu răsuflarea tăiată, cum numărul luptătorilor dușmani - care se cățărau chiar și prin locuri pe unde nu era cărare - creștea clipă de clipă. — Mai e timp să împărțim între noi o ceașcă de apă, de adio, spuse Shosuke. În acele câteva momente, Shosuke și tovarășii săi culeseră și împărțiră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să plângă. Ah! strigă el. Nu-și mai încăpea în piele de bucuria acelei mari izbânzi neașteptate, astfel încât uită ce avea de făcut în continuare. Imediat după aceea, auzi freamătul de crengi al aliaților săi, care se luptau să se cațăre primii de dincolo de stânci. — Sunt Ando Hikobei! Pregătește-te! — Numele meu e Uemura Denemon! — Eu sunt Hachiya Shichibei din clanul Tokugawa! Fiecare își anunța numele, în timp ce se întreceau să ia capul lui Shonyu. A cui sabie îl retezase? Mâinile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu-ți dă posibilitatea de a gândi la alternative, metode soluții... Norocul meu, totuși stă la pândă pe undeva, fiindcă pe ici, pe colo, mai apar citate întregi izvorâte trudnic, vorba ăluia, „din puțul gândirii” unor politicieni, care s-au cățărat și ei, cum au putut, în creștetul nostru ca să scruteze lumea de acolo și să se ușureze la fața locului, ori de câte ori le vine. Nu mai departe decât azi dimineață, am găsit în ziar o mostră-citat din marele pupincurist al mileniului
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Ia să dea tata o gură de apă și copchilelor iestea de ochișele, că tare le mai arde gura! Ce faceți, flăcăilor?” - s-a adresat unei tufe de trandafiri cățărători - „Mai puteți sau ați obosit? Păi cum să vă mai cățărați voi când gura vi-i uscată ca iasca? Ia poftiți la apă frumoșilor!” Când a terminat treaba, și-a îndreptat privirea spre mine. Te pomenești că ai făcut ochi. Cum ai dormit? Am dormit dus, părinte. Acum să ai puțintică
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
de priceput... Pornim la drum. Nu după multă vreme, am ajuns pe creasta dealului Cetățuii. Ne oprim. Îmi rotesc privirea începând de la semeața Repede, mătur apoi valea Nicolinei cu o prelungă privire asupra Galatei - ctitoria lui Petru Șchiopu voievod - îmi cațăr vederea pe dealul Copoului, cu alunecare aproape involuntară asupra mănăstirii „din łarină”, zidire a lui Aron Vodă. De aici pornesc să urmăresc valea Holbocii și în scurtă vreme mă opresc în piscul Păunului... Încărcat cu priveliștile din zare, calc alături de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
cameră să-mi refac rapid machiajul în onoarea a indiferent ce avea să se întâmple la ora ceaiului, am trecut pe lângă bucătărie. Unde, spre marea mea surpriză, Misty O’Malley spăla o cratiță uriașă. Pentru asta, fusese nevoită să se cațăre pe un scaun. Deși eram convinsă că nu era de fapt nici o nevoie și că o făcuse doar ca să pară dulce și neajutorată. Am regretat imediat că nu insistasem să-i ajut și eu la curățenie. întotdeauna am avut sentimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ceva și, luată prin surprindere, am bolborosit că nu voiam. Mi-a fost teamă să nu se supere pe mine. Dar Nola mi-a aruncat un zâmbet atât de frumos și de strălucitor încât m-am simțit tentată să mă cațăr până-n buzunarul hainei ei și să rămân acolo. Mi se părea splendidă. în săptămâna aia, pe când mă aflam în plină furie și confuzie din cauza lui Luke, s-au întâmplat două lucruri drăguțe. Primul a fost că am ajuns la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
trebuit. A fost una dintre ședințele alea de sex de coșmar, în timpul cărora, după vreo trei secunde de la debutul ostilităților, ambii parteneri își dau seama că e o greșeală îngrozitoare. Date fiind circumstanțele, cu un bărbat de 77 de kilograme cățărat pe tine, care te țintuiește de saltea, cum să te scuzi și să pleci? Nu poți să te prefaci că tocmai ai văzut un cunoscut în partea cealaltă a camerei. în nici un caz. Nu poți să te uiți la ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pare o adevărată nebunie. Apoi, fără prea multă tragere de inimă, amândoi am pornit într-un mic preludiu. Supt de sfârcuri și alte chestii de genul ăsta. Dar totul era făcut fără tragere de inimă. După care Chris s-a cățărat peste mine pentru principala atracție. Mi s-a părut complet anormal să fiu penetrată de un penis care nu era atașat de corpul lui Luke. însă, cel puțin, situația avansa și totul avea să se sfârșească în curând. Ce greșeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
l-am văzut: Stanley Prizbecki, îmbrăcat cu o jachetă din piele neagră și cu mai multe lanțuri de aur. El și Vivian își aruncau priviri seducătoare din colțuri opuse ale încăperii, în vreme ce o blondă ca o păpușă Barbie se zvârcolea, cățărată pe el. Dintr-o dată, mi-am dat seama că dacă nu luam imediat o gură de aer proaspăt, eram în pericol să vomit în fantâna cu șampanie roz din holul de primire. Mi-am înșfăcat haina de oaie (un cadou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
deloc seama care ar fi legătura cu sexul, zise Braintree. — Nici eu, îi răspunse Wilt. După care se duseră amândoi la cârciuma „Mâța-n sac“ și se îmbătară. Wilt ajunse acasă abia după miezul nopții, când Eva adormise deja. Se cățără pe furiș în pat și se întinse pe spate, în întuneric, gândindu-se la nivele ridicate ale estrogenului. în Rossiter Grove, cei doi Pringsheim se întoarseră de la Ma Tante’s obosiți și plictisiți. — Suedezii-s ultimii. Mai rău de-atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
o înjurătură și se rostogoli pe-o parte, după care evaluă situația. De ridicat nici nu putea fi vorba. Asta ar fi dus la castrare. Era nevoit să încerce altceva. Rostogoli păpușa gonflabilă puțin mai departe de el și se cățără deasupra ei, dar ajunse la concluzia că greutatea lui nu făcea altceva decât să sporească presiunea asupra a ceea ce mai rămăsese din penisul lui și că dacă voia să facă o cangrenă, asta era calea cea mai sigură s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
pe undeva! Numai să reușească să dea de ea. în explorările sale, își aținu ochii pe oglinda pusă pe ușa dulăpașului cu medicamente, dar oglinda era prea mică. Exista una mai mare deasupra chiuvetei. Wilt lăsă capacul closetului și se cățără pe el. Așa va putea să vadă mult mai clar spatele păpușii. Tocmai se străduia să se așeze în poziția potrivită, când auzi pași pe coridor. Wilt se opri din străduințe și înțepeni pe capacul closetului. Cineva încercă ușa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
peruca alunecă pe jos. Wilt bâjbâi după ea prin noroi și o găsi. Apoi dădu ocol gardului, spre pe poartă. Era încuiată. Bineînțeles că era. Va trebui să țină minte și asta. Asemenea detalii erau extrem de importante. încercă să se cațere pe gard, dar nu reuși. Avea nevoie de ceva de care să se sprijine. O bicicletă. De obicei rămâneau câteva în stativul de la intrarea principală. înfundându-și peruca în buzunar, Wilt ocoli barăcile constructorilor, trecu de cantină și tocmai traversa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
atenția spre biciclete. Afurisitele alea erau încuiate. Nu avea altă soluție decât să ia una pe sus. Prin urmare, puse Casa umbrelor în coșul bicicletei, ridică vehiculul în brațe și îl duse de-a lungul gardului de sârmă. Apoi se cățără pe el, sări dincolo și începu să bâjbâie după păpușă. în cele din urmă izbuti să o găsească și pierdu cinci minute străduindu-se să-i țină peruca pe cap, timp în care îi lega banda elastică pe sub bărbie. Elasticul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
o lege de ceva, să coboare pe ea și să tragă păpușa înapoi sus? în nici un caz. Era destul de aiurea să coboare în puț pe o frânghie, ținându-se cu două mâini de ea, dar să se gândească să se cațere înapoi doar cu o mână și ținând păpușa în cealaltă mână - asta era nebunie curată. Așa o să sfârșească și el tot în fundul gropii ăleia și dacă era ceva clar în mintea lui, atunci acela era faptul că nu avea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
sugeră Gaskell chiar când Eva ieși din cabină și își puse pe cap o cască de baie. — Ei, unde-i funia aia? întrebă ea. Gaskell căută într-un dulăpaș și găsi una. O legă în jurul taliei femeii, iar Eva se cățără pe bordul navei și intră în apă. — E așa de rece! se hlizi ea. — E din cauza curentului din golf, zise Gaskell. De-aici nu circulă mai departe. Eva se îndepărtă de navă și ajunse cu picioarele pe pământ. — Apa e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
soluție să fim cumva ajutați, zise Sally. — Sigur, cum să nu! Urcă-te pe vârful bărcii și fă un tur de orizont, să vezi peisajul. N-ai să zărești nimic altceva decât un chiolhan al firelor de papură. Sally se cățără pe acoperișul cabinei și se uită spre orizont. Orizontul era la zece metri de ei și consta dintr-un noian de trestie și păpuriș. — Uite, acolo e ceva care seamănă cu turla unei biserici, zise ea. Gaskell se cățără și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]