1,128 matches
-
care trebuie cât mai repede ascuns, de care trebuie cât mai repede scăpat. „La groapă cu el!”, urlă în mine o voce profund revoltată și cinismul acestei prompte reacții, pe care n-am timp să mi-o controlez, mă surprinde. * Căința lui Abuladze provoacă un dublu șoc: ca film politic și ca film de artă. Capodopera regizorului gruzin pare o înlănțuire de paradoxuri: făcută parcă pentru cele mai subtile elite, ea s-a bucurat de o uriașă popularitate; exprimând un mesaj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
antieroului filmului, Varlam Aravidze n.n.) este într-atât de absurdă încât ea poate fi redată pe ecran numai cu ajutorul celor mai expresive mijloace ale absurdului însuși, ale grotescului, suprarealismului, fantasticului. Și nu cu cele ale filmului realist”. Există, desigur, în Căința și secvențe sau episoade întregi pur realiste, constituind, nu o dată, unele dintre cele mai zguduitoare momente ale filmului: femeile ce stau la coadă în fața închisorii, în speranța de a obține informații despre soarta celor arestați, sau rătăcirea celor două Barateli
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
din start mai lipsită de șansă decât chiar aceea a unui ac într-un car cu fân, dar care totuși se desfășoară la dubla tensiune a nădejdii / deznădejdii, alcătuind scena de cea mai largă respirație și mai patetică a filmului. Căința e o operă barocă, în care inadvertențele și anacronismele voite însoțesc aluzia istorică precisă, precum călăreții medievali însoțesc automobilul lui Varlam Aravidze, o operă încărcată de surprize - care smulg spectatorului prelungi „țipete” de uimire, asemenea celor pe care le emite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
chiar dacă indirectă, a lui Varlam Aravidze, a avut oare cu adevărat loc sau s-a consumat doar în imaginație, eliberând-o ca printr-un catarsis pe umila cofetăreasă specializată în torturi în formă de biserici, de povara sufocantă a amintirilor? Căința e un film teribil, ca gândul și faptul deshumării răzbunătoare a unui cadavru, „redat” în acest sinistru mod familiei, considerată, la rându-i, vinovată, apăsător, greu, ca pământul sub care se culcă, se ascund în disperare de cauză soții Barateli
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
prilej pentru necunoscută de a rosti aceste uluitoare, revelatoare cuvinte pe care foarte puțini mari poeți cred că le-ar fi putut spune: „Atunci la ce folosește el? La ce e bun un drum care nu duce la o biserică?” Căința e un film care te poate îmbolnăvi și care, pe mine, chiar m-a îmbolnăvit, inclusiv la propriu. L-am văzut în primăvara timpurie a anului 1988, când, după multe stăruințe din partea mea, o colegă de la România literară mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
un aparat video; între timp, ambii ne-au părăsit). Săptămână a patimilor! Vedeam, deși îmi făcea aproape fizic rău, filmul în fiecare zi, uneori de două ori pe zi, sau revedeam fragmente din el. La sfârșitul acelei maladive săptămâni a „căinței”- era în prima decadă a lui martie -, într-o duminică după-amiază l-am revăzut împreună cu câțiva prieteni, invitați anume pentru a-l viziona. Chiar în timpul acestei ultime, pentru o perioadă, vizionări, am simțit că am febră mare și, după plecarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
precipitat-îngrijorată a musafirilor - am căzut la pat, doborât de o gripă devastatoare. Aproape că mi s-a părut firesc! Apoi am revăzut filmul „la bulgari”, „la ruși”, iar după revoluție și la noi. Acum, mă gândesc cu melancolie la vremea Căinței lui Tenghiz Abuladze. Sunt, recunosc, un nostalgic al ultimilor ani prerevoluționari. Când încercam, în același timp, sentimentul că dictatura e de neclintit și că totuși nu poate să nu cadă. Era vremea insuportabilului chiar de nesuportat, a cuțitului ajuns la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
a regretat toată viața, s-a căit. Au strălucit în urmă faptele bune și credința puternică. A greșit dar s-a îndreptat, a ajuns Sfânt prin viață și credința cu fapte. Să dea Domnul să avem și noi credință și căința apostolului Petru. Și cu Milă Lui să ne ierte pe toți ca să ne mântuim. Amin. Biserică Adormirii Maicii Domnului în Muntele Sion, aproape de Ierusalim, era și casa Sf. Ioan, ucenicul Domnului. După ce Domnul a fost răstignit, Sfântă Fecioara a locuit
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
el „trăi ca toți ceilalți”, pentru Maria-Magdalena lucrurile stau invers. Pentru ea, viața autentică, ieșirea din condiționarea prea confortabilă a existenței ei de curtezană, ar fi să se supună modelului ; ea năzuiește zadarnic să i se supună, să trăiască efectiv căința, suferința, răscumpărarea. Dar nu reușește ; ratează această șansă. În episodul al doilea, când apare sub chipul propriului ei „mit”, instituționalizat, instalată tot prea confortabil ca un fel de Doamnă de Maintenon în funcția ei „culturală”, momentul acela salvator, de care
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
fost lacomi, neabili și s-au manifestat pe față. Medalierea mă dezonorează. În consecință, refuz să girez prin acceptare orice răsplată care poartă semnătura lui Ion Iliescu, un om care s-a dovedit lipsit de simț moral și incapabil de căință până în ultimele zile de mandat”. „Poors from Eastern Europe Find Illegal Jobs, Exploitation in US”, Hoosier Times, duminică, 2 noiembrie 2003. Numerele din 28 septembrie și 2 octombrie 2003. Să-mi fie scuzată ignoranța! În emisiunea sa de pe CNN din
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
a primi iertarea lui Dumnezeu“. Duminica următoare, „durul“ a vrut să se spovedească și să primească Sfânta Împărtășanie cu toată convingerea. În timp ce îi ofeream Ostia, mi-a părut că văd în ochii lui strălucind o lacrimă; poate prima lacrimă de căință din viața sa». Capitolul XIX E nevoie de un conciliu ecumenic Reînnoirea sau pieirea! Pentru noi, spectatori îndepărtați în timp, e uimitor să vezi ieșind un «preot veronez» umil din magma efervescentă a ideilor și a proiectelor inovatoare, ce se
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
până la fantomatic și grotesc și printr-un realism exterior. Autorul "studiază" mediile la fața locului, minele, delta, casele de prostituție, aducând o documentare de ordin pitoresc. Am ucis pe Dumnezeu are pretenția, ca și Crimă și pedeapsă, de a analiza căința produsă de o crimă, făcută din motive mistice. Viermii pământului prezintă insuficient dramele miniere (Diplomatul, Tăbăcarul și Actrița evocă tăbăcăriile), Pescarii dă amănunte asupra vieții pescărești. AL. O. TEODOREANU Hronicul măscăriciului Vălătuc e o pastișă în felul balzacienelor Contes drolatiques
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
situația dizgrațioasă"; "călăul" pregătind un "mormînt de foc". Maria friendless / Maria cea făr' de prieteni - "ruina unui orfan"; "durerile amintirii"; "încruntăturile unei lumi nemiloase". The false step / Pasul greșit - "mîndrie de copil"; "umbre ale oamenilor"; "adîncul suferinței/restriștii"; "veacuri de căință"; "existență negativă"; "agonii de nedescris"; "un iad etern al reflecției" ce-i așteaptă pe cei vinovați. Memoirs of a sad dog / Memoriile unui cățel trist - "zvîrlit încoace și-n colo de nenorociri, precum șuvoiul morii cei de apă"; "munții cei
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
țipînd"; "bezna groaznică a nopții"; "bufnițe de rău augur"; "corbi funerari croncăne"*; "dumbrăvi bîntuite"**; "calea cea mai singuratică"; "duhuri ce nu au odihnă, tovarăși ai caznei mele"; "luna cea palidă"; "noaptea mohorîtă"; "zîne fantastice"; "furtuna mugitoare"; "săgeata cea lipsită de căință a Morții"; "povestea cruntei suferințe"; "perechea cea căznită"; "un mormînt prietenos". [*boding owls; ravens fun'ral croak: imagini avînd afinități cu opera lui Poe; vezi poemul său obsesiv, The Raven / Corbul (1845).] [**haunted groves: locurile bîntuite (de ființe supranaturale sau
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
nu au părăsit câmpul de luptă, nu i-a înfricoșat chinul, nici moartea. Nu și-au trădat convingerile și nu i-a părăsit nădejdea mântuirii. Să nu-i uităm! În fața greșelilor, nu trebuie să-ți ascunzi fruntea, e nevoie de căință și rugăciune. L-am cunoscut pe Toma Bontaș și am lucrat cu el până la plecarea mea în munți, pe 25 mai 1948. S a născut în comuna Răcătău, județul Bacău, comună de răzeși. Mai mare decât mine cu câțiva ani
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Azi suntem amenințați mai mult ca oricând. Trăim zile amare! Să nu ne lăsăm copleșiți. Cu tunete de foc și dangăt de clopot, chemare divină, să înfruntăm dușmanii, otravă murdară, și să privim încrezători albastrul zorilor și zilelor de mâine. Căința postumă înseamnă abur și pieire. SUNTEM DEZRĂDĂCINAȚI „Spune legenda că a fost o țară, Cu holde de-aur și cer fermecat, Cu freamăt de codru și cântec de ape, Cu sfinte troițe la uliți de sat. Erau cosânzene cu bucle
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
lectură”, rev. „22” Nr. 21, pag. 16. Este refugiat la Paris din 1977, și se vede cultura și bunul simț, moștenit 698 de la tatăl său. Citez pasajul: „În Occidentul corect, e pe semne greu să mai crezi În iubire, În căință. Devine ridicol și suspect să vorbești despre prietenie. Genealogia moralei va trebui să consemneze topirea lentă a sentimentului prieteniei la cumpăna de veac ce o trăim. Această carte (franceză, despre Ionesco, Cioran și Eliade) e, printre altele, un semn că
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Moldova, la București și în Transilvania. S-au enumerat și titlurile cărților religioase care apăruseră în acea perioadă, precum și locul de unde acestea puteau fi procurate. Pentru ostașii catolici care au participat la Primul Război Mondial, a fost editată o broșură: Căința Desăvârșită, ce a apărut în peste 2000 de exemplare, cu sprijinul preotului Ulderic Cipolloni și al d-nei Otilia Ferderber 580. Moartea regelui Carol I a fost consemnată și ea în paginile publicației, printr-un articol în care s-a exprimat
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
sub titlul "Pentru Ostași", se făcea un anunț în care se mulțumea preotului Ulderic Cipolloni și domnișoarei Otilia Ferderber "pentru ajutorul financiar dat Editurii "Presa Bună" pentru realizarea și tipărirea a 2000 de exemplare dintr-o broșură, o cărticică intitulată Căința Desăvârșită menită să însoțească soldații catolici pe front"606. Cu învoirea comandanților, această broșură a fost împărțită soldaților activi și celor concentrați. Biserica și publicațiile catolice erau preocupate de a oferi pe cât posibil un ajutor spiritual acelora care urmau să
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
au comis, pentru jaful și torturile care au Însoțit acea Încercare. Noul regim, al lui Antonescu, XE "Antonescu, Ion" fără legionari, Încercase atunci să se depărteze de ei și să apară ca diferit și civilizat. Au existat și germeni de căință cu privire la crimele comise În numele poporului român, au fost chiar unii care au pus la Îndoială originea românească a unora dintre pogromiști. În orice caz, a existat atunci o Încercare de scurtă durată de autoexaminare a unei națiuni și a cauzelor
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
Asta înseamnă că acest om consideră că nu are nimic să-și reproșeze. Din modul în care înjură niște copii ziariști, care nu știu nici măcar din cărțile de istorie ce monstru au în față, se vede că este departe de căință și dacă ar putea ne-ar mai împușca pe toți încă o dată. Mila noastră ar trebui să fie întregită de asumarea greșelii și de căința celui care a greșit.Am văzut chiar cum unul dintre acești torționari s-a călugărit
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
din cărțile de istorie ce monstru au în față, se vede că este departe de căință și dacă ar putea ne-ar mai împușca pe toți încă o dată. Mila noastră ar trebui să fie întregită de asumarea greșelii și de căința celui care a greșit.Am văzut chiar cum unul dintre acești torționari s-a călugărit, petrecându-și viața în slujba lui Dumnezeu. Este bine că a făcut așa și este bine că a avut timp să fie iertat chiar și
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
împreună cu ei, e mai curînd un spectacol curent. Ceea ce mă interesează mai mult acum este cum și cînd devenim ființe morale? Este oare nevoie de o supradoză de cinism, care să declanșeze procesul acesta? (Mă gîndesc la filmul lui Abuladze, Căința și la faptul că unii dintre cei mai buni analiști ai comunismului și uneori cei mai înverșunați luptători, sînt niște „copii din Arbat”, fiii de nomenclatură). R. Nu am fost un „copil din Arbat”, chiar dacă am trăit acolo. Părinții mei
Convorbire cu Vladimir Bukovski by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13624_a_14949]
-
ai comunismului și uneori cei mai înverșunați luptători, sînt niște „copii din Arbat”, fiii de nomenclatură). R. Nu am fost un „copil din Arbat”, chiar dacă am trăit acolo. Părinții mei și rudele apropiate nu au fost persecutați sub Stalin. Iar Căința este un film prost, făcut la comandă, pentru „Perestroika”. Așa că, hai să nu confundăm lucrurile false cu cele reale. Nu cred că ne naștem cinici. Ne naștem naivi. Dar devenim ființe morale treptat, în copilărie, pe măsură ce ne exersăm facultatea de
Convorbire cu Vladimir Bukovski by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13624_a_14949]
-
pe care le avea ca preot și cărora, își dădea seama, le-a răspuns prea puțin! Își vedea plasa goală ca a Marelui Pescar care s-a trudit toată noaptea în zadar. După o zguduitoare frământare sufletească, după lacrimile de căință și de implorare a iertării, pentru că nu putea arăta în fața Tatălui Ceresc nici un rod, decât numai frunze, în acea noapte de bilanț și de trecere dintr-un an într-altul, Părintele Iosif și-a predat el însuși viața pe deplin
SCURT ISTORIC AL MISCARII DUHOVNICESTI OASTEA DOMNULUI DIN CADRUL B.O.R. de MOISE VELESCU ŞI GHEORGHE PRECUPESCU în ediţia nr. 90 din 31 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349587_a_350916]