1,848 matches
-
care se plimbă în mod pașnic. În realitate, cei mai mulți făceau pelerinaje delicate la locurile pe care suferiseră. Voiau să le arate noilor veniți semnele izbitoare sau ascunse ale ciumei, urmele istoriei ei. În unele cazuri se mulțumeau să facă pe călăuzele, pe cei care au văzut multe, pe contemporanii ciumei și vorbeau de pericol fără să evoce frica. Aceste plăceri erau inofensive. Dar în alte cazuri era vorba de itinerarii mai pline de fior, în care un îndrăgostit, cuprins de delicata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
chioșcuri goale, nepopulate fu întrerupt de mănunchiul de lumini de la colțul imediat următor. La un radio se auzea muzică de percuție; bărbații stăteau afară bând cafea din cești mici și ceai din pahare. Mahmud răsuflă ușurat. Se simțea ca acasă. Călăuza intră, iar Mahmud o urmă. Ajunse la o masă la care stătea singur un bărbat. Călăuza dădu rapid din cap și plecă la fel de repede. Nu scosese nici un cuvânt de la început până la sfârșit. Mahmud nu îl recunoscu pe bărbatul de la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
se auzea muzică de percuție; bărbații stăteau afară bând cafea din cești mici și ceai din pahare. Mahmud răsuflă ușurat. Se simțea ca acasă. Călăuza intră, iar Mahmud o urmă. Ajunse la o masă la care stătea singur un bărbat. Călăuza dădu rapid din cap și plecă la fel de repede. Nu scosese nici un cuvânt de la început până la sfârșit. Mahmud nu îl recunoscu pe bărbatul de la masă. Era prea tânăr, mai tânăr decât Mahmud. — Îmi pare rău, poate că s-a făcut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Acești degenerați în loc să dea semnalul prăbușirii unei societăți, cum s-a întâmplat cândva, vor da semnalul păcii pentru o lume măcinată de necazuri. Trebuie să avem soluții noi pentru probleme noi. Eu voi acționa ca un fel de mentor și călăuză a mișcării, iar cunoștințele mele considerabile despre istoria universală, economie, religie și strategie politică vor fi sursa, ca să zicem așa, din care acești oameni își vor putea extrage reguli pentru procedura de funcționare. Însuși Boetius a jucat un rol similar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
zicem așa, din care acești oameni își vor putea extrage reguli pentru procedura de funcționare. Însuși Boetius a jucat un rol similar în degenerata Romă. Așa cum spune Chesterton despre Boetius: „Astfel, el a servit în adevăratul sens al cuvintelor, drept călăuză, filozof și prieten al multora dintre creștini; tocmai pentru că, în timp ce vremurile pe care le trăia erau corupte, cultura Improprie era integră.“ De data aceasta o voi face pe fufa de Myrna să cadă într-adevăr într-o stare de confuzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pe care-l făcea bulevardul Saint-Germain cu rue des Saints-Pères, un restaurant unde, le spusesem eu părinților, sînt sigur că venise Strindberg În timpul șederii sale la Paris - Strindberg care a fost uneori pentru mine ceea ce a fost pentru el Swedenborg: „Călăuza mea printre tenebre“ - și porniserăm o discuție asupra adaptărilor cinematografice ale pieselor lui Strindberg, Domnișoara Iulia a lui Alf Sjöberg și Dansul morții cu Erich von Stroheim, filme pe care tata le prezentase cîndva În cinecluburi, considerînd că eram prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
gust. — Credeam că În New York sunt cele mai bune lucrări din lume, zise Kitty, uitându-se la o „operă de artă“ oribilă, făcută din morcovi de plastic și baloane galbene. Se Întoarse spre Desert Rose, rugând-o să-i fie călăuză În această lume nouă, În care abia intrase. — De ce aduc galeriile toate porcăriile astea aici? Pentru că porcăriile se vând! zise Desert Rose, Încă supărată. Nu-ți amintești? Trăim sub dictatura retardaților. Galeriile au venit aici să vândă, iar majoritatea profanilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
minte, un orb care trecea la ore fixe și totdeauna traversa strada în dreptul unui magazin de pălării. Adulmeca momentul când circulația slăbea; atunci ridica mâna stângă pentru a atrage atenția mașinilor, în timp ce cu dreapta ținea bastonul care-i slujea de călăuză. Unul dintre noi, țigănos și cu ciorapii mereu căzuți pe glezne, îi smulgea câteodată bastonul, numai ca să ne distrăm pe seama bietului bătrân care intra imediat în panică. Și multă vreme am râs cu o bucurie neroadă, auzindu-l cum ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vorbesc, Wakefield. Daimonul tău. Dacă persiști În greșeala de a-ți confunda daimonul cu un demon, vei căpăta ce cauți. Crede acum că Zelda avea dreptate. Îi explicase Înainte cum e cu „daimonul“; era Îngerul destinului său, acel gardian și călăuză a vieții sale unice. Conform cărților Zeldei, să fugi de propriul daimon este o crimă, una dintre cele mai grave. PARTEA A TREIA WINTRY CITY Wintry City e ca și acasă, Wakefield a fost aici de atîtea ori În ultimii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
era ceva. — Ce anume? — Eu. Susan Își mai aprinde o țigară. Într-un fel, chestia asta nu-l surprinde. — Ai avut o idilă cu profesorul? Nu, nu o idilă. Simțeam că el poate să fie sufletul meu pereche mai bătrîn, călăuza mea. Dar tata era bănuitor. Poveștile l-au neliniștit dintotdeauna. — Nici nu-i de mirare, cu poveștile Aleișei. Cu siguranță, politica este cu totul altceva. Poliția o să descîlcească ițele, cîndva, spune Wakefield. Cu toate acestea, sincer vorbind, nu e atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
morții unora, așa cum supraviețuiau în toamna lui 2002 și până în 2003 primăvara, în penitenciarul de maximă siguranță Rahova - București. Ei stau închiși, pe Rahova. Noi stăm liberi, aiurea. Nu e test să ne arate că nu vom omorî vreodată. Eu, călăuza Norocul meu: nu putem intra cu toții odată. Unii vor intra mai târziu, cei mai mulți, niciodată. Incertitudinea mă face trimisul nostru. Voi fi călăuza noastră. Am aprobarea Direcției Penitenciarelor. Pe cerere am scris că sunt ziarist, cel ce oferă o viziune obiectivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
pe Rahova. Noi stăm liberi, aiurea. Nu e test să ne arate că nu vom omorî vreodată. Eu, călăuza Norocul meu: nu putem intra cu toții odată. Unii vor intra mai târziu, cei mai mulți, niciodată. Incertitudinea mă face trimisul nostru. Voi fi călăuza noastră. Am aprobarea Direcției Penitenciarelor. Pe cerere am scris că sunt ziarist, cel ce oferă o viziune obiectivă asupra subteranei, portocalei mecanice și a sângelui rece. Nu vă speriați! Am mințit. Cine credeți că mă crede în stare de așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
de la ieșire. Mai mult, legea nu mi-a dat un test de conștiință. Eram suspectat că sunt normal. Așa că voi fi însoțit de gardieni. Să mă apere de pușcăriași. Să-i apere pe pușcăriași de mine. Și m-am ales călăuza noastră. Pot fi sincer. Vă las să vedeți cu cine aveți de-a face. Mihaela Bonațiu, comandantul educativ al secției ocnașilor, mi-a făcut și mie, ca și pușcăriașilor ei, un test. Vi-l pot arăta. Aveți dreptul să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
lipsă de încredere în sine, centrare pe sine). Dificultăți de relaționare. Lipsă de identificare cu tatăl, dificultăți de autopercepție. Nevoie de apreciere și sprijin. Lipsă de implicare afectivă, regresie afectivă, indiferență față de relațiile afective resimțite neplăcut. Rezistențe. Eu vă sunt călăuza. Cât sunteți în carte, eu pun întrebările, eu le dau pușcăriașilor daruri spre a povesti. Aveți dreptul să-i citiți ca și cum i-ați împușca. Aveți dreptul să evadați. Drepturi, iluzii. Aveți memoria scurtă: criminalilor nu le pasă. El, drumul București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
fapt, ce crezi? Am simțit privirea lui Rachti cântărindu-mă și pe cea a lui Rotari scrutându-mă cu nerăbdare; pentru cel dintâi eram încă o enigmă, în timp ce pentru cel de-al doilea eram învățătorul, care, având datoria să fie călăuză, nu putea să fie el însuși debusolat. La început am încercat să mă fofilez. - Trăiesc în îndoială, am răspuns. Îndoiala de dinaintea alegerii între cel puțin două lucruri certe. Altfel nu e vorba despre o îndoială, ci doar despre o confuzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
înainte ca în Ravenna să se fi dat legea cu spânzurarea contrabandiștilor. Mai bine să mori de foame decât în ștreang. Instinctiv, am simțit că puteam să am încredere în el, drept care i-am făcut propunerea: dacă ne-ar fi călăuză până la Spina, își va recăpăta libertatea și se va alerga și cu patruzeci de parale ca să-și hrănească familia. A acceptat pe loc. - Și dacă ne pune cuțitul la gât pe drum ca să ne jefuiască? m-a întrebat Gundo. Bovo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
aveau febră, iar alții, înțepături de insecte ce se infectaseră. A fost nevoie de o noapte întreagă să ajungem la destinație. Mergeam unul după altul în tăcere spre nord, printr-un codru întunecos. Nu pricepeam cum putea să se descurce călăuza noastră pe o potecă nu mai largă de doi pași, la lumina semilunii ce de-acum apunea. Ne-a adus într-o poiană cu câteva colibe, unde mai tare decât oricare alt miros era cel de fum. Era un sat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
tărâm aparte, păstrat în nemurire. Stelele Peste cerul negru plin de nouri, Îmi văd trecutul parcă-n stoluri Precum un cârd de porumbei albaștri Care-mi continuă visele în aștri. Iar luna niciodată nu va răsări Fără ele... fără stelele călăuze, Prin bezna nopții, ele-s niște muze Ce o conduc pe-aleasă la altar. Iar când și-n apele limpezi de munte Va curge-un sânge roșu-azuriu, Atunci îmi voi aduce chiar și eu aminte De trecutul cel aspru, dar
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
bucată de vreme, viroaga prinse a se lărgi. Aduna În ea din ce În ce mai multe fire de apă care huruiau vijelios, după care se deschise Într-o vale pe care o simțirăm uriașă după felul molcom și necontenit În care bătea vântul. Călăuzele noastre se opriră și ne priviră lung. - Uite, ăsta e un loc bun ca să Începi o hărțuială. Noi o să ne uităm la voi. Tek Își trimise oamenii În Împrejurimi. Unii dădură de niște poteci ce urcau din pereții viroagei prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Mi s-a făcut teamă că vânătorii noștri o să iasă la lumină ca să vadă minunea aia de munte, așa că le-am trimis vorbă să stea pe loc până aveam să aflăm ce fac oamenii lui Scept. - Muntele Mamă, se bucurară călăuzele noastre de mirarea din ochii noștri. E tocmai bună ca să crezi În ea când obosești să crezi În Tatăl... - Ce vrei să spui? l-am Întrebat pe cel mai bătrân dintre ei. - Ia ghici, Îmi răspunse bătrânul și, zâmbind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
aici. O să-ți dea putere și noroc. - Cum să-mi dea putere și noroc? i-am Întrebat. - Las’ că vezi tu, că ești om Înțelept. I-am ascultat, ce să fac. Barra a dat să se adape și el, dar călăuzele cu ochii pieziși Îl opriră cu chiote furioase. - Nu! Nu! Apa asta e doar a lui Krog! Doar a lui Krog! Stați să treacă soarele de trei-patru palme, și atunci o să beți și voi! - Ce fel de apă era asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Apa asta e doar a lui Krog! Doar a lui Krog! Stați să treacă soarele de trei-patru palme, și atunci o să beți și voi! - Ce fel de apă era asta, măi Krog, măi? mă Întrebă Barra, făcând cu ochiul spre călăuzele noastre. Am ridicat din umeri: - Apă! Rece de-mi pocneau dinții. Apă ca toate apele, cum să fie? Am luat-o În josul văii și, pe măsură ce mergeam, Începură să apară pâlcuri de brazi pitici și flori de toate culorile. După o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
adăposti un om În toată firea. A doua zi, am luat-o În jos pe firul apei. Am trimis iscoade pe potecile ce urcau muntele de pe mâna noastră moale, dar nici de data asta nu dădurăm de oamenii lui Scept. Călăuzele ne spuseră că nici n-aveam cum să-i vedem, căci valea râului Cenung o pornea de tare departe, din spatele unor munți pe care n-aveam cum să-i zărim de unde ne aflam. Se făcuse miezul zilei când povârnișurile de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
n-aveam cum să-i zărim de unde ne aflam. Se făcuse miezul zilei când povârnișurile de pe marginea văii se molcomiră. Munții rămăseseră În spatele nostru. La un moment dat, zărirăm undeva În depărtare, strălucirea șerpuitoare a unui râu. - Cenung, ne spuseră călăuzele, dar noi n-aveam ochi decât pentru câmpiile nesfârșite Întinse dincolo de râu. Era o zi cu un văzduh Într-atât de limpede Încât Îmi venea să cred că pot să văd până la Marea cea mare. Ici-colo, pe câmpiile acelea, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
explicau întruna care erau drumurile, potecile ascunse, râurile, văile și trecătorile de la fiecare punct cardinal al teritoriului yubani. Astfel - repetate până la saturație - băieții vor putea, mai târziu, să străbată aceste drumuri aproape cu ochii închiși, fără să aibă nevoie de călăuză. Și căpetenia sau vraciul le vorbea despre zei și spirite; despre Taré și Intié, silindu-i să învețe pe dinafară nesfârșitele Kum-taré sau psalmi de origine divină care alungau orice fel de rău. Existau Kum-taré împotriva mușcăturii de șarpe veninos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]