1,131 matches
-
bălții, molcom și rar. Spre margini, undele ei se încrețeau și aduceau la mal cutii ruginite de tablă. Acestea sclipeau în soare ca oglinzile. În apa murdară se gloteau norii bolovănoși. Dacă ridicai privirile, îi vedeai îndesîndu-se peste malurile sălbatice. Căldarea de pământ răsufla tainic. Zgomotul cel mai mic creștea aici, se lovea de șeile albicioase și venea înapoi. Mirosea a bălegar încins și a iarbă crudă. Lui Ene îi venea s-o rupă la fugă, dar se ținea bine. Smulgea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Drumul îl știau. Se lăsa amurgul și se întorceau sacalele primăriei. Sacagiii, niște haidamaci soioși, aruncau după ei cu coceni de porumb. Piața mirosea a resturi. Deasupra, plutea o duhoare stătută de ceapă stricată. Negustorii udau salata și pepenii cu căldări mari de apă. Javrele dădeau roata pe la grămezile de roșii terciuite, scormoneau baliga limpede, din care se scurgeau semințe albe, își vârau boturile sub vinetele putrede, apoi adulmecau spre prăvăliile măcelarilor. Prin maghernițe se aprindeau lămpile. Era ceasul când soseau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
rugă: - Spuneți, mă, dracului unde sânt caii! Hoții tăcură. Îi traseră pantalonii lui Paraschiv. Îi scoaseră și cămașa. Rămăsese în pielea goală. Îl cărară pe ladă, gâfâind. 241 - Udă frînghia! zise unul. Ucenicul strânse fălcile. Auzi apoi apa clipocind în căldare. Se făcu din nou liniște. - Spui? întrebă unul. - Nu știu nimic. - Bine. Pungașul se uită liniștit la ei. Îl întoarseră cu fata în jos. Sergentul își potrivise frânghia. Îl plesni o dată cu sete. Sfoara groasă și răsucită bine se lipi adânc
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
frică pe dușumea. Îl luară și pe el și frânghia udă sapă și în carnea lui semnele sălbatice ale bătăii. Presării se schimbau pe rând. Loveau cu sete, se aplecau mai mult, înjurau și-i udau cu apă. Sergentul căra căldările una după alta. Îi lăsară cu spinările ca piftia, cam un ceas. Comisarul se înfuriase. Se răsti la ceilalți: - Trebuie să spună unul din ei! Fumară aruncând țigările arse pe jumătate. Îi ridicară apoi pe ladă ca pe doi saci
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sticlele fărâmițate se scurgea o scamă umedă. Fata simți bruma rece pe degete, pișcînd-o. Și-au adus aminte de brațul de pelin cules, dar nu s-au mai întors. În dreptul pompei au întîlnit câteva muieri, așteptîn-du-și rândul la apă, lângă căldări. În poartă, Procopie i-a apucat brațul și-a întors-o spre el: - Mai ești supărată pe mine? Avea un glas plăcut de om tânăr, care o furnica până în creștetul capului. Sub cot îi simțea degetele calde și sângele tot
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vântului. Cerul se luminase de pălălaie. Vflvătaia roșie se întindea. - Arde! Arde! strigau zidarii. Trâmbe lungi de fum înecăcios se lăsau prin curți. Se simțea bine fierbințeala care venea dinspre casa gunoierului. Parcă răsărise soarele. Vecinii alergau la pompă cu căldările să le umple. Nu putură să oprească focul. Șuvoaiele flăcărilor se întindeau și se încolăceau pe buruienile maidanului, aprindeau gunoaiele de prin curți și urcau stflpii cătrăniți ai porților. Tot malul gropii ardea, și rampa, și drumul de lemne. Cădura
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
la pământ și-i grămădiră departe de gardul popii. În felul ăsta, dădeau focului hrană și-l potoleau. Femeile 265 aduseră un furtun de vin din prăvălie, și o muiere pompă apă din gura cișmelei Veta căra cu maică-sa căldări de apă și le dădeau bărbaților. Aceștia le zvârleau în calea pârjolului. Vâlvătaia se domoli. Trunchiurile duzilor erau umede și nu ardeau decât foarte încet. Oamenii răsuflară ușurați. Preotul făcea cruci mari, cu fața la biserică. Abia la vreun ceas sosiră și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
că știu eu cui te-a lăsat! Vino-ncoace! I-a închis ochii. Pleoapele reci erau grele și aspre. Tot corpul i se răcise. Florica se zăpăcise de tot. A dat fuga în magazie, să aprindă surcele, și-a vărsat căldarea. - Ptiu! blestema în timp ce așeza lemnele. Acu ți-ai găsit să mori, Gogule? A scos gazul și i-a dat foc cu chibritul. S-a dus până la pompă și-a umplut găleata. Trecea nevasta lui Spiridon. A oprit-o: - A murit
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
N-aude, nu vede. Dumnezeu să-l ierte! Spune. - Coană Aglaia... - Spune, apăsă cocoșată. Te zdruncina? * -Oho... - Cu pruna asta a lui? - Cu. - De-aia umblai tu după alde Tilică? Ia vezi apa aia! Florica fugi sumețindu-și mânecile. Ridică ușor căldarea de pe foc. Turnă în albie. Căută săpunul și ștergarul să le ducă vecinei. Aburii se ridicau deasupra, fierbinți, și ea își aduse aminte de vorbele Aglaiei... Într-o vară, frizerul o întîlnise pe la pompă. Mergea, mergea, că-și lăsase prăvălia
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Îl cuprinse o mâhnire ca înaintea morții. Totdeauna fi fusese frică de clipa asta, când or să-l părăsească și prietenii, și puterea. Iar pe femeie atunci ar fi ucis-o, că i se golise inima, cum ai răsturna o căldare. Și o spaimă pe care nu o știuse niciodată îl apucă. Nu mai dăduse de mult cu șișul. Ucenicul trebuia lovit în moleșeala dragostei. Iar pe ibovnică cu frânghia udă trebuia s-o bată, să-i taie nasul, că fusese
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cap. După ce le frecau buricul cu untdelemn, îi înveleau în țoale, punîndu-i să se închine și să pupe icoanele cu margini de lemn în care mișunau cariile. Schimbau apoi așternuturile pline de petice și pernele dolofane. După asta, femeile goleau căldările și se primeneau. Aveau fuste albe și ciorapi de bumbac cum e rugina. Se legau cu panglici roșii luate de la încuietorile șifonierelor și își ungeau părul cu gaz. Erau frumoase nevestele lucrătorilor sâmbătă seara, cu ochii înroșiți puțin de săpun
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
capul oaselor și își aprinse luleaua. Chemă găinile: - Hai la tata, domnișoarelor, haide, că scăparăm și de iarna asta... Cocoșii bătură din aripi și scoaseră câteva strigăte ascuțite. - Așa, tată, așa! zise gunoierul. Mai dă un țignal... Muierea trânti o căldare și se apucă să mormăie: - Na, că iar trece Tudose! Grigore privi și nu-l văzu pe spărgătorul de lemne. - Ce ți-e ție, muiere? Se așezase pe un scăunel și privea groapa. Peste malurile ei galbene zburau păsări. Bărbatul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
partidului meu sunt persoane care nu se sperie de atâta lucru, nu sunt oameni care să rămână în casă din cauza a patru picături amărâte de apă care cad din nori. De fapt, nu erau patru picături amărâte, erau găleți, erau căldări, erau niluri, iguazú-uri și yangtse-uri, dar credința, binecuvântată fie ea în veci, pe lângă că îndepărtează munții din calea celor care se bucură de puterea ei, e în stare să înfrunte apele cele mai torențiale și să iasă din ele fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
uitat în interiorul orașului, era un parc cam abandonat, cu pomi mari și umbroși, alei cu pietriș și ronduri de flori, bănci rustice vopsite în verde, în centru, un lac unde o sculptură reprezentând o figură feminină înclina spre apă o căldare goală. Soția doctorului se așeză, deschise geanta pe care o avea și scoase dinăuntru o carte. Până nu o deschise și nu începu lectura, câinele nu se mișcă de acolo. Ridică ochii de pe pagină și comandă, Du-te, iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
medicului, Nici azi, nici mâine, niciodată, dacă ar depinde de mine, eu am deja tot ce aveam nevoie să știu despre această istorie, Va trebui să-mi explicați mai bine, așezați-vă, nu stați acolo proptit ca doamna aceea cu căldarea goală. Câinele apăru brusc, ieși sărind, lătrând din spatele unor arbuști și alergă drept la comisar, care, instinctiv, făcu doi pași înapoi, Nu vă fie frică, spuse soția medicului apucând în trecere animalul de zgardă, n-o să vă muște, De unde știți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
18. Strănuturile lui fac să strălucească lumina, ochii lui sunt ca geana zorilor. 19. Din gura lui țîșnesc flăcări, scapără scîntei de foc din ea. 20. Din nările lui iese fum ca dintr-un vas care fierbe, ca dintr-o căldare fierbinte. 21. Suflarea lui aprinde cărbunii și gura lui aruncă flăcări. 22. Tăria lui stă în grumaz și înaintea lui sare groaza. 23. Părțile lui cele cărnoase se țin ca turnate pe el, neclintite. 24. Inima lui este tare ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
să-mi inventez afinități cu vecinii. Am să-mi adaptez tot ce este neasemănător În mine la un prototip universal, intru de bunăvoie În patul lui Procust. Mă scufund. Sună. Acum s-a găsit să vină. Imediat, strig. Iau repede căldarea de sub chiuveta din bucătărie și dau drumul la robinet. GÎlgîitul jetului de apă În găleată acoperă țîrÎitul soneriei care cu cît se estompează devine mai insistent. Da, da, Îndată. Mă opintesc să ridic găleata plină din chiuvetă și mă reped
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Cleopa. Ca în majoritatea cazurilor, sunt la Frasin, într-o cameră mare și goală, cu parchetul ca mierea. Într-un colț al camerei, pe o suprafață destul de mare, un morman de fecale, iar bunica intră pe ușă cu încă o căldare plină s-o arunce pe deasupra. Eu, într-o cămașă de noapte largă umplută și ea cu aceeași substanță. Eu țineam cămașa umflată sub burtă, ca să nu curgă pe jos și strigam la bunica să mă ajute să scap de mizerie
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
substanță. Eu țineam cămașa umflată sub burtă, ca să nu curgă pe jos și strigam la bunica să mă ajute să scap de mizerie. Bunica îmi spune că mă ajută, dar așa am rămas: cu colțul și cămașa pline și cu căldarea plină în mâna bunicii. E bine așa. O să mă ajute bunica să fac ce trebuie cu ele. Mulțumesc. A doua zi primesc o scrisoare de la București pentru completarea și autentificarea actelor necesare retrocedărilor din legea 290/2003. Doamne ajută! Marți
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
obținute la exercițiul anterior. Alegeți un titlu potrivit. „Bărăganul însuși îți procură asemenea clipe plăcute, dacă știi încotro să privești și să înțelegi ceea ce vezi. Monotonia zărilor e numai aparentă. Se plictisește acela care s ar plictisi și pe marginea căldărilor din munți, cu apa limpede a tăurilor. Tabloul cel mai fermecător, o feerică apoteoză a luminii variate, tot cerul cu soarele îl procură. Răsăritul și mai ales apusul de soare de câmpie, merită anume drum ca să-l vezi.” (Ion Simionescu
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
plopi, unul mare, celălalt mai mic, amândoi negri; mai departe o macara a înțepenit lângă câteva blocuri neterminate; cerul e verde și adânc; un stol de ciori despică privirea, în lumina trandafiriu-cenușie. Străbătând câmpia care se adâncește în fund de căldare la orizont, pe drumușorul cenușiu de asfalt găurit, autobuzul mititel și roșu ca o vacă a Domnului pufăie prin peisajul nemărginit către capătul liniei. Dar autobuzul merge încet, nu se poate face nimic, chiar dacă șoferul, scăpat acum în linie dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ate: „...Sună toaca la Doftana / Către zori se-ntinde geana./ Nu l mai c hinuiți pe Dej / Noi în luptă suntem treji. Șade dus, la „H” în sus / Gheorghe în cătușe pus. / Și în loc să-i dea mâncare / Varsă apa din căldare, / Să nu aibă aciuare...” (Comunistul). Față de cele de mai sus, notam într o carte a mea : „Oare există vreo cauză că A.B. nu-și mai amintea că a debutat la ziarul local și nu în „Luceafărul”? N am primit
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
în cele din urmă. Avem aici, cu noi, în sat, un bătrân de peste nouăzeci de ani. El a visat întîi la comoară. A visat pe când era copil, și de-atunci visează întruna. Ne-a spus: La început, au fost cinci căldări pline cu aur. Așa a fost, pentru că am visat cinci cruci. Dar patru căldări s-au pierdut demult, înainte de moșii și strămoșii noștri. De aceea am tot visat o cruce de aur și patru de lemn negru, patru cruci părăginite
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de ani. El a visat întîi la comoară. A visat pe când era copil, și de-atunci visează întruna. Ne-a spus: La început, au fost cinci căldări pline cu aur. Așa a fost, pentru că am visat cinci cruci. Dar patru căldări s-au pierdut demult, înainte de moșii și strămoșii noștri. De aceea am tot visat o cruce de aur și patru de lemn negru, patru cruci părăginite. Pe astea patru le-au găsit alții, înaintea noastră... Von Balthasar își scoase casca
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe care o visează el de atâta amar de ani. Nu-l înțelegem și Lixandru își învîrtea târnăcopul între mâini. - Moșu ar recunoaște-o cum ar da cu ochii de ea. Întâi și întîi, el ne-a vorbit de o căldare cu galbeni, și asta a noastră e o ulcea de lut. Apoi, Moșu a visat comoara de mic copil, acum optzeci și mai bine de ani. Dar când m-am apucat să număr galbenii, am văzut că cei mai mulți sânt noi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]