10,188 matches
-
În gloria momentului. Totuși, ceilalți oameni din portret fuseseră eliminați - sau mai degrabă: puteam să deslușesc Încă un braț și jumătate de față În zona ștearsă care Înconjura centrul atenției, aparținând unor persoane care Îl Încadrau pe Froehlich și Gielke, cămășile scrobite ale celor aliniați În spatele lor, și fruntea unui băiat care stătea la picioarele lor, În poziție de lotus. — Îi recunoști? Vocea Dorei avea o seriozitate pe care nu reușeam s-o dezleg. Ei bine, da, mă rog, așa aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mai rău, dacă era cu putință. Așezându-mă pe scaunul cu trei picioare, am inspectat câmpul de luptă. Podeaua era acoperită de pagini rupte, stilouri stricate, umerașe Îndoite și un rând de fotografii făcute ferfeniță - inclusiv cea a tinerei În cămașă Înflorată și boa. Ici-colo, dintre epavele plutitoare, ca ale unui vapor scufundat, mai apărea câte-o bucată a ceva ce fusese cândva rama unui pat sau o bibliotecă. Salteaua mea era tăiată și acum se sprijinea de perete cu interiorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
nădragii ăia de bumbac, Alex, și pune pe tine ceva ca lumea. Nu-s nădragi, sunt blugi Levis. — Azi e sărbătoarea Rosh Hashanah, Alex, și tu-mi umbli îmbrăcat în salopetă! Treci imediat și pune-ți cravată, sacou, pantaloni și cămașă curată și arată-te în lume ca un om. Și pantofi, musiu, pantofi de piele. — Cămașa e curată... — Ah, o cauți cu lumânarea, maestre. Ai paisprezece ani și crede-mă că nu știi tot ce trebuie să știi. Scoate imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
blugi Levis. — Azi e sărbătoarea Rosh Hashanah, Alex, și tu-mi umbli îmbrăcat în salopetă! Treci imediat și pune-ți cravată, sacou, pantaloni și cămașă curată și arată-te în lume ca un om. Și pantofi, musiu, pantofi de piele. — Cămașa e curată... — Ah, o cauți cu lumânarea, maestre. Ai paisprezece ani și crede-mă că nu știi tot ce trebuie să știi. Scoate imediat mocasinii ăia! Cine dracu’ te crezi, vreun indian? Uite ce, nu cred în Dumnezeu și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
iau la fugă. Mamă, și ce mai fug! Asta după ce am stat vreo două minute cu ea, ferindu-mă încontinuu - două minute din timpul meu prețios, deși, nu mai departe decât cu o zi în urmă, medicii îi vârâseră sub cămașa de noapte (așa mi-am închipuit eu faza până să-mi amintească mama de „cuțit“, de cuțitul nostru) un fel de lopățică îngrozitoare, să râșcâie și să scoată afară putreziciunea din trupul ei. Băgaseră mâna și scoseseră din ea exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
gândim la ele ca la niște vaci dăruite cu două miracole gemene: graiul și mah-jong-ul. De ce să nu fim milostivi în gândire, doctore? Iată detaliul meu preferat din sinuciderea lui Ronald Nimkin: în timp ce se bălăbăne atârnat de capul dușului, de cămașa cu mâneci scurte a tânărului pianist mort e prins cu un bold un bilet - cămășile lui Ronald stăruie cel mai mult în memoria mea: acest adolescent înalt, slăbănog, aiurit, plutind singuratic de colo-colo în cămășile alea sport, mult prea mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
De ce să nu fim milostivi în gândire, doctore? Iată detaliul meu preferat din sinuciderea lui Ronald Nimkin: în timp ce se bălăbăne atârnat de capul dușului, de cămașa cu mâneci scurte a tânărului pianist mort e prins cu un bold un bilet - cămășile lui Ronald stăruie cel mai mult în memoria mea: acest adolescent înalt, slăbănog, aiurit, plutind singuratic de colo-colo în cămășile alea sport, mult prea mari pentru el, cu mâneci scurte, cu reverele apretate și călcate atât de strașnic, de-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
atârnat de capul dușului, de cămașa cu mâneci scurte a tânărului pianist mort e prins cu un bold un bilet - cămășile lui Ronald stăruie cel mai mult în memoria mea: acest adolescent înalt, slăbănog, aiurit, plutind singuratic de colo-colo în cămășile alea sport, mult prea mari pentru el, cu mâneci scurte, cu reverele apretate și călcate atât de strașnic, de-ai fi zis că-s veste antiglonț... Și Ronald însuși, cu mădularele atât de strâns prinse de coloana vertebrală, de-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de bună seamă, înțelegi treaba asta, doar asta ți-e meseria. Spuneam că detaliul care-mi place mie cel mai mult la sinuciderea lui Ronald Nimkin e biletul pe care maică-sa l-a găsit prins cu un bold de cămașa lui de forță încăpătoare, cămașa lui sport spălată și apretată gigea. Știi ce scria? Ghici. Ultimul mesaj al lui Ronald pentru mămica lui? Hai, ghici. Te-a căutat doamna Blumenthal. Te roagă să aduci regulamentul de mah-jong la partida de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
asta, doar asta ți-e meseria. Spuneam că detaliul care-mi place mie cel mai mult la sinuciderea lui Ronald Nimkin e biletul pe care maică-sa l-a găsit prins cu un bold de cămașa lui de forță încăpătoare, cămașa lui sport spălată și apretată gigea. Știi ce scria? Ghici. Ultimul mesaj al lui Ronald pentru mămica lui? Hai, ghici. Te-a căutat doamna Blumenthal. Te roagă să aduci regulamentul de mah-jong la partida de diseară. Ronald Ei, cum ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
degete. Din lateral încă nici nu-i așa de rău, însă în față, acolo unde aveam buza de sus, nu se mai află decât dinții și gingia. Grozav goi! Parcă-s Bugs Bunny! Decupez câteva bucăți din cartoanele băgate în cămășile aduse de la spălătorie și mi le lipesc cu scotch, restaurând astfel, în profil, frumoasa arcuire în sus a năsucului pe care o afișasem în toată copilăria mea... dar care acum s-a dus! De fapt, pare-se că această înmugurire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mă trezesc c-am orbit, iar peste un ceas creierul meu ajunge să aibă consistența grișului cu lapte. Deasupra chiuvetei din bucătăria familiei Girardi, prinsă cu o piuneză, e o icoană a lui Iisus Hristos plutind spre ceruri într-o cămașă de noapte roz. Ce dezgustători pot fi oamenii! Pe evrei îi disprețuiesc pentru obtuzitatea lor, pentru felul cum pretind mereu că au dreptate, pentru incredibil de bizarul complex de superioritate de care suferă acești oameni ai cavernelor care sunt părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cineva care, unu la mână, n-a existat niciodată și, doi la mână, dacă a existat, judecând după poza cu pricina, neîndoielnic a fost Poponarul Palestinei. Cu frizură de paj, cu un ten ca de reclamă la Palmolive, cu o cămașă de noapte care îmi dau seama că-n ziua de azi trebuie să fi fost confecționată de Fredericks din Hollywood. Destul cu Dumnezeu și cu toate gunoaiele astea! Jos religia și căciuleala omenească! Sus socialismul și demnitatea umană! Vizita mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de șale, jos pe podea, bătând cu pumnii în linoleum... căca-m-aș, chiar în... — Apă, căcănarilor, că orbesc. Mă arde! și, trecând cu viteză maximă pe lângă Mandel, îmi bag capul sub robinet. Deasupra chiuvetei, Iisus își continuă înălțarea în cămașa lui de noapte rozalie. Nemernicul ăsta neputincios! Credeam că trebuie să le insufle creștinilor milă și omenie. Credeam că le-a spus să le pară rău tocmai de suferințele altora. Ce porcărie! El e de vină dacă orbesc! Da, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
restul vieții. Da, da, pricep: drept răsplată pentru faptele mele abominabile, într-o bună zi o să mă trezesc înlănțuit de o toaletă din iad, laolaltă cu toți codoșii din lume. — Ștarkes, o să zică diavolul când or să ni se împartă cămășile de un alb imaculat, cravatele marca Sulka, când o să ne îmbrăcăm cu noile și elegantele noastre costume de mătase; ganțe knokers, mari scule, cu cucoanele voastre cu craci lungi până-n gât. Bine ați venit. Ați făcut multe la viața voastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
bine-i, ei, da, e o plăcere devenită obișnuință să mă opăresc aproape de moarte sub apa clocotită. Transformarea durerii în plăcere mi se pare atât de bărbătească. Îmi pun apoi o pereche de pantaloni de casă proaspăt călcați și o cămașă „gaucho“ curată - perfecto! Fredonez un cântec la modă, îmi admir bicepșii, îmi șterg pantofii cu o cârpă, făcându-i să lucească, iar între timp copiii frunzăresc ziarele de duminică (ochii lor au exact culoarea ochilor mei), chicotesc pe covorul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ochii la ei. Fata obișnuită plecă de acolo curând și am văzut cum Hunter a continuat să converseze cu posesoarea pomeților frumoși. Chipul fetei era Încadrat de o perucă strălucitoare din păr drept, În stil japonez. Era Îmbrăcată cu o cămașă albă, cravată neagră și un kilt mini. Picioarele ei aveau lungimea nebunească specifică acelor creaturi Înalte și zvelte din Însorita Sardinie. În picioare avea pantofi ortopedici foarte Înalți și șosete albe până la genunchi. De fapt, arăta șic Într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
atât de puțin disponibilă, Încât chiar și atunci când mergi tu În vizită la ea, la ușă Îți răspunde Întotdeauna altcineva. De obicei Îți deschide menajera ei, Agata, care este poloneză și se Îmbracă numai În alb - pantofi albi, pantaloni albi, cămașă albă - și care Îți spune „Domnișoara Lauren coboară imediat. Pe cine să anunț?“, de parcă nu era nimeni așteptat În acest moment neprevăzut. În timp ce aștepți, Agata te servește cu ceai proaspăt de salvie. În bucătărie se află Întotdeauna un vas cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
aduci presa. Absolut nici o problemă, răspunse Thackeray cu sânge rece. Thack zâmbea ușor, cocoțat pe marginea unei vechi canapele franțuzești de la un capăt al studioului. Arăta cât se poate de relaxat În costumul Saville Row În stilul anilor ’60 și cămașa albă, lucrată manual, În pas cu moda. Se uită brusc la mine, spunând: —Sylvie are multe relații În New York. Deja le-a făcut pe cel puțin trei dintre cele mai frumoase tinere să comande la noi rochii pe care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pat, și-a deschis valiza burdușită și a scos de acolo o cutie albă. Când mi-a dat-o, am văzut două cuvinte delicioase - Sabbia Rosa - tipărite cu negru de-a latul părții superioare a cutiei. Înăuntru se afla o cămașă de noapte lungă din mătase turcoaz, cu o garnitură de dantelă minunată. Am pus-o pe mine și m-am rotit În fața oglinzii. Era exact În genul Catherine Deneuve În filmul Belle de Jour1 (când ai de gând să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
apa sâmbetei Crăciunul meu.“ Așa că Lauren intră iar În modul de funcționare setat pe divorțata crizată. Felicitarea de Crăciun a lui Louis o tulburase atât de mult, Încât se zvonea că fusese zărită pe Strada Gansevoort la 3 dimineața, În cămașă de noapte și cu șosete, căutându-l pe Louis. A primit invitații pentru Crăciun din Cuba, Rajastan și Palm Beach - și le-a acceptat pe toate. În cele din urmă, a picat Într-o adâncă depresie, deoarece, oricât ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
un balcon-galerie ornat, care dădea spre dormitoare. Casa era plină ochi de oaspeți și de copii care erau adunați În jurul șemineului la câte ceva de băut Înainte de cină. Soțul lui Camille, Davide, apăru exact când am ajuns noi. Îmbrăcat Îngrijit În cămașă albă, pantaloni din moleschin 1 și cu mocasini În picioare, era imaginea tipică de bancher european binevoitor aflat În vacanță - cu BlackBerry-ul la Îndemână tot timpul. —Vin fiert? Întrebă el. —Mmm! Mulțumesc, răspunse Hunter. Davide turnă În câteva pahare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
fac nu știu ce perfuzie intravenoasă În dimineața asta. Am simțit că parcă mi-a luat foc sângele, i-am spus. Amintitul doctor Bo Morgan apăruse la ora 9 Îmbrăcat ca un star rock, cu blugi Paper Denim & Cloth și cu o cămașă albă atât de apretată, Încât foșnea când el făcea vreo mișcare. Dintr-o servietă Goyard scosese un perfuzor și o sticlă cu un lichid maro, pe a cărui etichetă era scris „Pirateum“. După ce mi-a pus perfuzorul și lichidul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
stare niciodată să-mi iau doar colierul. Nici nu vă puteți imagina ce necazuri am cu mine Însămi pe tema asta, pufni ea. Ador rochia ta. — Voiam să stau pur și simplu sub plapumă În seara asta, așa că asta e cămașa mea de noapte, replică Valerie. Această remarcă a lui Valerie fu puțin inspirată. Era Îmbrăcată cu o rochie de cocktail neagră, foarte cambrată pe corp, care avea la talie o panglică ce se lega Într-o fundă. Nu ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
umple până la refuz, așa că nimeni nu mai are de ce să-și facă griji pentru ceea ce e în mintea noastră. Imaginația tuturor este atrofiată, așa că nimeni nu mai are cum să devină o amenințare pentru lume. Îmi deschei un nasture de la cămașa albă și-mi vâr cravata pe dedesubt. Apăsând puternic cu bărbia pe nodul cravatei, așez cu penseta câte un geam minuscul în fiecare fereastră. Decupez, cu o lamă de ras, draperii de plastic nu mai mari decât un timbru, albastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]