2,073 matches
-
reședința lui Askia, ultima etapă a călătoriei noastre. Numai ca, din nou - din pricina oboselilor drumului, desigur - unchiul a căzut bolnav. Frigurile cu accese din patru în patru zile au reînceput chiar în ajunul plecării. Eram iarăși zi și noapte la căpătâiul lui și trebuie să mărturisesc că nu o dată mi-am pierdut orice speranță cu privire la vindecarea lui. Stăpânul orașului l-a trimis pe medicul său, un negru foarte bătrân cu o barbă albă ca un colier în jurul obrajilor, care citise lucrările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cum să îmbib țesătura albă în felul în care trebuia să fie îmbibată, fără ca vecina, martoră a nenumărate deflorări, să descopere înșelătoria? Mi-am plimbat pe deasupra Fatimei priviri disperate, imploratoare, jalnice. Părul ei roșcat se împrăștiase peste perna sul de la căpătâiul patului. Mi-am trecut mâna prin pletele ei, am strâns o buclă în palmă, i-am dat drumul oftând, bătând-o apoi cu palma peste obraji, tot mai iute, tot mai tare. Un surâs se desenă atunci pe buzele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
prea cred pe Alee, dar, în mod cert, nu o prea cred nici pe Selina. Din experiență știu că fetele sunt imprevizibile, și cu ele ța se știe niciodată. Niciodată. Chiar dacă le prinzi cu rața-n gură n frânte peste căpătâiul patului, să zicem, atârnând în aer, sugând pixul celui mai bun prieten al tău - și tot nu se știe. Va nega totul, indignată. Și până la urmă va crede chiar că spusele ei sunt purul adevăr. Se agață de sulă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de mătase, mănuși de muselină, un lănțișor care îi cuprindea talia, și colier de aur. Trebuie să recunosc că m-am purtat ca un porc. O oră și jumătate mai târziu se întorcea spre mine cu piciorul încă agățat de căpătâiul patului. — Fă-mi orice, oriunde, mi-a spus ea. Oricum, lucrurile au suferit o îmbunătățire indiscutabilă din cauza chestiei ăsteia noi cu demnitatea și respectul de sine. Aseară, cam pe la unsprezece fără douăzeci eram în Blind Pig. America de mâine. Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
voi mai spune nimic. Fă-te bine cât mai repede, dragă domnule Vultur. Vultur-în-Zbor nu mai zise nici el nimic și bău încă un castron de ceai cu rădăcini. Dolores plecase șchiopătând să culeagă fructe și ierburi. Virgil stătea la căpătâiul lui Vultur-în-Zbor, urmărind cu o gelozie prost ascunsă felul în care convalescentul aranja piesele de puzzle. — Mă uimește îndemânarea dumitale, spuse el cu toată amabilitatea de care era în stare. — Norocul începătorului, îl contrazise Vultur-în-Zbor. Se descurca într-adevăr foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
acord, apărem ca din Întîmplare la colegiul San Gabriel și facem cîteva investigații pe seama originilor prieteniei dintre Carax și băiețașul celălalt, bogătașul... — Aldaya. — Eu la preoți am mare trecere, ai să vezi, fie și din cauza mutrei ăsteia de pustnic fără căpătîi pe care-o am. Două lingușeli și mi-i vîr În buzunar. — Adică? — Omule! Îți garantez că ăștia au să ne cînte precum corul de copii de la Montserrat. 23 Mi-am petrecut sîmbăta În transă, Înțepenit În dosul tejghelei librăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
văd nici măcar o dată. I-am spus dintotdeauna că și-a ales un cartier prost. Fără lumină. Un bloc vechi. Ea doar Încuviința. Ca și atunci cînd Îi spuneam că Își alesese o viață proastă. Fără viitor. Un bărbat fără nici un căpătîi. E curios cum Îi judecăm pe ceilalți și nu ne dăm seama cît de mizerabil e disprețul nostru pînă cînd nu ne lipsesc, pînă cînd nu ne sînt luați. Ne sînt luați fiindcă nu ne-au aparținut niciodată... Glasul bătrînului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
o oareșicare experiență”, murmură doctorul. Noimann nu exagera: de atâtea ori, fiind Într-o stare critică, alunecase din pat, Încât știa pe propria sa piele ce pățește un om care stă mai mult timp Întins pe podea fără nimic sub căpătâi. A doua zi, desigur, va avea junghiuri cumplite la grumaz. De jos se auzi un horcăit. Noimann nu se alarmă nici de data asta. De fapt, intuise că femeia nu se va lăsa bătută cu una, cu două și va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ascuns În bezna cea de nepătruns din om, iar când s-a trezit din nou În pat, legăturile căzuseră, astfel că s-a putut ridica În capul oaselor și a putut citi din Cartea Sfântă pe care o avea la căpătâi. „Corbii nu muncesc, dar uite că mănâncă și ei prin grija Dommnului...” Drept mulțumire Înălțată celui Atotputernic, Oliver Își strânse aripile pe piept și croncăni. Citind apoi din aceeași carte, masterandul Lawrence Își dădu seama totuși că adevărul lui Iisus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sau un refren auzit auirea, care Începea să se deruleze În memoria lui Noimann până ajungea În stadiul de obsesie. Omul Negru al lui Esenin Îi bântuia adesea conștiința. Îl vedea șezând pe scaun, În fața oglinzii, sau veghind, noaptea, la căpătâiul său. Hainele sale cernite erau croite din versuri albe, alese pe sprânceană. Uneori, În loc de versuri, preambulul Își avea punctul de plecare Într-o reclamă. Săpun, pastă de dinți, cafea, coniac, deodorante sau DVD-uri pentru promovarea turismului cultural sau al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Între ele era și fetița, sora, verișoara, vecina sau ce era) și cu toatele stăteau În Întuneric pe prispă. Era clar că nu-l plângeau pe strămoșul care agoniza Într-una din camere pentru că atunci ar fi plâns acolo, Înăuntru, la căpătâiul lui și nici pe el, cel care tocmai ieșise din ascunzătoare. Pe el, de fapt, nici nu l-au luat În seamă, iar bătrânul (sau bătrâna) era la locul dinainte, singur(ă) și respirând gâjâit. Atât Își mai amintește din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
legănată de cântecul greierașului. Cri-cri-cri! Cri-cri-cri! E timpul să mergem la culcare, greierele va cânta voios toată noaptea. În seara următoare, Angelina îi dădu din nou apă de băut și tot așa în fiecare seară, greierele devenise grija ei de căpătâi. Uneori se întâmpla să uite, dar acesta îi aducea aminte cu cântecul său. Cri-cri! Cri-cri! Atunci, oriunde s-ar fi aflat, chiar și în pat pregătită de culcare, nu-i era frică de întuneric, ci mergea fără sfială să-i
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
și gândul i-a zburat la...fratele Trandafoli, de la Pontul Euxin, adus de Împăratul nostru din Bizanț, când ,cei de acolo,l-au recunoscut ca împărat. Fratele ar ști mai bine ce și cum să facă, ce să spună la căpătâiul unui așa viteaz. El ,a da! Trandafoli spunea că fapta noastră este rodul concepției caracteristice forțelor dominante, care s-au succedat de-a lungul vieții noastre... Îi ceru iertare celui adormit, apoi îl boteză cu apă din fântână, îngenunchind și
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
au devenit relevante pentru mutațiile produse, în plan social- economic, în societatea românească, angajată în această perioadă în plin proces de afirmare a relațiilor capitaliste. O altă categorie socială o constituia căpătăierii, considerați, în mentalul comunităților sătești, drept „ oamnei fără căpătâi”, pentru că nu aveau casă și nici un trai statornic. Căpătăierii au fost menționați pentru prima oară într-o statistică din 1826<footnote Arh.St.Iași, Documente, p.143/124, passim. Vezi și Arh.St.Iași, Manuscrise, Gh.Ungureanu, C.Turcu, Manuscrisul
Evolu?ii demografice ?n zona ?n zona Belce?ti ?n prima jum?tate a secolului al XIX-lea by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83574_a_84899]
-
o intensitate pe care o afișa rareori. Am cumpănit dacă să-i spun sau nu toată povestea din Istanbul și apoi am cedat. Cel puțin o persoană din viața mea trebuia să știe că nu sunt chiar așa de fără căpătâi. —Ăă... cred că se poate spune așa, am mormăit. —Ce să se spună? Că ești interesată de el? Sau că nu? Îmi făcu cu ochiul. Am respirat adânc. — El e tipul din fotografie. Doar că nu se vede. Will păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
fi îngenunchiat cineva, fără ca vreo lacrimă să fi putut ajunge să mângâie țărâna sfântă. Plânsetele de departe ale familiilor și tuturor legionarilor n-au putut jelui marginea mormântului. Doi ani trebuiau să treacă pentru ca împlinirea creștinească să aducă ruga la căpătâiul Lor. Apar primele semne Mormântul are o lungime de 11 metri și o lățime de 3 metri și jumătate. Adâncimea lui nu e mai mare de trei metri. Încă de dimineață, familiile Nicadorilor și Decemvirilor au sosit. D-na Codreanu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
E scos și așezat pe lespede. La gât se află trei cruciulițe și un medalion. Pe deget, inelul. Sdrobită de durere, d-na Codreanu, plânge în sfâșierea generală. Peste Căpitan se așează un giulgiu. Iată acum, tatăl Căpitanului. Vine la căpătâiul fiului său. Îngenunche și rostește o rugăciune... E un moment îndurerat... Nu se aud decât silabele încete ale rugii tatălui pentru odihna fiului. Nu-i durere mai mare nici rugă mai înălțătoare. Și lucrul continuă în înfiorarea generală. CU PĂRINTELE
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
pustie care a îngropat tot ce-i românesc, a îngropat tot ceea ce au clădit și adunat de veacuri părinții noștri. Neamul se stinge zi de zi. Cei jertfiți, neclintită credință, oști îngerești, se zvârcolesc în adâncuri neștiuți, mulți neprohodiți la căpătâi, fără flori, fără lacrimi. În neliniște, o țară stoarsă își încordeză istovitele puteri ca să suporte o nouă categorie de vampiri care îi sug sângele: „NEOCOMUNISMUL”, scursurile de ieri. Țara a rămas dincolo de noi. Ni se cer noi jertfe. Lanțurile morții
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
nostru. Nici în foaia aiasta di drum pi cari o țân în mânî șî cari ar trebui sî mă ducî acasî... N-ai văzut acolo la Canal?... Undi ti întorcei, numa’ vorbi ali bolșăvicilor, cari di cari mai fărî di căpătâi... Partidu’ șî republica... Republica șî partidu’ mami’ lor! Șî tăț îs tovarâș. Di-i mari di-i mititel... ― Și crezi că în satul nostru nu vom auzi aceleași vorbe? Le vom auzi cu vârf și îndesat, Stafidă. Acum, însă, vom
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ținea încărcată sus pe bagdadie. A ridicat cocoșul, să vadă dacă nu s-a înțepenit de când nu a mai umblat la ea. Mergea ca uns! „Ei, lasă, că vă descânt eu de șopârlaiță!” - și-a zis hangiul, punând pușca la căpătâiul patului. În clipa următoare, însă, s-a așezat pe scăunel ca trăsnit! „Da’ dacă îl... de unde mai primesc eu galbeni? Și nu pot spune că nu-mi trebuiesc. Să pun și eu un ban de-o parte, că nu se
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
se convingă... A privit la chipul lotrului. Era lipsit de sânge. I-a ascultat răsuflarea. Nici un semn că trăiește... A luat o lumânare de pe pervazul ferestrei și a aprins-o. Și-a făcut cruce și i-a așezat-o la căpătâi. ― Asta da! Zic și eu nenorocire! Cum se vor descurca? - s-a auzit un glas. ― Îl vor îngropa creștinește. Ce alta pot face? - și-a spus părerea un altul. ― Da’ tu ai uitat cine era mortul? Cum te apuci tu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
din magazinele din Beverly Hills, uniforme și pantaloni de vară bleumarin duhnind a naftalină, pantaloni și sacouri ninse cu mătreață. Cu trei minute și douăzeci de secunde rămase din cele cinci, Buzz se întoarse spre pat: cearșafuri albastre de satin, căpătâiul patului tapițat, acoperit cu o dantelă cu inimioare și amorași. Vârî mâna pe sub saltea, simți lemn și metal, apucă și trase afară o carabină cu țeava tăiată, probabil de calibrul 10. Văzu că era încărcată: cinci gloanțe mari, cu alice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
clipă, dar săraca Suzanne a rămas de neconsolat. A luat câteva pene galbene ca soarele, care rămăseseră agățate de gratii, le-a legat cu o fundiță și, până când am plecat eu din țară, ele încă erau atârnate lângă iconița de la căpătâiul patului ei. Până azi mă învinovățesc pentru ce s-a întâmplat. — Și Pufulon? — Bietul de el a fost dat afară din casă de sora mea. Sigur, e legea naturii, aș zice a vieții, dar numai între pisici și canari există
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
spune pe un ton mai mult decât confidențial: ― Mă Băjenărică, vreau să te rog ceva... fac cinste! ― Bine, dom'le, dacă pot... ― Mă, tu știi că pe-ntîiul sânt pârlit la aproape toate materiile și nu știu cum am s-o scot la căpătîi! D-aia, ca să iau și eu note ceva mai cumsecade p-al doilea, m-am gândit că n-ar fi rău să m-asculte din bancă... Așa aud mai bine când îmi suflă frații! ― Ei, și ce vrei să fac
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Nory și Elena, cari avuseseră timp pentru toate confidențele, tăceau acum. Stau alături ca și cum s-ar fi sprijinit una de alta prin umerii legați, prin apropierea capetelor serioase și triste, rezemate de pervazul vitrajului, cu fața spre odaie. La un căpătâi al mesei mari, Lina sta aplecată cu grije spre Lenora, care încerca să-și stăpânească nervozitatea, dar părea a aștepta un lucru de nimic pentru a se zbuciuma liber și desperat. Nu plângea, nu scâncea, dar Mini auzea perfect cum
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]