18,277 matches
-
l am auzit spunând, puțin oftat: „Bietul Toader. Cine știe dacă se va mai Întoarce Între noi?” Abia atunci m-am gândit și eu la această eventualitate... Am ajuns la bordeiul nostru. Pe Toader l-am Întins pe pat, iar căpitanul a plecat să cheme serviciul de prim-ajutor, pentru a-l prelua pe rănit... El era alb la față, tremura și gemea mereu. În scurtă vreme, s-au prezentat doi brancardieri, care l-au așezat pe o sanie și au
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În scurtă vreme, s-au prezentat doi brancardieri, care l-au așezat pe o sanie și au plecat... Ne-am luat rămas bun de la el, urându-i Însănătoșire grabnică. „Te așteptăm cu mult drag să te Întorci” - i-a spus căpitanul, cu durere În glas. Multă vreme am trăit cu speranța că ne vom mai revedea... Nu bănuiam Însă că revederea va avea loc abia după... o viață de om! Și asta doar datorită unei Întâmplări fericite... L-am cunoscut pe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
până ne-o trecut os prin os. Tocmai atunci și-o găsit rusnacii să-i tragă la măsea samahoancă cu șâpu’... Pe urmă, ține-te, frate, de povești... din care noi nu pricepeam o iotă. Iar pe noi ne aștepta căpitanul cu rezultatul misiunii Împlinite. Și aveam multe să-i spunem... Norocu’ nostru o fost că, spre ziuă, cei doi - Ivan și Petea - o adormit pe marginea drumului, de puteai să tai lemne pi dânșii... Și amu iaca ne-am văzut
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
glasul... ― Dumneata tot pompier ai rămas. Nu cunoști nici cele mai elementare norme de adresare către un interlocutor. Și superior dumitale! Da’ ce Îmi bat eu capul? Nu am de gând să te educ.. Cine anume mă caută totuși? ― Eu. Căpitanul Vătrai... Sper să știi că În urma tovarășului colonel Zdup au rămas niște probleme neclare, care te privesc pe tine și pe Hliboceanu. La un asemenea ton și mod de adresare, directorul nu a stat pe gânduri și a trântit receptorul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
interesează pe dumneata. Este sau nu este? Măriuța, recunoscându-i glasul de la telefon - cu gând să nu complice lucrurile - a răspuns: ― Este. ― Atunci... ― Numai o clipă. Pe cine să anunț? - a Întrebat ea, blocându-i drumul către ușa cabinetului directorului. ― Căpitanul Vătrai! Secretara a intrat la director. ― Ce s-a Întâmplat, Măriuță? ― Securistul - i-a șoptit ea. ― Să intre. Secretara a revenit și i s-a adresat străinului, care se apucase să foileteze un dosar de pe birou. ― Poftiți. Individul a intrat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
sunteți și ce doriți? - l-a luat din scurt directorul. ―Era În curs o anchetă cu o afacere cu niște corturari... ― Cred că ar fi fost cazul să vă prezentați Întâi și apoi să vă măsurați și cuvintele, domnule. ― Sunt căpitanul Vătrai. ― Dacă nu ați știut, aflați că noi aici În spital nu facem afaceri cu nimeni. Noi tratăm bolnavi. Și... de când orice neavenit se bagă În problemele medicale ale spitalului? Ca și cum nu ar fi auzit remarca directorului, individul a continuat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
la vizita bolnavilor. Când a terminat, a revenit În cabinet pentru a se pregăti să intre Într-o intervenție chirurgicală deosebită. Tocmai era gata să iasă din cabinet, când a sunat telefonul: ― Alo! Tovarășu’ profesor Hliboceanu? Sunteți căutat de tovarășul căpitan Vătrai - l-a anunțat centralista. „Uite că spusa lui Gruia se adeverește. Locul unui securist plecat nu rămâne gol. Vine altul...” ― Alo Profesorul Hliboceanu? ― La telefon. ― Cu ce te ocupi la această oră? ― Da’ cine ești dumneata de Îți permiți
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
securist plecat nu rămâne gol. Vine altul...” ― Alo Profesorul Hliboceanu? ― La telefon. ― Cu ce te ocupi la această oră? ― Da’ cine ești dumneata de Îți permiți să mă chestionezi pe un asemenea ton? ― Cum? Nu ți-a spus centralista? Sunt căpitanul Vătrai, venit În locul colonelului Zdup, pe care voi l-ați mutilat... ― Nu am de spus decât că el și-a făcut-o cu mâna lui. ― Cred că cu mine nu veți proceda la fel. Vă avertizez că n-o să vă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
strice ziua, amice” - l-a atenționat gândul de veghe. „Adică?” - a Întrebat Gruia, așteptând ca cel care a bătut la ușă să intre... „Se vede treaba că, dacă profesorul n-a apucat să-ți spună că a fost chemat de căpitanul Vătrai să dea socoteală... tu ai uitat că pe lumea asta există și <omul din umbrăă. Așa că, acum ai să-ți amintești”... În clipa următoare, ușa s-a deschis. Cu figură spășită, a intrat „doctorașul”. ― Să trăiți! „Hopaaa! Cine te-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cu așteptare plină de speranță. ― După câti văd eu, ar cam trebui să Încep povestea. Da’ cum s-o ieu? ― Cu Începutul, frate drag, fiindcă și fiecare misiune de cercetare avea un Început, pe care Îl aflam de la iubitul nostru căpitan. Parcă Îl aud: „Copii, avem de dezlegat o trebușoară la care numai voi vă pricepeți... Ia dați-vă mai aproape de harta asta, s-o descântăm noi și poate ne va spune ea cum stau treburile”. Așa ne dădăcea de fiecare
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
s-a deschis cu „aer obraznic”, ne semănând cu felul de a o deschide cei cunoscuți... „Cine o fi?” - s-a Întrebat profesorul, așteptând să se arate cel care aproape a dat ușa de perete... ― Bună ziua, profesore - l-a salutat căpitanul Vătrai, rămânând În ușă. ― Bine ați venit. Intrați și spuneți-mi cărui fapt datorez vizita? Securistul a Închis ușa și, după ce și-a plimbat privirea pe Întreg spațiul cabinetului, a Întrebat: ― Cine-i cel din tabloul de pe birou? ― Este profesorul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
musafir. ― Mulțămim de poftire - a vorbit, Petrică așezându-se. N-au apucat Însă să schimbe nici două vorbe, că cineva a bătut În ușă. ― Intră - a răspuns profesorul destul de răstit. Ușa s-a deschis repezit și În cadrul ei a apărut căpitanul Vătrai, cu o mapă sub braț. ― Bunăăă sea... ra - a salutat el surprins. ― Bine ați venit. Luați loc. Erați așteptat - a răspuns profesorul, puțin amuzat de descumpănirea securistului. ― Dar... Când am stabilit să mă aștepți nu am vorbit și de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
operație la prima oră?... Mă așteaptă o intervenție chirurgicală grea! Și... ar mai fi ceva... Tot mâine, În cursul dimineții, va trebui să-l consult pe primul secretar. Dacă mai aveți Întrebări, amânați-le pe altă dată - a detaliat profesorul. Căpitanul Vătrai, privind pieziș spre tata Toader și Petrică, a vorbit către profesor, pe un ton gudurat: ― Dacă se va ivi vreo problemă, voi avea grijă să vă caut, domnule profesor... „Uite că am găsit <tendonul lui Ahileă! Uneori și minciuna
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Asta Întrece Închipuirea mea. ― Dacă această ființă a avut curajul să te secondeze pe tine, când m-ai operat, de această dată a acceptat să fie numărul unu În echipă. Iar eu am fost pe post de „ține cal”. Adică, căpitanul ordonă și „ține cal” execută, fără să crâcnească. „Dă-i calului ovăz, adapă l, țesală-l, Împletește-i coma și coada, verifică potcoavele, lustruiește șaua și scările și În final ajută-l pe căpitan să Încalece” - a sfârșit profesorul povestea
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
pe post de „ține cal”. Adică, căpitanul ordonă și „ține cal” execută, fără să crâcnească. „Dă-i calului ovăz, adapă l, țesală-l, Împletește-i coma și coada, verifică potcoavele, lustruiește șaua și scările și În final ajută-l pe căpitan să Încalece” - a sfârșit profesorul povestea, Într-un hohot de râs... Cât era de obosit și prins de griji, Gruia a râs dezlănțuit. ― Și cel mai important lucru este că domnișoara căpitan nu a greșit o iotă! ― Mă bucur mult
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
și scările și În final ajută-l pe căpitan să Încalece” - a sfârșit profesorul povestea, Într-un hohot de râs... Cât era de obosit și prins de griji, Gruia a râs dezlănțuit. ― Și cel mai important lucru este că domnișoara căpitan nu a greșit o iotă! ― Mă bucur mult, domnule profesor. De altfel, dumneavoastră știți că Îmi face mare plăcere să fiu În echipă cu ea... ― Acum, hai să vedem ce ne face pacienta. Gruia l-a urmat pe profesor, așteptând
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ceea ce avea să devină Bucovina care urma să fie reocupată de ruși peste prea scurt timp. Deși sunt tare de fire, am izbucnit în plâns când am văzut rafturile goale ale bibliotecii și în șemineu urmele cărților arse. El, căci căpitanul de cavalerie era el, Simion, tatăl tău, a înțeles ce simțeam în acele momente și a încercat să mă consoleze : Te rog, nu plânge ! Bunurile materiale se pot reface. Ele nu au cu adevărat importanță. Important este că nu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
palma pe creștet în momentul îngenuncherii ca semn al acceptării gestului de supunere, a privit spusele însoțitorului ca pe niște săgeți îndreptate către zona inimii. Cuum, cuum, hatmane Turculeț? Au oare tu pui la îndoială vrednicia vitejilor mei și iscusința căpitanilor oștirii mele încununate de glorie în bătăliile de la porțile Vienei? Să ai ținere de minte că eu, salvatorul creștinismului, nu dau greș nicicând, hatmane! Moldova-i a noastră! Adică a mea, voievoade! Numai să fie într-un ceas bun, serenisime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
semnal de atenționare pentru un conducător vizionar. În astă situație, nici pe Constantin nu-l mai putem controla la bârlogul lui, că ne atacă din spate garnizoana de la Cetatea Neamțului. Fără ariergardă, mișelul ne lovește și pe noi, bravii mei căpitani. Așa că mai întâi va trebui să pălim acolo, la cuibul de vulturi de la cetate... Să-i nimicim pe toți, până la ultimul mișel! Și bogățiile toate să le confiscăm. Ordon strângerea corturilor! De îndată ridicăm întreaga tabără. Oștenii să nu rămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Păcat! Mare păcat! Și nu uita să te ferești de prieteni!... l-a concediat tovarășa, ci ciupindu-și delicat verigheta de pe inelarul stâng. Vrăjmașii poporului Numai ce directorul Școlii primare din Arini a anunțat prezența la adunarea populară a tovarășului căpitan Sacaliuc, că toată suflarea a încremenit de groază în lavițele înghesuite în sala de clasă, transformată în cămin cultural. Fără îndoială că această stare de spirit este explicabilă până în cele mai mici detalii de vreme ce tovarășul era deja arhicunoscut prin satele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
arhicunoscut prin satele vecine ca vajnic susținător al tuturor demersurilor oficiale pentru binele țării și fericirea poporului. Și dacă cineva îndrăznea să se împotrivească ori să clevetească împotriva acelui bine sau acelei fericiri, numaidecât devenea clientul și apoi victima temutului căpitan și soarta îi era petcetluită fără nicio ezitare și fără menajamente, așa cum s-a întâmplat în ultima vreme cu cei doi țărani fruntași de la Calafindești și cu cei trei de la Frătăuți... că nici măcar cadavrele lor n-au fost încredințate familiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
a întâmplat în ultima vreme cu cei doi țărani fruntași de la Calafindești și cu cei trei de la Frătăuți... că nici măcar cadavrele lor n-au fost încredințate familiilor îndoliate spre creștinească înmormântare. Prin sate se răspândise vestea cutremurotoare cum că tov. căpitan i-a împușcat pentru uneltire împotriva orânduirii sociale și abia după aceea a cerut justiției să-i condamne la moarte în regim de urgență pe acești vrăjmași periculoși, timp în care trupurile fără de viață au intrat în descompunere și le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
lustruită, alături de tocul pistolului, desigur încărcat, pe care îl pipăia cu un gest-reflex pentru impresie și presiune morală deopotrivă asupra auditoriului. Firește că acesta nu putea fi altul decât musafirul groazei, anunțat cu surle și trâmbițe încă din ajun, tovarășul căpitan Robert Sacaliuc. * * * Odată ce i s-a dat cuvântul, sala a amuțit. În afară de bătăile inimilor și de respirația celor ce au umplut sala până la refuz, nu se mai înregistra nicio mișcare, nicio șoaptă, chiar și la ciorchinele de capete de la intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
i-a plăcut foarte atmosfera și a apreciat liniștea de catedrală din sală drept un gest de respect față de regim și de supunere față de reprezentantul său în teritoriu, nimeni altul decât el în persoană. Disciplinați rusnecii mei, și-a zis căpitanul Cu aiștia voi fi mai blând!.. a hotărât același. Le-ar fi vorbit în graiul lor, dar necunoscând corespondenții potriviți ai unor termeni vehiculați în expunere, a dat-o pre limba oficială: Cu dictatura proletarului nu te joci, măi tovărășele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
înseamnă un dublu îndemn de a-ți face necesitățile la privată, adică de a face caca. Fără îndoială că liniștea mocnită de până la acel moment a fost subit tulburată de chicoteli, râsete înfundate, hohote nestăpânite care l-au transformat pe căpitan într-un pachet de nervi. Chiaburi puțini, dar dușmani mulți! a exclamat el cu vizibilă ură și a hotărât că este momentul să pună capăt adunării, care aducea mai mult a spectacol tragi-comic, pentru a începe ancheta în problema dezordinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]