5,129 matches
-
și nu doar atât - rezistase. Fiindcă EA venise! Mă iubise și o iubisem. Chiar dacă omenirea m-a considerat un sfânt, am fost, înainte de toate, un bărbat. Drept dovadă e faptul că pe o porțiune de drum, spre Golgota, mi-am cărat singur crucea, fie și târâș, doar era vorba de o jucărie enormă, iar eu eram nemâncat și însetat. Ce mai, am fost un ins în putere, nu un prăpădit. Îmi era cald, grozav de cald; găurile piroanelor pătrunse-n palme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Stațiunea este un loc binecuvântat, alții că este unul blestemat. Cu toții, de vreo două săptămâni, caută aur în râul din vale. A venit, nu se știe de unde, o veste. Până acum, în ciururi nu a rămas decât prund. Piatră. Oamenii cară, de colo-colo, site, hârlețe și corturi. În vânzoleala care i-a cuprins, nu vorbesc decât despre aur. Trebuie să existe și pentru ei, Căutătorul cum de a găsit? El zice că în munte, dar lumea știe că în râu. Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cei doi aveau acces. Așadar, unul dintre ei Îmi furase pistolul cu care Îi făcuse de petrecanie lui Fujimori, fie atrăgându-l În Încăperea cu manuscrise sub un pretext oarecare, fie executându-l În altă parte, după care amândoi Îl căraseră acolo, siguri fiind că n-are cum să-l găsească cineva și urmând ca, ulterior, să scape de el Într-un fel sau altul. Ipoteza era perfect plauzibilă, ba chiar atrăgătoare; unicul ei defect consta În faptul că nu rezista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a-și drege glasul. Se făcu liniște. Din păcate, mica tuse cu scop pur retoric stârni o tuse adevărată, bătrânească și Sima-Vodă începu să tușească din toți rărunchii, zgâlțâindu-se și îndoindu-se ca și cum un turc nevăzut i-ar fi cărat o droaie de pumni după ceafa. Ți-era mai mare mila să-l vezi: roșu la față, apoi vânăt, tușea în rafale, hârâind, înecându-se, căutându-și batista prin buzunare și scoțând din neatenție un pumnal îndoit pe care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Și cum vă spuneam, cei patru eroi ai noștri ședeau pe punte. în special Cosette ședea atât de frumos cu vițele negre de păr fluturând în bătaia fumului pipei spătarului Vulture, încât un marinar mărunțel numai mușchii și osu’, ce căra înspre pupă un sac umplut cu stoici și eleați, avu trecând pe lângă țigăncușă intuiția că, oricât s-ar strădui, oricât ar munci pentru binele societății din care făcea fatalmente parte, nu va reuși niciodată să se bucure de nurii unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
tata în patru limbi. Dar n-am avut ce face, trebuia să mă aleg și eu cu ceva după atâția ani de luptă. Și cu ce să te alegi tu, un turc năcăjit, un simplu soldat, după ce înaintașii tăi au cărat sute de ani la rând aur și argint din locurile cucerite? Măcar neveste să-mi aduc acasă, mi-am zis, să vadă satul pe unde arn umblat, dacă altceva nu găsesc. Pentru că uită-te și tu în jur, lucruri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în declin. Ascultă-mă pe mine, dacă o mai ducem trei sute de ani, e bine. Da’ nu cred. Noi am stat în picioare și-am bușit toată lumea câtă vreme am putut lua aur. Acuma aur nu mai prea este și cărăm acasă ce găsim. Am un consătean care anu’ trecut s-a-ntors acasă cu un sac de grâu, era să deșele bietu’ cal. Să bați până aici atâta drum pentru un sac de grâu! Da’ poți să spui cuiva lucrurile astea? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
De douăzeci de ani îmi pun în pericol viața urcându-mă în rablele astea, gata să cad în orice zi în mijlocul deșertului și să devin hrană pentru hiene, și nici măcar nu am o casă a mea. Blestemată soartă! Și acum, cară-te până nu mă răzgândesc. Pe când ziaristul se îndepărta, îl preveni cu un glas răgușit: — Și nu uita!... Târăște-te pe sub camioane dacă e nevoie, dar încearcă să-ți pierzi urma dacă te urmărește cineva... — N-ai nici o grijă! Du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
clădirilor susmenționate, personalul aflat În incinta acestora va folosi căile de evacuare stabilite la paragraful 3 și scara de servici. Se uită la ceas. Ora 14. Începe să strîngă. Așează cu grijă foile la loc În clasoare, leagă sforile, le cară, cîte un pachet În fiecare mînă, Înapoi la raft. Apoi strînge cîteva hîrtii de ambalaj căzute pe jos, ia mătura. De pe pardoseala de ciment, aproape neagră, se ridică un nor de praf. Strănută. Își scoate batista și se șterge pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
timpul de zgîrcit ce-i? țlingușește-mă porcule, lingușește-mă că parcă văd că-mi pui iar maldărul de reviste În brațe să-ți traduc ultimele noutăți În tehnica fotografică și titlurile tablourilor expuse cine ți le găsește și de ce mă cari tu pe mine la frații Chivu și la Inter că la „Athenee Palace mie nu-mi place“ cînd Îți vin mă rog colegii din străinătate că dacă n-aș fi eu ar trebui să latri să te faci Înțeles de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
adîncit În lectură. Niki Bârsan s-a tolănit pe canapea alături de Wanda. Fixează atent o țigară mînjită de ruj care arde singură În scrumieră. — MÎine o să vuiască tot orașul. Asta și vreau! Că nu te simți bine, dacă nu-ți cari brelanul după tine. Craii tăi nesărați. Ce-oi fi găsit la haimanalele astea? — Publicitatea, păsărico. BÎrfa, intrigile! Un artist care nu scandalizează nu e artist. Ai sta mai mult de o zi lîngă o cîrtiță ca ăsta care doarme pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
voie din fotoliul lui. Nu știu cît de mult se va bucura de calitățile ei fizice, nu știu cît de des o va Încăleca, dar deocamdată se lasă În voia amorului platonic și Îi scrie poezii „Trei prieteni vechi / au cărat o bicicletă din pod / un pod ca oricare altul / așezat deasupra raiului / pentru că orice pod Își are raiul său / și bicicleta avea două roți / În rai Îngerii au două picioare / dar În pod mai sînt și alții cu trei / pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
avem noi ce mînca că trebuie să hrănim javrele hrăni-i-ar hingherii să-i hrănească, ăștia ar trebui duși În lagăre de muncă, ăștia și țiganii, plaga societății țse tot adîncește crăpătura asta de la cutremur pe care urcă furnicile cară fărîmituri mai mari decît ele altele le cară pe cele moarte fel de fel de neamuri de obiceiuri) — ...la Choisi Mangâru ce domnișoare de familie, pian, franceză, altă lume țca-n cimitir și pînă și acolo ce acută lipsă de spațiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
javrele hrăni-i-ar hingherii să-i hrănească, ăștia ar trebui duși În lagăre de muncă, ăștia și țiganii, plaga societății țse tot adîncește crăpătura asta de la cutremur pe care urcă furnicile cară fărîmituri mai mari decît ele altele le cară pe cele moarte fel de fel de neamuri de obiceiuri) — ...la Choisi Mangâru ce domnișoare de familie, pian, franceză, altă lume țca-n cimitir și pînă și acolo ce acută lipsă de spațiu ar trebui să ne Îngroape În picioare șiruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
numai oase osînză și măduvă) — Scroafă bătrînă și fără pic de rușine! Scoateți-o de-acolo, scoateți-o imediat c-a mai luat o dată — Păi, tot pensionarii care nu să mai mișcă d-acilea că nu le mai ajunge și cară tot și io cînd viu dă la muncă ce mai găsesc, un rahat cu perje țun mic divertisment necesar așa cum spiritul În agonie mai Încearcă să producă ipoteze hazlii ca să vadă dacă mai poate să rîdă, un stimulent intelectual ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de soare, dar nu-l va vedea, cuvintele nu fac altceva decît să ne accentueze infirmitățile conștientizîndu-ni-le. N-am să Învăț niciodată să scriu proză. Iată, v-am oferit această mostră asemănătoare cu osîrdia celui ce se Încăpățînează să-și care lumina În casă cu un ciubăr sau cu muntele care se cutremură ca să nască un șoarece. Poate că Însăși neșansa vieții mele se explică prin inapetența mea la epic, la a emite cuvinte despre ceea ce văd toți și așteaptă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
un sac de pânză în care se usca usturoiul. Până atunci, nici măcar cu bucățile mele de slănină râncezite de vreme nu prinsesem mai mult de un singur animal. Tocilarul locuia sub scări. A început cu baionete, în timpul războiului. Primăvara își căra în curte tocila, care consta dintr-un cadru de lemn, un disc de piatră și un motoraș de mașină de spălat, o ferea de ploaie numai cu o prelată și o lăsa acolo până în prima seară de toamnă, când o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
legat gura sacului și am făcut un calcul aparent logic: dacă o pisică, în mod firesc, cade întotdeauna în picioare, atunci trei pisici vor cădea tot în picioare, chiar dacă nu văd nimic. Am luat sacul în brațe și l-am cărat la etaj. Nu am mai avut putere să-l azvârl cumsecade. A căzut peste Avram și s-au răsturnat împreună. Discul a continuat să se învârtească, pe jumătate înfășurat în pânză iar din sac țâșnea pe caldarâm un lichid roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
în gang, cu genunchii strânși. Cinci bătrâni dădeau cu picioarele în mine pe unde apucau. Ceilalți stăteau la o parte. La câteva ferestre, femei. Se uitau la mine de parcă aș fi izbit cu putere o tigaie de caldarâm. Soția tocilarului căra cu două găleți apa pe care o arunca pentru ca sângele să curgă în canal. Apoi a luat sacul și l-a aruncat la gunoiul de sub poartă. Am reușit să fug în cămară și să încui ușa după mine. Murmuram cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
-i cunoșteam. Apoi a vorbit profesorul Angelo. — Eu am îmbătrânit, voi pleca imediat acasă, dar sunt cu sufletul alături de voi. Sper că v-am învățat ce este viața - a spus el. Dar înainte să plece acasă, elevii lui l-au cărat în piață pe unul din indivizii care construiseră monumentul. Adél nu-a vrut să mă lase la fereastră. — Mor de curiozitate - i-am răspuns eu. Mi-a fost și mie profesor. A făcut-o cu un iepure. Mulțimea avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
S-o sperii pe mă-ta, nu pe mine! a urlat omul și m-a lovit peste față de am căzut pe jos, printre manechinele împușcate. Sângele mi-a țâșnit din nas peste ele. Ca recompensă pentru cele luate, m-au cărat și pe mine cu ei, ca să mă dea a doua zi la institut, dacă o mai fi existat. Au căzut de acord că nu puteam fi decât copilul din flori al măicuței sau ceva asemănător. Așa măcar au uitat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
creierul, m-a ajutat să mănânc, apoi m-a ridicat din pat și m-a învățat să umblu. În principiu știam, dar plimbarea noastră în jurul mesei a durat cinci minute. M-a luat la subsuoara ei caldă și m-a cărat încet de jur-împrejur. — Noi o să ne înțelegem bine - mi-a spus ea când m-a băgat din nou în pat. Dar ce nu-mi place la dumneata e chipul ăsta candid și că nu mai ești un copil. Ia te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
făcut Colonelului o fotografie. Știi care, ăla care a folosit atât de bine părul soției mele de Crăciun. Sigur Adél ți-a povestit totul. Sincer să fiu, a fost fotografia mea cea mai reușită. Era în patru labe prin zăpadă, cărând în spate o curvă ordinară care sufla într-un tub de orgă. Dacă-mi amintesc bine, era un fa. Nu se vedea decât atât, iar în dosul lor ușa de la biserică ieșită din țâțâni, ca la nunta Satanei. Am expus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ETALONUL UMAN SĂ NU TE ATINGI. Multă vreme mi-a fost greață de Igor Gherasimov. Mi-e rușine, dar ăsta e adevărul. Faptul că cineva își avea partea inferioară expusă în capitală, ca să poată fi privită, în timp ce eu i-o căram pe cea de sus în scaunul cu rotile, mă făcea, cum să spun?, să-mi stea în gât prânzurile luate împreună. Și-mi era atât de rușine din cauza asta, dar atât de tare, încât stăteam cât puteam de mult cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
închiderii, apoi se duceau la cafenea să joace ulti. Acolo mergea toată lumea, ca-n povești. Uneori, „dar din dar se face“, îl scoteam la plimbare cu căruciorul - poate așa mi se mai potolesc mustrările de conștiință. Dar nu. Transpiram, îl căram pe cărări neumblate și, când ajungeam la buza Stâncii Roșii, îmi trecea întotdeauna prin minte că acum o să-i dau brânci. Eutanasie, nu-i așa? Pleoscăie, căcănar bătrân ce ești. La asta mă gândeam întotdeauna și strângeam mânerul de bachelită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]