6,191 matches
-
amenzii și a unei taxe de transport și depozitare. Marea majoritate a proprietarilor de atelaje nu au domiciliul în Timișoara, venind din comune învecinate, și nu posedă avizul Comisiei de Circulație din cadrul Primăriei municipiului Timișoara privind traseele de circulație a căruțelor. Unii proprietari au avizul acestei comisii, dar au fost surprinși circulând pe arterele principale de circulație rutieră. Prin activitatea lor, căruțele pun în pericol circulația rutieră. Totodată, proprietarii atelajelor fac depozitări ilegale pe domeniul public și creează disconfort cetățenilor. S-
Agenda2005-21-05-administratie () [Corola-journal/Journalistic/283706_a_285035]
-
din comune învecinate, și nu posedă avizul Comisiei de Circulație din cadrul Primăriei municipiului Timișoara privind traseele de circulație a căruțelor. Unii proprietari au avizul acestei comisii, dar au fost surprinși circulând pe arterele principale de circulație rutieră. Prin activitatea lor, căruțele pun în pericol circulația rutieră. Totodată, proprietarii atelajelor fac depozitări ilegale pe domeniul public și creează disconfort cetățenilor. S-a mai constatat că, din punct de vedere medical-veterinar, unii cai sunt într-o stare proastă de întreținere, fiind suspecți de
Agenda2005-21-05-administratie () [Corola-journal/Journalistic/283706_a_285035]
-
extrapepino“ s-au mai arătat „Cheliuță cel isteț“ de la Colibri - Craiova (o învălmășeală nu prea isteață de păpuși și umbre), „Jack și vrejul de fasole“ și „Faust“ de la Țăndărică, „Miți și Piți“ de la Gestual Art și spectacolele-atelier al UNATC - păpuși. Căruța cu povești frumoase De departe, cel mai interesant proiect al festivalului a fost cel propus chiar de teatrul-gazdă: Teatrul Mic pentru Cei Mici - „primul proiect de teatru ambulant de marionete din România - înțeles ca antrepriză teatrală sistematică, structurată pe teme
Agenda2005-21-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283726_a_285055]
-
vorbește mereu, într-un mod aparte, despre probleme concrete și foarte actuale“; „nu înseamnă o evadare către un tărâm ideal, ci o reactualizare a angoaselor și a conflictelor într-o formă instructivă“. Pentru acest proiect, Adriana Grand a proiectat o „căruță cu povești“ în stare să străbată lumea (cea reală și cea a basmelor în aceeași măsură), purtând în ea un teatru adevărat, cu absolut toate dotările unui teatru „de-adevăratelea“, dar... liliputan: pe măsura marionetelor și a spectatorilor... majoritari. „Capra
Agenda2005-21-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283726_a_285055]
-
Christian Andersen, toate pe muzica lui Tibor Cári, au fost poveștile alese (în plin bicentenar Andersen) să le fie dăruite sutelor de micuți adunați în Piața Primăriei și în curtea Teatrului de Marionete, în festival; dar în fiecare vară, în Căruța cu povești mai încape o bijuterie marca Frunză & Grand. Antidot la „muzica de plastic“ Unul dintre cele mai spectaculoase și neașteptate evenimente ale festivalului internațional a fost lansarea - în premieră pe țară - a unui proiect cultural de susținere a muzicii
Agenda2005-21-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283726_a_285055]
-
Apostol Pavel le arată infricoșătoarea judecată. Pe cele două părți ale focului Gheenei sunt pictate scene cu învierea morților în cântecele de bucurie ale arhanghelilor care dau glas din buciume, nu din trâmbițe. Introducerea de elemente locale - buciume, costume populare, căruța Sfântului Ilie, cobza la care cântă regele David, ștergarele moldovenești pe care le țin în mâini patriarhii - reprezintă dovada că meșterul care a pictat frescele era moldovean și interpreta prin propriile simțăminte evenimentele și tradițiile creștine din arta bizantină. Astfel
Agenda2005-18-05-supliment de pasti () [Corola-journal/Journalistic/283647_a_284976]
-
Mlaștinile din jur sunt desecate. Mare supărare va provoca Mureșul în 1731, când va inunda complet localitățile Periam, Igriș, Sânpetru Mare, Saravale, Sânnicolau Mare și Cenad. În 1740, districtul Timișoara trebuia să asigure zilnic 150 de oameni și 40 de căruțe, o parte servind la canalizarea Begheiului. Patru ani mai târziu, administrația obligă localitățile situate lângă Bega să ajute la canalizare și la o bună circulație pe canal, dar în schimbul unei retribuții. După cum scriu autorii volumului „Din cronologia județului Timiș“ (Editura
Agenda2005-23-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283783_a_285112]
-
Timișoara se vor afla în imposibilitatea de a plăti impozitul paușal de 62 000 de florini, lucru care, cu siguranță, nu a fost pe placul administrației fiscale. În 1726, negustorii Companiei comerciale orientale vor primi dreptul de a vinde din căruțe în schimbul unei sume anuale globale plătite aceleiași administrații. Cum doar din taxe se pot realiza anumite obiective de interes public, pe 5 decembrie 1726, administrația timișoreană va impune celor două primării orășenești să introducă o nouă taxă, întrucât se dorea
Agenda2005-24-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283811_a_285140]
-
intră bine pe poartă, că Rița îl și luă la rost: - Ei, Nițule, cum e? - Cum să fie!? Nu să vede? - Vă prinsă ploaia în câmp!? - Nu ne duce tu grija! Ne descurcarăm noi! Tu ce făcuși? Uitându-se în căruță, Rița văzu prelata, nelipsită de altfel. - Ei, avusărăți prelata cu voi!? Așa mai da! - Păi plec vreodată fără ea!? Te pui cu vremea!? Soare, frumos și odată se-ncondurează! Tu ce făcuși? - Dădui lâna la dărac și ajunsăi acasă înaintea ploii
2. TATA NIŢU (POVESTIRE) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385045_a_386374]
-
ea!? Te pui cu vremea!? Soare, frumos și odată se-ncondurează! Tu ce făcuși? - Dădui lâna la dărac și ajunsăi acasă înaintea ploii! Avusăi noroc că erea vai de mine dacă ne prindea pe drum! Venii cu ai lu’ Rentea cu căruța! - Păi spune așa! - Veni de-o luă pe nevastă-sa și îmi făcui și eu loc pi lângă ea! Nu prea- i conveni lui, știi cum e omu’, țâfnos, că ne urcarăm toate din maaala în căruță, da’ fu bine
2. TATA NIŢU (POVESTIRE) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385045_a_386374]
-
lu’ Rentea cu căruța! - Păi spune așa! - Veni de-o luă pe nevastă-sa și îmi făcui și eu loc pi lângă ea! Nu prea- i conveni lui, știi cum e omu’, țâfnos, că ne urcarăm toate din maaala în căruță, da’ fu bine! - Chiar așa! Închipuiși ceva de-ale gurii că mă cam roade la lingurică!? - Închipuiesc fuga! Am gătit de-asară, că nu știam când ajung astăzi acasă! Cine s-ar fi gândit să am așa noroc! ? - Că bine zâci
2. TATA NIŢU (POVESTIRE) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385045_a_386374]
-
și cu un car de minte, își face ucenicia ca scriitoraș pe la diferiți moșieri, stabilindu-se la boierul Balș, urcând repede gradele sociale de la sulger la căminar, sărind peste gradele de clucer, polcovnic, medelnicer, stolnic și paharnic, costându-l o căruță de bani. Toată viața lui a fost un idealist, înglotat în datorii, cumpărând pământ și judecându-se pentru te miri ce. Iată ce scria poetul despre tatăl lui unui prieten, probabil prin 1871 sau 72: „Nu știi ce tată am
DEZASTRUL DIN FAMILIA EMINOVICILOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385147_a_386476]
-
a verificat roțile. Cauciucul din spate dreapta era pe jantă. Fluierând a pagubă, a privit suspect în jur. În fața cârciumei, Tache și câțiva prieteni de pahar râdeau cu poftă. Al lui Păcălici a strigat la el: --Ți s-a rupt căruța-n drum, amărăștene? Cei care treceau pe stradă nu râdeau, ci priveau chiorâș la cei din fața cârciumii și la Mărășteanu. Dar nimeni nu-i spunea cine i-a făcut bucuria. S-a dus la șeful de post, însă și acesta
SRL AMARU-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384508_a_385837]
-
transport în comun de suprafață nu sunt spălate, la exterior, cu săptămânile. S-au realizat noi tipuri de tramvaie. Este și un tip care îmi place. Românesc. Dar ce folos dacă nu are aer condiționat! Plus că merge ca o căruță, deși multe linii au fost reabilitate de curând. Linia 1, o linie extrem de solicitată, are un program de cursă CFR tip navetă. Din 15 în 15 minute. În care oamenii stau ca sardelele. Doar pe la poalele Feleacului mai întâlnești! Să
CAPITALĂ EUROPEANĂ ! (I) de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384506_a_385835]
-
de a fi mai ‘’bun’’. Chiar mă întrebam cum se numesc aceia care deși au tone de ață nu dau un firicel pentru un ac, nu iau pe cineva în drumul lor nici dacă ar avea un mic loc în căruță și nici dacă nu ar face același drum de o sută de ori trecând pe lângă acela, care mergând pe jos, poate n-a ajuns măcar singură dată la destinație, sau dacă văd pe cineva la un început de drum nu
CULTURA CE APRECIAZĂ BINELE... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/384577_a_385906]
-
care să se întoarcă acasă de la câmp cu traista goală. Că erau câțiva știuleți de porumb ori câteva pălării de floarea soarelui, niște sfeclă aruncată la capul locului din timp și ascunsă sub frunze ca să fie înghesuită seara pe fundul căruței sau în traista ce purtase până la prânz mâncarea, că erau niște roșii și ardei ori varză verde, încă ne-nvelită bine, sau două-trei kile de grâu de la batoză, nu contează. Ceva, trebuia să fie! Era ca o regulă nescrisă să ajungă
EPISODUL 7, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384500_a_385829]
-
dădu comenzile, ca la armată, fără să lase loc de comentarii. --Hai, repede cu Floricel, luați cei trei dulapi din șopron și benzile alea striate din tablă, de la grajd. Apoi, tu Florică, pune hamul pe cal și ia crucea de la căruță, cu frânghiile de la loitre! Mișcați-vă repede, repede, că... parcă sunteți niște mormoloci! Florică îndrăzni timid --Tată, crezi că bietul cal va... --Taci și execută! i-a retezat-o scurt moș Ion. Leagă frânghiile de bara din spate, iar noi
TUNARII-4-ULTIMUL FRAGMENT de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384614_a_385943]
-
a retezat-o scurt moș Ion. Leagă frânghiile de bara din spate, iar noi, ăștia trei, ridicăm roțile cu dulapii și introducem tablele. --Dar se murdăresc, tată! se smiorcăi Floricel. --Taaci, puturosule! Toată vara te-am rugat să aduci câteva căruțe cu pietriș, să umpli groapa. Eu am vorbit, eu am auzit. --Asta-i treaba primarului, a sărit Vasile Curcă. E domeniu public, el trebuia s-o umple, că d-aia l-am ales și plătim impozite. --Voi și impozite? Hai, aici
TUNARII-4-ULTIMUL FRAGMENT de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384614_a_385943]
-
ofilesc când le ating eu. Se face liniște, pe urmă întuneric. În întuneric se văd petale de mușcate roșii căzând.) Actul II Personajele: Bolnavul X Soția Bolnavului X Bujor Florian Prietena Soției Bolnavului X Decorul: O livadă cu pruni, o căruță cu saci, găleți, o prăjină, o cotăriță cu mâncare. (Bolnavul X și Soția Bolnavului X coboară din căruță, se uită la prunii încărcați cu fructe și discută.) Soția Bolnavului X: Ai reușit să găsești un om care să ne ajute
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]
-
roșii căzând.) Actul II Personajele: Bolnavul X Soția Bolnavului X Bujor Florian Prietena Soției Bolnavului X Decorul: O livadă cu pruni, o căruță cu saci, găleți, o prăjină, o cotăriță cu mâncare. (Bolnavul X și Soția Bolnavului X coboară din căruță, se uită la prunii încărcați cu fructe și discută.) Soția Bolnavului X: Ai reușit să găsești un om care să ne ajute la lucru? Bolnavul X: Am găsit. Soția Bolnavului X: Și de ce nu a ajuns? Bolnavul X: El nu
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]
-
prune.) Soția Bolnavului X: Când vă este foame, facem o pauză și mâncăm. Prietena Soției Bolnavului X: Eu nu am mâncat de aseară. Soția Bolnavului X: Atunci ne odihnim o clipă și mâncăm. (Soția Bolnavului X a luat coșul din căruță. A întins o pătură și câteva prosoape de bucătărie. A scos mâncarea din coș și a invitat oamenii la masă.) Soția Bolnavului X: Prânzul este servit. (Cu toții s-au așezat pe pătură și au început să mănânce.) Prietena Soției Bolnavului
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]
-
prune în tăcere un timp.) Bolnavul X: Mai un prun și am terminat. Florian: Apune soarele. Soția Bolnavului X: Dacă dați repede din mâini ne putem întoarce curând acasă. Termină de adunat și ultimele prune. Pun sacii cu prune în căruță.) Soția Bolnavului X: A mai rămas mâncare în cotăriță. O să-ți fac un pachet ca să ai pentru drum. Uite aici și banii pentru ziua de lucru. (Îi întinde o bacnotă de 50 și Florian o ia, pe urmă îi pune
DE CE SE OFILESC FLORILE CÂND LE ATING? de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382280_a_383609]
-
un bărbat îmbrăcat colorat, ca un vânător. - Eu sunt cel care vă va salva. Mâine, de ziua sfinților Petru și Pavel, când se va desfășura slujba la biserica Sfântul Nicolae, voi mă veți aștepta, pregătiți pentru un drum lung, cu căruțele voastre și animale. Vă voi duce într-un loc frumos, unde pădurile sunt populate de multe animale sălbatice iar terenurile sunt fertile și le veți putea cultiva. - Dar cine ne va îndruma, cine ne va apăra ? Sunt mulți copii și
FRAGMENT DE ROMAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382539_a_383868]
-
au făcut-o romanii și turcii în vremurile de demult? - Ne-au furat ai noștri, mai rău, oameni buni! se auzi vocea hotărâtă a unui bărbat aflat între două vârste. Ne-au furat cu miliardele și cu vagoanele, nu cu căruța și tot ei ne râd în nas și nimeni nu le confiscă ce-au furat ori averea nejustificată și nimeni nu-i bagă în pușcărie... - Ai și dumneata dreptate, am ridicat eu vocea ca să fiu auzit. Fraților... să terminăm discuția
ALTE ŞTIRI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384037_a_385366]
-
tolerant. Pe lângă comandantul militar, am avut un comandant tehnic, un maistru german, care s-a purtat cu noi deosebit de onorabil. Odată, m-a ales pe mine și pe încă un prieten și ne-a spus: „Voi doi, urcați-vă în căruță și veniți cu mine, că avem o treabă în oraș”. Ne-am așezat în căruță și-am mers cu el. Unde crezi că am ajuns? La el acasă! Avea o casă mică pe Calea Girocului, unde sunt multe case familiale
DIALOG CU TOMI LASZLO (1) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383469_a_384798]