1,281 matches
-
lalea, a dus-o la nas și, mirosind-o, a spus că asta-i problema cu lalelele, că n-au nici un miros, altfel chiar că sunt flori frumoase, apoi a ieșit din bucătărie, să mergem, tovarășe maior, la care cel cărunt n-a mai zis nimic, i-a făcut doar semn să plece, și atunci ofițerul pe nume Gyurka a luat-o spre ieșire și, ajungând în dreptul mamei, i-a întins laleaua, mama a luat-o fără o vorbă, iar ofițerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-i genunchii și o parte din coapse, și atunci iarăși mi-am adus aminte de ceea ce povestea Feri despre păsărici, că văzuse el odată o negresă în pielea goală, care avea părul de la păsărică alb complet, de parcă ar fi fost căruntă acolo jos, dar pe-asta n-am crezut-o, deodată Iza s-a uitat din nou la mine, acum nu mi-a mai zâmbit, s-a uitat doar așa, într-o doară, iar mie mi s-a făcut rușine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
bine în ultima vreme, din cauza durerilor de cap stă mai mult în pat, m-a întrebat apoi cum merge cu școala, eu i-am spus că bine, între timp am observat că, la rădăcină, părul ei nu era blond, ci cărunt, și atunci bunica a spus că se bucură că sunt un elev silitor, măcar eu nu-l fac de rușine pe bunicu’, apoi, cu degetul împodobit de un inel, a arătat spre cana de sticlă de lângă vazele cu flori, rugându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
soneriei, apoi m-a luat de mână și mi-a strâns-o cu putere, am crezut că vrea să-mi spună ceva, dar în clipa aceea ușa s-a deschis. În prag, și-a făcut apariția un om înalt și cărunt, purta un costum maro deschis, care-l făcea să pară și mai palid, de cum l-a zărit, mama s-a și scuzat, că n-ar vrea să-l deranjeze pe tovarășul ambasador, dar nu știe la cine să mai apeleze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
lumină 2257 de aceea a întuneca conștiința paragin părăsit "coada mîții" 2258 Dacă se Unde a dus surdul roata și mutul iapa Domnilor Babilonia românească 2259 prostire [2cercevele *]2 prosop tocmagi posmagi (posmag) tăieței (tăiețel) vorbește mărunt mărunt, mărunt (mărunțel) cărunt stare Vermoegen înstărit vermoegend a se disprimăvăra Fruehling werden jitar jitărie prisacă {EminescuOpXV 110} prisăcar jintiță [2a dospi]2 aluatul aluățel temei ostrețe fundac coromâslă vită-ncălțată sulă suliță a depăna cir ciaun ceruială a cerui *** coroi * cioară, (unuia de bat
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
fără să se întoarcă, fără să vorbească. Înalt, adus de spate, cu mâinile greoaie. Singur. Ce forțe, ce demoni dezlănțuia oare puterea? Ce simțea acela care o deținea? În spatele lui mergea grăbit, pentru audiența din fiecare dimineață, mic, cu părul cărunt și rar, astrologul Thrasyllus, pe care Tiberius îl adusese din vremea exilului la Rhodos. Era înfășurat mereu, chiar și vara, într-un pallium de lână cenușie. „Din cauza frigului din timpul nopții, când cercetează stelele“, spuneau ironic unii. Însă le era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
noapte, Străluce pata-ntre hârtoape Și-mi tot trimite șoapte... De la lingură Am început iubirea noastră de la lingură. Nimic n-aveam! Am construit-o singură Și an de an am înălțat-o pe un munte. Iubitul meu, am plete moi, cărunte... Am luminat-o noaptea cu fulgere și lună Și i-au cântat un tunet și chiar și o furtună, Au răpăit-o ploi și au secat-o veri, Prin primăveri altoi, din ochi îi creșteau meri. Grămezi de fructe-n
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
demult să răspundă spunând: „Copilăria”, și tot ea să mă întrebe: „Cât e ceasul?”, iar eu cu surâsul meu ostentativ și calm de odinioară să-i răspund: „E acum”. Privesc oglinda și,oricât mi-aș trece cu mâna peste părul cărunt, imaginea de pe sticlă rămâne aceeași: o fetiță cu fundițe cu alai de fluturi în păr,cu stele în palmă, cu baghete fermecate, cu zâne și povești, cu păduri și ape,cu ulițe prăfuite,cu doruri și împliniri. Este o oglindă
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
N-o să-l faci să vină mai repede. Marie Își aplecă ușor capul spre maică-sa care, Îngenuncheată la picioarele ei, tocmai trăsese brusc de tivul rochiei ca s-o Îndemne să se potolească odată. Cu părul ei scurt și cărunt, cu chipul supt și prematur ridat al femeilor mult prea adesea expuse stropilor purtați de vînt, Jeanne serbase șaptezeci de ani de viață În anul care trecuse. - A plecat din Saint-Malo În zori. VÎntul Îi e favorabil. Ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
alt cules. De satul meu, mă simt pe veci legat Nu pot uita de Someș și de Deal, Deși-s bătrân, din el de mult plecat, îmi amintește că-s țărână de Ardeal! Recunoștință (soției mele) Iubita mea, cu tâmplele cărunte Te mai iubesc și acum, ca la început, Deși atâtea toamne au trecut Ești încă tot frumoasă și gura ți-e fierbinte! Tu ai știut că din puținul pâinii, Să-ndestulezi pe vârstnici și copii Și nu te-ai plâns
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
arsă de cuvinte 67 Doar o amintire Ca ieri mergeam cu tatăl meu de mână; Căldura lui îmi dăruia iubire Și mă ferea de rău și de minciună; Azi tatăl meu e doar o amintire! Și mama mea, cu tâmple-acum cărunte Mi-alungă negre gânduri care dor, Când mâna-ncet mi-o trece peste frunte. Mă mint, a fost cândva! Și cum mi-e dor ... Azi simt în palma mea o mână mică Și lângă mine-o zână fermecată; Cu ochi
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mor și eu, ... A(pus) între culori. Curg cenuși, în miez de primăvară, în boboci mor florile albastre, se topesc și visele-ntr-o doară, vin spre noi, prea crudele năpaste. Și mă dori lumină de uitare, și te pierd cărunt de prea târziu. Cad pe mine munți de-nfrigurare și m afund sub măști de cenușiu. Doar un fulger și o lumînare, la trecutul meu, se aprind și cad, ca un râncezit de noapte, care fără vise n cercuri clipe
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
centrală aluneca ușor Într-o parte. Mai Întâi Întoarse Însă capul să vadă și el persoana care vorbea peste ocean. Dintr-un colț puțin luminat al Încăperii se desprinse un bărbat trecut de șaptezeci de ani, scund, cu trăsături regulate, cărunt, cu barbișon și ochelari - seamănă cu Cehov, observă Petru Îmbrăcat Într-o parka destul de uzată, kaki, căptușită cu blană de câine, Încălțat cu cizme de marmotă, și se apropie de geam pentru lămuriri suplimentare: În ce cabină ați spus, domnișoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
exact în serile de joi, așa că s-ar putea să existe o legătură. Întrebați lumea din zonă, vorbiți cu informatorii voștri și transmiteți-i orice informație relevantă sergentului Hollander de la secția Hollywood. Să trecem la omucideri. Russ? Un bărbat înalt, cărunt, într-un costum imaculat, la două rânduri, îi luă locul la pupitru... Căpitanul Jack se trânti pe cel mai apropiat scaun disponibil. Bărbatul înalt avea o prestanță care aducea mai mult cu aceea a unui judecător sau a unui avocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și am gemut. Apoi am avut o revelație: vila familiei Sprague era la o aruncătură de băț de June Street. Dintr-odată misiunea deveni fascinantă. • • • Peste o oră sunam la ușa vilei în stil colonial. Mi-a deschis o femeie căruntă, frumoasă, la vreo cincizeci de ani, îmbrăcată în haine de lucru prăfuite. Am spus: — Sunt polițistul Bleichert de la Departamentul de Poliție din Los Angeles. Dați-mi voie să vă transmit condoleanțele mele, doamnă... Ray Pinker nu-mi dăduse și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
braț. — Uitați, acela-i Roach. M-am uitat cu atenție înăuntru. Un bărbat ciolănos, de vârstă mijlocie, îmbrăcat în zeghe, ședea la o masă scundă și citea o revistă. Era un exemplar reușit - frunte înaltă, acoperită cu șuvițe de păr cărunt și rar, ochi inteligenți și mâini pline de vene, cu degete lungi, de genul celor pe care le asociezi de obicei cu meseria de medic. — Vreți să asistați, domnule director? Patchett deschise ușa. — N-aș lipsi pentru nimic în lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
au fost unii care și-au găsit nevestele de vârsta bunicilor și de-aici certuri, divorțuri, pătarea dosarelor. Nu ți-e ușor să-ți lași nevasta tinerică precum o floare și când te întorci din delegație s-o găsești știrbă, căruntă, cu varice și copii de vârsta ta. — Dumneavoastră sunteți căsătorit? întrebă Getta 2. — Din păcate, nu, mărturisi Dromiket 4. — De ce? spuse Getta 2. — N-am avut piese de schimb, răspunse Dromiket 4. De programat să mă căsătoresc, am fost programat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
vede tot. Hainele îi erau purpurii - culoarea regalității, a sfințeniei și a bogăției. Vălul de pe cap era lung și negru, brăzdat cu benzi de aur care dădeau impresia unui păr luxuriant, deși din părul ei adevărat rămăseseră doar câteva șuvițe cărunte. Rebeca n-a observat că mă uitam fix la ea. Bunica nu avea ochi decât pentru fiul pe care nu-l mai văzuse de când era un băiat cu puf pe obraji, iar acum se făcuse bărbat, avea fii mari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
jos și să-l îmbrățișeze. Simți că nu se poate stăpâni și lăsă plânsul să izbucnească. Fără să știe pentru ce, plânse și Nefert. Străinul își încorda ochii, părând că se gândește la altceva, dar îl privea țintă pe rob cărunt. Potolindu-și în sfârșit plânsul, Auta suspină: - Te-am crezut mort, prietenul meu drag... Bine că te-am găsit! Acum ai să vii cu noi, Mai-Baka. CAPITOLUL XXIX Părăsindu-și coșul cu pește, Mai-Baka îl urmă pe Auta ca un
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
întunecată și părul alb: era bătrânul care zâmbise. - Cine ești tu care înfrunți cuvântul Domnului și te lauzi că știi tainele cunoscute numai de el? strigă deodată alt glas. Cel care întreba era un bătrân cu barbă roșcată și ușor căruntă. Ochii lui scăpărau de mânie. După veșminte, părea să fie preot. Spune-ne numele tău de cutezător trufaș, ca să știe cine ești! adăugă el. Bătrânul care zâmbise, acum privea în jurul său trist. Din ochii lui părea că se scurge milă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de un copac, Într-o pădure cu aspect de toamnă, și cu iubita lui, care Îl ține de mână și Încearcă să-l consoleze. Tânărul ar trebui să aibă În jur de treizeci de ani, dar e Îmbătrânit prematur. E cărunt și Împovărat de griji și frustrări, iar expresia de pe fața lui e una de deznădejde. Se vede că logodna prelungită Îl ucide. Exact așa eram și eu, atunci. În cele din urmă, am făcut o cădere, fizică și mentală - cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
operațiune cu grijă sporită, gândindu-se la seara ce avea să vină. Barba lui nu era niciodată foarte ordonată, ca podoaba imperială a lui Maupassant, de exemplu, sau lungă și patriarhală, ca a lui William, ci stufoasă, Înspicată cu șuvițe cărunte și cu contur drept. Cineva afirmase o dată că amintea de o barbă soldățească sau de cea a unui căpitan de vas, lucru care nu Îi displăcuse. Uneori se gândea să se radă, dar acum, că creștetul capului Îi era aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
el și pentru MacAlpine, pentru luna august. Era o experiență grea de sensuri să o revadă pe Elly după atâția ani și să reflecteze că Minny Însăși ar fi devenit, poate, o matroană cu talie groasă, șolduri late și păr cărunt, dacă ar mai fi trăit. Cele trei fiice, toate trecute cu puțin de douăzeci de ani, erau Însă izbitor de frumoase și, În ciuda câtorva lacune de educație și bună purtare, irezistibil de fermecătoare - pentru toată lumea, cu excepția lui MacAlpine, care Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Sylvia și Trixy, amândouă niște fete minunate. Ar fi fost o cruzime prea mare dacă ar fi trăit să audă și despre Guy și George Davies. Dar s-a stins ea Însăși În ianuarie, anul trecut (oftează și vârfurile mustății cărunte par să se lase și mai mult, din compasiune față de această poveste tristă). O familie cu un destin tragic, mai ales dacă te gândești cât de veseli și de plini de viață erau toți În tinerețe. I-am cunoscut bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cădea fără zgomot pe aleea pașilor pierduți. Șuvoaiele de ploaie o luau pe cărăruia care duce la pârâu. Ploaia se despărțea în șuvoaie ce mergeau spre izvor. Luminița ce se uita înspre noi se albise. Lumina ce ne privea era căruntă de timp. Și ploaia cădea lin. Era numai ploaie, numai deșărtăciune, numai noroi. Niște pisicuți se jucau, mititeii, cu stropi aburiți. Ploaia cădea, ploaia cădea. Un câine vagabond se izbea de pereți. Și ploaia cădea lin, înălbită. Lumina ce ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]