2,531 matches
-
dormea. — Mă duc să mă culc puțin, Îi spuse adjutantului, care, În acea armată, nu era un ofițer numit de o comisie. Termină tu ce mai e pe-aici. Da, signor maggiore, răspunse adjutantul. Se lăsă pe spătarul scaunului și căscă. Scoase din buzunarul hainei o carte cu coperțile Îmbrăcate-n hârtie și o deschise. Apoi o lăsă jos și-și aprinse pipa. Se aplecă cu coatele pe masă ca să citească și pufăia din pipă. Apoi Închise cartea și o băgă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
copii bolnavi. Vai, ce frumos! spune Sorina. Dar doctorul scoate din trusă o oglinjoară rotundă, pe care, cu ajutorul unui fel de curelușă, și-o prinde în jurul capului. Dar cu asta ce faci? Văd dacă gâtul copilului e bolnav. Uite-așa: cască gurița mare și cuminte. Sorina face întocmai cum i se spune. Acum, dacă vrei să mă consulți și tu pe mine, poftim! După ce s-a uitat atentă în gura „pacientului” ei, fetița spune: Cred că ești foarte sănătos. Dar ai
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Cazimir De după dealuri arse și trudite, Înalță creste albe nori de plumb. S-adună-n iarbă umbre încâlcite Și, aspru, geme vântul prin porumb. Câmpia de paragină și scrum Întinde brațe lungi de colb în drum, Apoi își strânge sufletu-n păduri, Căscând în râpi dogoritoare guri... Dar norii sterpi coboară-n depărtare, Și-abia vibrează dincolo de zare Un tunet lung, cu prăbușiri de stâncă... Iar soarele s-arată alb și mat, Și-ntâia rază de lumină pare Un fulger mort, ce rătăcește
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
pildă, când râdea, nu se putea controla și cădea pe podea scuturată de o criză de chicoteli, iar eu trebuia s-o plesnesc ca s-o fac să-și revină. Ce e și mai rău, dormea toată noaptea, iar apoi căsca toată ziua. Dormea așa de mult că i se Înmuiseră oasele. De-aia leșina tot timpul ca o meduză scoasă din apă“. În timpul războiului, când prețul cărnii de porc bună și grasă se triplase, Mama Scumpă zicea: „Deși avem destui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
seama cât de receptivă e o femeie după felul În care Îi reacționau pupilele. Dacă pulsau hiperdilatându-se Însemna că e gata să flirteze, iar În câteva ore, dacă nu chiar minute, actul sexual devenea o posibilitate. Marlena zâmbi și apoi căscă. —De-abia aștept să mă trântesc În pat. — Ce coincidență, glumi Harry. Și eu Îmi doresc exact același lucru. Și aici imită cât putu de bine gâfâitul unui cățeluș. Ea ridică dintr-o sprânceană În semn că pricepuse ambiguitatea obraznică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
râs. Glumea? Heidi rămăsese fără cuvinte. Oamenii ăștia chiar credeau că fac o faptă bună? Păi, e clar că n-aveau nici cea mai mică intenție să salveze ceva! E de-ajuns să te uiți la pești. Își țineau gurile căscate după oxigen, iar vânzătorii care stăteau pe vine În apropiere și fumau țigări de foi nu aveau deloc aerul Îngrijorat al unor doctori de la urgență sau al unor infirmieri de la azil. —E oribil, zise ea Într-un final. E mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
puternic și de sexy. Dacă ar fi vreun pat prin zonă, aș sări direct pe tine. De fapt, Marlena se Întreba cum poate să-i facă atâta plăcere să descrie cum mor niște pești. Heidi Își imagină peștii cu gurile căscate pe care tocmai Îi văzuseră. Dar dacă pot să ia oxigen din apă, de ce nu pot branhiile lor să proceseze oxigenul din aer? Marlena Îi aruncă o privire Întrebătoare lui Harry care se grăbi să explice: — Branhiile peștilor sunt ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pline cu dosare vechi și registre prăfuite. Poticnindu-se, târându-se, rostogolindu-se, ajunse stors de vlagă, lăsând în urma lui o dâră de limax. Aș dori să dau un anunț la ziar. Spune! râgâi caracatița. Se aplecă până în dreptul gurii căscate de geam: "Caut obiecte stranii. Intrarea Labirintului, numărul 43." Rosti fraza scurt, pe nerăsuflate, de teamă ca gura caracatiței să nu se închidă brusc, fără să vrea să digere. Cuvintele trecură dincolo, ca niște pietre aruncate peste gard și fură
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
unor foale uriașe. Meșteșugarii nu-și vindeau numai marfa, dar o și făceau pe loc. În felul ăsta nu-și pierdeau vremea și era un mijloc de a ademeni mai mulți clienți. Aceștia, atrași întâi de mirajul meșteșugului, la care căscau minute în șir gura și ochii, pipăiau apoi cu neîncredere câte un brici, fierbinte încă, de pe tarabă, îi încercau tăișul pe buricul degetului mare și terminau prin a-l cumpăra, că parcă cel vechi se cam știrbise. Târgoveți vânjoși cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
acela, stat de drept ioc, prim ministru ioc, impozite ioc și nu existau nici instituții serioase cum ar fi bunăoară DNA, așa că sărmanul Elohim (care după schimbarea numelui, prin sentință judecătorească, a fost numit, Dumnezeu) se plictisea de moarte și căsca sărmanul, scărpinându-se pe burtă și râgâind pașnic, doar câte o veșnicie, două, fără întrerupere. Până la urmă când deja ajunsese la vârsta venerabilă a bărbii albe, unde de altfel a și rămas, i-a căzut în sfârșit și lui fisa
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
mai gârbovit Nimicuri a străbate. 11 ianuarie 2004 REFLECȚII (CIXL) Nu vreau să am atât cât sunt Și de mine scriu, și scriu, Bănet cu carul pe pământ, Ci-n bun-simț bogat să fiu. 12 ianuarie 2004 „Ochi boldiți și cască gură” Sunt și azi, cum fost-au ieri - O busolă prinsă-n zgură Arată spre nicăieri. 14 ianuarie 2004 D-LUI ACAD. VALERIU D. COT(EA)NAR Scriu de Cotea D. Valeriu - OM ca el nu întâlnești Chiar de țara
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
martie 2004 REFLECȚII (CLII) Popor fără de lideri și fară de noroc, Trăind la o răscruce sub sabie și foc, Își plânge-n palme soarta, acum, ca în trecut, Că doar amar și neguri în timp a cunoscut. 10 martie 2004 * Cască gura doar când cere; De ceri tu, e mult de tot Chiar de-n plâns și cu durere Îl asiguri de-al tău vot. 11 martie 2004 Mumă este pentru unii; Pentru alții e doar ciumă; Nu poți ca să-i
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
oprească, la scroafa ce stătea să fete, la cositul, uscatul și strânsul fânului, ce avea să înceapă curând. Un lup urlă de undeva, dintre munți, un altul îi răspunse imediat, ca un ecou. Răsucindu-se sub învelitoarea de lână, Odolgan căscă și trase un vânt zgomotos. Zilele erau deja destul de calde pentru jumătatea lui martie, iar primăvara se anunța foarte timpurie; noaptea, însă, temperatura scădea mult, iar aerul umed ce urca dinspre râu nu era, cu siguranță, remediul cel mai potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai mult de o milă de locul în care acesta ieșea din Lemanus. Și într-adevăr, întinderea muntoasă dinaintea lui se deschidea tot mai mult cu fiecare pas, lăsându-l să intuiască, foarte aproape în fața sa, un gol ce se căsca între pământul pe care călca acum și munții împăduriți din față. Se răsuci să verifice distanța ce-l despărțea de urmăritorii săi și își dădu seama că era aceeași - nu mai mult de două sute de pași. Sufla greu, începea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să gonească spre prăpastie. în sfârșit, se văzu dincolo de marginea pădurii, pe terasa largă, acoperită de iarbă, și în scurt timp ajunse la buza ei pietroasă. De acolo, nu fără a simți o ușoară amețeală, scrută, gâfâind, golul ce se căsca sub el: o stâncărie presărată cu tufișuri, ce cobora cu cel puțin cincizeci de picioare - iar la fundul ei se zărea Rhonul, întunecat și vijelios, scoțând un fel de huruit ce nu prevestea nimic bun. în față avea mantia înverzită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
rumen al lui Wolfhram. — Daaa, sigur! Un marcoman botezat, haida-de! Cu o mână sprijinită în șold, Sebastianus se aplecă puțin din șa către prizonier: — Dacă ești creștin, știi sigur să spui Tatăl Nostru, nu-i așa? Ochii lui Audbert se căscară, într-o expresie stupefiată. — Eu... eu... bâlbâi el pierdut. — Deci? îl încolți Sebastianus. Marcomanul înghiți și, încrețindu-și fruntea, încercă să recite: — „Tatăl nostru, care ești în ceruri. Da... care ești în ceruri. Sfințească-se numele Tău și împărăția Ta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
obținut pentru tine o mică escortă care o să te însoțească până acasă. Sunt războinici încercați și, dacă vrei, o să te însoțească înapoi, aici, împreună cu toată familia, animalele și toate lucrurile tale. Gundovek îți va da pământuri prin părțile astea. Marcomanul căscă ochii și îi luă o mână între ale sale, strângându-i-o cu putere. Oh! Mulțumesc!, Mulțumesc, Eminentisime! Dar imediat chipul său se întunecă. — O escortă? Oameni de încredere, sper! — Firește: toți sunt din garda personală a lui Gundovek, răspunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din teritoriile din jur. Când și Etbinus, ultimul din grup, ajunse sus pe bastion, spre răsărit începea să se zărească o geană de lumină. Prefectul îi vorbi din nou comandantului gărzii: — Bine. Ce mai așteptăm? Du-ne la episcop! Omul căscă ochii: — Dar... La ora asta Anianus încă doarme! — Deschide-ne drumul! Situația e critică, așa că n-am de gând să pierd vremea. Obișnuința de a comanda conferise cuvintelor sale tonul potrivit situației. Pentru moment, Rutilius, încruntându-se, îl măsură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cine-i Lesley Craig? - Vei afla în câteva minute. Acum, te rog... El merse. Jos, jos, jos. Trecură de două ori pe sub plăci de oțel masiv, ca punțile blindate ale navelor de război. Grosimea lor îl făcu pe Craig să caște ochii. Douăzeci de centimetri. Fiecare! Asta era o fortăreață! Sfârșitul veni brusc. Un coridor îngust, o ușă și apoi niște lumini orbitoare, o cameră mare plină cu mașini. Se mai aflau acolo uși spre alte încăperi și imagini chinuitoare ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
pline cu dosare vechi și registre prăfuite. Poticnindu-se, târându-se, rostogolindu-se, ajunse stors de vlagă, lăsând în urma lui o dâră de limax. Aș dori să dau un anunț la ziar. Spune! râgâi caracatița. Se aplecă până în dreptul gurii căscate de geam: "Caut obiecte stranii. Intrarea Labirintului, numărul 43." Rosti fraza scurt, pe nerăsuflate, de teamă ca gura caracatiței să nu se închidă brusc, fără să vrea să digere. Cuvintele trecură dincolo, ca niște pietre aruncate peste gard și fură
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
unor foale uriașe. Meșteșugarii nu-și vindeau numai marfa, dar o și făceau pe loc. În felul ăsta nu-și pierdeau vremea și era un mijloc de a ademeni mai mulți clienți. Aceștia, atrași întâi de mirajul meșteșugului, la care căscau minute în șir gura și ochii, pipăiau apoi cu neîncredere câte un brici, fierbinte încă, de pe tarabă, îi încercau tăișul pe buricul degetului mare și terminau prin a-l cumpăra, că parcă cel vechi se cam știrbise. Târgoveți vânjoși cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
acum o jumătate de secol cu un frate al doamnei M..., iubitor de arginți. Văduvă din timpuri imemorabile. Păstrează, indelebilă, marca familiei de origine. La masă, își ajută furculița cu mâna stângă. (Adela își mușcă buzele, să nu izbucnească!...) Când cască, zgomotos și în trei etape, face o cruce cu degetele în dreptul gurii. (Idem!) Vorbește cu "tăți", cu "să vezi mata". (Tema unică: "băietul". Băietul e fiul ei, colonel de roșiori.) Face mereu pasiențe și dă în cărți. Se zice că
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
că toate prietenele ei din școală erau evreice, Betty Goldenberg, Rașela Weissmann, Suzana Haimsohn. Și vorbea în limba coanei Anicăi cu tăți, cu vai de mine, cu să vezi mata, cu să mă bată Dumnezeu dacă spun minciuni. Când a căscat, făcîndu-și trei cruci mici în dreptul gurii, doamna M..., cu toată seriozitatea ei tristă, nu s-a mai putut ține de râs și s-a dus în casă. Coana Anica, botoasă, se uita rău pe sub gene. Limba și gesturile ei, imitate
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pentru motive variate: să-și odihnească și să-și adape caii (și să-i suduie că vor să bea amândoi odată din găleată), să le dea puțin fân furat de peste șanț și să-și facă mai ușor o țigară, să caște în liniște, să șuiere la cai, și să se dea și el puțin la spatele trăsurii etc... Dinspre Hălăuca curgea o răceală care nu era încă vânt. Ozana freca aspru prundișul albiei, cu un șuiet fatal, fără început și fără
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și aceste doamne aveau niște mișcări atât de încete și vestejit grațioase). Adela, venită în trăsură pe scăunaș încă de la intrarea în mănăstire, sărise sprintenă, fără ajutorul meu, și doar numai acest ajutor m-ar fi putut reabilita în fața gurilor căscate din jur, care mi se părea că zâmbesc. Adela, trădătoare, asista ca public la faptele mele cavalerești, frumoasă și unică sub umbrela mică, trandafirie. Maica arhondară, pe care n-o mai văzusem de doi lustri 1, femeie de peste cincizeci de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]