1,541 matches
-
mine zburând prin aer. Forma sa ovală și sfoara șerpuindă mi-au amintit de desenele acelea sub formă de lalea, pe care le-am contemplat cu Dora la muzeul Fundației. Un băiat alerga după balon, cu mâinile Întinse și gura căscată, și după el, o femeie. Apucând sfoara, i-am returnat băiețelului balonul. — Cum spui? Maică-se se oprise mai departe, cu soarele În spate. Se uită mai Întâi la fiul ei, apoi la mine, apoi, vizibil tulburată, și-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
din ce În ce mai mult. Astăzi avea privirea cuiva care se refugiase de bună voie În austeritate și care intenționa să lase lucrurile așa. La primul etaj, În colțul din dreapta, Petite-Ma e cufundată Într-un somn adânc, roșie-n obraji, cu gura căscată, sforăind liniștită. Lângă ea e un dulap din lemn de cireș pe care se odihnesc Sfântul Coran, o carte despre sfinții musulmani și o lampă minunată ce răspândește o lumină molatică, de culoarea salviei. Alături de carte se află un rozariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
umeri În bucle ce-ți luau ochii, dintre care unele erau scoase În evidență cu o substanță atât de strălucitoare, că ori de câte ori făcea o mișcare sub becurile cu halogen părul ei strălucea. Armanoush s-a uitat la ea cu gura căscată, Înțelegând pentru prima oară teama și admirația pe care-și Închipuia că Asya le simțise față de mama ei pe când era copil. Înăuntru era ca Într-un mic muzeu. Vizavi de ușa de la intrare era o imensă fotografie Înrămată a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ceva moale; apoi se eliberă, alunecând ușor În jos. Apucă de umăr, simțind din nou moliciunea. Răsuci cadavrul ca să-i vadă fața. — E Levy. Casca femeii se umpluse de apă; În spatele vizorului i se vedeau ochii larg deschiși și gura căscată Într-o expresie de groază. — Am prins-o, spuse Beth trăgând corpul În jos. Dumnezeule! Norman coborî treptele. Beth Îndepărtă cadavrul de habitat, spre zona luminoasă. — E moale ca piftia peste tot. Parcă toate oasele i-ar fi fost zdrobite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
nu i se păreau cele mai cores punzătoare, avu chiar impresia că bărbatul cu care călătorea nu mai ridicase niciodată o capotă în viața sa. mașina semăna acum cu un fel de pachiderm. Un animal imobil cu o imensă gură căscată în care trupul lui Ken dispărea deja pe jumătate. Lui Betty i se făcut brusc frică nu atît de perspectiva de a petrece noaptea în mijlocul unui fel de no man’s land, cît de ideea că bestia l-ar putea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
amfibie, din nevinovata primăvară a anului 1937. Ricardo al nostru scruta cu un binoclu distrat salturile regatei feminine preliminare: walkiriile de la clubul Ruderverein luptau Împotriva colombinelor de la clubul Neptunia. Pe neașteptate, lentila băgăreață stă locului, iar el rămâne cu gura căscată: soarbe setos cu privirile firava și eleganta siluetă a baronesei de Servus, călare pe propriul său clinker. Chiar În după-amiaza aceea, a fost mutilat un număr vechi din Grafic; chiar În noaptea aceea, efigia baronesei, pusă În relief de fidelitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
compoziția etc., a operei șterse. În fața protestului formal al grupărilor abstracte, care nu acceptau titlurile, Muzeul de Belle Arte a luat o hotărâre decisivă, cumpărând trei din cele unsprezece opere, la un preț global care a lăsat contribuabilul cu gura căscată. Critica organelor de opinie a Înclinat spre elogii, dar X prefera un tablou și Y altul. Totul, Într-un climat de respect. Așa e opera lui Tafas. Știm că pregătea o frescă mare cu motive indigene, pe care se pregătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ca aceasta. Nu-i lucru de colo. Dacă aș ști, am suspinat. Pornograful cel mai lipsit de prejudecăți observă cum zilnic se ivește o nouă piedică pe terenul său de acțiune. Răspunsul m-a lăsat fără replică, dar cu gura căscată. — Bănuiam eu c-ai s-o apuci pe drumul acesta. Îți recunosc pe loc că a pune opreliști pornografului nu e, ca să spunem așa, ceva prea simpatic. Dar cazul ăsta răstrâmbițat nu este, ce mai Încolo și-ncoace, decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
era aproape sigur un bărbat cu totul nevolnic și din punctul acesta de vedere nu se putea spune că ar fi un adept al proletariatului. De aceea l-a și contrazis atunci pe Leonard Bîlbîie, făcîndu-l să rămînă cu gura căscată la propriu, ținea minte că s-a și înecat apoi cu vinul pe care el îl "confiscase" de la Hariton. E drept, i s-a părut întîi că vinul acela, zghihara, e mai mult un nume decît o băutură. Dar, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a părut ridicolă, ca să descopăr anii trecuți că un scriitor maghiar, tradus la "Gallimard", procedează absolut identic. Am rămas visător. M-am culcat apoi, și am căzut într-un somn greu. M-am trezit spre dimineață. Dormitorul era pustiu, tavanul căscat și în jurul meu și pe pat, moloz și cărămizi. Am ieșit afară înspăimîntat. Toată lumea era adunată în curte, era întuneric, o atmosferă de sinistru domnea peste tot. Ce era? Ce se întîmplase? Cum, nu știam? Unde-am fost? Nu m-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
fie Zâna Cerceluș în roz și violet și, Soph, aș zice, poate, Zâna Năsturel pentru tine, în verde și portocaliu, sau ați prefera să fiți Panseluță și Căldărușă? Sophie, Lottie și mama lor se uitară toate la ea, cu gura căscată. Nu vă faceți griji. Fran se distra de minune — Drept să vă spun, nu m-am gândit prea mult la asta, dar cred că aș opta pentru simplitate și aș alege o ținută pe care s-o puteți purta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
intendenta îi conduse în camera de zi. În mijlocul unui perete era fixat un televizor mare, cu volumul dat la maxim. În jur de douăzeci de bătrâni stăteau acolo așezați pe mai multe rânduri, cu capetele date pe spate, cu gura căscată, dormind buștean sau uitându-se la Home & Away. — Nu e momentul cel mai potrivit să vizitați locul imediat după prânz, remarcă intendenta pe un ton defensiv, simțind că Fran era oripilată, dar le place să se uite puțin la televizor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
se vedeau. Strigai: — Neică Marine!... și așteptai un timp. Nimeni nu ieși. Mă apropiai mai tare, cu calul după mine. —Neică Marine!... Cineva trase zăvorul ușii. Mă pregăteam să spun ceva despre ploaie, despre vânat - dar rămăsei în loc cu gura căscată. Înainte-mi, la doi pași, în ușă, cu gazornița în mână, sta o fată, o fată să tot fi avut douăzeci de ani. Ridicase lumina deasupra capului și cerca prin întuneric să deslușească pe cel ce strigase. —Cine-i acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
soarelui, cu larmă nedeslușită de glasuri. Săteni cu fețele liniștite, cu muierile și cu copiii după dânșii, se purtau încet spre comedii, unde urlau paiațe pestrițe, ridicate pe podiște de lemn, deasupra mulțimii care se grămădea în juru-le cu gurile căscate. Negustori cu ochii mici și ascuțiți vorbeau aspru, din gâtlej, cu palmele întoarse în laturi, de o parte și de alta a bărbilor. Câte-un țigan uscat, cu ilic peticit, cu căciula jerpelită în cap, se strecura prin norod, pândind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Nu-mi trebuie nici pânea voastră, nici nimica! Am să mănânc pâne neagră, am să car apă, am să slujesc, am să-l hrănesc ș-am să mă duc după dânsul!... Se zbătea urlând; și Sanis rămase încremenit cu gura căscată; mâna cu pilugul i se lăsă în jos; se întoarse spre nevastă-sa, privind-o lung. —Vezi? vorbi încet femeia. Ai văzut? Ce să facem noi acuma?... Cu ce-am păcătuit, ca să cadă asupra casei noastre așa nenorocire?... Sanis nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
primar... Mai vine perceptoru o dată pe an după parale, și gata! Faliboga râdea, privind spre săniuța de scânduri nevopsite, care grăbea ca un pui după mândra sanie boierească. — Măi Niță, mai zise el. Tare ai mai rămas tu cu gura căscată... ca și ieri... Parc-ai văzut o zână din poveste... Pune-ți, măi Niță, căciula în cap... Zurgălăii cu dulce sunet se stânseră în depărtare; curtea și bordeiele rămaseră tăcute, mai triste parcă, în liniștea iernii. Vătaful porni la trebile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și ștergea cu dosul mâinii chelia transpirată: "Să trăiți, domnule sculptor". Dacă n-aveam chef de el, îi răspundeam la salut și treceam mai departe. Altfel îmi plăcea să petrec câtva timp în ghereta lui, fiindcă mă asculta cu gura căscată, fericit, orice îi spuneam. Ba chiar închidea ferăstruica gheretei ca să nu ne deranjeze nimeni. Îi îndrugam verzi și uscate și, uneori, râzând, îi puneam palma peste gură: "Ai grijă că-ți intră muștele și devii carnivor fără să vrei". (Era
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Abia un diacon a acceptat să joace rolul apărătorului, pentru că i s-a poruncit. Ca să nu se spună că a fost pus la cale un proces în care n-a existat apărare. Clevetitori se găsesc totdeauna. Bătrânii ascultau cu gurile căscate, în vreme ce Călugărul începu să le povestească procesul. ― Fiecare din cei trei cardinali se străduia să fie cât mai necruțător cu mortul ca să intre în grațiile papei Ștefan. Eu mă pregăteam să-i fac pe ceilalți doi să se îngălbenească de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
era prost și înțelesese din atitudinea mea că era mai bine pentru el să stea mai departe. Asta se întîmplase după ce Domnul Andrei îmi șoptise într-o zi: "Știți că Mopsul a fost director de închisoare?" Am rămas cu gura căscată. "Cum ai zis?" Așa cum vă spun, domnule sculptor". "Păi circul? Trapezul?" "Vorbe. Minciuni." Și Domnul Andrei îmi comunică în mare taină că Mopsul fusese mai întîi grădinar, primit din milă de un stareț care-i dăduse adăpost. Îngrijea florile din
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
literatura română? Și nu numai literatura. Dacă Norman Manea o să ia Premiul Nobel, sunt convins că la acordarea acestui premiu va fi contribuit și Buzura. Iar toți scriitorii români se vor îmbăta ca porcii... de bucurie. Mă uit cu gura căscată la Pastenague, care continuă să laude Fundația Buzura, eforturile acesteia pentru sprijinirea culturii române în lume, energia președintelui ei, care brăzdează continentele și își sacrifică literatura din exces de patriotism, căci scrie din ce în ce mai rar, pe unde apucă și el: azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
ale iernii, ca faimosul pește fugu într-un soi de ghiveci care, după cum repetă japonezii, îți încălzește și trupul și sufletul. Dar iată că există cum altfel? niște dulciuri tradiționale care imită, cu o artă care te lasă cu gura căscată, cristale albe de zăpadă care ți se topesc în gură. Desigur că și peisajele de iarnă atrag, mai ales admirate din aburul fierbinte ale onsen-urilor, popularele și luxoasele izvoare termale în aer liber. Dar micul amănunt picant pe care nu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
fată-n casă, și ceea ce mănâncă acuma) că nu e căpoasă, colțoasă și așa mai departe. Dar ce? Nu mai sunt țărănci ca ea? Ba bine că nu! Câte frunză și iarbă... Care, nu numai că ar veni cu gura căscată să lucreze-n casa primului om al județului ci, cu siguranță, i-ar cădea-n genunchi și i-ar săruta mâinile de bucurie că le scapă de corvozile de la C.A.P. ... “Trăiți, tovarășu’ prim!” “Salut, Neluțule! Da’, ce-i, mă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
știu, am senzația că mori, să nu mori. În ziua aceea când Miau, dis-de-dimineață, mama ei, plângând, dă-mi-o te rog, a murit mama mea, în ziua aceea în care eu am înțeles și m-am oprit cu gura căscată și cu ochii ficși, el, CUM, a intrat pe ușă livid, subțiat la față și lung, lung până la colțul ușii sprijinit, vorbea lăbărțat, diluat, cuvintele îi lungeau limba, limba îi umbla în gură nefiresc stânga-dreapta și râdea ha, ha, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
vorbit cu el, că se poate, dar cine face publicitate, că fetele de la secretariat sunt ocupate, eu fac publicitate! mă duce eu prin licee! și cine vinde bilete, că acum sunt prinși oamenii... vând eu bilete! a rămas cu gura căscată și zâmbea, da! vreau! am timp, nu am copii, nu am familie, vreau să fac asta, ce e așa de neînțeles? mă gândeam să înfiez unul, mamă? tu ce zici? cum vrei tu... ești o proastă, mamă, m-ai învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
fel ca anticele fantome. S-ar părea că asistăm la o reactualizare a străvechii viziuni nocturne asupra istoriei: să nu uităm că Iuliu Cezar și Hamlet sunt piese scrise în aceeași perioadă. Leșul însângerat al lui Cezar își arată rănile căscate ca niște guri mute, în locul cărora va vorbi Antoniu, evocând spiritul victimei și profețind viitoare mari nenorociri în imagini de-a dreptul apocaliptice: Pe capete de oameni va cădea Blestemul greu și furia în case, Sălbaticul război civil curând Va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]