83,584 matches
-
se integra de la sine în ansamblul preocupărilor sale inconștiente. Cînd ajunse în Times Square, se uită mașinal spre Times Square Building, care îi acoperea orizontul. Asta îi aminti că birourile lui Little John se aflau în acel zgîrie-nori. Intră. Nu căuta nimic anume. Dar nu cunoștea decît cadrul intim de la hotelul Saint-Régis, al lui Little John cel de acum. De ce să nu-l vadă și pe celălalt? Căută pe afișaj Automatic Record C°, și un ascensor rapid îl duse la etajul
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
aminti că birourile lui Little John se aflau în acel zgîrie-nori. Intră. Nu căuta nimic anume. Dar nu cunoștea decît cadrul intim de la hotelul Saint-Régis, al lui Little John cel de acum. De ce să nu-l vadă și pe celălalt? Căută pe afișaj Automatic Record C°, și un ascensor rapid îl duse la etajul patruzeci și doi. Arăta banal. Nu era nimic de văzut. Toate acele tonomate, acele cutii cu vise pe care le găseai în majoritatea barurilor și restaurantelor, de
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
vreți... Unul dintre ei e totdeauna înaintea celuilalt... Să spunem că totdeauna există un șef... Numai puțin.... În acest caz, celălalt poate să aibă diferite atitudini posibile, care depind de caracterul fiecăruia. Unii acceptă să fie dominați de prietenul lor, căutînd uneori această dominare... Alții însă se revoltă la fiecare pas. Veți vedea că întrebarea mea este destul de delicată. Nu vă grăbiți să răspundeți... Ați trăit aproape un an alături de ei... Care dintre ei v-a lăsat amintirea cea mai puternică
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
feminității însăși. Chiar și acolo unde chipul feminin nu apare explicit, el este subînțeles în chiar natura imaginii și a materialelor, în registrul cromatic și în logica interioară a discursului. Femeia solitară, apăsată de vagi melancolii, femeia multiplicată care-și caută febril o identitate, femeia astrală și rece sau cea animată subtil de nostalgia cuplului, femeia angelică și femeia demonică sînt, de fapt, ipostazele unei aspirații unice către o lume a absolutului feminin. Fără să-și propună ostentativ înlocuirea viziunilor falocentriste
Claudia Todor și oglindirea în lume by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12192_a_13517]
-
ăsta? Bătaie în ușă. Nastia. Lumina ochilor mei. - Unchiule Fedia! Am venit să vă citesc! A înșfăcat numărul vechi din Muncitorii invers, și-a pus o jumătate de pulpă pe pat și și-a luat zborul aproape imediat. -Dacă mă caută mama sunt la toaletă, da? îmi aruncă ea cu un aer complice. Capul ei blond de căpriță a dispărut. Nu-mi trece prin cap ce-aș putea să agăț în cuiul ăsta. Umerașele astea, ce pacoste! Doar n-o să le
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
chiar fiind culese, până la topirea zațului, ca în cazul Dicționarului Scriitorilor Români. Într-o măsură, jurnalul de care vorbim este și unul de creație în linia lui Rebreanu. Autorul își notează frământările, când începe documentarea la romanul întemeierea: "Deocamdată bâjbâi căutând capătul unui fir". }ine un fel de "jurnal de bord", informându-ne când a terminat o carte, Casa fericiților, despre câte pagini a scris pe zi, despre momentele sterile, însă și despre altele spornice, norocoase. Dar lumea strâmbă și mizeria
Terapia Jurnalului by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12235_a_13560]
-
absurditatea ei. Nu mă puteam consola în nici un caz cu statutul de viețuitoare neputincioasă și muribundă. Pur și simplu nu puteam accepta că totul trebuia să se termine. Nu eram în stare să mor." Acesta este și impulsul de a căuta o religie, o soluție spirituală care să-l pună la adăpost și să-i ofere un răspuns liniștitor. Dumnezeu nu e pentru el creatorul total care să-l satisfacă ("Adevărul e că toate religiile se chinuiau să-l absolve de
O ficțiune genetică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12228_a_13553]
-
cu orice altă ființă, ar fi continuat să împărtășească la nesfârșit o soartă comună cu cea a maimuțelor sau a gândacilor." Fiind o confesiune, narațiunea face un salt temporar uriaș și astfel ajungem într-un viitor destul de apropiat, cca. 2050. Căutând remediul genetic împotriva morții celulare a organismului uman prin perfecționare celulelor de a se reproduce încontinuu, Robert Martin descoperă, ca efect secundar al experiențelor sale de laborator, antibioticul împotriva virusului HIV. Obsesia lui nu va fi însă vindecată de gloria
O ficțiune genetică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12228_a_13553]
-
permite să pună sub semnul întrebării utilitatea însăși a culturii. Aceasta și dintr-o rațiune practică: simțind, zilnic, propria sa lipsă de cultură, convins că a ajuns la postul înalt pe care îl deține mai mult din întîmplare, politicianul își caută legitimări: misterioasa noțiune la care el personal nu are acces, dar care s-a transmis de-a lungul secolelor, Cultura, poate reprezenta un început de legitimitate. Nu există nici un pericol ca autoritățile vreunui stat să renunțe deschis la artă, prin
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
sau nu, majoritatea cititorilor nu doresc altceva decît realizarea unei modeste fericiri și a împăcării cu soarta. Or, marea literatură, contemporană nu pare a le oferi soluții accesibile pentru realizarea acestui vis legitim. Să ne mai mirăm că publicul îl caută în sub-literatură, în proza de consum, în romanele "apă de trandafiri"? Doar acolo are el senzația că va găsi puțină speranță și puțină înțelegere. Elita izolată și de aparențe masochiste a scriitorilor valoroși se află astfel tot mai mult condamnată
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
București, Timișoara și, ca special guest star, Dl. Basarab Nicolescu. Cronicarul a constatat că, în ciuda criticilor cu care sînt adesea gratificați, profesorii - măcar cei care au fost în sală - sînt la zi cu ce se petrece în lumea cărții și caută tot felul de căi pentru a-i cîștiga pe elevi de partea lecturii. În plus, profesorii erau la zi cu revistele culturale și nu le-a scăpat superbul eseu despre cărți al lui Mario Vargas Llosa din revista noastră. l
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12226_a_13551]
-
peste ele fără să afle nici el, nici eu ce zăcea sub pămînt. Mi-ar plăcea să știu din care lupte dintre francezi și nemți or fi provenind, din iunie '40 sau din august '44? Dar vă întrebați probabil ce caută Mitterand în această sihăstrie... Ei bine, aveam un prieten comun, pe fotograful Édouard Boubat, ilustratorul unora din cărțile mele, autor de asemenea al unor albume cu personalități politice precum Anwar al-Sadat sau Willy Brandt. Realizînd în 1983 un album cu
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
Mircea Mihăieș Stimulat de figura viclean-zâmbitoare a lui Năstase, imortalizată în mii de afișe auto-laudative, mi-am propus să caut, la rându-mi, câteva fapte pozitive din societatea românească. "Am construit treizeci și două de mii de locuințe pentru tineri", grăiește una din umflările în pene năstăsiote. Alături, drept dovadă, doi tineri beneficiari ai harului de homo-faber al premierului-minune, zâmbeau
Conferințele Microsoft by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12250_a_13575]
-
l7-22 decembrie l989. După executarea Ceaușeștilor, dacă vă mai amintiți, primii care s-au desolidarizat de ei au fost apropiații lor, inclusiv rudele de gradul întîi. Andruța Ceaușescu se străduia să demonstreze la proces că el nu prea știa ce căutau la Inter trupele aflate în subordinea lui. Arunca graseiat vina pe diverși subordonați de la Școala de ofițeri de Securitate de la Băneasa. Cînd a fost prins, Nicu Ceaușescu a declarat că venea la București de bunăvoie, după ce aflase că puterea fusese
Amintiri din familia Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12271_a_13596]
-
urmărește o piesă tragică jucată în spatele cortinei. Cum spuneam, tensiunea psihologică a romanului este un punct forte, dar mai important mi se pare totuși darul de povestitor al autorului. Narațiunea curge nestingherită, nu se împiedică de experimente stilistice inoportune, nu caută o originalitate stridentă și are un aer de firesc atrăgător. Unul dintre punctele slabe ale romanului este modul în care Daniel Dragomirescu își construiește personajele. Acestea sunt puțin șlefuite, "bidimensionale", fără note individualizante remarcabile și prea idilic prezentate. Par cam
Un Moromete împuținat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12258_a_13583]
-
Francesco Sorți, și căruia îi urmează un al doilea, Secretum. Protagoniști sunt nici mai mult nici mai puțin decât "Papă, ereticii și Anglia". Pare fascinant, mai ales că a fost asemănat cu Numele Trandafirului de Eco. Vlad Zografi: Depinde ce cauți: În român găsești o poveste polițista, o cronică a secolului al șaptesprezecelea, tratate de astrologie, excursuri despre muzica preclasica... Imprimatur e o carte grea, "cu miză". MN: E o metaficțiune istoriografica? VZ: Ai putea să-i zici și așa, fiindcă
Un român care a facut vâlvă by Michaela Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/12268_a_13593]
-
margini. Acest impact violent produce veritabile deflagrații. Referirea la o piesă anume are, la Zholdak, același rol ca și titlurile date tablourilor suprarealiste, titluri care - afirma Barthes - îndeplinesc exclusiv o funcție de "ancorare". Se spune că Magritte își aduna prietenii ca să caute împreună titlul unui tablou deja terminat. Scopul era de a mări distanța dintre cele două, menținând totodată o anumită tensiune între ele. În același spirit, Zholdak mizează pe conflictul dintre "ancorarea" produsă de titlul unor piese - Hamlet, Pescărușul, Othello - și
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
poate deveni un semn. Cunoașterea fiindu-ne refuzată, recunoaștem. Semiotic vorbind, știm că expresia nu e motivată de obiect, ci de conținutul lui cultural, care este - după cum iarăși prea bine știm - rezultatul convenției, al unei codificări prin consens. De aceea, căutând cu orice preț urmele semnificantului dispărut, riscăm să proiectăm in absentia asupra textului setul comun de pattern-uri hermeneutice. În demersul de articulare a unui sens, actul receptării nu este suveran, independent de o sintaxă textuală. Superficială, în acest caz
Hoinăreli, trăncăneli and îmbrâceli by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12618_a_13943]
-
bine). Vasiliok glumea. Goșa se contrazicea cu el. Era comic: fierbeau pelmenii într-un ceainic mare. Taburetul era ocupat. Am vrut să stau pe dușumea ca Vasiliok, dar jos era curent. Rinichii au început să geamă, m-am ridicat, am căutat - în sfîrșit, m-am așezat pe o boccea cu rufe. Și stătea jos bătrînul ca un bătrîn. Obosisem. (Era pauza mea. Legitimă, sînt mai bătrîn decît ei cu zece-cincisprezece ani.) Iar între timp Ciubik polemiza cu înverșunare. Ciubik e de-
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
N-are decît să mă pocnească, dar să nu ochească - iată pantomima care se jucase, timp de un minut sau două, între noi, în semiîntunericul spălăcit. Dar acum se răzgîndise: Mi-a înapoiat bancnota; și a salutat. Se întîmplă. Nu căuta logica. (Gîndește-te cum să scapi de logică.) Am rămas iarăși doar noi doi, doi tovarăși de drum credincioși, cam beți. Mergeam. Mulțumit, Ciub fluiera. Prin întuneric apăreau, la stînga și la dreapta, slab iluminate, blocuri de patru etaje. Ce raion
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
din urmă, să facă scandal. Nu, nu, într-un loc liniștit. ș...ț Ciubisov a pornit-o întins spre blocul cel mai apropiat. Planul era simplu și putea fi citit de oricare ins căruia i s-a întîmplat, împiedicîndu-se, să caute noaptea un adăpost. În blocurile astea (de pe vremea lui Hrușciov), la etajul ultim, la al șaselea (mai bine zis, deasupra etajului șase), este încă o jumătate de etaj, unde nu mai există ieșire sus, doar o scăriță subțire de fier
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
Mîna mea dreaptă, lăsată în jos, a luat cuțitul. Dar nu l-am deschis. Precaut, am așteptat. - Bine. Ciubik a scos sticla din buzunar; s-a apucat să scoată căpăcelul de metal. L-a împins cu unghia. Neizbutind, și-a căutat în buzunar legătura cu chei, a proptit una și, dintr-o mișcare, a smuls repede capăcelul alb al sticlei de votcă. Ținea sticla pregătită. Iar eu deschisesem deja cutițul. Mi-am întins mîna dreaptă în direcția lui. Mai rămînea să
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
Am scos casetele, le-am pus la mine în buzunar. Ce reportofon mic. Am luat tot, am verificat. Am stat cîtva timp în întuneric. Sticla se rostogolise undeva, sub lăzi, sub căruciorul de copii. Nu m-am apucat s-o caut. Doar nu mă atinsesem de ea. Nu voiam votcă. Nu voiam să trag nici o dușcă. Totul s-a petrecut dintr-o dată. (Ca un măr copt, prăbușit la pămînt.) Sentimentul datoriei împlinite, nimic mai mult. Am coborît scara încet. Romanul este
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
iau, însă, drept reper valorile în care cred - onoarea, justiția, democrația (știu, sună pompos ca dracu'!)-, simt că am și eu mica mea dreptate: prea își bat joc mărimile zilei de tot ce înseamnă normalitate, generozitate, inteligență și bun simț. Caut de mai multă vreme un personaj care să întruchipeze în viața publică românească măcar o parte din aceste calități. Calitățile există, cu siguranță. Există, dar sunt prost distribuite: de-aceea, vei vedea adeseori oameni inteligenți completamente lipsiți de caracter, și
Marie-Rose by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12617_a_13942]
-
invidie și inculți cu impulsuri de generozitate; farsori mustind de farmec și oameni raționali emanând o mortală plicticoșenie; tineri bătrâncioși, acriți de cum s-au născut, și bătrâni în care pâlpâie, deșuchiat, plăcerea de-a trăi. Și așa mai departe. Ceea ce caut nu se prea găsește însă nici la televizor, nici în paginile ziarelor și nici în instituțiile la care omul obișnuit face apel: școala, primăria, spitalul, banca, tribunalul, poliția, supermarketul. Se găsește (dacă nu s-o fi terminat și acolo!) printre
Marie-Rose by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12617_a_13942]