3,434 matches
-
ajung în vale! Sunt bolnav și vreau să plec la spital! Moș Bursuc, care mă îngrijise cum știuse, cu niște ceaiuri și cu niște comprese calde, se supără tare la gândul că trebuie să mă internez neapărat. Și-a aranjat cabana, a încuiat toate ușile și, sprijinindu-mă de subțiori, m-a condus cu grijă pe cărare la vale, spre sat. Aici mi-a făcut rost de un cal și o sanie cu care am ajuns la dispensarul comunei. De aici
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (7) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379957_a_381286]
-
mult sub limita suportabilității admise pentru oameni. În după amiaza zilei următoare am fost externat și m-am reîntors în munți, la lunetele mele. După câteva zile a venit tatăl meu să mă viziteze, să vadă cum o duc la cabană. A rămas uimit aflând toate peripețiile prin care trecusem într-un timp atât de scurt; și mai ales de acea înfiorătoare poveste cu radiațiile, de care el nu știuse nimic. ( va urma ) Referință Bibliografică: Puterea razei albastre (7) / Viorel Darie
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (7) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379957_a_381286]
-
suci toate gândurile. Am aflat repede că acasă toate erau bune, ca de obicei, și toți îmi duceau dorul. Nu mă înduram să desfac plicul de la Adelina, atât de frumos și perfect era! M-am retras în camera mea din cabană, să pot fi absolut singur când voi citi, și să am toată liniștea de pe lume. Am desfăcut plicul la un capăt, cu mare grijă, ca și cum ar fi trebuit să-l las intact să-l pot trimite înapoi. Și, în timp ce-l
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (4B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379950_a_381279]
-
băiete!... Stai un pic!... Pun valiza jos și privesc în urmă: - Ce este? - Pân' la Observator îi drum mult și-i cam pe însărate, iar tu ai greu de dus. Zic, ar fi mai bine să 'mâi la noapte la cabana de lângă Casa Pădurarului... - Las' pe mine, moșule! Știu să merg voinicește la drum! Oricum, îți mulțumesc pentru sfat! Plec îndârjit. Ajung și chiar trec de casa cea mare, cu mai multe rânduri de camere, a pădurarului. Iată și cabana. Să
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
la cabana de lângă Casa Pădurarului... - Las' pe mine, moșule! Știu să merg voinicește la drum! Oricum, îți mulțumesc pentru sfat! Plec îndârjit. Ajung și chiar trec de casa cea mare, cu mai multe rânduri de camere, a pădurarului. Iată și cabana. Să rămân oare peste noapte acolo? Nici gând! Mai era până la asfințit iar eu ardeam de nerăbdare să ajung la destinație. Așadar o cotesc la stânga și încep să merg la fel de îndârjit pe drumul de piatră, îngust, tăind prin pădurile de
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
trebuit să zăresc Observatorul. De fapt, chiar am zărit o casă mare, cenușie, în vârful acela de creastă. - Acela-i Observatorul? întreb eu. - Da, băiete, acela-i ! Las' că-i vedea mai bine de amu’ înainte!... Trecurăm pe lângă o veche cabană, pe care însă am ocolit-o. Ne abatem apoi spre dreapta, pe un fel de plai neted, pe care roțile carului o luară la goană vesele, după atâta drum greu de piatră. Curând, însă, drumul începu să urce pieptiș. Am
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
chiar așa departe... - Bucuros, băiete!... Pă mine mă chiamă Macovei. Gheorghe Macovei a lui Petrea... Da' știi ceva?... Un'te duci tu așa, noaptea, în căsoaia aceia pustie? Cum dormi tu acolo? - Ei, lasă, mă descurc eu! Poate dorm la cabana din apropiere... - Și dacă acolo nu-i nimeni și-i încuiat? Ce te faci, tu? Mai bine hai la mine, dormi noaptea aicea... iară mâine te-i duce la Observator... Până la urmă am cedat și m-am supus, căci părea
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
Soarele răsărise și deja lumina vesel împrejurimile pe afară. Simțeam că nu mai avea niciun rost să lungesc șederea mea, așa că mi-am pregătit câteva vorbe de mulțumire adresate gazdelor mele: - E târziu de-acum. E timpul să plec la cabană, să-mi aranjez lucrurile și un pat de dormit... Vă mulțumesc nespus de mult pentru buna găzduire!... - Umblă sănătos, feciorule! Și-apoi, mai vino pe la noi seara, când îi ave timp mai mult, să mai stăm de vorbă, așa, ca
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
între oameni... - Negreșit, voi trece pe aici când voi avea ocazia! le promit gazdelor mele din acea noapte și plec. Am luat iarăși în primire valiza mea cea grea și am pornit-o voinicește pe o cărare care urca la cabană. La plecarea mea apăru și fata în prag să admire cum căram gemantanul la deal. Apoi a intrat în grădina casei, nu înțelegeam cu ce treburi pe acolo. Nu avu însă tihnă nici de data asta, căci vocea aprigă a
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
-sii o și trimisese să aducă niște cânepă din țarc. Ce splendid mai era soarele dimineții! Și ce verde era otava de prin pajiști! Urcam sus, tot mai sus, spre libertate, spre țelul meu! Am ajuns acolo, pe munte, la cabană. De aici și până la Observator mai erau doar câțiva pași. La cabană era liniște deplină. Un câine negru și flocos dormea la soare cu gura deschisă și cu limba roșie scoasă afară. A fost greu până l-am trezit, căci
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
mai era soarele dimineții! Și ce verde era otava de prin pajiști! Urcam sus, tot mai sus, spre libertate, spre țelul meu! Am ajuns acolo, pe munte, la cabană. De aici și până la Observator mai erau doar câțiva pași. La cabană era liniște deplină. Un câine negru și flocos dormea la soare cu gura deschisă și cu limba roșie scoasă afară. A fost greu până l-am trezit, căci după aceea s-a apucat sărăcuțul de el pe un lătrat arțăgos
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
trânti sarcina la pământ și căută cu privirea să vadă pricina pentru care lătra câinele. - Aha! Ce-i cu tine, băiete? Pe cine cauți? - Bună ziua, moșule! Să-ți explic... voi lucra aici, la Observator. Caut un loc de dormit la cabană. Uite, am și o hârtie de la Primărie... - Bine, măi băiete! Dacă ai hârtie, e-n regulă! Hm! Vino cu mine să-ți arăt odaia. M-a purtat până într-un capăt al cabanei unde avea o cameră a lui, alături de
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
Observator. Caut un loc de dormit la cabană. Uite, am și o hârtie de la Primărie... - Bine, măi băiete! Dacă ai hârtie, e-n regulă! Hm! Vino cu mine să-ți arăt odaia. M-a purtat până într-un capăt al cabanei unde avea o cameră a lui, alături de magazia în care-și ținea toate lucrurile de pe inventar. Mie îmi dădu însă o cameră la fel cu a sa, dar în capătul celălalt al clădirii, care avea și o intrare separată direct
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
decât un pat cu două pături pe el, o masă de lemn, o sobă și un felinar. Altceva nu mai era nimic. - Aici vei sta, băiete! Îmi pare bine să am un tovarăș, că de mulți ani stau singur prin cabana asta. Nu mai sunt nici muncitori pe aici, că s-au cam terminat lucrările în pădure... - Cum te cheamă, moșule? - Măi, fecior, mie-mi zice lumea moș Bursuc. N-ai auzit de mine? Eu îs!... - N-am auzit de mata
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
în pădure... - Cum te cheamă, moșule? - Măi, fecior, mie-mi zice lumea moș Bursuc. N-ai auzit de mine? Eu îs!... - N-am auzit de mata. Dar îți mulțumesc că m-ai ajutat să mă găzduiești!... Văzându-mă instalat în cabană, las toate lucrurile în cameră și iau cu mine doar instrumentele, caietele, cursurile mele de mecanică și de astronomie, le îndes bine într-o sacoșă, și zic: - Plec, moșule, la Observator. Poate mai trec pe aici pe la prânz, să-mi
PUTEREA RAZEI ABASTRE (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1937 din 20 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379906_a_381235]
-
trădători sau hoții fără " hat ", Ce pentru-arginți, averi, un colț de pâine Și-au scos cuvântul, cinstea la mezat. La orizont, puri, falnici, fără vină, M-așteaptă inorogi, în prag de zi, Să galopăm învălurind lumină Din miazănoapte înspre miazăzi. Cabana mea de foc va fi popasul... Mă-ntorc în munții veșnici, plin de ger, Femeia MEA , drumeț în constelații, Mă-nvăluie-ntr-o aripă de cer. Mandatul meu a expirat, prieteni!... Amorul cald, peren, strict pământean E-o amintire-ntr-un oraș, departe
MANDATUL MEU... de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1726 din 22 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381863_a_383192]
-
va fi una fantastică. GPS-ul îi indica să o ia la stânga și intră în inima pădurii. Nu-i plăceau pădurile noaptea. Vântul sufla sinistru printre copaci și umbrele o înspăimântau. Prefera să se gândească la vacanțele ei din copilărie. Cabana familiei ei cu salonul mare în care ardea un foc frumos în șemineu, canapele și fotolii înflorate peste tot și mirosul plăcut al lemnului. Vecinii lor veniți în Aspen de Crăciun la fel ca ei, închiriau în fiecare an cabana
PĂCATE DE CARMEN SUISSA de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380403_a_381732]
-
Cabana familiei ei cu salonul mare în care ardea un foc frumos în șemineu, canapele și fotolii înflorate peste tot și mirosul plăcut al lemnului. Vecinii lor veniți în Aspen de Crăciun la fel ca ei, închiriau în fiecare an cabana de lângă și petreceau întotdeauna o săptămână de vis. Rămaseră prieteni și după ce familia lui Renn părăsi Bostonul și în fecare an de sărbătorile de iarnă se întâlneau acolo. Mergeau la schi, frigeau grătare, făceau bezele și torturi de ciocolată pe
PĂCATE DE CARMEN SUISSA de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380403_a_381732]
-
mai bine de cincisprezece minute, iar GPS-ul murise de tot. Se uită la portabilul ei; n-avea semnal deloc. Nu i se mai părea atât de romantic ca în ziua în care Mike îi propusese să-l intalneasc la cabană. Atunci era la restaurantul ei, înconjurată de clienții obișnuiți și câțiva prieteni și totul i se păruse perfect. Acum, cu vântul urlând printre copaci și fără telefon, nu i se mai părea atât de extraordinar. În sfârșit, în depărtare se
PĂCATE DE CARMEN SUISSA de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380403_a_381732]
-
restaurantul ei, înconjurată de clienții obișnuiți și câțiva prieteni și totul i se păruse perfect. Acum, cu vântul urlând printre copaci și fără telefon, nu i se mai părea atât de extraordinar. În sfârșit, în depărtare se vedeau umbrele unei cabane, vag luminate. Nu era nimic în jur și la un moment dat i se păru că aude un motor de mașină în spate. Fericită, cu gândul la Mike, se uită în oglindă, dar nu văzu nimic. Parcă în fața micii cabane
PĂCATE DE CARMEN SUISSA de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380403_a_381732]
-
cabane, vag luminate. Nu era nimic în jur și la un moment dat i se păru că aude un motor de mașină în spate. Fericită, cu gândul la Mike, se uită în oglindă, dar nu văzu nimic. Parcă în fața micii cabane și zâmbi privind zecile de lumânări ce el le aprinse pentru ea. Încet, urcă cele patru trepte și ajunse pe prispă, apoi deschise ușa și intră în casă. Pe șemineu o aștepta un alt bilet pe care scria: urmează lumânările
PĂCATE DE CARMEN SUISSA de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380403_a_381732]
-
aprinse mai multe lumini pe la casele din sat. Pesemne tot satul a fost tulburat de ceea ce se petrecuse cu câteva minute în urmă. Dar, la fel ca și mine, oamenii nu știau ce s-a întâmplat. Caut în obiectiv și cabana. Deja observ un geam spart, dar și o lumină, probabil se trezise și moș Bursuc, întrebându-se și el ce se întâmplase. Hai să caut meteoritul după efectul asupra pădurii, îmi zic. Cercetez cu telescopul: în dreapta - brazi doborâți, câte unul
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (5A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379347_a_380676]
-
de repere pe culmile câtorva înălțimi muntoase intermediare ca să pot regăsi locul unde credeam că trebuia să fie ceva. Dacă voiam să plec să cercetez locul, nu aveam prea mult timp de pierdut. De aceea am plecat de îndată spre cabană să văd ce s-a întâmplat pe acolo. Mi-am luat hainele cele groase și am decis să pornesc la drum. N-am insistat să-l mai caut pe moș Bursuc care, pesemne, după ce s-a mai liniștit treaba, s-
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (5A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379347_a_380676]
-
la drum. N-am insistat să-l mai caut pe moș Bursuc care, pesemne, după ce s-a mai liniștit treaba, s-a întors înapoi în cămăruța lui și poate chiar avea de gând să-și reia somnul. Am bâjbâit prin cabană pe întuneric până mi-am găsit cele trebuincioase. Apoi am ieșit afară și am pornit în direcția presupusului loc al întâmplării. În poiana din jurul cabanei se vedea cât de cât, cerul era senin, înstelat, iar zăpada albă lumina bine drumul
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (5A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379347_a_380676]
-
cămăruța lui și poate chiar avea de gând să-și reia somnul. Am bâjbâit prin cabană pe întuneric până mi-am găsit cele trebuincioase. Apoi am ieșit afară și am pornit în direcția presupusului loc al întâmplării. În poiana din jurul cabanei se vedea cât de cât, cerul era senin, înstelat, iar zăpada albă lumina bine drumul. În sat oamenii păreau că s-au liniștit, probabil că au început să se culce la loc, deducând asta după luminițele care începeau să dispară
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (5A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379347_a_380676]