1,214 matches
-
țup în tufișuri, țup în spatele unor copaci. Blănița lui era maronie astă toamnă și de multe ori se tupila în brazdele proaspăt arate, că se confunda cu pământul ciocolatiu. Iar prin pădure se plimba fără frică pentru că frunzele arămii și cafenii îl ascundeau cu grijă de ochii vicleni ai vulpii sau de arma ucigașă a vânătorului. Acum Țup-Țupăilă are blănița gri, aproape albă și de multe ori lasă ninsoarea să îl acopere ca o căsuță ocrotitoare, iar ca ferestre rămân doar
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
și Îl apropie de colțul hărții. Hârtia lucioasă ardea Încet. Calea ferată se ridică și se descompuse sub limba mică a unei flăcări, iar el văzu turnul pătrat al poștei transformându-se În cenușă neagră. Apoi verdele parcului, Kalimagdan, deveni cafeniu. Străzile cartierului săracilor au fost ultimele care s-au aprins și el suflă În flacără ca s-o ațâțe. Când harta arse aproape complet, aruncă cenușa sub banchetă, Își puse o pastilă amăruie pe limbă și Încercă să adoarmă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cap. Nu putea risca să-l piardă acum și multe din fetițele lui Dunn vor fi mai drăguțe decât ea. — Mai bine ne Întoarcem În pat după varieteu. Începură să râdă În timp ce-și beau cafeaua și Împroșcară picături cafenii pe fața de masă. În râsul ei nu existau rețineri; era fericită pentru că greutățile fuseseră lăsate În urmă. — Știi cât a durat dejunul nostru? Întrebă ea. O oră Întreagă. E scandalos. N-am mai făcut așa ceva. O ceașcă de ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
nici un sfert din aceste plante. Verde, verde, verde! Verde ca smaraldul, verde ca măslina, verde ca grâul, verde-albăstrui, verde-gălbui, verde-portocaliu, verde-verde. Închis și deschis, cald și rece, luminos și stins. Verde! Un cer albastru apăsător fără un nor și apa cafenie și murdară care târa o Infinitate de trunchiuri sau de arbuști verzi. Și o căldură de cuptor. Căldură, la soare, și căldură, la umbră. Căldură, ziua, și căldură, noaptea. Căldură, în zorii zilei și chiar la căderea nopții, pentru că pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
lăsat vârât într-o încurcătură care îl împiedica să doarmă în coliba lui din lagună, prin care trecea mereu o adiere fără opreliști, invadată de aroma profundă a pământului virgin, tăcută noaptea, curată și liniștită. Făcu un „duș“ cu apă cafenie și caldă de râu, în mirosul acru de urină venind de sub ușa alăturată; își puse singurul pantalon care-i mai rămăsese și o cămașă cu o culoare de-acum greu de definit și coborî prost dispus pe terasa ce servea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
bizoni cu o greutate de aproape o mie de kilograme. Se povestește că, în 1870, colonelul Dodge a putut vedea o turmă care acoperea pășunea pe o rază de peste cincisprezece kilometri, atât de înghesuiți, încât păreau un covor din piele cafenie. Sub ei, pământul era verde, o excelentă iarbă de păscut. Apoi a început „marele măcel“. Unii spun că Armata i-a dat gata pe bizoni, ca să-i omoare prin înfometare pe indieni; alții, că a fost inițiativa agricultorilor, care voiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nu era pentru el. Dar îi plăcea să o privească. Întrezări mahalalele capitalei: o așezare de maghernițe de carton și lemn, de lut și cutii de conserve cățărate pe dealuri, stând în echilibru deasupra râpelor, cufundându-și temeliile în putoarea cafenie și groasă a râului Raíces - gigantică cloacă a cloacelor -, care în zilele cu vânt dinspre miază-zi își purta mirosul ei grețos chiar până în inima Pieței Armelor. O mare de acoperișuri de tablă sau terase cenușii, un labirint de ulicioare neasfaltate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
trădez. Totul se maculează, capătă trăsăturile vulgare ale propriei mele fizionomii. Am obosit. SÎnt sigură că Grigurcu, care nu-i cunoaște decît poezia, ar putea să-l descifreze mai bine. Așa cum stă acum, de cînd s-a trezit, În halatul cafeniu de casă, adîncit În Scrisorile persane ale lui Montesquieu, pare un personaj dintr-o lume mai veche, care știa să se abandoneze total Într-o stare, Într-un gest, o lume care avea timpul. Sună la ușă. Iar. Înnebunesc. Du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
țară nimănui. Dincolo de golfuri În urma noastră sute de trupuri goale Întinse cu indiferența cadavrelor la morgă după un cutremur. Picioare mușchiloase, zvelte, groase, flasce, infirme. SÎni rotunzi, alungiți, impertinenți, triști, umili. Sfîrcuri palide plictisite, Întărîtate, negre, roșii ca moțul curcanului cafenii, ca lobul unei urechi de copil malaez. Păr blond, păr negru, arămiu În unghiul interior al coapselor. Membre bărbătești agresive, aprinse, blazate, modeste, nici cît un deget de mănușă, senzaționale, ofensive, Înfricoșătoare ca o vînă de bou. Trupuri toropite sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se Întorc cu fața În jos și se deșartă, cuprinși de un fior epileptic, În nisipul care șterge toate urmele. Țărm de nerăbdare, de pîndă, de așteptare, delicii ale regnului alunecos și umed. Sus pe dîmb recruții În uniformele lor cafenii, În poziție de drepți lîngă tunuri, scrutînd marea, auzindu-i geamătul Într-un foșnet de cearșafuri moi, jilave... și deodată un fulger crestînd pielea clorotică a aerului asemeni unui viol, „trage-i-o pînă-n gît, paștele măsii de curvă!“ Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
poți. Ședeam într-o seră plină de verdeață, pe scaune mari, din nuiele, acoperite cu perne. Între noi se afla o măsuță de cafea, din nuiele și sticlă, iar sub una dintre plantele de filodendron de lângă ușă dormea un cățeluș cafeniu. — Nu vrei un biscuit? Chipul lătăreț al doctoriței se înclină spre farfuria cu biscuiți digestivi de ciocolată. — Nu, am spus. Nu, mulțumesc. Ea încuviință din cap, luă doi și-i așeză unul peste celălalt, partea cu ciocolată peste partea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o voce. — Doctorița Randle? Am băgat cheile de la mașină în buzunar. — Aici Eric Sanderson. Doctorița Randle se întoarse în seră cu o tavă pe care adusese din nou ceai și biscuiți, dar și o cutie cu șervețele de hârtie. Câinele cafeniu de sub planta de filodendron ridică puțin capul, adulmecă somnoros, aprobativ aerul, apoi închise ochii la loc. — Dereglările disociative, zise Randle, lăsându-se încet în scaunul scârțâitor, din nuiele, sunt destul de rar întâlnite. Apar uneori ca reacție la traume psihologice severe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
am încuviințat, așezându-mă lângă ea și întinzându-i o conservă. Ți-a dat vreo idee de unde-ar fi putut să apară aia? M-am uitat peste ape. Insula se ridica ca un uriaș os bătut de vreme, măslinie și cafenie, de culoarea soldățeilor de plastic. Mai era ceva în privința ei, un soi de mâncărime mentală provocată de felul în care arăta, forma ei, ceva ce nu reușeam să... Hei, făcu Scout. — Scuze, am zis, limpezindu-mi mintea, încercând să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Rennit Îl prezentase la Început ca „A-2“, dar peste cîteva minute, distrat, Îi spusese pe nume: Jones. Acest Jones era un om mărunțel, foarte șters la prima vedere, cu un nas subțire și ascuțit; purta o pălărie de fetru cafenie, cu panglica soioasă și un costum gri, care avusese probabil o altă culoare cu ani În urmă. În buzunarul de la piept avea prinse un creion și un stilou. CÎnd Îl priveai mai atent, Îți dădeai seama că e un tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
abia Începuseră să zboare, ca niște ciudate păsări de lemn, deasupra Canalului MÎnecii. O asemenea priveliște ar fi fost pentru ea la fel de greu de conceput ca și gîndul că băiețelul ei - piciul acela cu fața palidă și serioasă, În pantalonași cafenii și jerseu albastru, care-l privea ca un străin din pozele Îngălbenite ale albumului de familie - va ajunge un criminal. Întins pe spate, Rowe prinsese firele visului și le strîngea bine; alungase În umbra pinului imaginea soției vicarului, și continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
părea cu zece ani mai tînără. — E plăcut În hotelul ăsta, nu-i așa? spuse el. Un apartament Întreg pentru o noapte... Te poți așeza să citești o carte, ba ai chiar posibilitatea să-ți prepari singur mîncarea... O perdea cafenie Împărțea salonașul În două. DÎnd-o În lături, Rowe văzu un pat dublu, o măsuță cu un telefon și o mică bibliotecă. — Ce-o fi aici? Întrebă el, deschizînd o ușă. Ia te uită, au chiar o bucătărie adevărată, cu sobă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
stătea scris: „Scumpului meu fiu, În memoria tatălui său, 1919“. — E un cronometru autentic! exclamă domnul Prentice. Ieșiră apoi la iveală două catarame de metal de la niște jartiere și o colecție Întreagă de nasturi-năsturei de la o vestă, niște bumbi mari, cafenii și urîți, de la un costum, cîțiva nasturi de chiloți, alții de pantaloni - tot felul de nasturi... Nici n-ai fi crezut că pentru un singur schimb de Îmbrăcăminte e nevoie de atîtea proptele. Nasturi pentru vestă; nasturi pentru cămașă; nasturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
și uns. M-am plimbat o vreme prin cartierul cochet În care locuia Clara. Ori, mai bine zis, pe cale să devină cochet, ajutat de invazia de oameni cu bani care Își construiau vile acolo. Până atunci, cu casele lui cubice, cafenii, cu brâie de piatră și terase ascunse În spate, șic În cartier fuseseră doar micile straturi cu flori dintre șosea și trotuar, protejate uneori de gărdulețe de lemn colorate. Mirosea a fum, probabil că cineva dăduse foc gunoiului din curte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
străzi, lume puțină, bătrâni și copii pe biciclete. În centrul, ceva mai mulți oameni, adunați la un accident În fața bisericii protestante. Nimic grav. Mai Încolo, la ortodocși, la bisericuță, cum i se spune, am dat de Cristina. Pantaloni negri, sfeter cafeniu cu nasturi de lemn, peste tricou roz. Singură. Unde-s fetele? - Cu Cătă la Timișoara, la niște prieteni. Se Întorc azi. Nu Îndrăznesc să mă gândesc prea mult la perspectiva oferită de această absență. Așa că spun repede: - Mă miram că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
umed Înnegrește griul pantalonilor. Când oprim, văd același triunghi și pe tricoul roz. Cristina scutură cu două degete gulerul, Își suflă În sân. Poartă sutien, oare cum or fi sânii ei? Încerc să-mi Închipui carne, culori, sfârcuri roz, poate cafenii. Carne strivită În iarbă, urme vegetale după, imprimeuri cu plante autohtone. Fese cu frunze, mărar cu chimen sălbatic. Bleah! Fir-ar să fie, gândește-te la altceva! Adică: mută-ți gândul! Cristina n-a oprit În poiană, ci pe malul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
privește pe intrus, cu lentilele ei impenetrabile. Îl cunoașteți deci pe autor, continuă curiosul. Doamna tace, întârzie răspunsul. De data asta știe, totuși, fără nici o îndoială, că ea este cea chestionată. Ridică scurt de pe genunchi poșeta mare, dreptunghiulară, din piele cafenie. O deschide, scoate țigările, cutia de chibrituri, reașază poșeta în poală. Are palme palide și subțiri, cu mici pete brune. Unghii fără ojă, tăiate scurt. — Da, de mult. Ar urma altă întrebare, dar tânărul își adaptează ritmul, nu se mai
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de la intrare, mărind dintru început perspectiva. Fâșia înaltă de oglindă, strânsă în butoane argintii, prindea verdele moale al rochiei, luciul jilav al cheliei tânărului uscățiv și tăcut căruia îi spuneau Poetul, calota argintie de păr a domnului Barbosa, pielea uscată, cafenie a scaunelor înalte, aliniind țintele lor aurii în jurul unei mese lungi și masive, retrasă pe oblica trapezului, peria roșie de țepi a capului gros pe care-l purta Inginerul, broderia în cercuri, ca un pieptar, pe bluza de gheață ninsă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
treia zi, de dimineață, au escortat-o prin mai multe culoare, la stânga, la dreapta, coborând, urcând, din nou la stânga. O cameră cu pereții uleioși și albi, ca un cabinet medical. Femeia care ședea, fumând, pe canapeaua acoperită cu o mușama cafenie o aștepta. Nu părea din personalul închisorii. Întrebări : despre familie, anii de liceu, de institut, colegi, prieteni, frați, mătuși, bunică. Nota într-un carnețel mic, cu coperți din piele albă, așezat pe genunchi. Stiloul subțire și scurt, ca o bijuterie
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de fermitate și frică, blândețe, putere, da, chiar duritate. — În consecință, acum, vă apropiați, nu-i așa ? Urmărea cum femeia se mută pe unul din fotoliile care flancau biroul. Scosese, din buzunarul hainei, o sticlă plată, cu un lichid gălbui, cafeniu. O culcase, încet, pe cristalul mesei. Când deținuta se reașeză, o privi lung, de aproape, oferindu-se, parcă, și el, atenției. Nu purta cămașă, ci un fel de bluză cu guler și nasturi, din lână subțire, gălbuie, muștar învechit. Deasupra
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Lumina vag înverzită, apoasă, din luminatorul cu plăci verzi, așezate acoperiș peste fiecare dreptunghi de mese. Chipul se apleca peste globul galben al dovlecilor, spre dantura lor rânjită și umedă. Fata a tras-o de mâneca jachetei groase, de lână cafenie. Doamna Hariga n-o recunoștea parcă, se lăsa dusă oriunde ; privirea rămăsese în alt timp. Spasm, hipnoză, retrăiește, poate, pentru scurte răstimpuri, vârstele, iubirea, prietenii, fiul fantomă, pe muribundul Poet și pe pictorul florentin și casa care adăpostea atâtea întâmplări
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]