6,140 matches
-
care nu se puteau întoarce acasă pentru a se-ncălzi în paturile lor. Nu era prima oară când statul major rechiziționa drumul. Trebuie spus că drumul era tare îngust și în stare jalnică, asta după ce trei ani fusese distrus de camioane și de potcoavele câtorva mii de bidivii. De asemenea, când se pregătea o ofensivă, drumul era interzis și rezervat convoaielor care, mergând câteodată toată ziua și toată noaptea, fără întrerupere, fără oprire, își purtau procesiunile lor de triste furnici zdruncinate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
uneau marginile acoperișului cu pământul alb. Brusc, nu mi-a mai fost frig, nici foame, uitasem marșul forțat pe care mi-l impusesem timp de patru ore, pe drumul pe care nu înceta curgerea interminabilă de soldați, căruțe, mașini și camioane. Lăsasem în urmă sute de flăcăi, care înaintau cu un mers grav și care-mi aruncau priviri răutăcioase, mie care eram îmbrăcat ca un civil și care păream atât de grăbit să mă îndrept în direcția în care ei înșiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
da, în dreptul inimii, o țin lângă piele și am impresia că tu ești aici, cu căldura și parfumul tău, închid ochii... Mi-e atât de teamă pentru tine. Aici e o clinică unde sosesc mulți răniți. Vin în fiecare zi camioane întregi. Mi-e groază că te-aș putea zări printre ei. Bieții de ei sunt într-o stare inumană, unii nu mai au chip, alții gem de parcă și-ar fi pierdut mințile. Ai grijă, dragostea mea, gândește-te la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
care parcă nu are nici un gust, deși se simte o oarecare consistență când o mesteci. Însă, după ceva timp, după ce depășești un anumit prag, Îi simți mucoasa vaginului contractându-se, de parcă ar fi trecut brusc pe un motor turbo de camion, Întreg corpul Începe să-i tremure, și atunci e momentul când simte primii fiori ai orgasmului. Dacă Îmi dau eu drumul Înainte, nu simt mai mult decât dacă aș urina Într-un canal mizerabil de pe lângă Osaka. După ce membrana vaginului Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cu cravată, un om În toată firea, cu ochelari, și-mi spune: „Am auzit că sunteți pre-te-nar“. Eram Înmărmurit! Tipul ăsta nu era decât un rahat de câine, ba nici măcar atât, era o pisică moartă-n stradă, lovită de un camion. Asta gândeam eu despre el! Știi, cum vezi de-atâtea ori pe stradă, leșul uscat al unei pisici strivite de roțile unei mașini. Mi-a sărit țandăra, și când m-a văzut enervat, ce crezi ce mi-a zis nenorocitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și atunci, e doar curiozitate. Vineri, 30 septembrie După-amiază am fost chemat la sediul Gestapoului de pe Prinz Albrecht Strasse. Privind în sus când am intrat pe ușa principală, am văzut o statuie stând pe un postament ca o anvelopă de camion, lucrând la o bucată de broderie. Deasupra capului ei zburau doi heruvimi, unul scărpinându-se în cap, iar celălalt având o expresie generală de nedumerire. Bănuiala mea fu că se întrebau de ce oare Gestapoul alesese taman clădirea aia ca să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
un castel de mărime decentă, cu tot cu turnurile sub formă de dom, dintre care unul se înălța peste esplanadă precum capul acoperit de un coif al vreunui imens soldat prusac. Am oprit lângă o bisericuță aflată la mică distanță de câteva camioane militare și mașini de ofițeri, care erau parcate în fața a ceea ce părea să fie ghereta de pază a castelului de pe latura estică. Pentru o clipă, furtuna aprinse tot cerul și am avut o priveliște spectrală în alb și negru asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
dar pot să spun că fiecare om cinstit care a văzut-o se gândea la același lucru ca și mine: câte alte clădiri aveau să mai sfârșească în același fel înainte ca Hitler să termine cu noi? Erau soldați - două camioane pline cu ei pe strada următoare - și ei testau alte geamuri cu bocancii. Hotărând prevăzător să o iau pe alt drum, tocmai eram pe cale să mă întorc când am auzit o voce pe care am recunoscut-o pe jumătate. — Ieșiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
caraghios sau pe bancheta din spate a unii mașini. Câte ajung "escorte"cu "carte de munca"si cu acces la sindrofiile mondene?Câte ajung Madame,Jenna sau ...Pretty Woman? Deci legalizata sau nu în hotel de lux sau într-un camion, la o margine de șosea și de oraș,cea mai veche meserie din lume își atrage victimele.Cu promisiuni.Cu pași nesiguri pe tocuri mult prea înalte,cu fuste scurte-stramte și mulate ,cu sutiene neîncăpătoare și cu portofelul la fel de gol
PRETTY WOMAN ??? de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364453_a_365782]
-
fără matale. Dar ce făceam cu celelalte fete atâtea zâli? - Ce-ai făcut și acum, le trimeteai la sora ta. Nu ai soț? - Ba am, păcatele mele, n-aș mai avea. Lucrează pe șantierul forestier, doboară și încarcă copaci în camioane. Când termină și nu mai lucră, cine știe pân’ ce bodegă se oprește. Pân’ nu se îmbată, nu ajunge acasă. Un coșmar este cu el, dar și fără el ar fi la fel. Din ce câștigă și nu-i bea
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
vânzătoarea ambulantă... Mai apărea prin zonă și câte o nană cu o tipsie de scoverzi (plăcinte) cu brânză sau croampe (cartofi), pancove (gogoși) sau castane prăjite. Revăd piața și masa lungă a opincarilor care meștereau încălțări durabile din anvelope de camion uzate - opinci diverse de diferite mărimi. Îmi amintesc cu simpatie de un țăran căruia îi zicea Pilu, și care, în fiecare zi de târg ne făcea noua copiilor o zi de amuzament! Se îmbăta și mergea mai apoi spre casa
BANCA AMINTIRILOR (11) – BINŞU ŞI BINŞENII SĂI de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362324_a_363653]
-
Microbiologie și Imunologie la Universitatea din Montreal, pentru ca apoi să schimbe mai multe servicii pentru a reuși să materializeze dorințele mai vechi. Astfel, străbate în lung și în larg toată Canada și USA la volan de automobil, ori al vreunui camion ori autobuz și își umple memoria vizuală de sute de răsărituri și apusuri, prin Munții Stâncoși, preerii ale vestului fost sălbatic, ori zgârâie nori ale orașelor americane de pe coasta de est. Toți acești ani nu au trecut fără a așterne
NOI APARIŢII ÎN PROIECTUL „ÎNTOARCEREA POETULUI RISIPITOR” de EMILIA DĂNESCU în ediţia nr. 527 din 10 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361178_a_362507]
-
a trecut inspiri aerul cu atâta lăcomie că ... doare. Sunt pe autostradă,conduc cu viteză...mașinile trec pe lângă mine lăsând dare de lumină...apăs accelerația la maxim și simt că abia mă misc.Si trebuie să merg repede pentru că un camion uriaș mă urmărește...și vrea să mă strivească. M-am trezit.Am avut coșmarul asta de două ori după un accident rutier.Eram pe locul mortului ...și probabil că dacă n-ar fi fost o smuncitura a volanului la stânga..mașină
MÂNA NEAGRĂ de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360778_a_362107]
-
confiscat de iarbă udă/ își pun sânii de silicon cu iaurt ... // Se sperie de urși hămesiți/ și de tunete, la timp de furtună mare/ răcesc repede dacă vine toamna brusc/ și nu supără pe nimeni de altfel ... // Te privesc din camioanele grele/ care le duc șuierând la abator/ și nu văd colțul de metal/ care le crapă capul ... Nu-l văd pentru că vine de sus,/ de undeva, din aerul curat de deasupra,/ de undeva din lumea trăsnetului,/ din lumea lui Eliade
LUCEFERI CU BUZE ROSII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360793_a_362122]
-
și Măria Sa, Carol I. Plecam la târguri cu marfă diversă, vindeam limonadă în sticle cu bile, făcută pe loc, în mijlocul târgului. Era multă vânzare. - Cu ce transportați marfa? - După ce am construit casa, ne-am luat un „Pakard” - o mașină mare, camion cu care aduceam marfă și de la București. La târguri, mașina rămânea numai cu platforma unde era instalat umplutorul de sifoane și limonadă. Oamenii stăteau la coadă. Limonada era fie roșie de trandafir, frăguță, zmeură, fie de culoare galbenă portocală. Nu
O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI de ION C. HIRU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360773_a_362102]
-
cum Armata Roșie confundase niște magazii și depozite de materiale de construcție (var, ciment, cherestea, etc.), cu niște depozite strategice de armament și le-a ocupat cu tancurile, spunând că sunt spații strategice unde ei trebuie să-și gareze tancurile, camioanele și tehnica de luptă. Catedrala din centrul orașului, un monument impunător în stil gotic, plină cu sculpturi impozante, a fost, de asemenea, înconjurată de tancurile sovietice. Îmi mai relata cum populația arunca în tancurile alianței invadatoare cu sticle și pietroaie
SUZANA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1753 din 19 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368336_a_369665]
-
declarației dată de comandantul închisorii în 1940, ordinul inițial prevedea să fie împușcați în județul Râmnicu Sărat, însă acesta a justificat că acțiunea putea aduce prejudiciu Coroanei și astfel au fost transferați la Jilava. Transportul s-a făcut într-un camion, iar fiecare deținut era însoțit de un jandarm înarmat. Unele relatări ulteriore descriu că cei transportați erau legați cu sfori la mâni și la picioare, dar cu toate acestea au fost acuzați că încercaseră să evadeze în timpul transportului. De asemenea
UN PERSONAJ DE LEGENDĂ de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366877_a_368206]
-
că în epocă s-a afirmat că cei 14 au fost strangulați de jandarmii care-i însoțeau, după care au fost împușcați în spate pentru a se motiva tentativa de evadare. Alte versiuni memorialistice afirmă faptul că cei prezenți în camionul care i-au transportat pe cei 14 deținuți nu erau jandarmi angajați la închisoarea Râmnicu Sărat, ci persoane bine instruite anterior, care au avut misiune specială privind operațiunea de asasinare a acestora. În orice caz, indiferent de forma morții, este
UN PERSONAJ DE LEGENDĂ de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366877_a_368206]
-
ar fi primit suma de 2.000.000 lei, iar fiecare dintre jandarmii însoțitori câte 200.000 lei. Al. Gregorian, comandatul Închisorii Jilava (unde au fost aduși apoi cei 14 morți), a declarat în 1940 că în momentul în care camionul a intrat pe poarta acesteia, pe la 9 dimineața, era însoțit de motocicliști și de doi comisari regali. Decedații ar fi fost îngropați în comun lângă o pădurice de salcâmi în afara zidurilor închisorii, peste care s-ar fi aruncat gunoaiele amplasamentului
UN PERSONAJ DE LEGENDĂ de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366877_a_368206]
-
cum Armata Roșie confundase niște magazii și depozite de materiale de construcție (var, ciment, cherestea, etc.), cu niște depozite strategice de armament și le-a ocupat cu tancurile, spunând că sunt spații strategice unde ei trebuie să-și gareze tancurile, camioanele și tehnica de luptă. Catedrala din centrul orașului, un monument impunător în stil gotic, plină cu sculpturi impozante, a fost, de asemenea, înconjurată de tancurile sovietice. Îmi mai relata cum populația arunca în tancurile alianței invadatoare cu sticle și pietroaie
PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366994_a_368323]
-
un greu tratabil, chiar incurabil uituc ... La ieșirea din aeroport ne-am și încolonat în așteptarea autobuzului care să ne ducă în partea cealaltă o orașului, unde se afla hotelul “Circus-Circus”, mă așteptam la niște mașini luxoase însă avea formatul camionului românesc “Steagul Roșu 101” de odinioară, cu capota și bordul prelungit în față, un fel de “Zil” sau “Molotov” rusești din anii “glorioasei” supuneri față de “străluminatul” vecin de la Răsărit, toată de culoare albă și curată fără dubii, cu șoferul care
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367019_a_368348]
-
făceam fără matale. Dar ce făceam cu celelalte fete atâtea zâli? - Ce-ai făcut și acum, le trimeteai la sora ta. Nu ai soț? - Ba am, păcatele, n-aș mai avea. Lucrează pe șantierul forestier, doboară și încarcă copaci în camioane. Când termină și nu mai lucră, cine știe pân' ce bodegă se oprește. Pân' nu se îmbată, nu ajunge acasă. Un coșmar este cu el, dar și fără el ar fi la fel. Din ce câștigă și nu-i bea
ANA, FIICA MUNTILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367043_a_368372]
-
oraș. M‑au refuzat și mi‑au spus că nu au timp de mine, să ies afară. Întâlnindu‑mă cu inginerul șef de la C.A.P., un om credincios și omenos, m‑am gândit să‑l rog să‑mi dea un camion, să‑mi iau bagajul și copilul și să plec la oraș, locul de unde venisem acum cinci ani, fără a mai aștepta venirea soțului. Era ultimul om care aș fi crezut că mă va refuza și totuși... mi‑a întors și
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
arctice din nordul taigalei canadiene, șoseaua se desfășoară pe o lungime de 500 km, până la uriașele mine de diamante din nordul înghețat. Este periculoasă deoarece 85% din suprafața ei traversează lacuri înghețate, iar stratul de gheață se poate rupe înghițind camioanele care străbat șoseaua de gheață. Acest traseu se poate face doar iarna, în lunile cu temperaturi foarte scăzute. În fiecare iarnă, angajații de la Nuna Logistics intră în acțiune! Pornesc mașinăriile enorme de curățat și nivelat zăpada. Utilajele lor deschid o
ZIUA INGINERULUI de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364655_a_365984]
-
lunile cu temperaturi foarte scăzute. În fiecare iarnă, angajații de la Nuna Logistics intră în acțiune! Pornesc mașinăriile enorme de curățat și nivelat zăpada. Utilajele lor deschid o stradă largă de 70 m, echivalentul unei autostrăzi cu 8 benzi, care permite camioanelor de 70 de tone să ajungă la minele de diamante. Câteodată natura are ultimul cuvânt, iar camioanele dispar sub stratul gros de gheață. Poate că și acesta este un motiv pentru care diamantele sunt atât de scumpe ... COLOȘI PE MARE
ZIUA INGINERULUI de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364655_a_365984]