4,790 matches
-
Nu a câștigat nici măcar civilizația politică, dimpotrivă. De 48 de ore încoace, putem vedea pe diverse canale irakieni care aleargă târând câte o bucată din regimul Saddam: o glastră cu flori de plastic, un fileu de tenis, un fotoliu, o canapea, televizoare, frigidere, anvelope, covoare, ba chiar și câte o ușă smulsă din țâțâni și cărată în spinare. Statuile și portretele lui Saddam sunt răsturnate și sparte, nu și diversele bunuri din palatele puterii. Irakianul vrea să mă convingă jucând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
deloc importanță - el este. Un alt gânditor, dl Gigi Becali, care se ferește să citească niscai cărți, căci îl ia capul după 2-3 pagini, execută, așa cum i-a destăinuit, ca între intelectuali, dlui Emil Hurezeanu, activitatea de gândire pe o canapea din birou. Travaliul său cerebral impresionant a născut următorul răspuns la întrebarea „Cum v-ați îmbogățit?”: „Am bani pentru că eu sunt un om bun, am avut noroc, m-a ajutat Dumnezeu”. O să râdeți și pe urmă o să vă piară cheful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Probabil, pentru că prefer natura omenească În simplitatea ei, răspunse Rowe. — Știu ce vreți să spuneți, chicoti omulețul. A, credeți-mă, făceau ei loc și pentru natura omenească În peșterile alea. În fiecare dintre ele era de găsit și cîtea o canapea confortabilă! Nu uitau niciodată de canapeaua confortabilă. Rowe simți din nou răsuflarea puturoasă a entuziasmatului său interlocutor. — Nu credeți că-i timpul să vă continuați drumul? Îl Întrebă el. N-aș vrea să vă pierdeți clientul din cauza mea. Abia rostise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
simplitatea ei, răspunse Rowe. — Știu ce vreți să spuneți, chicoti omulețul. A, credeți-mă, făceau ei loc și pentru natura omenească În peșterile alea. În fiecare dintre ele era de găsit și cîtea o canapea confortabilă! Nu uitau niciodată de canapeaua confortabilă. Rowe simți din nou răsuflarea puturoasă a entuziasmatului său interlocutor. — Nu credeți că-i timpul să vă continuați drumul? Îl Întrebă el. N-aș vrea să vă pierdeți clientul din cauza mea. Abia rostise aceste cuvinte, că le și regretă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
greu de găsit... — Lor, Însă, nu le place. — Te referi la doamna Bellairs și la reverendul Topling? Era prea complicat: Rowe nu mai avea chef să se apere. Se așeză În fotoliu, unica piesă de mobilier ceva mai intimă, În afară de canapea, Îngăduită În acest pseudo-cămin. — Reverendul Topling e un om de treabă, zise ea zîmbind. Ce prostii vorbim! Trebuie să-i spui fratelui dumitale să nu se mai frămînte din pricina mea. Capitulez. N-au decît să ucidă pe cine vor, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
apartament, zise Christine, uimită, când ajunseră în dreptul casei lui. Care era într-adevăr mare, deși avea numai patru camere. Una dintre ele era însă un living de vreo 80 de metri pătrați, dacă nu chiar mai mult. Se instalară în canapelele negre de piele care erau mândria lui Andreas, în fața a două pahare de vin alb. Andreas aprinse focul în cămin, după care se scuză și merse la toaletă. Nu pentru că ar fi avut nevoie, ci ca să ia câteva prezervative, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
dat o scrumieră în care am pus cele patru țigări pe care le țineam între degete și mi-a oferit o cafeluță pe care am acceptat-o cu plăcere. - Sunt profesor de filosofie, m-a anunțat așezându-se pe o canapea și aprinzându-și și el o țigară. - Aha. Îmi era clar că dacă începe așa, îmi va zice în continuare ceva ce, după părerea lui, nu voiam să aud. - Da. Și vezi tu, tinere, eu am o concepție mai specială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
acasă și o întrebă dacă n-ar vrea să meargă la el. Voia, bineînțeles, chiar dacă el, deși cu doi ani mai mare decât ea, se bâlbâia la fiecare cuvânt pe care i-l adresa. Odată ajunși, se așeză pe o canapea, băiatul puse muzica, îi oferi o limonadă apoi se așeză lângă ea. O sărută umed și nepriceput - dar cum nici ea nu era o expertă, nu o deranja - și spre plăcerea ei o mângâie pe piciorul expus vederii și atingerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
dădu seama că nu era treaba ei. Dacă voia, putea să și-i scoată, își zise. Pe la șapte dimineața își luă mâna de pe pulă și se duse la baie să se spele pe mâini. Când se întoarse, el adormise pe canapea. Angelica se întrebă ce-ar zice părinții lui dacă l-ar găsi așa, plin de spermă și cu pula scoasă, dar iarăși nu era treaba ei, și în concluzie își luă geaca din cuier și plecă acasă. THE PARTING VISIT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
sumă cu care aș fi putut să îmi permit cumpărarea și întreținerea unui automobil, în cazul în care acesta ar fi fost un Volkswagen Polo sau Opel Corsa. În plus, trebuia să cumpăr o bucătărie nouă, un pat și niște canapele. Mă dusesem la un târg de mașini să caut ceva, când ochii mi-au căzut pe acel gigant negru cu crom pe margini. A fost dragoste la prima vedere. Nu am mai putut să îmi iau ochii de la mașină. Proprietarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
niște chiloți albi, străvezii, de damă. Îi agățasem acolo ca o replică ironică la brăduții parfumați întâlniți în atâtea alte mașini. Mi se păruse comic cândva, iar apoi mă obișnuisem cu ei, făceau parte din mașină, la un loc cu canapelele de piele și aplicațiile de lemn de pe bord. În oglindă am întâlnit privirea Ancăi. Nu zâmbea. Nu înțelegea gluma. Îmi venea să intru în pământ de rușine. Am smuls chiloții și i-am aruncat în torpedou. Yves nu observase nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
lui Italo Calvino!“ Sau, dacă nu vrei, nu le spune nimic; să sperăm că te lasă în pace. Așază-te în poziția cea mai comodă: așezat, întins, ghemuit, culcat. Culcat pe spate, pe o parte, pe burtă. În fotoliu, pe canapea, pe balansoar, pe șezlong, pe taburet, în hamac, dacă ai un hamac. Pe pat, firește, sau în pat. Poți să stai și cu capul în jos, în poziție yoga. Cu cartea întoarsă, bineînțeles. Sigur nu există o poziție ideală pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
marginea unei fântâni, o femeie frumoasă coz cântă acompaniindu-se la lăută. O sclavă îl ajută pe Harun să pătrundă în palat și-l îmbracă într-o haină galbenă ca șofranul. Femeia care cântă în grădină e așezată pe o canapea de argint. Pe perne, în jurul ei, stau șapte bărbați înfășurați în haine galbene ca șofranul. „Numai tu lipseai - spune femeia -, ai întârziat“ - și-l invită să se așeze pe o pernă lângă ea. „Nobili domni, ați jurat să mă ascultați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
a spart sticla fumurie a unui geam din fumoarul gotic, doar ca să dea de un perete de ciment împânzit de becuri, care dădeau impresia falsă de lumină naturală. În salonul franțuzesc stil Ludovic al XV-lea, în care scaunele și canapelele sunt toate din catifea de culoarea albăstrelei, pe pereții căruia se înghesuie volute de ipsos și suluri suflate în aur, acolo a stat Miss America, îmbrăcată în costumul ei de spandex roz, și a cerut cheia. Cu părul ei ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Roată Fitness”, pentru că asta scrie în căsuța ta din desfășurător. Scrie “Investiții video” în căsuța tânărului ferchezuit. În căsuța bătrânului scrie “Perie pete”. În “camera verde”, cum se mai numește sala de așteptare din culise, blonda și spilcuitul stau pe canapeaua veche de piele adusă din vreun studio, și pe măsuța din fața loc zac abandonate căni de cafea rece, deasupra lor două monitoare licărind, fixate sus lângă tavan, în colțurile încăperii. Pe primul vezi transmisiunea postului național, cu știrea despre vasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
fac ăluia decât unuia dintre noi. Abia a început demonstrația periei de scos pete, și, cât ai zice pește, segmentul A e scos din direct în favoarea vasului de croazieră, a cărui soartă e pecetluită. În camera verde, așezați pe o canapea roasă de piele, într-o AID cu două cifre, spilcuitul spune că are la dispoziție cam vreo șapte minute ca s-o învețe pe a noastră Miss America despre o întreagă lume. AID înseamnă Arie de Influență Directă. Boston, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cu babalâcul. — OK, cred că mergem pe Investiții video în ultimul segment... Babalâcul se uită la spilcuit cum s-ar uita la un cumpărător de supermarket care comandă jumătate de milion de bucăți, și spune: — Thomas... Blonda a înlemnit pe canapea, cu ceașca ei de cafea rece în mână. Producătoarea de platou detașează microfonul de pe cureaua bătrânului. I-l întinde spilcuitului. Și el îi spune babalâcului: — Bună dimineța, tată. Apucându-i mâna, scuturând-o, babalâcul spune: — Ce mai face maică-ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
teorie unificată a câmpurilor. Cu marele motiv pentru care se întâmplă ce se întâmplă. Eram cu toții în galeria celor O mie și una de nopți, așezați turcește pe perne și pernuțe de mătase pătate de mucegai. Sau pe scaune și canapele duhnind a haine murdare când te așezi și iese aerul din ele. Acolo, sub cupola înaltă, răsunând de ecouri, pictată în culori de pietre prețioase care nu vor vedea niciodată lumina zilei, nu vor păli niciodată, sub candelabrele de alamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
să vadă Mona Lisa. Deși se apropia de tablou, acesta nu devenea mai mare. Era mai mare în manualele lui de istoria artei. Era în fața celei mai faimoase picturi din lume, și ea era mai mică decât o pernuță de canapea. Oriunde altundeva, ar fi fost atât de ușor să ți-o strecori în palton și să-ți încrucișezi brațele. Atât de ușor s-o furi. În timp ce coada se târa lent înspre tablou, pictura nici nu mai părea nu știu ce minune. Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mult deasupra capetelor noastre răsar ghirlande de orhidee grase făcute din hârtie violet. — Domnul Whittier avea dreptate, spune doamna Clark, privind în jur. Noi creăm tot teatrul ăsta care ne umple viețile. Doar praful șterge portocaliul penelor și violetul florilor. Canapelele de lemn negru sunt acoperite cu imitații de balnă de leopard. Sofalele și fețele rânjite ale războinicilor și bazaltul fals sunt toate împânzite de plasele cenușii ale păianjenilor. Doamna Clark spune: — Câteodată parcă ne petrecem prima jumătate a vieții căutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de hârtie la o petrecere, prins cu elastic sub bărbie, o fetiță care suflă în lumânările de pe tort. — Înainte să te dea afară, spune doamna Clark, o instruiești pe noua venită, spunându-i... Nu atinge. Frige! Dă jos picioarele de pe canapea! Și...nu cumpăra niciodată ceva cu un fermoar de nylon. Cu fiecare dădăceală, ești obligată să treci din nou prin toate alegerile pe care le-ai făcut, să-ți revezi șirul vieții lecție cu lecție. Și după atâția ani, vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
buzele albastre. I-a rimelat genele lungi. A dat-o cu fard de obraz. Cu parfum din belșug ca să acopere mirosul. I-a mai pus niște clipsuri drăguțe. N-ar mira pe nimeni faptul că-și petrecea toate nopțile pe canapeaua din apartamentul ei, uitându-se la televizor și pălăvrăgind. Doar ele două: Cora și Betty. Pălăvrăgind în franceză. Și totuși nimeni nu o numește pe Cora țicnită. Poate zic doar că-i un suflet milos. Conform reglementărilor locale, ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Webber și bea pastila. A rămas răsucit, uitându-se la fotoliile de piele albă care se pot roti și lăsa pe spate. La covorul alb. La măsuțele de arțar cu ochi de pasăre, atât de lăcuite încât par ude. La canapelele de velur alb aliniate lângă pereții cabinei. La pernuțele asortate. La revistele Călătorul de elită, mari cât un poster de film, cincizeci de dolari bucata. La suporturile de pahar și robinetele de baie din aur de 24 de carate. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
bună. Flint bea din berea lui light și-l privește. Clătinând din cap, zice: — Băi pulă... Zice: Aia nu-i peruca mea? 11 Groaza nu ne umplea chiar toate zilele. Trebii ăsteia Pețitorul îi spune „culesul piersicilor albe”. Tragi două canapele albe pe rotile și le așezi față în față, chiar sub „copac”. Pe insula asta din canapele construiești o „scară” așezând una peste alta măsuțe de lemn sculptat și suflat în aur. Fiecare masă cu tăblia ei grea de marmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Aia nu-i peruca mea? 11 Groaza nu ne umplea chiar toate zilele. Trebii ăsteia Pețitorul îi spune „culesul piersicilor albe”. Tragi două canapele albe pe rotile și le așezi față în față, chiar sub „copac”. Pe insula asta din canapele construiești o „scară” așezând una peste alta măsuțe de lemn sculptat și suflat în aur. Fiecare masă cu tăblia ei grea de marmură cenușie, cu vinișoare roz. Deasupra măsuțelor așezi scaune picioare subțiri, fragile precum coaja de ou, ca să poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]