1,971 matches
-
Da, dar n-ai auzit că și în Vlașca au început devastările și omorurile?... Nici în București nu mai este deplină siguranță și ea se duce la țară!... Doamne, parcă tot nu-mi vine a crede c-a plecat! Ce capriciu și îndărătnicie! N-am mai pomenit! în vremuri d-astea dai încolo și moșii, și bani, numai viața să ți-o salvezi. De unde până unde graba asta să lichideze moșia?... Nu știu, am impresia că un demon a ispitit-o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
asemenea consolări platonice. Îi intrase în suflet o spaimă care-l tortura necontenit și-i zugrăvea toate primejdiile în niște culori atât de sumbre, că pretutindeni vedea numai stafii. Își blestema în gând inspirația nenorocită de a se lua după capriciile unei cucoane inconștiente. Ce-i trebuia lui să-și părăsească pacea și siguranța din București și să se aventureze prin satele străbătute de fiorii răzvrătirii? Nu i-ar ședea lui mai bine, ca un om în vârstă ce este, să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu, răspunse secretarul. Dar anevoie va fi ferit și Argeșul de potop, dacă bântuie în Teleorman, adică în vecini. Ei, ce vrei? întrebași din cauza amicului tău? De, e periclitat foarte serios, deși nu se poate ști. Depinde mult și de capriciul sorții. În orice caz, fiindcă te interesează mai de aproape chestia, am să-ți dau o sursă de informație sigură și promptă. Du-te la Ministerul de Interne, la directorul Modreanu... Spune-i că te-am trimis eu, din partea gazetei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să se facă singuri instructori, judecători și executori ai presupușilor vinovați. ― Asta nu se poate! declama Baloleanu cu o nobilă indignare. Eu nu voi tolera represalii! Unde-am ajunge dacă fiecare s-ar apuca să-și facă singur dreptate după capriciile sale? Legea trebuie să fie egală pentru toți!... (întîlnind privirea ironică a tânărului Herdelea.) Una e apărarea interesului general și alta e interesul particular, cu răzbunările lui disprețuitoare de legi!... Ziua următoare plecă și Titu Herdelea. Grigore I-ar mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
era fascinat de acest domeniu. A, mai era și motanul. Jones se chema. Un motan obișnuit, de casă, adică, în acest caz, de navă. Jones avea o blană galbenă de rasă nesigură și fire independentă, familiarizat de multă vreme cu capriciile navei cosmice și cu idiosincrasiile oamenilor care călătoreau prin univers. Și el, ca și tovarășii lui ocazionali, își făcea somnul de gheață și visa locuri calde și îmbietoare... având o creativitate mărgini ă la șoareci. Dintre toți membrii echipajului, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
zi liniștită de vară. Dar era o ipoteză mai mult decât improbabilă. Globul era prea mic pentru a produce un climat foarte violent, ca pe Jupiter. de exemplu. Se consola cât de cât știind că nu putea fi mai rău. Capriciile climatului local alcătuiau esențialul discuțiilor lor, ― Nu putem merge nicăieri, observă Kane. În nici un caz în bezna asta. Ash își ridică ochii de pe consolă. Nu se clintise, părând satisfăcut atât fizic cât și mental. Kane nu-și putea explica atitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de la rădăcină iradiau, puncte minuscule, o culoare verzuie. Imediat, acele pârtii se umpleau de apa care șiroia din părul umed. Se privea în oglinda mâncată de umezeală de la baie, în care se mai vedea un perete muced, vopsit, prin cine știe ce capriciu de gust, în albastru ultramarin, culoare de ulei. Se mai vedea și closetul, spart într-un loc și lipit grosolan cu ipsos. Folosise drept cremă de ras pasta parfumată, albăstruie, dintr-un spray unguresc, unul dintre cele două-trei tuburi policrome
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
despre Silviu, dar în tot ce spunea ea, în tonul cuvintelor ei, în dispoziția ei, până și în sărutările ei, căci se oprea uneori brusc în singurătatea străzilor ninse, se sprijinea de un stâlp și spunea "pupă-mă", în toate capriciile ei îl simțeam implicat. Știam că Gina se folosește de mine ca să se apere, ca să lase să răsufle jinduirea ei, ca să nu rămână singură, ca s-o țină cineva de mână când era nevoită să privească în față agonia dragostei
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dar Elisabeta începuse să se zvârcolească. După ce i-a trecut criza, am luat împreună fiecare carte din pachet, dar nu am mai găsit imaginea aceea ambiguă. Elisabeta e foarte tandră cu mine, lipicioasă aș spune, gata să-mi satisfacă orice capriciu, dacă aș avea capricii. Dar e atât de jegoasă și ochii ei injectați, de epileptică, mă sperie. Mi-a propus acum câteva seri să ne unim paturile. I-am spus să se potolească. Nu vreau să ajungem ca Mira și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se zvârcolească. După ce i-a trecut criza, am luat împreună fiecare carte din pachet, dar nu am mai găsit imaginea aceea ambiguă. Elisabeta e foarte tandră cu mine, lipicioasă aș spune, gata să-mi satisfacă orice capriciu, dacă aș avea capricii. Dar e atât de jegoasă și ochii ei injectați, de epileptică, mă sperie. Mi-a propus acum câteva seri să ne unim paturile. I-am spus să se potolească. Nu vreau să ajungem ca Mira și Altamira, care dorm împreună
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
furie sacră. Elena apăru și ea din gangul blocului. Văzuse de mult că se petrece ceva ciudat cu bărbatul ei, dar nu știa încă despre ce era vorba și, în consecință, cum să reacționeze. Când află însă cât costase acest capriciu al soțului, adoptă o conduită corespunzătoare, moștenită de la mama ei, și care se manifestă prin mimică, gesturi și mai ales cuvinte exagerate. Un salariu întreg se prăpădise pe șmecheria italianului. Dar Emil Popescu nici nu se gândea s-o ducă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o clipă în realitatea "înșelării", mă sugestionasem vorbind și sfârșisem prin a vedea în toată atitudinea Maitreyiei o farsă. Dacă ar fi fost o femeie albă, n-aș fi crezut toate acestea, pentru că, deși le cunoșteam substanța lor inconsistentă și capriciile lor nebunești, le știam totuși animate de oarecare mândrie, de oarecare cumpănire, care le-ar fi împiedecat să se dea primului-venit. Dar pe Maitreyi nu o înțelegeam, nu o puteam fixa într-un cadru bine stabilit de reacțiuni eventuale, și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
din moțăială, dar tot nehotărât : de ce te-ar fi putut chema ? Orișicât te lași condus numai de rațiune, la oameni nu poți susține că te pricepi, întrucât te trezești din partea lor cu destule surprize. Sophie însăși te-a surprins cu capricii ce le-ai putea închipui din partea unei femei, nu însă să le fi făcut ea pentru tine ! Nu însă să te trezești cu ea de ziua ta (adresa trebuie s-o fi reținut de când ai fost bolnav și Profesorul, într-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
viață nouă. Astfel că, fără să mai țină seama de sfaturile tale cuminți, se repezise să deschidă geamul rotund al mansardei, strigând încântată că seamănă cu hubloul unui vapor ; nemaipăsându-i nici de discreție, nici de prudență, riscând pentru un capriciu să fie văzută și să se compromită. Îi păruse totul șarmant, minus mirosul de muced pe care îl remarcase. Ce pretenții să ai de la o cameră mobilată ? replicaseși tu. Ea însă trăia o stare specială, nemaivăzând până atunci o cameră
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ca să mai stea, a început să se plimbe prin cameră, căutând o oglinjoară, spunea ea, cât de mică. N-a găsit-o, dar i-a venit ideea să se pieptene în geam, așa cum (a râs) fac servitoarele. Avea tot timpul capricii și, desigur, se simțea ca la un bal paré, râdea, apoi devenea brusc melancolică, ambele posturi nestându-i de fapt la fel de bine. Și, deodată, și-a desfăcut părul din spelci, la nicio femeie nu mai văzuseși un păr atât de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
toți mahalagiii, în praful și în fumul grătarelor de mititei, în orașul acesta, de nelocuit vara ? Oh, dacă aș avea un suflet apropiat ca să mă plâng ! Cel puțin de situația ce devine insuportabilă pe zi ce trece, veșnice văicăreli și capricii când se rămâne în tête-à-tête, apoi intervenții grosolane în public, replici care trădează proasta dispoziție și lipsa de curtenie... Să nu mai ții seama de spectatori și să te repezi cu orice ocazie să-ți jignești ființa apropiată ! Iar când
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
din ocolul Crasna, ținutul Vasluiului. În privința toponimiei, denumirea Tanacu pare a fi unică din țară și după Dicționarul etimologic semantic al limbii române ar derivă din latinescul « torna » întoarcere, vârtej din care s-a pierdut « r », rămânând tonă toana=(toana) capriciu sufletesc și din ea acest Tanacu, un om cu toane, capricios, care a întemeiat satul .Trebuie să menționez cu părere de rău puținătatea izvoarelor istorice referitoare la Tanacu, aceasta din cauza că s-au pierdut datorită nestatorniciei vremurilor lor :năvăliri,războaie
COMUNA TANACU. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by STANCU ROXANA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2089]
-
O căldură neadecvată Îmi străfulgeră plăcut vintrele. Hei... ia vezi ce faci cu atîta dragoste de Brahms... Da, sîntem tot aici, facem anticameră la ușa unei fantome, probabil un psihopat care ne-ar putea trimite la muncă silnică dintr-un capriciu, o interpretare a cărei logică nu are nici o importanță. O ceată de băieți jegoși, Îmbrăcați mizerabil, imberbi, cu studiile nedesăvîrșite, chirciți În poala unui destin scîrbos, Încercînd vechiul truc al invizibilității, cu convingerea că omul e un animal bun, trebuie
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
adăpostit Într-una din mașinile acoperite cu plase de camuflaj de la capătul bateriei și apasă butoane. Toți acești băieți au reușit cumva să scape, să frece menta În locuri unde nu trăiesc cu amenințarea instrucției, a măștii de gaze, supuși capriciilor unui caporal pe care nu știi din ce Îl apucă. Așa că la tunuri rămînem doar trei craioveni. Marius e un lungan cu un aer placid, e ultimul aterizat În această adunătură bizară de soldați. Din motive doar de el știute
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mai acru și promisiunile din televizor s-au schimbat foarte mult, drept urmare toată lumea s-a purtat cumva - la fel ca Înainte, dar altfel. Se poate vorbi despre un soi de nebunie, uneori periculoasă, alteori veselă, această oscilație neavînd cauze serioase, capricii născute În plictiseala captivității, departe de lumea care-și trăiește noile libertăți civile. Așa că nu e de mirare că perspectiva săptămînii de trageri, pe care urmează să o petrecem undeva pe malul mării, ne-a dat un țel, un neastîmpăr
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
din tutunul meu blond, pentru că e mai slab ca al lui, țigările mele sînt paie, mi-o spune cu bucurie. Dar altfel e tonic, e Încă verde, Îl găsesc aproape neschimbat, poate cu mici variațiuni - care țin mai degrabă de capricii climaterice sau de alți factori efemeri. Ne vedeam rar Înainte, de cîteva ori pe an, dar În ultimii ani ne-am văzut chiar și mai rar, pentru că așa stau lucrurile. Îl găsesc În alt atelier decît cel pe care Îl
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
asigurați, să împiedice orice repetare a unei asemenea exuberanțe. Lucrul acesta a provocat dezamăgiri și o nemulțumire generală, fiind considerat drept o nejustificată intruziune într-o minune a naturii. Cei mai mulți dintre noi am fi fost gata să sacrificăm grădina de dragul capriciilor jetului opărit. Relatarea tuturor acestor absurdități nu e gratuită; ea se corelează cu povestirea noastră, constituind un stadiu anticipativ al acelei nesănătoase stări de spirit în care a avut loc „isprava“ lui George McCaffrey și care, în alte împrejurări, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
contradicție cu umaniștii prin principiile lui de sacrificare a liberului arbitru și a raționalității credinței. Oricum, umaniștii s-au grăbit să aplaude senzaționalul său debut“. Emma înălță privirile. Nu-i plăcea să-l vadă pe Tom prostindu-se. Micul lui capriciu i se păru ca o profanare a unui mister. Îi spuse cu răceală: — Ar trebui să-i telefonezi mamei tale. Nu acum. Ba acum. — Bine, de acord. Telefonul se găsea pe hol. În timp ce forma numărul, Tom își simți inima prăbușindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
negru, dintr-o singură piesă, cu fustiță. Fusese împreună cu Pearl și la Boutique Anne Lapwing unde își cumpărase o rochie de vară, aleasă de Pearl. Dar astăzi ningea. Hattie și Pearl stăteau în Grădina Dianei, lângă grilajul care zăgăzuia năstrușnicele capricii ale Pârâului lui Lud. Pearl era îmbrăcată într-un hanorac și pantaloni, Hattie purta un palton, o căciuliță de lână și ciorapi de lână. Reușiseră să ajungă până la coridorul cabinelor, când Hattie bătuse brusc în retragere. Dar ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
adesea, trecând pe lângă ei. Majoritatea sunt familii tinere cu unul sau mai mulți copii. Mă întreb de multe ori dacă eu aș avea răbdarea pe care mai ales mamele o au cu acești copii zbenguiți sau cu diferite mofturi și capricii. Ii văd apoi cum se joacă pe plajă, în nisip, cu jucăriile lor, iar părinții stau întinși pe șezlonguri, sub umbrele, sau sunt în apa atât de curată de culoare albastru-verzui. Până pe la 9.30, plajele sunt goale, apoi în
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]