1,669 matches
-
minunat să stai între oglinzi, dar cum să nu ieși niciodată la soare, să nu bârfești cu nimeni, să nu fii așteptat, privit pe furiș? Ce glorie e asta? Gloria trebuie trăită, altfel nu face două parale, or Bătrânul ― ce caraghios î s-a închis în incubatorul unde-și clocește utopia și dacă ar ieși de-acolo acum i-ar arde ochii ca la bufnițe. Eu pot să aleg în fiecare dimineață între mai multe posibilitați: să mă culc, să mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să-i fie aduși deținuți tineri vârâți în saci bine legați, pe care îi bătea cu bățul, fără martori, până obosea. Îl distra să vadă cum cei din saci se zbăteau pe podea, încercau să se ridice, țopăiau, făceau salturi caraghioase. S-a întîmplat însă o dată că sacii, poate intenționat, n-au fost destul de bine legați. Mopsul s-a pomenit vârât el într-un sac și bătut până la sânge. Prin urmare, de aceea mă dușmănea; oricine trecuse printr-o închisoare îi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
că dormeam. Mă purtasem rău cu unii dintre bătrâni, nu-i spusesem oare lui Dominic "dragul nostru idiot"? nu-l admonestasem pe Filip? nu râsesem de Leon? dar alungam aceste întrebări, cum alungi o muscă nesuferită, și ajungeam la gesturi caraghioase. Când Filip a întredeschis într-o dimineață ușa, am scos limba la el. Apoi m-am pomenit vorbind singur cu o furie rece: "Nu, puișorilor, nu vă mai zgâiți la mine. Încă n-am poftă să crăp. Mai bine trăiesc
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
-ncerca s-aresteze un biet băiat care o aștepta pe maică-sa la Holmes. — Cum? Sergentul se întoarse spre micul polițist palid. Ce-ai încercat să faci? Nu era un băiat, spuse Mancuso. Era un tip mare și gras, îmbrăcat caraghios. Părea suspect. Nu făceam decât un control de rutină și a-ncercat să se-mpotrivească. Să vă spun drept, părea unu’ d’ăla perversu’. — Pervers, zici? întrebă sergentul cu lăcomie. — Da, spuse Mancuso, prinzând din nou curaj. Un ditamai perversul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ținea pe cap. Când vorbea, îi trăgea jos clapele și când asculta, le ridica iar în sus. Pân’ să sosească Lana, toată lumea țipa la el, așa că cele două clape stăteau în vânt ca niște aripi. Te-ai prins, era destul de caraghios. — Și zici că mârtanu’ ăla gras se-nvârtea p-aci cu mă-sa? întrebă Jones, făcând în minte o asociație. — Îhî! Darlene își împături batista și și-o băgă în sân. Trag nădejde că n-o să le mai ardă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ce-mi folosește mie asta? E prea târziu pentru așa ceva. Am fost dezonorat în fața nepoților mei. Nu fi supărat pe Angelo, îl rugă doamna Reilly. A fost numa’ vina lui Ignatius. E sânge din sângele meu, dar zău c-arată caraghios când iese pe stradă. Angelo ar fi trebuit să-l închidă. — Foarte adevărat, întări Santa. Claude, ascultă ce-ți spune Irene. Și, ai grijă, nu călca pe patefonașu’ ăsta împrumutat de la nepoată-mea. — Dacă Ignatius s-ar fi purtat bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
domnule Reilly? — Cum? întrebă Ignatius, observându-l abia atunci pe omul care aștepta pe verandă. — Ce doriți cu Ignatius? îl întrebă doamna Reilly. Domnul Levy se prezentă. E el în persoană! Sper că n-ați luat în serios scornelile alea caraghioase pe care vi le-a spus acu’ câteva zile la telefon. Eram prea obosită să-i smulg telefonu’ din mână. — Nu am putea intra cu toții în casă? întrebă domnul Levy. Aș dori să vorbesc cu el între patru ochi. — Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de lângă pat, ratând unul, Însă reușind să-l catapulteze pe celălalt direct pe dulap unde a lovit oglida și apoi a aterizat pe jos. Apoi și-a ridicat pantalonii de pijama cu talie joasă Într-un fel de-a dreptul caraghios, care, ca să spunem adevărul, nu prea susțineau efectul dramatic pe care voia să-l creeze. — Pentru numele lui Dumnezeu, nu se poate să am și eu o clipă de liniște Într-o dimineață de duminică? — Din păcate nu există nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să vadă că nu suntem deloc ca arabii. Statul nostru e unul laic și modern. Mătușa Feride dând dintr-odată mai tare volumul televizorului, toate au fost distrase de un nou videoclip pop turcesc. Pe când ochii Îi alunecau spre cântăreața caraghioasă, Asya a observat cât de cunoscută i se părea coafura femeii, chiar foarte cunoscută. Privirea ei a pendulat rapid Înainte și-napoi de la ecran la mătușa Feride, Înțelegând acum care era sursa de inspirație a noii sale coafuri. — Americanilor li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
facă pe Asya să-și piardă stăpânirea de sine, oricât de hotărâtă ar fi fost În decizia ei de a rămâne distantă. I-a aruncat mătușă-sii o privire jignită. Dar dacă și lui Armanoush Întrebarea aia i se păruse caraghioasă, nu a lăsat nimic să se vadă. Se pricepea la mătuși. Mătușile erau specialitatea ei. Cu obrazul drept ușor umflat din cauza bucății de humus pe care o avea În gură, a răspuns: — Bine, bine. E o țară mare, știți. Există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Cum stăm cu catolicismul?, de Geneviève Ploquin și Cum stăm cu prostituția? de judecătorul Marcel Sacotte. Nu rîseserăm din aceleași motive. Eram În 1959, era primăvară, iar eu urma să Împlinesc optsprezece ani În luna august. Tatei i se părea caraghioasă alegerea acestor două subiecte cel puțin diferite, dar eu vedeam aici un fel de semn, căci, cunoscînd bine catolicismul, Începusem să cercetez alte domenii, cu o preferință marcată pentru ceea ce profesorul meu de latină (eram În anul Întîi de filologie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
-și privi băiețelul dansînd face pentru el cît o seară de balet: „CÎnd François descoperă păpușile surorii lui sub un maldăr de foste jucării care nu mai pot avea nume În nici o limbă, și țopăie În cinstea lor un dans caraghios, amestecat cu exclamații, plecăciuni și pauze În care se freacă la ochi de timiditate, atunci nu regret nici muzica, nici coregrafia care poate fi inventată pentru Petrușka“. Nici el, nici eu n-am fi putut ghici că peste vreo douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ghici că peste vreo douăzeci de ani voi avea - deși eram căsătorit de doi ani - o legătură toridă cu o dansatoare, interpreta rolului Balerinei din Petrușka. Tata s-ar extazia cu siguranță mai puțin la această toană decît la dansurile caraghioase pe care i le oferisem odinioară acasă. Își Închipuia poate că mă vor interesa toată viața păpușile surorilor mele? Că voi rămîne toată viața băiețelul ascultător căruia Îi explicase În cuvinte simple că hrana euharistică era trupul și sîngele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
profunde care determină aproape Întotdeauna cuplurile de clovni să se despartă. În seara aceea, mama pregătise pulpă de miel Împănată cu usturoi și, grație unui vin roșu de calitate din Ardèche, am evocat pe toată durata serii momentele cele mai caraghioase pe care le-am trăit Împreună. A doua zi, pe terasă, am mîncat primele piersici coapte din septembrie. Am plecat toți trei să petrecem o zi la Aix-en-Provence, unde am fost surprins să-l văd pe tata cumpărînd un exemplar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
acum. — De ce? Întrebă David. — Să Îți dorești un copil cu un bărbat e o chestiune majoră, nu crezi? Bărbatul ăla ar trebui să merite așa ceva. Era un subiect prea serios pentru o discuție cu un necunoscut Îmbrăcat Într-un costum caraghios de cowboy. Simți nevoia să glumească: — Există șase miliarde de oameni pe planeta asta, nu toți merită o copie... Presupunând că cei mai buni reprezintă un procent, rămân totuși șaizeci de milioane de candidați. Asta Înseamnă că ai de unde alege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
stătea lângă trei genți galbene, uriașe. Hei, avionul meu a ajuns acum trei ore, strigă Pedro fericit să-l vadă pe Charlie. Credeam că nu mai vii de la San Francisco. Apoi se Întoarse spre fete și făcu o față surprinsă, caraghioasă. — Bună, Desert Rose! Cine e doamna? — Bună, Pedro! Ea e prietena mea, Kitty. Într-o secundă, Pedro se năpustise la Kitty, Îmbrățișând-o fulgerător și strigând: — Vreau să mă căsătoresc cu femeia asta! — De parcă nu toți ar vrea asta, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
stradă. Mi-aș dori măcar să mă fi măritat cu un bărbat pe care să-l iubesc. Sau măcar pe care să-l plac. — N-ai ce să regreți, draga mea, crede-mă. Căsnicie pasională? Ha! zise Kitty făcând o strâmbătură caraghioasă. În șapte ani am Întâlnit În New York doar trei cupluri cu o căsnicie așa-zis perfectă. Și de toate s-a ales praful. Adică e bine când nu-ți Îndeplinește Dumnezeu rugăciunile, nu? spuse Carmen ironic. Imaginează-ți ce dezastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Kitty trecu de statuia de marmură a lui Cristofor Columb, sări peste o coloană de granit din dreapta și intră În parc, căutându-l. Chiar În fața ei, un bărbat Într-o haină maro de piele de căprioară, jeanși și o pălărie caraghioasă făcea fotografii lucrării, foarte prins de activitatea lui. Se Întoarse spre ea și-i zâmbi. Era el. Matthew se Îndreptă Încet către ea, privind-o cu lăcomie, ca și când ar fi fost curios să vadă cum arăta acasă, În decorul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
era cufundat în întuneric. M-am strecurat înlăuntru, neobservat de nimeni, și găsind o cușcă liberă, deschisă, m-am culcat în ea. Dimineața, când m-am trezit, un îngrijitor se zgâia la mine. Credea că visează probabil. Era atât de caraghios cum stătea înțepenit, cu ochii holbați, încât i-am făcut semn cu mâna. Atunci a luat-o la fugă și a revenit cu alți îngrijitori. Ce a urmat a fost foarte confuz. Ei m-au scos de-acolo și, socotindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
vrut să-mi respect cuvântul, însă nu m-am grăbit, am mai întârziat ca să golesc o sticlă începută și asta a fost fatal. Când a venit chelnerul și a dat cu ochii de mine a făcut o scenă de furie caraghioasă; își tot scotea cu limba un dinte fals și-l învârtea prin gură. „Vezi să nu te îneci cu dintele”, i-am strigat și atunci individul a plecat trântind ușa. Emilia a izbucnit în plâns fiindcă îl iubea. „Dacă mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să se sinucidă. Terminând de șoptit, se mai asigura o dată că nu apăruse nimeni prin preajmă, apoi se uita fix în ochii tăi, triumfător, ca să citească în ei admirația pentru curajul lui de a vorbi despre asemenea lucruri. Fața lui caraghioasă, croită parcă din piele de șopârlă care se încrețea toată la fiecare mișcare a buzelor, se liniștea pentru moment. Uneori, ca să-l zgândăr, mă prefăceam: „Ești nemaipomenit, Domnule Andrei, de unde ai aflat-o și pe asta?” „Mă privește”, se umfla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Arhivarului, nu cunoștea adevărul, căutaseră să uite unele lucruri din viața lor, să le azvârle din memorie și să mobileze altfel încăperile goale. Să spun, deși n-ar mai fi nevoie, că nu mă scandaliza minciuna. Ar fi fost, dealtfel, caraghios și n-am dus niciodată ipocrizia atât de departe. Minciuna mă ajutase de multe ori să ies din impas, ea mi se părea chiar comodă în anumite împrejurări; ca un costum pe care ți-l croiești singur, după gustul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ordine dezordinei din viața mea. Măcar în felul acesta să contribui la armonia universală. Dacă fiecare ar face ceva pentru sine, micșorând absurdul și zăpăceala din destinul propriu, s-ar micșora probabil și absurdul și zăpăceala din univers. Dar e caraghios să mă erijez eu în reformator; așa că nu mai vorbesc decât despre mine. Uneori mi-am zis că altruismul este o vorbă goală și că, din acest punct de vedere, nu mă deosebesc de alții decât prin abuz și prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
stomac și în plămâni. Când, în sfârșit, a apărut, m-am fâstâcit. De data aceasta a zâmbit ea, amuzată, oprindu-se interogativ. „Ce doriți?” am întrebat-o și în clipa aceea m-am gândit că nu puteam spune ceva mai caraghios. Ea izbucni în râs. „Eu, nimic”. Și din nou m-a lăsat să mă descurc singur în fundătura în care intrasem. Râsesem totdeauna de pasiunile la prima vedere. Mi se păreau o balivernă, bună pentru fetele de pension sentimentale. Pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să facă o baie. Și iarăși m-a izbit, ca prima oară, pielea lui albă, de un alb veșted, parcă umed, ca acela de pe burta peștilor, ce-i făcea trupul și mai dizgrațios. A intrat în apă cu obișnuitele precauții caraghioase ale unuia care nu știe la o vârstă înaintată să înoate. Chicotea și fugea înapoi de cum îi ajungea apa până la genunchi. Deodată, din bălării, a țâșnit un buldog furios care s-a repezit ca un blestem negru asupra lui. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]